Argus, octombrie 1927 (Anul 18, nr. 4337-4363)
1927-10-27 / nr. 4359
Anul XVIII No. 4359 DE ORICE FEL IN TOATE ZIARELE tun an 6 luni 3 luni PRIN SOCIETATEA GENERALĂ dl PUBLICITATE CAROL SCHULDER ţi S.BEROER STR. KARAGEORGEVICI 3 t el:ii/s4. ABONAMENTE: IN TARA I IN STRAINATATE 3000 lei 550 . 300 Un an 6 luni 3 luni 3 te| In țară: 6 lei în străinătate 2200 lei 1300 „ 80Q W 6 PAGINI ORGAN ZILNIC al COMERȚULUI Fondatori : S. Pauker si H* & Valentin ■ INDUSTRIEI $i FINANTEI E Director Grigore Qafencu U Joi 27 Octombrie 1927 ZLNMNEIURI DE ORICE FEE IN TOATE ZIARELE ■ PRIN SOCIETATEA GENERALĂ de PUBLICITATE CAROL SCHULDER VÎS.BERCER STR. KARAGEORGEVICI 3 tel: 11/S4. PUBLICITATEA: Concesiunea Exclusivă a Societățe Generale de Publicitate Directorii Carol Schulder și S. Berger Str. Eugeniu Carada (fostă Karagheorghevici 9 Telefon 311184 BIROURILE: București, Strada Sărindar 7 Et. I.TELEFON: 306/93 și 323/69 Căile ferate în Ceho-Slovacia de VIATOR Aruncăm câteodată o privire de invidie asupra aşezămintelor ţărilor vecine cari, după ideia şi impresiunile noastre, ne-au distanţat mult in opera refacerei. Aceste popoare vecine au participat ca şi noi la război, au fost de partea învingătorilor şi au reuşit să-şi monteze casa lor mult mai repede şi cu femei decât noi. Sunt întotdeauna exacte aceste împresiuni şi nu trebue uneori ammntit proverbul că tot ce străluieşte nu e aur? Un călător român care îşi continuă drumul după Halmei, în teritoriul cehoslovac va fi adesea tentat să creadă că in direcţia feroviară, vecinii noştri ne-au luat-o înainte. A citit probabil criticile atât de autorizate şi competent formulate, chiar în acest loc, împotriva administraţiei C. F. R., de către d-nii general Văleanu şi Al. Perieţeanu. Dacă a avut ocazia, ca industriaş sau negustor să vină în contact cu C. F. R., a putut să se convingă el singur cât de mult lasă de dorit funcţionarea lor. Şi cu atât mai penibilă îi va fi constatarea, că vecinul ceh a fost în măsură să învîngă imperfecţiunile reţelei sale, să introducă ordine, să ducă administraţie bună cu funcţionari puţini, în scurt, să fie la înălţimea cerinţelor, încă odată, tot ce străluceşte nu e aur. Când ne judecăm pe noi înşine, avem dreptul şi datoria să fim cât se poate de severi, căci nu mai punând bine în evidenţă racilele de care suferim, putem căuta inciviacele de îndreptare. Să nu ne închipuim însă că perfecţiunea se află la vecin, să nu credem că n’a trecut şi chiar trece în momentul actual prin crize pe cari le resimţim şi noi. Am înregistrat, în mai multe rânduri, ştirea că guvernul din Praga se poartă cu gândul de a arenda reţeaua feroviară cehoslovacă. Versiuni de această na- tură au circulat încă pe vremurile fostului ministru de finanţe, Rashin, căruia cehoslovacii îi datorează atâta recunoştinţă. Insă, pe atunci, temerile de complicaţiuni războinice erau la ordinea zilei şi dezminţirea n’a întârziat. Grija aceasta a mai slăbit în cursul anilor, căile ferate nu mai sunt considerate din punctul de vedere exclusiv strategic şi iarăşi a revenit pe tapet problema arendărei... de astă dată fără dezminţire ofi- cială. Neavând darul profeţiei, nu putem prevedea dacă ideia arendărei se va înfăptui sau nu. Interesant Insă de aflat este cauza care a determinat punerea în evidenţă a unei atari soluţiuni externe. De ce vor velinii cehoslovaci să arendeze reţeaua lor de c. f ? Le lipsesc capitaluri pentru exploatare, n’au locomotive şi vagoane, n'au fost schimbate de zeci de ani şinele şi ‘traverseie ca în