Argus, octombrie 1927 (Anul 18, nr. 4337-4363)

1927-10-27 / nr. 4359

Anul XVIII No. 4359 DE ORI­CE FEL IN TOATE ZIARELE tun an 6 luni 3 luni­­ PRIN SOCIETATEA GENERALĂ dl PUBLICITATE CAROL SCHULDER ţi S.BEROER STR. KARAGEORGEVICI 3 t el:ii/s4. ABONAMENTE: IN TARA I IN STRAIN­ATATE 3000 lei 550 . 300 Un an 6 luni 3 luni 3 te| In țară: 6 lei în străinătate 2200 lei 1300 „ 80Q W 6 PAGINI ORGAN ZILNIC al COMERȚULUI Fon­datori : S. Pauker si H* & Valentin ■­ INDUSTRIEI $i FINANTEI E Director­­ Grigore Qafencu U Joi 27 Octombrie 1927 ZLNMNEIURI DE ORI­CE FEE IN TOATE ZIARELE ■ PRIN SOCIETATEA GENERALĂ de PUBLICITATE CAROL SCHULDER VÎS.BERCER STR. KARAGEORGEVICI 3 tel: 11/S4. PUBLICITATEA: Concesiunea Exclusivă a Societățe Generale de Publicitate Directori­i Carol Schulder și S. Berger Str. Eugeniu Carada (fostă Karagheorghevici 9 Telefon 311184 BIROURILE: Buc­u­r­e­ști, Strada Sărindar 7 Et. I.T­ELEFON: 306/93 și 323/69 Căile ferate în Ceho-Slovacia de VIATOR Aruncăm câte­odată o privire de invidie asupra aşezămintelor ţărilor vecine cari, după ideia şi impresiunile noastre, ne-au distan­ţat mult in opera refacerei. Aces­te popoare vecine au participat ca şi noi la război, au fost de partea învingătorilor şi au reuşit să-şi m­onteze casa lor mult mai repede şi cu femei decât noi. Sunt întotdeauna exacte aceste împresiuni şi nu trebue uneori a­­mm­ntit proverbul că tot ce strălu­­ieşte nu e aur? Un călător român care îşi continuă drumul după Halmei, în teritoriul cehoslovac va fi adesea tentat să creadă că in direcţia feroviară, vecinii noştri ne-au luat-o înainte. A citit pro­babil criticile atât de autorizate şi competent formulate, chiar în a­­cest loc, împotriva administraţiei C. F. R., de către d-nii general Văleanu şi Al. Perieţeanu. Dacă a avut ocazia, ca industriaş sau negustor să vină în contact cu C. F. R., a putut să se convingă el singur cât de mult lasă de dorit funcţionarea lor. Şi cu atât mai penibilă îi va fi constatarea, că vecinul ceh a fost în măsură să în­vîngă imperfecţiunile reţelei sale, să introducă ordine, să ducă admi­nistraţie bună cu funcţionari pu­ţini, în scurt, să fie la înălţimea cerinţelor, încă odată, tot ce străluceşte nu e aur. Când ne judecăm pe noi înşine, avem dreptul şi datoria să fim cât se poate de severi, căci nu mai punând bine în evidenţă raci­lele de care suferim, putem căuta inciviacele de îndreptare. Să nu ne închipuim însă că perfecţiunea se află la vecin, să nu credem că n’a trecut şi chiar trece în momen­tul actual prin crize pe cari le re­simţim şi noi. Am înregistrat, în mai multe rânduri, ştirea că­ guvernul din Praga se poartă cu gândul de a arenda reţeaua feroviară ceho­slovacă. Versiuni de această na-­ tură au circulat încă pe vremurile fostului ministru de finanţe, Ras­­hin, că­ruia cehoslovacii îi datorea­ză atâta recunoştinţă. Insă, pe a­­tunci, temerile de complicaţiuni războinice erau la ordinea zilei şi dezminţirea n’a întârziat. Grija aceasta a mai slăbit în cursul ani­lor, căile ferate nu mai sunt con­siderate din punctul de vedere exclusiv strategic şi iarăşi a reve­nit pe tapet problema arendărei... de astă dată fără dezminţire ofi- cială. Neavând darul profeţiei, nu pu­tem prevedea dacă ideia arendărei se va înfăptui sau nu. Interesant Insă de aflat este cauza care a determinat punerea în evidenţă a unei atari soluţiuni externe. De ce vor velinii cehoslovaci să arende­ze reţeaua lor de c. f ? Le lipsesc capitaluri pentru exploatare, n’au locomotive şi vagoane, n'au fost schimbate de zeci de ani şinele şi ‘traver­seie ca în România, nu