Argus, ianuarie 1928 (Anul 19, nr. 4414-4436)
1928-01-15 / nr. 4424
Anul XIX No. 4424 ABONAMENTE: IN IARA ii IN STRAINATATE Sh » 1000 lei II Un sn 2200 M 1 luni MO * Il « luni 1300 » 1 luni BOO • Il 3 luni 800 ORGAN ZILNIC al COMERTULUI Fondatori î St Eauter N Ht & Valantin , 6 PAGINI BIROURILE: București, Strada Sărindar 7 Et. I. — TELEFON: 306 93 si 323/69 INDUSTRIEI ;i FINANȚEI director sfîrigora Qafencu Duminică iS ltnuri« 1921 ZINIJISCIURI DE ORICC FEE., IN TOATE ZIARELE ^ PRIN JOCIETflíEfl 6EHERA1À ce PUBLICITATE CAROL SCHULDER}! S.BERCER STR. KARAGEORGEViCI 3 ' tel:ii/S4. PUBLICITATEA : Concesiunea Exclusivă a Societ&te Generale de Publicitate Directorii Carol Schulder fi S. Berger str. Luaeniu Carada (fostă KaragbMrgitEvki ) Telefon SH 184 ORAŞELE NOASTRE Dela 1 ianuarie, prin dispoziţia generală luată de ministerul finanţelor, s’au desfiinţat numeroasele taxe pe care primăriile, mai ales ,urbane, le impuneau cetăţenilor fără îndreptăţire legală şi sub tot seiul de pretexte. Măsura era dee mult necesară şi ea pare perfect îndreptăţită mai ales dacă ţinem seama că, sub forma acestor taxe, se reînfiinţaseră aproape vechile bariere în circulaţia internă suprimate prin legea fondului comunal. Spectacolul surprinzător al barierelor pe care-l vedem şi astăzi în alte ţări, la intrarea ieşirea dintr’o comună — ca o amintire îndărătnică a vremurilor , feudalităţii, — fusese, suprimat la noi prin legea votată din iniţiativa lui Emil Costinescu. Astfel, s’a restabilit înlăuntrul ţării libera circulaţie a bunurilor şi persoanelor care a fost o condiţie esenţială da închegare şi solidarizare naţională încă din primele timpuri când a căzut feudalitatea şi am intrat în epoca marilor formaţiuni de State moderne. Lesne de înţeles de ce asemenea bariere apar şi mai anacronice, în vremea noastră, când organizarea juridică a omenirii este preocupată de reducerea la minimum a formalităţilor şi taxelor privind libera circulaţia a bunurilor şi persoanelor chiar peste frontierele despărţitoare de ţări. Dar măsura luată ne-a atras din nou atenţia asupra problemei oraşelor noastre, a halului în carese prezintă ele astăzi, aproape toate fără deosebire, în România mare, şi a perspectivelor de viitor foarte întunecate ce ni te oferă. Nu mai este ori secret pentru nimeni halul de dezorganizare şî de ifiafaâfîèb care Se afli jftàpodârlà centrelor noastre urbana. Şi nici nu este o ruşine sau vreo greşală ca s’o mărturisim deschis. Cu excepţia, care începe să fie discutabilă, a unor oraşe de peste Carpaţi, marile noastre centre urbane nu dau de loc semne de urbanism, ci îşi continuă vechea tradiţie de mari aglomeraţiuni omeneşti cu aspecte şi manifestări de ruralism întristător. Am putea s’o începem cu Capitala lui Bucur şi să continuăm cu oricare dintre marile noastre oraşe: Iaşi, Constanţa, Brăila, etc. In toate vom constata, cu regret, manifestări de ruralism. Lucrările edilitare se fac pe apucate, cu bucata, parţial şi în serii, aşa fel încât oraşele noastre, chiar când se silesc să-şi schimbe faţa, păstrează aspectul unor şantiere permanentizate, cu gropi şi lucrări în curs ce nu se mai isprăvesc, fiindcă nu se porneşte metodic dintr-odată efectuarea lucrărilor definitive. Lumina, de pildă, dă loc la o serie de lucrări, apa la alta canalizarea la a treia, apoi urmează tramvaele, refacerea trotuarelor, etc, etc. încât lucrările parcă se fac mereu şi pretutindeni, dar nu se isprăvesc niciodată şi nu se vede nimic mulţumitor pe urma lor. Rezultatul pentru ochiul oricărui privitor străin: suntem mereu în transformare, dar rămânem tot neîsprăviți! Să se gândească fiecare cititor de câte ori pe an a avut ocazia să ocolească acelaş șanţ, săpat pe stradă sau desfundat în trotuarul din faţa casei lui, pentru lucrările edilitare în serii. Legea cea nouă pentru unificarea