Argus, ianuarie 1928 (Anul 19, nr. 4414-4436)

1928-01-15 / nr. 4424

Anul XIX No. 4424 ABONAMENTE: IN IARA ii IN STRAINATATE Sh » 1000 lei II Un sn 2200 M 1 luni MO * Il « luni 1300 » 1 luni BOO • Il 3 luni 800 ORGAN ZILNIC al COMERTULUI Fondatori î St Eauter N Ht & Valantin , 6 PAGINI B­IROURILE: București, Strada Sărindar 7 Et. I. — TELEFON: 306 93 si 323/69 INDUSTRIEI ;i FINANȚEI director s­fîrigora Qafencu Duminică iS ltnuri« 1921 ZINIJISCIURI DE ORI­CC FEE.­­, IN TOATE ZIARELE ^ PRIN JOCIETflíEfl 6EHERA1À ce PUBLICITATE CAROL SCHULDER}! S.BERCER STR. KARAGEORGEViCI 3 ' tel:ii/S4. PUBLICITATEA : Concesiunea Exclusivă a Societ&te Generale de Publicitate Directori­i Carol Schulder fi S. Berger str. Luaeniu Carada (fostă KaragbMrgitEvki ) Telefon SH 184 ORAŞELE NOASTRE Dela 1 ianuarie, prin dispoziţia generală luată de ministerul finan­ţelor, s’au desfiinţat numeroasele taxe pe care primăriile, mai ales ,urbane, le impuneau cetăţenilor fără îndreptăţire legală şi sub tot seiul de pretexte. Măsura era dee mult necesară şi ea pare perfect în­dreptăţită mai ales dacă ţinem seama că, sub forma acestor taxe, se reînfiinţaseră aproape vechile bariere în circulaţia internă supri­mate prin legea fondului comunal. Spectacolul surprinzător al bariere­lor pe care-l vedem şi astăzi în alte ţări, la intrarea ieşirea dintr’o comună — ca o amintire îndărăt­nică a vremurilor , feudalităţii, — fusese, suprimat la noi prin legea votată din iniţiativa lui Emil Costi­­nescu. Astfel, s’a restabilit înlăun­­trul ţării libera circulaţie a bunuri­lor şi persoanelor care a fost o condiţie esenţială da închegare şi solidarizare naţională încă din pri­mele timpuri când a căzut feudali­tatea şi am intrat în epoca marilor formaţiuni de State moderne. Lesne de înţeles de ce asemenea bariere apar şi mai anacronice, în vremea noastră, când organizarea juridică a omenirii este preocupată de redu­cerea la minimum a formalităţilor şi taxelor privind libera circulaţia a bunurilor şi persoanelor chiar peste frontierele despărţitoare de ţări. Dar măsura luată ne-a atras din nou atenţia asupra problemei oraşe­lor noastre, a halului în care­­se prezintă ele astăzi, aproape toate fără deosebire, în România mare, şi a perspectivelor de viitor foarte întunecate ce ni te oferă. Nu mai este ori secret pentru ni­meni halul de dezorganizare şî de ifiafaâfîè­­b care Se afli jftàpodârlà centrelor noastre urbana. Şi nici nu este o ruşine sau vreo greşală ca s’o mărturisim deschis. Cu excepţia, care începe să fie discutabilă, a unor oraşe de peste Carpaţi, marile noastre centre ur­­bane nu dau de loc semne de urba­nism, ci îşi continuă vechea tradi­ţie de mari aglomeraţiuni ome­neşti cu aspecte şi manifestări de ruralism întristător. Am putea s’o începem cu Capi­tala lui Bucur şi să continuăm cu oricare dintre marile noastre oraşe: Iaşi, Constanţa, Brăila, etc. In toate vom constata, cu regret, manifes­tări de ruralism. Lucrările edilitare se fac pe apu­cate, cu bucata, parţial şi în serii, aşa fel încât oraşele noastre, chiar când se silesc să-şi schimbe faţa, păstrează aspectul unor şantiere permanentizate, cu gropi şi lucrări în curs ce nu se mai isprăvesc, fiindcă nu se porneşte metodic din­­tr-odată efectuarea lucrărilor defi­nitive. Lumina, de pildă, dă loc la o serie de lucrări, apa la alta canalizarea la a treia, apoi urmează tramvaele, refacerea trotuarelor, etc­, etc. încât