dis­pun de administratori harnici şi pricepuţi? Toate aceste pot fi a­­devua cazul nostru, dar nu al ce­hoslovacilor. Ei suferă de boala pe care d. Al. Perieţeanu a denun­ţat­­■ o cu atâta energie în aceste coloane şi din pricina căreia s’a şi retras dela direcţia C. F. R. Se face politică la căile ferate cehe.... tout comme chez nous. Politica a­­ceasta se traduce printr’o inflaţie enormă la personal şi cum nici un ministru cehoslovac n’are puterea de a lupta cu îndârjire împotriva efectelor favoritismului, soluţia e arendarea, pentru că arendaşul nu va avea obligaţiuni şi va face cu­răţenie radicală, concediând pe toţi paraziţii. Presa din Praga a scos zilele a­­cestea în evidenţă, că influenţele politice însoţite de creşterea peste măsură a numărului funcţionarilor au provocat nerentabilitatea reţe­lei cehe. După prevederile bugetu­lui feroviar ceh pe 1927, dintr’un total de cheltueli de 4 jumătate m­i­liarde coroane, mai bine de jumă­tate sunt afectate personalului şi aceasta „pentru că numirile sunt dictate de motive politice”. Va să zică o ţară atât de înain­tată ca Cehoslovacia, cu tradi­­ţiuni seculare de muncă ordonată, cu o bauro­craţie care, în fond, era partea cea mai disciplinată din ve­chiul sistem austriac, nu s’a putut sustrage efectelor pernicioase ale politicianismului adversar ori­că­rei bune rândueli, pentru că numai într-o atmosferă de destrăbălare şi de risipă îşi găseşte elementele sa­le de viaţă. De altfel, cehii au pre­văzut de mult că păcatul inflaţiei funcţionăreşti va omorî ori­ce ren­tabilitate în exploatarea feroviară şi această consideraţie le-a dictat proclamarea „comercializarea reţe­lei” încă din 1922. Comercializarea cehoslovacă a fost o glumă ca şi pretinsa autonomie a reţelei româ­neşti cei interesaţi la menţinerea statu-quoului în Cehoslovacia, au lucrat aşa de bine, încât numai ela­borarea regulamentului pentru a­­plicaţiunea lege, a durat peste doi ani, iar acum chestia arendărei e din nou pe tapet şi se vorbeşte, în legătură cu acest proect de grupa Morgan şi de cunoscutul financiar belgian Loewenstein. Ideia arendărei se impune, pen­tru că în situaţia actuală a buge­tului feroviar cehoslovac, nu se poate proceda la „­amortizări com­er­ciare”. Pentru că din lipsă de mij­loace „nu se pot introduce îmb­unn­tăţiri necesare”. Pentru că din lip­să de mijloace „industria cehă nu obţine comenzi îndestulătoare de la administraţia căilor ferate”. Iar toate aceste învestiţiuni nu se pot realiza pentru că numărul funcţio­narilor e prea mare şi costă prea scump. Le vine foarte greu facto­rilor răspunzători cehi să predea re­ţeaua unui antreprenor particular. Recunosc însă că numai acesta ar putea înfăptui, în stil mare refor­­ma cea radicală şi adevărată, ca- 1 ■ e se aseamănă cu procedeul grădi­narului: tai crăci pentru ca acele carî rămân, să aibă mai multă se­vă șî mai mult aer...“ Radium­ul în Ceh­os­ovacia PRAGA. — Un sindicat franco american a trimes experţi la Joa­­chimstal, centrul zăcămintelor de radium din Cehoslovacia, pentru a achiziţiona vaste terenuri şi a construi hoteluri şi băi. Se ştie că statul cehoslovac po­sedă cele mai bogate mine de ra­dium din lume. UN COMUNICAT Ziarele au publicat comunicatul guvernului cu privire la senzaţio­nala arestare a d-lui M. Manoiles­­cu, fost subsecretar de stat la Mi­nisterul de Finanţe. Comunicatul acesta e uimitor. Ca să vă convingeţi, recitiţi-l: „D. M. Manoilescu încercând să facă pe agentul de transmisiune al celor care uneltesc tulburarea or­di­nei constituţionale a statului, guver­nul a dispus arestarea lui şi trimite­rea lui în judecata Curţii Marţiale". Carp ar fi zis: zero ca fond, zero ca formă. Mai întâi ca formă. Ce înseamnă să încerci a face pe agentul de transmisiune? Unde e vina? La „încercare” la „facere" sau la „transmisiune?” Ce dascăl de limba română a avut redacto­rul comunicatului, care scrie: „gu­vernul a dispus arestarea lui şi tri­miter­ea lui....?’’