România, nu dispun de administratori harnici şi pricepuţi? Toate aceste pot fi adevua cazul nostru, dar nu al cehoslovacilor. Ei suferă de boala pe care d. Al. Perieţeanu a denunţat■ o cu atâta energie în aceste coloane şi din pricina căreia s’a şi retras dela direcţia C. F. R. Se face politică la căile ferate cehe.... tout comme chez nous. Politica aceasta se traduce printr’o inflaţie enormă la personal şi cum nici un ministru cehoslovac n’are puterea de a lupta cu îndârjire împotriva efectelor favoritismului, soluţia e arendarea, pentru că arendaşul nu va avea obligaţiuni şi va face curăţenie radicală, concediând pe toţi paraziţii. Presa din Praga a scos zilele acestea în evidenţă, că influenţele politice însoţite de creşterea peste măsură a numărului funcţionarilor au provocat nerentabilitatea reţelei cehe. După prevederile bugetului feroviar ceh pe 1927, dintr’un total de cheltueli de 4 jumătate miliarde coroane, mai bine de jumătate sunt afectate personalului şi aceasta „pentru că numirile sunt dictate de motive politice”. Va să zică o ţară atât de înaintată ca Cehoslovacia, cu tradiţiuni seculare de muncă ordonată, cu o baurocraţie care, în fond, era partea cea mai disciplinată din vechiul sistem austriac, nu s’a putut sustrage efectelor pernicioase ale politicianismului adversar oricărei bune rândueli, pentru că numai într-o atmosferă de destrăbălare şi de risipă îşi găseşte elementele sale de viaţă. De altfel, cehii au prevăzut de mult că păcatul inflaţiei funcţionăreşti va omorî orice rentabilitate în exploatarea feroviară şi această consideraţie le-a dictat proclamarea „comercializarea reţelei” încă din 1922. Comercializarea cehoslovacă a fost o glumă ca şi pretinsa autonomie a reţelei româneşti cei interesaţi la menţinerea statu-quoului în Cehoslovacia, au lucrat aşa de bine, încât numai elaborarea regulamentului pentru aplicaţiunea lege, a durat peste doi ani, iar acum chestia arendărei e din nou pe tapet şi se vorbeşte, în legătură cu acest proect de grupa Morgan şi de cunoscutul financiar belgian Loewenstein. Ideia arendărei se impune, pentru că în situaţia actuală a bugetului feroviar cehoslovac, nu se poate proceda la „amortizări comerciare”. Pentru că din lipsă de mijloace „nu se pot introduce îmbunntăţiri necesare”. Pentru că din lipsă de mijloace „industria cehă nu obţine comenzi îndestulătoare de la administraţia căilor ferate”. Iar toate aceste învestiţiuni nu se pot realiza pentru că numărul funcţionarilor e prea mare şi costă prea scump. Le vine foarte greu factorilor răspunzători cehi să predea reţeaua unui antreprenor particular. Recunosc însă că numai acesta ar putea înfăptui, în stil mare reforma cea radicală şi adevărată, ca- 1 ■ e se aseamănă cu procedeul grădinarului: tai crăci pentru ca acele carî rămân, să aibă mai multă sevă șî mai mult aer...“ Radiumul în Cehosovacia PRAGA. — Un sindicat franco american a trimes experţi la Joachimstal, centrul zăcămintelor de radium din Cehoslovacia, pentru a achiziţiona vaste terenuri şi a construi hoteluri şi băi. Se ştie că statul cehoslovac posedă cele mai bogate mine de radium din lume. UN COMUNICAT Ziarele au publicat comunicatul guvernului cu privire la senzaţionala arestare a d-lui M. Manoilescu, fost subsecretar de stat la Ministerul de Finanţe. Comunicatul acesta e uimitor. Ca să vă convingeţi, recitiţi-l: „D. M. Manoilescu încercând să facă pe agentul de transmisiune al celor care uneltesc tulburarea ordinei constituţionale a statului, guvernul a dispus arestarea lui şi trimiterea lui în judecata Curţii Marţiale". Carp ar fi zis: zero ca fond, zero ca formă. Mai întâi ca formă. Ce înseamnă să încerci a face pe agentul de transmisiune? Unde e vina? La „încercare” la „facere" sau la „transmisiune?” Ce dascăl de limba română a avut redactorul comunicatului, care scrie: „guvernul a dispus arestarea lui şi trimiterea lui....?’’