lucrările parcă se fac mereu şi pretutindeni, dar nu se isprăvesc niciodată şi nu se ve­de nimic mulţumitor pe urma lor. Rezultatul pentru ochiul oricărui privitor străin: suntem mereu în transformare, dar rămânem tot ne­­îsprăviți! Să se gândească fiecare cititor de câte ori pe an a avut oca­zia să ocolească acelaş șanţ, săpat pe stradă sau desfundat în trotua­rul din faţa casei lui, pentru lucră­rile edilitare în serii. Legea cea nouă pentru unifica­rea administrativă din 1925 a cu­prins, între multe dispoziţii bune pe care politicianismul le-a anulat sau le anulează zilnic sub oc­hi noş­tri, şi una privitoare la stabilizarea planurilor generale de sistemati­zare până în termen de patru ani, planuri care să aibă în vedere satisfacerea pe timp mai îndelungat a tuturor trebuinţelor de ordin edi­litar. Aceste planuri odată examinate, aprobate de consiliul technic supe­rior şi rămase definitive, vor trebui să fie respectate şi aplicate în vii­tor spre a schimba, cu timpul, în­făţişarea oraşelor noastre. Dispoziţie excelentă pe hârtie, dar care nu s’a pus în aplicare a­­proape de loc, căci deşi termenul fixat prin lege expiră în 1929, foarte puţine comune au dat aten­ţia cuvenită planurilor şi lucrărilor de sistematizare. D-l arhitect Dui­­liu Marcu, imul dintre foarte puţinii „urbanişti” pregătite şi entuziaşti în acelaş timp dela noi, într’o con­ferinţă apărută acum, în broşură, despre „Estetica oraşelor şi înfru­museţarea lor din punct de vedere urbanistic” ne dă amănuntul de mai sus şi’l completează cu altele tot aşa de caracteristice din constată­rile consiliului technic superior. Prin urmare, slabă speranţă de îndreptare şi pe viitor cu toată le­gea cea nouă administrativă! Vom continua să umblăm pe străzi întortochiate aşa cum s’au croit ele dela început, pe urma ca­rului cu boi care, în vremuri depăr­tate, a trecut pentru prima oară peste câmpul nelocuit. Căci acea­sta’i impresia pe care ți-o dau în București cotiturile irationale ale unor străzi dîn plin centru: Caisă Victoriei, Brezoianu, CâmPineamui ca să vorbim de cele mai cunos­cute. Conducătorul primului car cu boi, care a fixat traseul acestor străzi fără plan prealabil, trebue să fi fost, desigur, cu chef, după un pahar mai mult, căci altfel nu se explică drumul şerpuit ce a urmat atunci şi dealungul căruia cei din­tâi locuitori ai cetăţii lui Bucur au făcut adăposturi, înfăţişarea oraşelor dintr’o fără constitue adevărata carte de vizită despre spiritul de ordine, capacita­tea constructivă şi starea de civi­lizaţie a unui popor. Adevărul ace­sta se verifică mai ales când este vorba de oraşul-capitală. De aceea, Ungaria, de pildă, a făcut sforţări uriaşe ca să transforme Budapesta într-o mare şi impozantă Capitală şi a îsbutit în câteva decenii. Şi tot de aceea, după pacea ge­nerală, una din capitalele statelor de curând mărite prin unitatea na­ţională, face sforţări deosebite de modernizare. E vorba de Belgrad, pe care l-am văzut în toamna tre­cută. Acest oraş, cu aspect rural până mai era, a început să-şi sdran­­ie fata de la un an la altul, aproape de la o lună la alta, prin uriaşele lu­crări de pavagii şi de noui palate oficiale, prin deschideri de străzi şi perspective în admirabila poziţie naturală înaltă unde se găseşte, în­tre Dunăre şi Sava. Vecinii şi alia­ţii noştri vor isbuti în curând să-şi facă o Capitală demnă de Statul lor sporit şi