. Apoi ca fond. E cu putinţă ca un guvern se­rios, pentru simpla „încercare de a face pe agentul de transmisiu­ne” să tulbure o ţară întreagă, să arunce alarma în opinia publică şi să desfiinţeze, de la o zi la alta, libertatea individuală şi libertatea presei ? E cu putinţă ca un guvern se­rios care cere de la toată lumea sânge rece, linişte şi raporturi nor­male, să răspândească el insuş, în ţară ca şi în străinătate, prin co­municate oficiale, veşti alarmante şi. Intru nimic fundate despre ,­i­­neltiri pentru tulburarea ordinei constituţionale?”. Un guvern care, cu un curaj ui­mit­or, a venit la putere aşa cum a venit, care a făcut alegerile aşa cum le-a făcut, cade in panică la prima încercare de a face o trans­misiune....“. Nu mai înţelegem nimic, G. G. anca Eleno-Română va fi salvată Consfătuirea creditorilor Băncii BRASLAI 25.­­ Credito­rii și depunătorii băncii Eleno-Române s’au întru­: -------------------------- Jj-.r-JSt ^ 'V,, SU « .-T __S3 nit aseară, în sala de șe­dință a soc. „ Wats­on și Yousi“, pentru a discuta măsurile ce sunt de luat pentru salvarea băncii. Primul a vorbit de Spiru Lichiardopol, directorul băncii Dunărea Românea­scă, care a promis tot spri­jinuul numitei instituţii. După aceea creditorii pre­zenţi au promis concursul rei. Pentru salvarea băn­cii e nevoe de circa 250 milioane lei. Cei prezenţi au emis ideia remanierii consiliului băncii şi desfi­inţarea unora din sucur­sale. CERCETĂRILE INSTRUCŢIEI DIN BUCUREŞTI In continuarea cercetărilor privitoare la gestiunea sucursalei din Bucureşti a băncii falite „Etimo-Române­", d. ju­decător I. Stănescu de la cab. 7 ins­trucţie, a ascultat ieri timp de câteva ore pe : d. Eftadiade, casierul sucur­salei, d. Fatiade, directorul ei şi pe d. D. Lalis, membru în consiliul de ad­ministraţie. Interogările aveau de scop să lămu­rească unele operaţiuni suspecte , a­­flate de către magistrat din informa­­ţiunile primite şi din examinarea regis­trelor — şi după urma căror operaţii Banca ar fi fost frustată de către doi demnitari ai ei, cu aproape două milioa­ne lei. Una din operaţiuni, în sumă de 1.200.000 lei ete atribuită d-lui La­lis , iar alta de 780.000 lei ar fi fost făcută de acesta în acord cu directorul Băncii, dispărutul Lambru. Suma din urmă a fost ridicată de Lalis pentru nişte cheltueli, cu compre­zenţa lui Lambru, — în preajma cra­hului Băncii. Cercetările vor urma şi astăzi —­in care scop de Lalis este ținul în­deaproa­pe supraveghere. Un comunicat al ministe­­rulis de interne Aseară, ministerul de interne, ne-a transmis ur­mat­orul­­. COMUNICAT Ancheta împotriva d-lui Manoilescu continuă, ea a dat loc la descoperiri surprinzătoare. Documente scrise de propria mână a d-lui Ma­­noilescu pun în deosebită lumină actul său împo­triva ordinei monarhice, pe care numai vigilenţa autorităţilor noastre l-a putut împiedica. Opinia publică va înţe­lege necesitatea, de a nu putea publica imediat toate piesele, date fiind cerinţele instrucţiunii. Peste câteva zile însă se vor publica în facsimi­le documentele în chesti­ UK­A. ti Creditul pe piaţa Brăilei — Situaţia critică a comerţului, industriei şi agriculture). — Am relevat într'un articol prece­dent cauzele pentru cari