administrativă din 1925 a cuprins, între multe dispoziţii bune pe care politicianismul le-a anulat sau le anulează zilnic sub ochi noştri, şi una privitoare la stabilizarea planurilor generale de sistematizare până în termen de patru ani, planuri care să aibă în vedere satisfacerea pe timp mai îndelungat a tuturor trebuinţelor de ordin edilitar. Aceste planuri odată examinate, aprobate de consiliul technic superior şi rămase definitive, vor trebui să fie respectate şi aplicate în viitor spre a schimba, cu timpul, înfăţişarea oraşelor noastre. Dispoziţie excelentă pe hârtie, dar care nu s’a pus în aplicare aproape de loc, căci deşi termenul fixat prin lege expiră în 1929, foarte puţine comune au dat atenţia cuvenită planurilor şi lucrărilor de sistematizare. D-l arhitect Duiliu Marcu, imul dintre foarte puţinii „urbanişti” pregătite şi entuziaşti în acelaş timp dela noi, într’o conferinţă apărută acum, în broşură, despre „Estetica oraşelor şi înfrumuseţarea lor din punct de vedere urbanistic” ne dă amănuntul de mai sus şi’l completează cu altele tot aşa de caracteristice din constatările consiliului technic superior. Prin urmare, slabă speranţă de îndreptare şi pe viitor cu toată legea cea nouă administrativă! Vom continua să umblăm pe străzi întortochiate aşa cum s’au croit ele dela început, pe urma carului cu boi care, în vremuri depărtate, a trecut pentru prima oară peste câmpul nelocuit. Căci aceasta’i impresia pe care ți-o dau în București cotiturile irationale ale unor străzi dîn plin centru: Caisă Victoriei, Brezoianu, CâmPineamui ca să vorbim de cele mai cunoscute. Conducătorul primului car cu boi, care a fixat traseul acestor străzi fără plan prealabil, trebue să fi fost, desigur, cu chef, după un pahar mai mult, căci altfel nu se explică drumul şerpuit ce a urmat atunci şi dealungul căruia cei dintâi locuitori ai cetăţii lui Bucur au făcut adăposturi, înfăţişarea oraşelor dintr’o fără constitue adevărata carte de vizită despre spiritul de ordine, capacitatea constructivă şi starea de civilizaţie a unui popor. Adevărul acesta se verifică mai ales când este vorba de oraşul-capitală. De aceea, Ungaria, de pildă, a făcut sforţări uriaşe ca să transforme Budapesta într-o mare şi impozantă Capitală şi a îsbutit în câteva decenii. Şi tot de aceea, după pacea generală, una din capitalele statelor de curând mărite prin unitatea naţională, face sforţări deosebite de modernizare. E vorba de Belgrad, pe care l-am văzut în toamna trecută. Acest oraş, cu aspect rural până mai era, a început să-şi sdranie fata de la un an la altul, aproape de la o lună la alta, prin uriaşele lucrări de pavagii şi de noui palate oficiale, prin deschideri de străzi şi perspective în admirabila poziţie naturală înaltă unde se găseşte, între Dunăre şi Sava. Vecinii şi aliaţii noştri vor isbuti în curând să-şi facă o Capitală demnă de Statul lor sporit şi întregit. Pe când îşi va face România capitala demnă de ea? N. DASCOVO! şi-1 ta——... .................... Silliu. CAILE FERATE D. prof. N. Iorga, călătorind de la Ploeşti la Bucureşti, a zugrăvit această tragică întâmplare in culori impresionante. In câteva rânduri, scrise in „Neamul Românesc“, sub titlul „Căile ferate ale caliciei noastre“, d. Iorga arată toată situaţia de la drumul de fer. In mijlocul iernei, un tren neîncălzit, neluminat, tixit de lume, toţi dac peste grămadă în clasa a treia, fiindcă vagonul de clasa I s’a defectat la Braşov şi altul, până la Bucureşti, nu s'a mai găsit D. Iorga se felicită că a fost găzduit in vagonul poştal, unde a putut citi, la lumina unui felinar cu uleia, frumoasa povestire a lui miss Durham despre sălbateca Albanie de pe vremea lui Abdul-Hamid...