întregit. Pe când îşi va face România ca­pitala demnă de ea? N. DASCOVO! şi-1 ta——... .................... Sill­iu­. CAILE FERATE D. prof. N. Iorga, călătorind de la Ploeşti la Bucureşti, a zugrăvit a­­ceastă tragică întâmplare in culori impresionante. In câteva rânduri, scrise in „Nea­mul Românesc“, sub titlul „Căile fe­rate ale caliciei noastre“, d. Iorga a­­rată toată situaţia de la drumul de fer. In mijlocul iernei, un tren neîn­călzit, neluminat, tixit de lume, toţi d­ac peste grămadă în clasa a treia, fiindcă vagonul de clasa I s’a defec­tat la Braşov şi altul, până la Bucu­­reşti, nu s'a mai găsit D. Iorga se felicită că a fost găzduit in vagonul poştal, unde a putut citi, la lumina unui felinar cu uleia, frumoasa po­vestire a lui miss Durham despre săl­bateca Albanie de pe vremea lui Ab­­dul-Hamid...“. E imagina prescurtată a întregei situaţii de la căile noastre ferate. Pu­blicul s-a deprins să audă, de ani de zile, de ruina căilor ferate şi văzând că trenurile tot merg. Îşi închipue că alarma ce se dă e mai mult o sperie­toare. Lumea nu crede că vine lupu. Dar lupul, de data asta, vine. Căile ferate, fără un ajutor însem­nat şi grabnic nu mai pot merge. Cir petite cu cari s’au ţinut până acum împrumutând sume mărunte la Casa de Depuneri, la Banca Națională s­au rămânând datoare la industriile fur­­nisoare, nu mai merg. Sau se face ceva sănătos și nu ma­re, sau rămânem firi drum de fer. R. SUBI EODKIHICI Japonia .TOKIO. — Exportafiunile japoneze din 1927 se cifrează la 1.992 milioa­ne yeni și importatiuniie la 2.177 mi­lioane. Fată de anul trecut exporta­­tiunile sunt în scădere cu 12 milioa­ne yeni și importatiuniie cu 198 mi­lioane. Venezuela CARACAS. — Producţia petrolului în Venezuela s’a ridicat, în 1927, la 64 milioane barile, lată de 27.220.000 barile In 1926 După Statele Unite şi Rusia, Venezuela ocupă actualmen­te al treilea loc printre statele produ­cătoare de petrol. Statele»Unite WASHINGTON. — Oferta făcută de un important grup de băncheri și armatori pentru cumpărarea întregei flote de stat americană din Oceanul Atlantic, e examinată, actulmeate, de „Shipping Borad”. Cehoslovacia PRAGA. — Guvernul cehoslovac proectează conversiunea împrumutu­lui 7H la sută, emis In 1925 pe pia­ţa americană şi olandeză. Pentru e­­fectuarea acestei operaţiuni, guver­nul dispune de un fond de 750 mi­lioane coroane şi ar avea nevoie nu­mai de Inca 150 milioane. Imprumu­tul 7H la sută va fi înlocuit prin­­triun împrumut intern tip 5 la sută, emis la 90 la sută sau tip 50 la su­tă, emis al pari. Controlul comerţului bancar Observaţiuni la anteproectul pentru reglementarea comerţului de Bancă în România Spicuind textul anteproectului e­­laborat de comisiunea ad hoc insti­tuită, privind reglementarea­­co­merţului de bancă în România, a­­vem impresia că unele măsuri vor fi bune şi deci bine venite, dar că în total, proectul acesta pășind în afară de cadrul măsurilor de ocro­tire al intereselor generate ale ce­lor ce au afaceri sau legături cu băncile,­­ va avea mai mult da­rul să stânjenească sau să parali­zeze chiar, activitatea bancară. Proectul spune: reglementarea comerţului de bancă se va face prin controlul serios exercitat de către un Consiliu bancar instituit din reprezentanţi legali ai Ministe­rului de Finanţe, Ministerului de In­dustrie şi Comerţ, Băncii Naţio­nale şi ai Asociaţiei Generale a băncilor. Să ne înţelegem. Vrem