. Apoi ca fond. E cu putinţă ca un guvern serios, pentru simpla „încercare de a face pe agentul de transmisiune” să tulbure o ţară întreagă, să arunce alarma în opinia publică şi să desfiinţeze, de la o zi la alta, libertatea individuală şi libertatea presei ? E cu putinţă ca un guvern serios care cere de la toată lumea sânge rece, linişte şi raporturi normale, să răspândească el insuş, în ţară ca şi în străinătate, prin comunicate oficiale, veşti alarmante şi. Intru nimic fundate despre ,ineltiri pentru tulburarea ordinei constituţionale?”. Un guvern care, cu un curaj uimitor, a venit la putere aşa cum a venit, care a făcut alegerile aşa cum le-a făcut, cade in panică la prima încercare de a face o transmisiune....“. Nu mai înţelegem nimic, G. G. anca Eleno-Română va fi salvată Consfătuirea creditorilor Băncii BRASLAI 25. Creditorii și depunătorii băncii Eleno-Române s’au întru: -------------------------- Jj-.r-JSt ^ 'V,, SU « .-T __S3 nit aseară, în sala de ședință a soc. „ Watson și Yousi“, pentru a discuta măsurile ce sunt de luat pentru salvarea băncii. Primul a vorbit de Spiru Lichiardopol, directorul băncii Dunărea Românească, care a promis tot sprijinuul numitei instituţii. După aceea creditorii prezenţi au promis concursul rei. Pentru salvarea băncii e nevoe de circa 250 milioane lei. Cei prezenţi au emis ideia remanierii consiliului băncii şi desfiinţarea unora din sucursale. CERCETĂRILE INSTRUCŢIEI DIN BUCUREŞTI In continuarea cercetărilor privitoare la gestiunea sucursalei din Bucureşti a băncii falite „Etimo-Române", d. judecător I. Stănescu de la cab. 7 instrucţie, a ascultat ieri timp de câteva ore pe : d. Eftadiade, casierul sucursalei, d. Fatiade, directorul ei şi pe d. D. Lalis, membru în consiliul de administraţie. Interogările aveau de scop să lămurească unele operaţiuni suspecte , aflate de către magistrat din informaţiunile primite şi din examinarea registrelor — şi după urma căror operaţii Banca ar fi fost frustată de către doi demnitari ai ei, cu aproape două milioane lei. Una din operaţiuni, în sumă de 1.200.000 lei ete atribuită d-lui Lalis , iar alta de 780.000 lei ar fi fost făcută de acesta în acord cu directorul Băncii, dispărutul Lambru. Suma din urmă a fost ridicată de Lalis pentru nişte cheltueli, cu comprezenţa lui Lambru, — în preajma crahului Băncii. Cercetările vor urma şi astăzi —in care scop de Lalis este ținul îndeaproape supraveghere. Un comunicat al ministerulis de interne Aseară, ministerul de interne, ne-a transmis urmatorul. COMUNICAT Ancheta împotriva d-lui Manoilescu continuă, ea a dat loc la descoperiri surprinzătoare. Documente scrise de propria mână a d-lui Manoilescu pun în deosebită lumină actul său împotriva ordinei monarhice, pe care numai vigilenţa autorităţilor noastre l-a putut împiedica. Opinia publică va înţelege necesitatea, de a nu putea publica imediat toate piesele, date fiind cerinţele instrucţiunii. Peste câteva zile însă se vor publica în facsimile documentele în chesti UKA. ti Creditul pe piaţa Brăilei — Situaţia critică a comerţului, industriei şi agriculture). — Am relevat într'un articol precedent cauzele pentru cari portul