“. E imagina prescurtată a întregei situaţii de la căile noastre ferate. Publicul s-a deprins să audă, de ani de zile, de ruina căilor ferate şi văzând că trenurile tot merg. Îşi închipue că alarma ce se dă e mai mult o sperietoare. Lumea nu crede că vine lupu. Dar lupul, de data asta, vine. Căile ferate, fără un ajutor însemnat şi grabnic nu mai pot merge. Cir petite cu cari s’au ţinut până acum împrumutând sume mărunte la Casa de Depuneri, la Banca Națională sau rămânând datoare la industriile furnisoare, nu mai merg. Sau se face ceva sănătos și nu mare, sau rămânem firi drum de fer. R. SUBI EODKIHICI Japonia .TOKIO. — Exportafiunile japoneze din 1927 se cifrează la 1.992 milioane yeni și importatiuniie la 2.177 milioane. Fată de anul trecut exportatiunile sunt în scădere cu 12 milioane yeni și importatiuniie cu 198 milioane. Venezuela CARACAS. — Producţia petrolului în Venezuela s’a ridicat, în 1927, la 64 milioane barile, lată de 27.220.000 barile In 1926 După Statele Unite şi Rusia, Venezuela ocupă actualmente al treilea loc printre statele producătoare de petrol. Statele»Unite WASHINGTON. — Oferta făcută de un important grup de băncheri și armatori pentru cumpărarea întregei flote de stat americană din Oceanul Atlantic, e examinată, actulmeate, de „Shipping Borad”. Cehoslovacia PRAGA. — Guvernul cehoslovac proectează conversiunea împrumutului 7H la sută, emis In 1925 pe piaţa americană şi olandeză. Pentru efectuarea acestei operaţiuni, guvernul dispune de un fond de 750 milioane coroane şi ar avea nevoie numai de Inca 150 milioane. Imprumutul 7H la sută va fi înlocuit printriun împrumut intern tip 5 la sută, emis la 90 la sută sau tip 50 la sută, emis al pari. Controlul comerţului bancar Observaţiuni la anteproectul pentru reglementarea comerţului de Bancă în România Spicuind textul anteproectului elaborat de comisiunea ad hoc instituită, privind reglementareacomerţului de bancă în România, avem impresia că unele măsuri vor fi bune şi deci bine venite, dar că în total, proectul acesta pășind în afară de cadrul măsurilor de ocrotire al intereselor generate ale celor ce au afaceri sau legături cu băncile, va avea mai mult darul să stânjenească sau să paralizeze chiar, activitatea bancară. Proectul spune: reglementarea comerţului de bancă se va face prin controlul serios exercitat de către un Consiliu bancar instituit din reprezentanţi legali ai Ministerului de Finanţe, Ministerului de Industrie şi Comerţ, Băncii Naţionale şi ai Asociaţiei Generale a băncilor. Să ne înţelegem. Vrem control, fiindcă el este şi va fi necesar, dar să nu fie exercitat de o Instituţie greoae cu caracter oficial şi birocratic, uneori pătimaşe şi interesată, alteori având elemente necompetente. Acest Consiliu bancar este o inovaţie nu tocmai fericită, întrucât din cauza caracterului lui vădit de poliţie bancară, va fi un continuu îsvor de şicane şi de măsuri arbitrare. PREVEDERI BUNE "Iată acum şi unele din prevederile anteproectului. Sa arătăm măsurile bune : a) Singure băncile constituite sub formă de societate aţutinvită să fie autorizate a se ocupa cu operaţiunile de bancă..Este drept că sunt chiar case individuale bancare, sau sub formă de societate în nume colectiv, cari au reescent la Banca Naţională, pe baza operaţiunilor serioase ce acestea întreprind, dar acestea sunt puţine la număr. Multe din aceste case de bancă individuale sau în nume colectiv fac operaţiuni nepermise. Forma lor nu este o garanţie suficientă de seriozitate a afacerilor şi respectarea îndatoririlor ce contractează faţă de clientela lor. b) Controlul exercitat la înfiinţarea de nouă bănci va fi bine venit, pentru ca să nu se permită crearea de bănci numeroase pentru prea multe scopuri şi cu capitaluri mici. Controlul trebue exercitat aci, cercetându-se oportunitatea înfiinţării nouei bănci, starea şi moralitatea fondatorilor, subscrierea şi depunereacapitalului social precum şi verificarea altor aporturi Dar acest control trebueşte