control, fiindcă el este şi va fi ne­cesar, dar să nu fie exercitat de o Instituţie greoae cu caracter oficial şi bi­rocratic, uneori pătimaşe şi interesată, alte­ori având elemente necompetente. Acest Consiliu ban­car este o inovaţie nu tocmai feri­­cită, întru­cât din cauza caracteru­lui lui vădit de poliţie bancară, va fi un continuu îsvor de şicane şi de măsuri arbitrare. PREVEDERI BUNE "Iată acum şi unele din prevede­rile anteproectului. Sa arătăm mă­surile bune : a) Singure băncile constituite sub formă de societate aţutinvită să fie autorizate a se ocupa cu opera­ţiunile de bancă..Este drept că su­nt chiar case individuale bancare, sau sub f­ormă de societate în nu­me colectiv, cari au reescent la Banca Naţională, pe baza opera­ţiunilor serioase ce acestea între­prind, dar acestea sunt puţine la număr. Multe din aceste case de bancă individuale sau în nume co­lectiv fac operaţiuni nepermise. Forma lor nu este o garanţie sufi­cientă de seriozitate a afacerilor şi respectarea îndatoririlor ce con­tractează faţă de clientela lor. b) Controlul exercitat la înfiin­ţarea de nouă bănci va fi bine venit, pentru ca să nu se permită crearea de bănci numeroase pentru prea multe scopuri şi cu capitaluri mici. Controlul trebue exercitat aci, cer­­cetându-se oportunitatea înfiinţării nouei bănci, starea şi moralitatea fondatorilor, subscrierea şi depu­nerea­­capitalului social precum şi verificarea altor aporturi Dar acest control trebueşte exer­citat de experţi cari să nu evolu­eze în nici o sferă de atracţie a vreunei grupări politice, pentru ca să poată lua măsuri în cunoştinţă de cauză cu toată sinceritatea şi li­bertatea de acţiune, şi să nu rete­ze autorizaţiunea de înfiinţare du­pă anumite influenţe ci numai în cazuri absolut de rigoare. c) Controlul depozitelor spre fructificare şi controlul operaţiuni­lor este o bună măsură pentru ca acestea să fie cât mai uşor lichida­­bile. Cu alte cuvinte să se aibă în continuă vedere raportul direct dintre depuneri şi operaţiunile băn­cii pentru ca aceasta să poată răs­punde uşor la retragerea depozite­lor. d) Controlul bilanţului şi bilan­ţul tip sunt chestiuni destul de cu­noscute, pentru a mai insista asu­pra importanţei lor. Introducându­­se bilanţul tip, acţionarul va putea să-şi dea seama mai uşor de mer­sul real al afacerii. MASURI GREŞITE Iată acum şi câteva din sugestiu­­nile proectului care comportă modi­ficări: a) Ca o garanţie serioasă pentru executarea obligaţiunilor luate de către o bancă, aceasta va depune la Banca Naţională a României 10% din capitalul băncii, care sumă va rămâne acolo până la lichidare. Iată deci un capital mort care va produce un 5 la sută maximum. A­­ceastă măsură împreună cu altele pe cari le vom vedea mai jos vor descuraja capitalul care va părăsi banca apucând alte drumuri b) Statutele băncii nu vor putea fi modificate decât cu avizul şi a­­probarea Consiliului bancar. Prin urmare, adunările generale ale ac­ţionarilor, singurele în măsură a-şi administra fondurile în modul şi după prevederile lor, precum şi prin organele lor de administraţie, nu vor avea dreptul să dispue de capitalurile lor decât în limitele do­rinţelor Consiliului bancar. Iată deci o altă stânjenire a comerţului bancar. c) Fixarea unui minimum de ca­pital al unei bănci, nu este o mă­sură fericită. Băncile chiar astăzi fără nici un fel de control, emit ca­­nitalul ce le e