portul Brăila a fost cel dintâi centru eco­nomic al ţărei, care s’a resimţit mai adânc pe urma insuficienţelor politicei noastre economice şi finan­ciare. Cum activitatea portului depinde în primul rând de posibilităţile de credit ale comerţului, industriei şi agriculturei, este lesne de închipuit mizeria ce domneşte astăzi la Brăi­la, în urma ultimelor crachuri, cari au produs consternare şi descura­jare în cercurile financiare. Puţinele surse existente de cre­dit rămase până, în ultimul timp s-au închis şi ele aproape complect, astfel că situaţia se complică nu numai prin inactivitatea portului ci şi prin jena financiară ce înbeşte în puterea de rezistenţă firmelor co­merciale, industriale şi agricole. Un vechiu comerciant de cerea­le, din cer, cari până în ultimul timp era încă în măsură de a realiza oa­­recarî transacţiuni pe plata Brăilei, ne spunea consternat: Dela 1899, n’am apucat încă o criză identică în portul nostru. Nu văd nici o putinţă de îndreptare, întru­cât creditul comerţului e cu desăvârşire suprimat, chiar cu do­bânzile enorme ce plăteam până­­ acum şi chiar pe bază de garanţii­­ uzuale. Am un şlep sub încărcare şi cu toate că am pierit în garan­ţie însăşi şlepul care-mi aparţine, nu sunt în stare să obţin de la vreo bancă suma de 600.000 lei, de care am absolută trebuinţă. Fă­ră acest credit situaţia mea este definitiv sdruncinată şi în postura mea se găseşte aproape întreg co-­­ merţul brăilean. Existau mai înainte câteva­­ bănci, din cele mai vechi, cari în- - deplinindu-şi rolul lor adevărat,­­ ajutau comerţul prin împrumuturi,­­ pe bază de gaj, de conosamente, sau chiar pe bază de accepte. A­­ceste bănci se puteau număra pe degete, căci marea majoritate a băncilor din Brăila, în special ace­le reprezentând instituţii financia­re din străinătate, nu au înlesnit nici­odată nevoia de credit a comerţu­lui. Ele s’au mărginit la operaţiuni de devize, fără a avea nevoie în operaţiunile lor de capital străin, publicul nostru grăbindu-se a face depozite la asemenea Bănci, cari sub auspiciile metropolelor lor din străinătate, inspirau mai multă în­credere. In felul acesta, ele au al­cătuit după război o concurenţă serioasă a Băncilor vechi româ­neşti, al căror disponibil lichid a fost din această cauză mai res­trâns, ceia ce a avut ca efect şi o reducere a creditului, la Băncile care ajutau comerţul. CREDITUL PENTRU AGRICUL­TORI Un agricultor, într’un cerc mai numeros, ne-a făcut următoarea semnificativă expunere: „Nu avem credit în tara noastră­ Ne spetesc dobânzile excesive și nîcî în aceste conditiuni nu găsi creditul suficient pentru a acope cheltuelile pentru pregătirea rece­tei. Anul acesta, recolta slabă, pr­turile joase, au zdruncinat puteri noastre de rezistenţă, astfel că majoritate, noi agricultorii cari nu deţinem câteva sute de pogoan suntem într’o situaţie deplorabilă Statul a creiat Creditul de împ­lut, pe gai, care este­­ liniar prin insuficienţa creditului ce aco­dă şi prin mult­ilele forme şi co­diţii inutile ce impune, pentru a­­ suma de 1000 lei de pogon, care­­ acoperă complect nici măcar doi din capitolele mai importante de cheltueli ale agricultorului. Suntem de altfel, ca şi comerciali­ţii, la discreţia muncitorilor din port, cari din cauza rărirei lucrului, au ajuns astăzi să pretindă preţuri de muncă de circa 500 ori mai mari de­cât cele antebelice. In fe­lul acesta agricultorul suportă as­tăzi, asupra preţului ce i se oferă pentru produsele sale, toate taxele şi impozitele excesive ale statului şi comunei, marea scumpere a transporturilor, enormitatea