exercitat de experţi cari să nu evolueze în nici o sferă de atracţie a vreunei grupări politice, pentru ca să poată lua măsuri în cunoştinţă de cauză cu toată sinceritatea şi libertatea de acţiune, şi să nu reteze autorizaţiunea de înfiinţare după anumite influenţe ci numai în cazuri absolut de rigoare. c) Controlul depozitelor spre fructificare şi controlul operaţiunilor este o bună măsură pentru ca acestea să fie cât mai uşor lichidabile. Cu alte cuvinte să se aibă în continuă vedere raportul direct dintre depuneri şi operaţiunile băncii pentru ca aceasta să poată răspunde uşor la retragerea depozitelor. d) Controlul bilanţului şi bilanţul tip sunt chestiuni destul de cunoscute, pentru a mai insista asupra importanţei lor. Introducânduse bilanţul tip, acţionarul va putea să-şi dea seama mai uşor de mersul real al afacerii. MASURI GREŞITE Iată acum şi câteva din sugestiunile proectului care comportă modificări: a) Ca o garanţie serioasă pentru executarea obligaţiunilor luate de către o bancă, aceasta va depune la Banca Naţională a României 10% din capitalul băncii, care sumă va rămâne acolo până la lichidare. Iată deci un capital mort care va produce un 5 la sută maximum. Această măsură împreună cu altele pe cari le vom vedea mai jos vor descuraja capitalul care va părăsi banca apucând alte drumuri b) Statutele băncii nu vor putea fi modificate decât cu avizul şi aprobarea Consiliului bancar. Prin urmare, adunările generale ale acţionarilor, singurele în măsură a-şi administra fondurile în modul şi după prevederile lor, precum şi prin organele lor de administraţie, nu vor avea dreptul să dispue de capitalurile lor decât în limitele dorinţelor Consiliului bancar. Iată deci o altă stânjenire a comerţului bancar. c) Fixarea unui minimum de capital al unei bănci, nu este o măsură fericită. Băncile chiar astăzi fără nici un fel de control, emit canitalul ce le e necesar, cerând varsamentele de care au nevoe şi când au nevoe în limita afacerilor ce ele au în perspectivă. Ori a treia bănci numai cu anumite tipuri de capital, înseamnă a forţa o bancă pe unele pleţe a angaja capital mai mare, poate, decât cel necesar, făcând ca banca să nu poată plăti acţionarilor un dividend echitabil şi deci să lâncezească în loc să prospere. d) împrumuturile să nu se acorde decât cu consimţământul Consiliului de Administraţie. Aceasta ar fi o măsură grea de aplicat. Consiliul de administraţie este un organ care are altă menire: el nu conduce efectiv, el fixează numai politica bancară, trasează planul afacerilor pe care-l încredinţează Iniţiativei direcţiunei spre executare. Practica a arătat că atunci când toate operaţiunile unei afaceri au trebuit să treacă prin consiliul de administraţie afacerea a mers prost. e) înfiinţarea de nouă sucursale să se autorizeze numai de către Consiliul bancar. Ori şi aceasta ar fi o măsură arbitrară, căci o bancă cu conducători conştienţi îşi alege singură momentul şi locul înfiinţării de noul sucursale, după fondurile disponibile şi după probabilităţile de reuşită- Ori şi aci Consiliul bancar, formaţie rigidă, nu se poate substitui consiliului de administraţie al băncii, singur în măsură a decide în această chestiune delicată. f) Dar consiliul bancar, în caz de abatere a unei bănci de la planul şi reglementările lui va putea retrage băncii în chestiune autorizaţiunea de funcţionare şi chiar va putea să o forţeze sa lichideze. Aceste sancţiuni, pe cât de drastice tot pe atât de arbitrare, vor lovi în băncile vinovate, dar vor lovi indirect şi în întreg edificiul nostru economicofinanciar. g) Prin masurile ce s’ar lua, conform acelui proect, capitalul băncilor fiind compresat prin diferite reglementări, iar depozitele spre fractifîcare neputând fi primite de către bănci decât după încheierea a două bilanțuri și anume: până la concurenta