necesar, cerând var­­samentele de care au­ nevoe şi când au nevoe în limita afacerilor ce ele au în perspectivă. Ori a treia bănci numai cu anumite tipuri de capital, înseamnă a forţa o bancă pe unele pleţe a angaja capital mai mare, poate, decât cel necesar, făcând ca banca să nu poată plăti acţionarilor un dividend echitabil şi deci să lân­cezească în loc să prospere. d) împrumuturile să nu se acorde decât cu consimţământul Consi­liului de Administraţie. Aceasta ar fi o măsură grea de aplicat. Consiliul de administraţie este un organ care are altă menire: el nu conduce efectiv, el fixează numai politica bancară, trasează planul a­­facerilor pe care-l încredinţează Ini­ţiativei direcţiunei spre executare. Practica a arătat că atunci când toate operaţiunile unei afaceri au trebuit să treacă prin consiliul de administraţie afacerea a mers prost. e) înfiinţarea de nouă sucursale să se autorizeze numai de către Con­siliul bancar. Ori şi aceasta ar fi o măsură arbitrară, căci o bancă cu conducători conştienţi îşi alege sin­­­gură momentul şi locul înfiinţării de noul sucursale, după fondurile dis­ponibile şi după probabilităţile de reuşită- Ori şi aci Consiliul bancar, formaţie rigidă, nu se poate substi­tui consiliului de administraţie al băncii, singur în măsură a decide în această chestiune delicată. f) Dar consiliul bancar, în caz de abatere a unei bănci de la planul şi reglementările lui va putea retrage băncii în chestiune autorizaţiunea de funcţionare şi chiar va putea să o forţeze sa lichideze. Aceste sanc­ţiuni, pe cât de drastice tot pe atât de arbitrare, vor lovi în băncile vi­novate, dar vor lovi indirect şi în întreg edificiul nostru economico­­financiar. g) Prin masurile ce s’ar lua, con­form acelui proect, capitalul bănci­lor fiind compresat prin diferite re­glementări, iar depozitele spre frac­tifîcare neputând fi primite de că­tre bănci decât după încheierea a două bilanțuri și anume: până la concurenta capitalului în primii ani şi până la de opt ori capitalul, după trecere de 5 ani, va însemna a da iarăş o lovitură organizaţiei noastre bancare, pu­nând băncile în imposibilitatea de a înfăptui afacerile bune ce li s’ar prezenta. CONTROLUL BĂNCILOR Banca Naţională exercită chiar azi un oare­care control asupra băn­cilor cu care lucrează şi cunoaştem chiar cazuri când banca Naţională a ataşat pe lângă unele bănci cu care lucrează câte un controlor sau mai bine zis câte un consilier tech­nic şi măsura aceasta s-a dovedit a fi bună. Controlul pentru reglementarea comerţului bancar ar fî mai bine să se exercite de către experţi cu caracter oficial, aşa cum funcţio­nează în Germania. Aceştia vor e­­xercita controlul secondaţi de că­tre cenzorii societăţii. Iar cenzorii astăzi, adesea creaţiunea Consiliu­lui de administraţie şi de cele mai multe ori oameni necompetenţi, să cânte a exercita controlul asupra o­peraţiunilor băncii în mod stăruitor, serios şi cu pricepere şi să fie aleşi numai dintre experţi contabili şi alte persoane pricepute şi pe o pe­rioadă de minimum trei ani. Ante­proectul trebue deci modificat, ce sensul ca organul de control sa nu fie o instituţie Inchiziţională care să producă jenă şi stagnare financiară, ci să fie paznicul real al Intereselor obşteşti. In schimb ,legislaţia noastră ban­cară trebueşte revizuită prin modi­ficarea, unificarea şi sistematizarea codului nostru de comerţ. PAUL PETRESCU