dobân­zilor, scumpirea excesivă a muti­cei etc. Pe această cale, dezastrul nos­tru este sigur șî toată nădejdea ră­mâne tot in măsurile ce statul va lua. In senzul creărei unui credit agricol, care să ajute In mod serios nevoile agriculturei. CREDITUL COMERŢULUI Tot în chestiunea crizei de cre­dit, un mare morar de la Brăila, ne-a declarat următoarele: Situaţia industriei morăritului în România, este mai critică decât a tuturor celorlalte. Prin caracte­rul ei, această industrie, nu poate lucra fără mari şi speciale surse de credit. La preţurile de după război ale cerealelor, unei mori importante, îi trebuie un capital ite rulment de zeci de milioane. O, deşi moara al cărei proprietar sunt, are o valoare de peste o sută milioane lei, nu am fost in stare să obţin nici măcar un împrumut de două milioane lei de la Creditul Industrial. Creditul particular este foarte restrâns şi dobânzile mari la cari ne obligă, sfârşesc prin a ne slei cu desăvârşire. Astăzi şi acest credit este aproape suprimat­, astfel că în mod fatal mergem spre ruină. I. RADU Note de călătorie din America Radio în Statele Unite de Ing. N. CARANFIL Ultimele progrese realizate. — Spre perfecţionarea televiziune!. Situaţia Radiofoniei în Statele U­­nite este următoarea: Aparate de recepţie superioare celor europene. Posturi de emisiune numeroase cu un program maî slab decât al staţiunilor europene. Nici o formalitate şî nici o taxă pentru utilizarea unui aparat de re­cepţie. Nici un monopol al emisiune!. In total 14.000 posturi de emisiu­ne dintre cari 735 de rado-fuziune cu program. Aparate de recepţie in număr de aproape şease milioa­ne. POSTURILE DE DIFUZIUNE Dacă deplina libertate a recepţiilor a avut drept rezultat numărul imens al amatorilor, cărora li se datoreşte a­­desea ameliorări şi irrvenţiuni interesante, aceea a emisiunilor a adus la rezultate puţin satisfăcătoare. In bar­da cuprinsă între 150 şi 600 metri lungime de undă, cele peste şap­te sute de emisiuni adesea emanând de la posturi rău instalate şi operate ajun­seseră la o interferenţă reciprocă făcând imposibilă orice recepţie cum se cade. Posturile de difuziune neavând a­­bonamente pentru a se întreţine, au trebuit adesea să intercaleze în pro­gram reclame comerciale de cel mai dezastruos efect asupra auditorilor. In anul trecut situatia devenind into­lerabilă prin „congestia eterului", cum ziceau americanii, s’a instituit de către guvern o comisie federală de ra­dio cu scopul de a reglementa emisiu­nile de radio. Comisiunea instituită pen­tru un an, a început prin a impune fie­cărui post de emisie obligaţia de a po­seda o licenţă emanată de la dânsa şi care pentru moment e valabilă pentru două luni. A impus fiecărui post o a­­numită frecvenţă, fără dreptul de a depăşi aceasta cu mai mult de o jumă­tate de l­ilociclu. In acest scop s'au creiat posturi de control. Posturile au fost clasate nu după puterea în antenă, ci după suprafaţa in care este perceput puternic, ceace nu depinde numai de puterea postului, ci şi de situaţia şi Vecinătăţile lui. Intre posturile din New-York şi Ghi­cago, comisia a decis o separaţie de 50 klocicluri, ia pentru celelalte sta­ţiuni între 10 şi 20 kilocicluri. O uşurare s’a constatat în urma de­­ciziunilor comisiunei federale, fără a se ajunge încă la un rezultat cu ade­varat bun. Pentru moment sunt inter­zise reclamele comerciale pe calea emi­siunilor radiofonice. ULTIMILE PROGRESE Posturile de emisiune americane întrebuinţează lungimi de undă sub 600 metri, pe când cele europene merg până la 2000 mc/trl Tendinţa actuală este către posturile puter­nice de la 50 kw., în antenă în sus, aplicând sincronizarea emisiunilor. Mai multe staţiuni emit acelaşi program pe aceiaşi lungime de un­dă, ceea ce îngădue în întreagă ţa­ră ca un program să fie peste tot prins pe aceeaşi frecvenţă. Cu toată epuraţia şi reglementa­rea făcută de comisia federală de radio, totuşi prin sporirea în ulti­mul timp a numărului posturilor de emisie, ameliorarea în Înlăturarea interferenţei nu e prea apreciabilă. O bună speranţă o dă însă un dispozitiv combinat de laborator!!