capitalului în primii ani şi până la de opt ori capitalul, după trecere de 5 ani, va însemna a da iarăş o lovitură organizaţiei noastre bancare, punând băncile în imposibilitatea de a înfăptui afacerile bune ce li s’ar prezenta. CONTROLUL BĂNCILOR Banca Naţională exercită chiar azi un oarecare control asupra băncilor cu care lucrează şi cunoaştem chiar cazuri când banca Naţională a ataşat pe lângă unele bănci cu care lucrează câte un controlor sau mai bine zis câte un consilier technic şi măsura aceasta s-a dovedit a fi bună. Controlul pentru reglementarea comerţului bancar ar fî mai bine să se exercite de către experţi cu caracter oficial, aşa cum funcţionează în Germania. Aceştia vor exercita controlul secondaţi de către cenzorii societăţii. Iar cenzorii astăzi, adesea creaţiunea Consiliului de administraţie şi de cele mai multe ori oameni necompetenţi, să cânte a exercita controlul asupra operaţiunilor băncii în mod stăruitor, serios şi cu pricepere şi să fie aleşi numai dintre experţi contabili şi alte persoane pricepute şi pe o perioadă de minimum trei ani. Anteproectul trebue deci modificat, ce sensul ca organul de control sa nu fie o instituţie Inchiziţională care să producă jenă şi stagnare financiară, ci să fie paznicul real al Intereselor obşteşti. In schimb ,legislaţia noastră bancară trebueşte revizuită prin modificarea, unificarea şi sistematizarea codului nostru de comerţ. PAUL PETRESCU Sub-Diria Soc. Cred. Technic Bulgaria n’a respectat clauzele militare ale tratatelor de pace GENEVA, 13 (Rador). — Conferinţa ambasadorilor a atras atenţia secretriatului Ligei Naţiunilor asupra concluziunilor cuprinse în raportul organelor de lichidare a controlului militar interaliat în Bulgaria. Raportul constată că Bulgaria s’a abătut în repetate rânduri dela prevederile legilor militare şi până acum nu a procedat la revizuirea Constituţiei, în ceea ce priveşte suprimarea serviciului militar obligator. Conferinţa Ambasadorlor lasă in sarcina Lgei Naţiunilor să tragă concluziunile ce va socoti potrivite. ami mau . UN ASALT CONTRA GUVERNULUI POINCARÉ Renunţând să răstoarnă ordinea politică în Franţa, dl. Caehin şi tovarăşii comunişti au încercat o manevră pentru răsturnarea guvernului Poincaré. Guvernul de uniune naţională, ameninţat să se rupi intre republicani şi radicali, a rezistat incă odată unei intrigi savant pusă în scenă şi nu s’a clătinat- Radicalii, in special, erau pârghia sortită si răstoarne guvernul. De data aceasta, pârghia n’a funcţionat. Desbaterile din camera franceză au fost prilejuite de comuniştii condamnaţi la pedepse cu închisoare, pentru îndemnarea soldaţilor la nesupunere. Nu s-au prezentat parchetului în timpul vacanţei parlamentare, aşa cum făgăduiseră. Guvernul voind să aplice legea care cerea arestarea lor, Dr. Chachin şi socialiştii au încercat să obţină o rezoluţie a parlamentului împotriva guvernului. Lipsesc, până acum, amănuntele şedinţei unde s’a desbătut chestiunea. Dar, din cât se ştie, socialiştii au cerut radicalilor să-i urmeze împotriva guvernului Poincaré, daci ţin să fie alături în viitoarele alegeri. Situaţia radicalilor nu era uşorii Fruntaşii partidului stau în guvern, alături de d. Poincaré, solidari cu politica acestuia. Congresul partidului a recomandat însă ca, în viitoarele alegeri, radicili să coopereze cu socialiştii. In şedinţa de ori a Camerei s’a încercat clarificarea unui echivoc. Operaţia n’a izbutit pe, deplin, dar, in orice caz, cumpăna s’a înclinat in favoarea d-lui Poincaré, in defavoarea proectelor de refacere a cartelului stângei. Partidul radical a intrat, cu toate acestea, într’o fază de turburară, din care nu va eși curând și neatins. De acum înainte, ocaziile de încercare se vor repeta des. La 24 ianuarie, Camera va începe să discute mult timp amânatele interpelări asupra politicei