Brăila a fost cel dintâi centru economic al ţărei, care s’a resimţit mai adânc pe urma insuficienţelor politicei noastre economice şi financiare. Cum activitatea portului depinde în primul rând de posibilităţile de credit ale comerţului, industriei şi agriculturei, este lesne de închipuit mizeria ce domneşte astăzi la Brăila, în urma ultimelor crachuri, cari au produs consternare şi descurajare în cercurile financiare. Puţinele surse existente de credit rămase până, în ultimul timp s-au închis şi ele aproape complect, astfel că situaţia se complică nu numai prin inactivitatea portului ci şi prin jena financiară ce înbeşte în puterea de rezistenţă firmelor comerciale, industriale şi agricole. Un vechiu comerciant de cereale, din cer, cari până în ultimul timp era încă în măsură de a realiza oarecarî transacţiuni pe plata Brăilei, ne spunea consternat: Dela 1899, n’am apucat încă o criză identică în portul nostru. Nu văd nici o putinţă de îndreptare, întrucât creditul comerţului e cu desăvârşire suprimat, chiar cu dobânzile enorme ce plăteam până acum şi chiar pe bază de garanţii uzuale. Am un şlep sub încărcare şi cu toate că am pierit în garanţie însăşi şlepul care-mi aparţine, nu sunt în stare să obţin de la vreo bancă suma de 600.000 lei, de care am absolută trebuinţă. Fără acest credit situaţia mea este definitiv sdruncinată şi în postura mea se găseşte aproape întreg co- merţul brăilean. Existau mai înainte câteva bănci, din cele mai vechi, cari în- - deplinindu-şi rolul lor adevărat, ajutau comerţul prin împrumuturi, pe bază de gaj, de conosamente, sau chiar pe bază de accepte. Aceste bănci se puteau număra pe degete, căci marea majoritate a băncilor din Brăila, în special acele reprezentând instituţii financiare din străinătate, nu au înlesnit niciodată nevoia de credit a comerţului. Ele s’au mărginit la operaţiuni de devize, fără a avea nevoie în operaţiunile lor de capital străin, publicul nostru grăbindu-se a face depozite la asemenea Bănci, cari sub auspiciile metropolelor lor din străinătate, inspirau mai multă încredere. In felul acesta, ele au alcătuit după război o concurenţă serioasă a Băncilor vechi româneşti, al căror disponibil lichid a fost din această cauză mai restrâns, ceia ce a avut ca efect şi o reducere a creditului, la Băncile care ajutau comerţul. CREDITUL PENTRU AGRICULTORI Un agricultor, într’un cerc mai numeros, ne-a făcut următoarea semnificativă expunere: „Nu avem credit în tara noastră Ne spetesc dobânzile excesive și nîcî în aceste conditiuni nu găsi creditul suficient pentru a acope cheltuelile pentru pregătirea recetei. Anul acesta, recolta slabă, prturile joase, au zdruncinat puteri noastre de rezistenţă, astfel că majoritate, noi agricultorii cari nu deţinem câteva sute de pogoan suntem într’o situaţie deplorabilă Statul a creiat Creditul de împlut, pe gai, care este liniar prin insuficienţa creditului ce acodă şi prin multilele forme şi codiţii inutile ce impune, pentru a suma de 1000 lei de pogon, care acoperă complect nici măcar doi din capitolele mai importante de cheltueli ale agricultorului. Suntem de altfel, ca şi comercialiţii, la discreţia muncitorilor din port, cari din cauza rărirei lucrului, au ajuns astăzi să pretindă preţuri de muncă de circa 500 ori mai mari decât cele antebelice. In felul acesta agricultorul suportă astăzi, asupra preţului ce i se oferă pentru produsele sale, toate taxele şi impozitele excesive ale statului şi comunei, marea scumpere a transporturilor, enormitatea