Sub-Dir­­ia Soc. Cred. Technic Bulgaria n’a respectat clauzele militare ale trata­telor de pace GENEVA, 13­ (Rador). — Confe­rinţa ambasadorilor a atras atenţia secretriatului Ligei Naţiunilor asu­pra concluziunilor cuprinse în ra­­portul organelor de lichidare a con­trolului militar interaliat în Bulga­­ria. Raportul constată că Bulgaria s’a abătut în repetate rânduri dela prevederile legilor militare şi până acum nu a procedat la revizuirea Constituţiei, în ceea ce priveşte su­primarea serviciului militar obliga­tor. Conferinţa Ambasadorlor lasă in sarcina Lgei Naţiunilor să tragă concluziunile ce va socoti potrivite. ami mau . UN ASALT CONTRA GUVER­NULUI POINCARÉ Renunţând să răstoarnă ordinea politică în Franţa, dl. Caehin şi to­varăşii comunişti au încercat o ma­nevră pentru răsturnarea guvernului Poincaré. Guvernul de uniune naţio­nală, ameninţat să se rupi intre re­publicani şi radicali, a rezistat incă odată unei intrigi savant pusă în sce­nă şi nu s’a clătinat- Radicalii, in spe­cial, erau pârghia sortită si răstoar­ne guvernul. De data aceasta, pâr­ghia n’a funcţionat. Desbaterile din camera franceză au fost prilejuite de comuniştii con­damnaţi la pedepse cu închisoare, pentru îndemnarea soldaţilor la ne­supunere. Nu s-au prezentat parche­tului în timpul vacanţei parlamenta­re, aşa cum făgăduiseră. Guvernul voind să aplice legea care cerea ares­tarea lor, Dr. Chachin şi socialiştii au încercat să obţină o rezoluţie a parlamentului împotriva guvernului. Lipsesc, până acum, amănuntele şe­dinţei unde s’a desbătut chestiunea. Dar, din cât se ştie, socialiştii au ce­rut radicalilor să-i urmeze împotriva guvernului Poincaré, daci ţin să fie alături în viitoarele alegeri. Situaţia radicalilor nu era uşorii Fruntaşii partidului stau în guvern, alături de d. Poincaré, solidari cu po­litica acestuia. Congresul partidului a recomandat însă ca, în viitoarele alegeri, radi­cili să coopereze cu so­cialiştii. In şedinţa de ori a Camerei s’a încercat clarificarea unui echivoc. Operaţia n’a izbutit pe, deplin, dar, in orice caz, cumpăna s’a înclinat in favoarea d-l­ui Poincaré, in defavoa­rea proectelor de refacere a cartelu­lui stângei. Partidul radical a intrat, cu toate acestea, într’o fază de turburară, din care nu va eși curând și neatins. De acum înainte, ocaziile de încercare se vor repeta des. La 24 ianuarie, Ca­mera va începe să discute mult timp amânatele interpelări asupra politi­cei financiare. Vor fi polemici vii, se va pomeni activitatea guvernelor stângei, în comparație cu opera gu­vernului Poincaré. Radicalii vor pu­tea pne piept criticelor adresate tot şi aplauda elogiile aduse d-l­ui Poin­caré, fiindcă a ştiut si le îndrepte? De fapt, prima interpelare în această materie va însemna deschiderea camp­­antei de pregătire a viitoarelor ale­geri. Care va fi atitudinea radicalilor, între raţiunile ministeriale şi calcu­lele electorale? Se prea poate ce din această dificilă situaţie, si rezulte, încă înainte de alegerile fixate pen­tru Aprilie, retragerea guvernului de uniune naţională. De serviciu aerian franco, spaniol PARIS, 13. (Rador)­ — Negocie­ rile în vederea încheiere! unui a­­cord pentru înfiinţarea unui serviciul aerian între Franţa şi Spania s’au tremînat azi cu succes. Textul coi­-­ venţiei va fi supus spre aprobare­ celor două guverne. Jubileul Băncii Marmorosch Blank d­e Viator 1848-1928 S’au împlinit eri optzeci