financiare. Vor fi polemici vii, se va pomeni activitatea guvernelor stângei, în comparație cu opera guvernului Poincaré. Radicalii vor putea pne piept criticelor adresate tot şi aplauda elogiile aduse d-lui Poincaré, fiindcă a ştiut si le îndrepte? De fapt, prima interpelare în această materie va însemna deschiderea campantei de pregătire a viitoarelor alegeri. Care va fi atitudinea radicalilor, între raţiunile ministeriale şi calculele electorale? Se prea poate ce din această dificilă situaţie, si rezulte, încă înainte de alegerile fixate pentru Aprilie, retragerea guvernului de uniune naţională. De serviciu aerian franco, spaniol PARIS, 13. (Rador) — Negocie rile în vederea încheiere! unui acord pentru înfiinţarea unui serviciul aerian între Franţa şi Spania s’au tremînat azi cu succes. Textul coi- venţiei va fi supus spre aprobare celor două guverne. Jubileul Băncii Marmorosch Blank de Viator 1848-1928 S’au împlinit eri optzeci de ani dela întemeierea Băncei Marmorosch Blank, în prima ei formă. A ne întoace cu gândul la anul ei de naștere, la 1848, când se frământau popoarele din Europa întreagă, setoase de libertate, este a ne aminti de două principate mici, puţin cunoscute în Occident, trăind sub suzeranitatea Turciei. Mai înseamnă această reîntoarcere să păsurăm distanţa străbătută de acele două ţărişoare până la România Mare, în hotarele căreia trăeşte neamul românesc unit, şi înseamnă totdeauna să parcurgem idromul ce separă modesta Casăde schimb fondată de I. Marmorosch în strada Blănari, de falnicul palat situat în inima Capitalei lu care adăposteşte azi Banca Marmorosch Blank. Paralelismul acesta se desfăşoară cu rigoare în tot decursul ultimilor optzeci de ani şi nu se poate cita o singură etapă în minunata ascensiune a României fără ca faptul să se reflecteze în desvoltarea Băncii Marmorosch Blank şi în înrâurirea ei asupra fazelor de întărire economică a ţarei. Dacă a devenit în cursul vreunei una din cele mai puternice aşezăminte de credit din România, cu un nume cunoscut şi respectat în toate continentele globului, ea o datorează împrejurărei că dela primii paşi, conducătorii ei au recunoscut pulsul epocei noui, ce se deschide, că s’au desfăcut de rutina negustoriei orientale şi şi-au croit drumul în “«dormitate cu cerinţele economiei moderne fără a face totuşi salturi pripite şi fără să uite nevoile momentului. Direcţiunea aceasta hotărâtă şi menţinută fără adeviare, se afirma în momentul când d. Mauriciu Blank, azi decanul bărbaţilor de finanţe ai României şi îndrumătorul unei generaţiuni de oameni de bancă, a preluat singur conducerea întreprinderei din strada Blănari dându-i pecetea personalităţii sale. Din acel moment, nu se produce vre-o manifestaţiune în domeniul economic, financiar şi industrial al României Mici şi apoi al României Mari fără participaţia Băncei Marmorosch Blank. Astfel istoria economică a ţărei se confunda cu acea a Băncei în etapele lor hotărâtoare şi peste tot locul se găsesc urmele roditoare ale activităţei Băncei. In prima ei formaţiune, îndată după zguduirile anului 1848, atunci când agricultura ia un mare avânt şi întinderi din ce in ce mai mari de pământ sunt supuse culturei Banca Marmorosch Blank deschide credite largi agricultorilor şi finanţează exportul. Cu o intuiţie fină, conducătorii Băncii presimt problemele viitorului, evoluţia societăţei româneşti» câmpul imens de activitate ce se deschide şi pun adânca lor încredere în puterile de producţiune ale poporului român ca prima călăuză în activitatea lor. In 1877 sună ora istorică a independenţei şi apoi a regalităţei. O eclipsă de scurtă durată se produce în operaţiile de credit, ţara trece printr’o fază grea. Banca Marmorosch Blank e la postul său de datorie, ea finanţează pe furnizorii armatelor ruse cu tot caracterul aleatoriu ce presintă