dobânzilor, scumpirea excesivă a muticei etc. Pe această cale, dezastrul nostru este sigur șî toată nădejdea rămâne tot in măsurile ce statul va lua. In senzul creărei unui credit agricol, care să ajute In mod serios nevoile agriculturei. CREDITUL COMERŢULUI Tot în chestiunea crizei de credit, un mare morar de la Brăila, ne-a declarat următoarele: Situaţia industriei morăritului în România, este mai critică decât a tuturor celorlalte. Prin caracterul ei, această industrie, nu poate lucra fără mari şi speciale surse de credit. La preţurile de după război ale cerealelor, unei mori importante, îi trebuie un capital ite rulment de zeci de milioane. O, deşi moara al cărei proprietar sunt, are o valoare de peste o sută milioane lei, nu am fost in stare să obţin nici măcar un împrumut de două milioane lei de la Creditul Industrial. Creditul particular este foarte restrâns şi dobânzile mari la cari ne obligă, sfârşesc prin a ne slei cu desăvârşire. Astăzi şi acest credit este aproape suprimat, astfel că în mod fatal mergem spre ruină. I. RADU Note de călătorie din America Radio în Statele Unite de Ing. N. CARANFIL Ultimele progrese realizate. — Spre perfecţionarea televiziune!. Situaţia Radiofoniei în Statele Unite este următoarea: Aparate de recepţie superioare celor europene. Posturi de emisiune numeroase cu un program maî slab decât al staţiunilor europene. Nici o formalitate şî nici o taxă pentru utilizarea unui aparat de recepţie. Nici un monopol al emisiune!. In total 14.000 posturi de emisiune dintre cari 735 de rado-fuziune cu program. Aparate de recepţie in număr de aproape şease milioane. POSTURILE DE DIFUZIUNE Dacă deplina libertate a recepţiilor a avut drept rezultat numărul imens al amatorilor, cărora li se datoreşte adesea ameliorări şi irrvenţiuni interesante, aceea a emisiunilor a adus la rezultate puţin satisfăcătoare. In barda cuprinsă între 150 şi 600 metri lungime de undă, cele peste şapte sute de emisiuni adesea emanând de la posturi rău instalate şi operate ajunseseră la o interferenţă reciprocă făcând imposibilă orice recepţie cum se cade. Posturile de difuziune neavând abonamente pentru a se întreţine, au trebuit adesea să intercaleze în program reclame comerciale de cel mai dezastruos efect asupra auditorilor. In anul trecut situatia devenind intolerabilă prin „congestia eterului", cum ziceau americanii, s’a instituit de către guvern o comisie federală de radio cu scopul de a reglementa emisiunile de radio. Comisiunea instituită pentru un an, a început prin a impune fiecărui post de emisie obligaţia de a poseda o licenţă emanată de la dânsa şi care pentru moment e valabilă pentru două luni. A impus fiecărui post o anumită frecvenţă, fără dreptul de a depăşi aceasta cu mai mult de o jumătate de lilociclu. In acest scop s'au creiat posturi de control. Posturile au fost clasate nu după puterea în antenă, ci după suprafaţa in care este perceput puternic, ceace nu depinde numai de puterea postului, ci şi de situaţia şi Vecinătăţile lui. Intre posturile din New-York şi Ghicago, comisia a decis o separaţie de 50 klocicluri, ia pentru celelalte staţiuni între 10 şi 20 kilocicluri. O uşurare s’a constatat în urma deciziunilor comisiunei federale, fără a se ajunge încă la un rezultat cu adevarat bun. Pentru moment sunt interzise reclamele comerciale pe calea emisiunilor radiofonice. ULTIMILE PROGRESE Posturile de emisiune americane întrebuinţează lungimi de undă sub 600 metri, pe când cele europene merg până la 2000 mc/trl Tendinţa actuală