­­ie Westinghouse, care dă posibili­tatea ca două emisiuni să nu fie separate decât prin o jumătate de b­iociclu. Acest sistem bazat pe modulaţia frecvenţei, cu toate că a mai fost preconizat şi în trecut, fa­ce posibilă înlăturarea lămpilor de modulaţia din posturile de emisie, economisind astfel o însemnată cantitate de energie pierdută prin încălzire. Aparatul de mâine, aşteptat pen­tru anul viitor sau următorul, este acela al televiziunei. De curând, graţie stăruinţei şi studiilor soc- Americane de telefoane şî telegra­fe, s’au făcut demonstraţii de te­leviziune, nu sub formă de fotogra­­fie, ci de transmitere a mişcărilor sincronizate cu vocea. Aparatele, în apropiatul viitor, vor îngădui nu numai recepţia radiofonică a unei opere, ci şi vederea ei pe un e­­cran. APARATELE DE RECEPŢIE Aparatele radio din America, se prezintă ca aspect exterior mul mai bine ca cele europene, iar ca interior sunt mai simple ne­având a capta unde superioare a 600 metri. La 22 Septembrie s-a deschis o mare expoziţie de radio la New-York, la care au participat un nu­măr considerabil de constructori. Moda şi tendinţele actuale la a­­paratele de recepţie sunt: înlăturarea tuturor bateriilor de acumulatori sau uscate, prin ali­mentarea directă cu energie de la conductele de luminat electric. In adevăr s’a ajuns la rezultate supe­rioare încercărilor europene făcu­te în acest sens. Totuşi, dificultă­ţile de a corecta falimentul mai multor lămpi în serie, nu sunt de natură a elimina complect baterii­le pentru moment, cu toate că în­trebuinţarea de elemente de încăl­zire prin curent alternativ inde­pendente de emiţătorul catodic, a adus o ameliorare­ Aproape în mod general, apara­tele de recepţie întrebuinţează com­­partimente metalice pentru diver­sele circuite. Punerea la punct unică „mono­­control”, cum îi zic americanii, este generală. Acolo unde posturi­le de emisiune sunt apropiate şi puternice, monocontrolul este de preferat prin uşurinţa punere­ la punct. Acest sistem sacrifică însă puţin , din selectivitate şi cred că în România ar da rezultate inferioa­re punerei la punct prin acţionarea individuală a condensatorilor. In construcţia lămpilor radio, toa­tă silinţa este îndreptată în special pentru a da o viaţă mai lungă fi­lamentului. Hautparteurul la modă în Ameri­ca este acela în con, cele cu pâlnie înaltă fiind preferate pentru audiţie în săli mari. Zic „modă” de­oare­ce amplificarea recepţiunei radio­fonice Prin hautparleur, reprezintă o problemă încă incomplect solu­ţionată. Dr­ Lee de Forest, Inventatorul lămpei cu trei electrozi, este cl­ar de părerea că soluţia adevărată nu este în direcţia diafragmelor şi co­nurilor. Hautparteurul în con dă rezulta­te bune la frecvenţe joase, însă nu la cele medii şi înalte. Se vând în Statele Unite şi amplificatoare sub formă de plăci constituite dintr’un lemn tropical, extrem de uşor, ca­re redă notele de joi L-U o fidelita­te adevărat impresionantă. i II POLONIA ŞI LITUANIA Guvernul lituan a remis Socie­tăţii Naţiunilor un memoriu, a că­rui importanţă depăşeşte