o atare operaţie. Tocmai după războiul victorios al neatârnărei începe expansiunea economică de astă dată neştirbită a României. Acum ea poate singură să tragă folos de exportul ei, acum se pune pe tapet marea problemă a arterelor de comunicaţie, acum se dovedeşte cât sunt de neîndestulătoare căile noastre ferate — întocmai cum astăzi după o jumătate secol şi după un nou război victorios, se manifestă iarăşi insuficienţa reţelei feroviare actuale. Credincioasă rolului ei, Banca Marmorosch Blank finanţează o serie de linii de căi ferate, întâi Ploeşti-Predeal, apoi în conlucrare cu răposatul inginer I. C. Cantacuzino, începe construcţia liniei Buzău-Mărăşeşti, terminată în 1881, prima cale ferată din ţară construită de ingineri români şi cu capital românesc. Inaugurarea ei a fost o „sărbătoare“ cum a denumit-o Regele Carol. Vin apoi liniile Dorohoi-Iaşi, Râmnicul - Vâlcei - Câineni, linie foarte accidentată şi la construcţia căreia o mare instituţie financiară străină a refuzat colaborarea de teama unor eventuale pierderi Dar în afară de aceste iniţiative ce răsăreau pentru prima oară în România, nu există aproape nici o ramură de producţie pe care Banca Blank să n’o fi fecundat prin experienţa sa prin sfaturile şi prin mijloacele ei băneşti. Nu e o regiune în ogorul muncii naţionale în care Intervenţia Băncei Blank să nu fi dat roade fericite. In direcţia edilitară şi sanitară ? Marea operă de canalizare a Capitalei e finanţată de Bancă. In direcţia culturală? Banca participă la fondarea Societăţei Lelea iar d. Aristide Blank, cu o serie de ani mai târziu, creiază marea întreprindere de editură Cultura Naţională. Fie că ne îndreptăm privirea în direcţia industriei forestiere sau acea a furniturilor militare în industria de ciment, de construcţiuni, de asigurări sau cea de zahăr, de decorticarea orezului sau de electricitate, pretutindeni se simte impulsiunea unui spirit creator, dornic de progres şi de perfecţiune. Pe lângă preocupările acestea creatoare vom reţine că Banca Blank participă încă de la 1895 la emiterea unui împrumut al oraşului Bucureşti cu 4 jumătate la sută, cele anterioare fiind de 5 la sută , că un an mai târziu operează conversiunea obligaţiunilor comunale Bucureşti de la 5 în 4 jumătate la sută. Un orizont mai larg se deschide pentru Banca Blank cu începere din 1905, anul când se transformase în Societate anonimă. Din acel moment, legăturile ei cu instituţiile financiare de peste hotar devin mai strânse şi mai numeroase, Banca neuitând însă ai ei un moment să conformeze atitudinea ei intereselor permanente ale Statului. In acel moment, capitalul Băncei se urca la 8 milioane lei iar în consiliul de administraţie figurau personalităţi din cele mai marcante ale ţărei P. S. Aurelian, Nicolae Filipescu, Take Protopopescu şi alţii. Cercul de activitate al Băncei se lărgeşte neîncetat, capitalul se sporeşte succesiv până la 20 milioane şi ajunge după războiul de reîntregire al neamului la 125 milioane sumă la care se află azi plus o rezervă ce s’a urcat la finele anului 1926 la 252 milioane lei Dacă conducătorii Băncei Marmorosch Blank aruncă o privire asupra drumului parcurs, ei pot în toată conştiinţa să afirme că şi-au împlinit datoria în mod complect De la un capital iniţial de 30.000 lei vechi, acum optzeci ani, Banca Blank dispune azi de un capital plus rezerve de 427 milioane. Totalul bilanţului pe 1926 se urcă la 4317 milioane — a mai crescut pe anul 1927. Depunerile la finele 1926 au fost de 1800 milioane, suma cea mai urcată înregistrată până azi de o instituţie bancară românească. Ca un copac cu rădăcini bine prinse, Banca Marmorosch Blank intră în al 81-lea an al existenţei ei, în plină vigoare şi cu toată forţa de expansiune. Trecutul ei este o chezăşie că şi in viitor va rămâne în slujba intereselor superioare ale ţarei.