de ani dela întemeierea Băncei Marmo­rosch Blank, în prima ei formă. A ne întoace cu gândul la anul ei de naștere, la 1848, când se frămân­tau popoarele din Europa întreagă, setoase de libertate, este a ne aminti de două principate mici, pu­ţin cunoscute în Occident, trăind sub suzeranitatea Turciei. Mai în­seamnă această reîntoarcere să p­ăsurăm distanţa străbătută de acele două ţărişoare până la Ro­mânia Mare, în hotarele căreia trăeşte neamul românesc unit, şi înseamnă totdeauna să parcurgem idromul ce separă modesta Casă­­de schimb fondată de I. Marmo­rosch în strada Blănari, de falni­cul palat situat în inima Capitalei lu­ care adăposteşte azi Banca Marmorosch Blank. Paralelismul acesta se desfă­şoară cu rigoare în tot decursul ultimilor optzeci de ani şi nu se poate cita o singură etapă în mi­nunata ascensiune a României fără ca faptul să se reflecteze în des­­voltarea Băncii Marmorosch Blank şi în înrâurirea ei asupra fazelor de întărire economică a ţarei. Dacă a devenit în cursul vreunei una din cele mai puternice aşeză­minte de credit din România, cu un nume cunoscut şi respectat în toate continentele globului, ea o datorează împrejurărei că dela primii paşi, conducătorii ei au re­cunoscut pulsul epocei noui, ce se deschide, că s’au desfăcut de ru­tina negustoriei orientale şi şi-au croit drumul în “«dormitate cu cerinţele economiei moderne fără a face totuşi salturi pripite şi fără să uite nevoile momentului. Direc­ţiunea aceasta hotărâtă şi menţi­nută fără a­deviare, se afirma în momentul când d. Mauriciu Blank, azi decanul bărbaţilor de finanţe ai României şi îndrumătorul unei ge­­neraţiuni de oameni de bancă, a preluat singur conducerea între­­prinderei din strada Blănari dân­­du-i pecetea personalităţii sale. Din acel moment, nu se produce vre-o manifestaţiune în domeniul economic, financiar şi industrial al României Mici şi apoi al României Mari fără participaţia Băncei Mar­morosch Blank. Astfel istoria eco­nomică a ţărei se confunda cu acea a Băncei în etapele lor hotărâtoare şi peste tot locul se găsesc urmele roditoare ale activităţei Băncei. In prima ei formaţiune, îndată după zguduirile anului 1848, atunci când agricultura ia un mare avânt şi întinderi din ce in ce mai mari de pământ sunt supuse culturei Banca Marmorosch Blank des­chide credite largi agricultorilor şi finanţează exportul. Cu o intuiţie fină, conducătorii Băncii presimt problemele viitorului, evoluţia so­­cietăţei româneşti» câmpul imens de activitate ce se deschide şi pun adânca lor încredere în pute­rile de producţiune ale poporului român ca prima călăuză în activi­tatea lor. In 1877 sună ora istorică a inde­pendenţei şi apoi a regalităţei. O eclipsă de scurtă durată se produce în operaţiile de credit, ţara trece printr’o fază grea. Banca Marmo­rosch Blank e la postul său de da­torie, ea finanţează pe furnizorii armatelor ruse cu tot caracterul aleatoriu ce presintă o atare ope­raţie. Tocmai după războiul victo­rios al neatârnărei începe expan­siunea economică de astă dată ne­ştirbită a României. Acum ea poate singură să tragă folos de exportul ei, acum se pune pe ta­pet marea problemă a arterelor de comunicaţie, acum se dovedeşte cât sunt de neîndestulătoare căile noastre ferate — întocmai cum astăzi după o jumătate secol şi după un nou război victorios, se manifestă iarăşi insuficienţa reţe­lei feroviare actuale. Credincioasă rolului