este către posturile puternice de la 50 kw., în antenă în sus, aplicând sincronizarea emisiunilor. Mai multe staţiuni emit acelaşi program pe aceiaşi lungime de undă, ceea ce îngădue în întreagă ţară ca un program să fie peste tot prins pe aceeaşi frecvenţă. Cu toată epuraţia şi reglementarea făcută de comisia federală de radio, totuşi prin sporirea în ultimul timp a numărului posturilor de emisie, ameliorarea în Înlăturarea interferenţei nu e prea apreciabilă. O bună speranţă o dă însă un dispozitiv combinat de laborator!!ie Westinghouse, care dă posibilitatea ca două emisiuni să nu fie separate decât prin o jumătate de biociclu. Acest sistem bazat pe modulaţia frecvenţei, cu toate că a mai fost preconizat şi în trecut, face posibilă înlăturarea lămpilor de modulaţia din posturile de emisie, economisind astfel o însemnată cantitate de energie pierdută prin încălzire. Aparatul de mâine, aşteptat pentru anul viitor sau următorul, este acela al televiziunei. De curând, graţie stăruinţei şi studiilor soc- Americane de telefoane şî telegrafe, s’au făcut demonstraţii de televiziune, nu sub formă de fotografie, ci de transmitere a mişcărilor sincronizate cu vocea. Aparatele, în apropiatul viitor, vor îngădui nu numai recepţia radiofonică a unei opere, ci şi vederea ei pe un ecran. APARATELE DE RECEPŢIE Aparatele radio din America, se prezintă ca aspect exterior mul mai bine ca cele europene, iar ca interior sunt mai simple neavând a capta unde superioare a 600 metri. La 22 Septembrie s-a deschis o mare expoziţie de radio la New-York, la care au participat un număr considerabil de constructori. Moda şi tendinţele actuale la aparatele de recepţie sunt: înlăturarea tuturor bateriilor de acumulatori sau uscate, prin alimentarea directă cu energie de la conductele de luminat electric. In adevăr s’a ajuns la rezultate superioare încercărilor europene făcute în acest sens. Totuşi, dificultăţile de a corecta falimentul mai multor lămpi în serie, nu sunt de natură a elimina complect bateriile pentru moment, cu toate că întrebuinţarea de elemente de încălzire prin curent alternativ independente de emiţătorul catodic, a adus o ameliorare Aproape în mod general, aparatele de recepţie întrebuinţează compartimente metalice pentru diversele circuite. Punerea la punct unică „monocontrol”, cum îi zic americanii, este generală. Acolo unde posturile de emisiune sunt apropiate şi puternice, monocontrolul este de preferat prin uşurinţa punere la punct. Acest sistem sacrifică însă puţin , din selectivitate şi cred că în România ar da rezultate inferioare punerei la punct prin acţionarea individuală a condensatorilor. In construcţia lămpilor radio, toată silinţa este îndreptată în special pentru a da o viaţă mai lungă filamentului. Hautparteurul la modă în America este acela în con, cele cu pâlnie înaltă fiind preferate pentru audiţie în săli mari. Zic „modă” deoarece amplificarea recepţiunei radiofonice Prin hautparleur, reprezintă o problemă încă incomplect soluţionată. Dr Lee de Forest, Inventatorul lămpei cu trei electrozi, este clar de părerea că soluţia adevărată nu este în direcţia diafragmelor şi conurilor. Hautparteurul în con dă rezultate bune la frecvenţe joase, însă nu la cele medii şi înalte. Se vând în Statele Unite şi amplificatoare sub formă de plăci constituite dintr’un lemn tropical, extrem de uşor, care redă notele de joi L-U o fidelitate adevărat impresionantă. i II POLONIA ŞI LITUANIA Guvernul lituan a remis Societăţii Naţiunilor un memoriu, a cărui