caracte­rul obişnuit al neînţelegerilor per­manente dintre Lituania şi Polo­nia. Memoriul acuză guvernul po­lon că ar executa un plan general împotriva existenţei Lituaniei in­dependente. Reclamaţia se înte­meiază pe acel articol din pactul Societăţii Naţiunilor, care vorbeş­te despre ameninţarea păcii şi tul­burarea bunelor relaţiuni între po­poare. Cearta dintre Lituania şi Polo­nia e de dată veche. Lituania nu poate ierta Poloniei stăpânirea o­­raşului Wilna, deşi obţinută prin­tr’o hotărâre internaţională, rati­ficată de aceia cari protestează as­tăzi. Orice incident, oricât de ne­însemnat, ia proporţii grave, din cauza acestei pasiuni dominante. Guvernul din Kowno refuză să în­treţină raporturi politice regulate d­e guvernul din Varşovia. Polemica, sub orice pretext, nu încetează nici un moment, şi, dată fiind regiunea cu deosebire pri­mejdioasă unde se exercită, ea în­grijorează cu drept cuvânt. Ast­fel se prezintă şi ultima reclama­­ţiune adresată Societăţii Naţiuni­lor, referitoare la regimul minori­tăţilor. Ambele ţări sunt nemulţu­mite de tratamentul aplicat şcoli­lor minoritare respective. Memo­riul guvernului lituan a fost în­scris la ordinea de zi a viitoarei sesiuni de la Geneva. Probabil că Polonia, la rândul ei, va prezenta un contra-memoriu. Se sapă astfel prăpastia între două ţări vecine, destinate, atât din necesităţi eco­nomice cât şi politice să lucreze în armonie şi să­­ colaboreze­ în cea mai largă măsură. O asemenea colaborare e şi mai mult de dorit, dacă ţinem seama că numai neîn­ţelegerile polono-lituane, împiedecă constituirea unei grupări a state­lor baltice, de acord cu Polonia. Anumite influenţe externe au inte­res să tulbure relaţiile dintre cele două ţări şi mai ales să împiedice, prin orice mijloace o apropiere bal­tică. Dar împotriva acestora, va trebui să se exercite cu toată vi­goarea, influenţa marilor puteri, garante ale păcii europene, pentru a înlesni înlăturarea neînţelegeri­lor dintr'un punct, cu deosebire primejdios, al Orientului. A. Hg. r ,­­;v. 7 f. .i­. a Sesiunea de toamnă a Co­misiei Europene a Dunării MAJORAREA TAXELOR DE NA­VIGAŢIE A FOST AMANATA GALAŢI. 25­ — Azi dimineaţă, au continuat la Sulîna, desbaterile sesiunei de toamnă C­­E. D. Mem­brii comisiei au vizitat, cu acest prilej, lucrările canalului. Peluân­ du-se şedinţa s’au discutat proble­me in legătură cu întocmirea buge­tului. D. Ing. Vardala, consilier technic a dat in urmă, unele relaţiuni in le­gătură cu lucrările executate in cursul anului­Deşi se credea că in această se­siune se va discuta şi problema ta­xelor de navigaţie, totuşi, după câte am putut afla din sorginte sigură, ea nu va fi pusă­ Acest lucru s-ar datora lipsei d-lui ministru Conţescu, delegat titular al României, care — după cu am anunţat — se afla la Paris. Mâine, la orele 7 seara, membrii comisiei, vor sosi la Galaţi cu yach­tul Carolus Primus, iar joi dimi­neaţa, vor continua desbaterile în palatul Comisiei Europene din stiv M­h­ai Bravu. Duminică 30 Octombrie sesiunea va fi declarată închisă. România a fost reprezentată la de:,bateri prin d. Eugen Bonad­il, membru supleant. Balanţa comercială ungară BUDAPESTA. — Balanţa co­mercială ungară a înregistrat în luna August un pasiv de 32,4 mili­oane pengoe. In fata unui import de 108,2 milioane pengoe se gă­seşte un export în valoare de nu­mai 76,2 milioane pengoe. In pri­mele 8 luni ale acestui ani, pasivul balanţei comerciale ungare s-a ri­dicat la un total de 242,2 milioa­ne pengoe, pe când pasivul din a­­ceiași perioadă a anului trecut era de 85,1 milioane. k

Next