ei, Banca Marmorosch Blank finanţează o serie de linii de căi ferate, întâi Ploeşti-Predeal, apoi în conlucrare cu răposatul in­giner I. C. Cantacuzino, începe construcţia liniei Buzău-Mărăşeşti, terminată în 1881, prima cale fe­rată din ţară construită de ingineri români şi cu capital românesc. Inaugurarea ei a fost o „sărbă­toare“ cum a denumit-o Regele Carol. Vin apoi liniile Dorohoi-Iaşi, Râmnicul - Vâlcei - Câineni, linie foarte accidentată şi la construcţia că­reia o mare instituţie financiară străină a refuzat colaborarea de teama unor eventuale pierderi Dar în afară de aceste iniţiative ce răsăreau pentru prima oară în România, nu există aproape nici o ramură de producţie pe care Banca Blank să n’o fi fecundat prin expe­rienţa sa prin sfaturile şi prin mij­loacele ei băneşti. Nu e o regiune în ogorul muncii naţionale în care In­tervenţia Băncei Blank să nu fi dat roade fericite. In direcţia edilitară şi sanitară ? Marea operă de cana­lizare a Capitalei e finanţată de Bancă. In direcţia culturală? Banca participă la fondarea Societăţei Lelea iar d. Aristide Blank, cu o serie de ani mai târziu, creiază marea întreprin­dere de editură Cultura Naţională. Fie că­ ne în­dreptăm privirea în direcţia indus­triei forestiere sau acea a furnitu­rilor militare în industria de ci­ment, de construcţiuni, de asigu­rări sau cea de zahăr, de decorti­­carea orezului sau de electricitate, pretutindeni se simte impulsiunea unui spirit creator, dornic de pro­gres şi de perfecţiune. Pe lângă preocupările acestea creatoare vom reţine că Banca Blank parti­cipă încă de la 1895 la emiterea unui împrumut al oraşului Bucu­reşti cu 4 jumătate la sută, cele anterioare fiind de 5 la sută , că un an mai târziu operează conver­siunea obligaţiunilor comunale Bu­cureşti de la 5 în 4 jumătate la sută. Un orizont mai larg se deschide pentru Banca Blank cu începere din 1905, anul când se transfor­mase în Societate anonimă. Din acel moment, legăturile ei cu ins­tituţiile financiare de peste hotar devin mai strânse şi mai nume­roase, Banca neuitând însă ai ei un moment să conformeze atitu­dinea ei intereselor permanente ale Statului. In acel moment, capi­talul Băncei se urca la 8 milioane lei iar în consiliul de administraţie figurau personalităţi din cele mai marcante ale ţărei P. S. Aurelian, Nicolae Filipescu, Take Protopo­­pescu şi alţii. Cercul de activitate al Băncei se lărgeşte neîncetat, ca­pitalul se sporeşte succesiv până la 20 milioane şi ajunge după răz­boiul de reîntregire al neamului la 125 milioane sumă la care se află azi plus o rezervă ce s’a urcat la finele anului 1926 la 252 milioane lei Dacă conducătorii Băncei Mar­morosch Blank aruncă o privire asupra drumului parcurs, ei pot în toată conştiinţa să afirme că şi-au împlinit datoria în mod complect De la un capital iniţial de 30.000 lei vechi, acum optzeci ani, Banca Blank dispune azi de un capital plus rezerve de 427 milioane. To­talul bilanţului pe 1926 se urcă la 4317 milioane — a mai crescut pe anul 1927. Depunerile la finele 1926 au fost de 1800 milioane, suma cea mai urcată înregistrată până azi de o instituţie bancară româ­nească. Ca un copac cu rădăcini bine prinse, Banca Marmorosch Blank intră în al 81-lea an al existenţei ei, în plină vigoare şi cu toată forţa de expansiune. Trecutul ei este o chezăşie că şi in viitor va rămâne în slujba intereselor supe­rioare ale ţarei.

Next