importanţă depăşeşte caracterul obişnuit al neînţelegerilor permanente dintre Lituania şi Polonia. Memoriul acuză guvernul polon că ar executa un plan general împotriva existenţei Lituaniei independente. Reclamaţia se întemeiază pe acel articol din pactul Societăţii Naţiunilor, care vorbeşte despre ameninţarea păcii şi tulburarea bunelor relaţiuni între popoare. Cearta dintre Lituania şi Polonia e de dată veche. Lituania nu poate ierta Poloniei stăpânirea oraşului Wilna, deşi obţinută printr’o hotărâre internaţională, ratificată de aceia cari protestează astăzi. Orice incident, oricât de neînsemnat, ia proporţii grave, din cauza acestei pasiuni dominante. Guvernul din Kowno refuză să întreţină raporturi politice regulate de guvernul din Varşovia. Polemica, sub orice pretext, nu încetează nici un moment, şi, dată fiind regiunea cu deosebire primejdioasă unde se exercită, ea îngrijorează cu drept cuvânt. Astfel se prezintă şi ultima reclamaţiune adresată Societăţii Naţiunilor, referitoare la regimul minorităţilor. Ambele ţări sunt nemulţumite de tratamentul aplicat şcolilor minoritare respective. Memoriul guvernului lituan a fost înscris la ordinea de zi a viitoarei sesiuni de la Geneva. Probabil că Polonia, la rândul ei, va prezenta un contra-memoriu. Se sapă astfel prăpastia între două ţări vecine, destinate, atât din necesităţi economice cât şi politice să lucreze în armonie şi să colaboreze în cea mai largă măsură. O asemenea colaborare e şi mai mult de dorit, dacă ţinem seama că numai neînţelegerile polono-lituane, împiedecă constituirea unei grupări a statelor baltice, de acord cu Polonia. Anumite influenţe externe au interes să tulbure relaţiile dintre cele două ţări şi mai ales să împiedice, prin orice mijloace o apropiere baltică. Dar împotriva acestora, va trebui să se exercite cu toată vigoarea, influenţa marilor puteri, garante ale păcii europene, pentru a înlesni înlăturarea neînţelegerilor dintr'un punct, cu deosebire primejdios, al Orientului. A. Hg. r ,;v. 7 f. .i. a Sesiunea de toamnă a Comisiei Europene a Dunării MAJORAREA TAXELOR DE NAVIGAŢIE A FOST AMANATA GALAŢI. 25 — Azi dimineaţă, au continuat la Sulîna, desbaterile sesiunei de toamnă CE. D. Membrii comisiei au vizitat, cu acest prilej, lucrările canalului. Peluân du-se şedinţa s’au discutat probleme in legătură cu întocmirea bugetului. D. Ing. Vardala, consilier technic a dat in urmă, unele relaţiuni in legătură cu lucrările executate in cursul anuluiDeşi se credea că in această sesiune se va discuta şi problema taxelor de navigaţie, totuşi, după câte am putut afla din sorginte sigură, ea nu va fi pusă Acest lucru s-ar datora lipsei d-lui ministru Conţescu, delegat titular al României, care — după cu am anunţat — se afla la Paris. Mâine, la orele 7 seara, membrii comisiei, vor sosi la Galaţi cu yachtul Carolus Primus, iar joi dimineaţa, vor continua desbaterile în palatul Comisiei Europene din stiv Mhai Bravu. Duminică 30 Octombrie sesiunea va fi declarată închisă. România a fost reprezentată la de:,bateri prin d. Eugen Bonadil, membru supleant. Balanţa comercială ungară BUDAPESTA. — Balanţa comercială ungară a înregistrat în luna August un pasiv de 32,4 milioane pengoe. In fata unui import de 108,2 milioane pengoe se găseşte un export în valoare de numai 76,2 milioane pengoe. In primele 8 luni ale acestui ani, pasivul balanţei comerciale ungare s-a ridicat la un total de 242,2 milioane pengoe, pe când pasivul din aceiași perioadă a anului trecut era de 85,1 milioane. k