Argus, octombrie 1929 (Anul 20, nr. 4942-4967)

1929-10-14 / nr. 4953

t Ann) XX No. 4953 ANINHURI DE ORI­ CC EEL IN TOATE ZIARELE ERIN : 5QCItTATfA6EMERfllÂD£ PUBLICITAri CAROL SCHULDER y VUERLIR STR.KARAGE0RGEVICI9 TEL". 11/»* ABONAMENTE: IX iute ox lax um m • LUNI 500 H t LUKI a i 3 \\ ^ 6 PAGINI I .uni 14 Octombrie 1929, DE ORI-CE FEL IN TOATE ZIARELE PRIN SOCIETATEA GENERALĂ de PUBLICITATE CAROL SCHULDER)! S.BERGER STR. KARAGEORGEVICI 9 TEL: 11/»* PUBLICITATEA: Concesiunea exclusivă a Societăți Generale de Publicitate Bifactori* Căral Schulder ft & Berger fb, Bugas Gerade (lost Karagheorghend) Academia Clujului _|. ______________________ Citeam de curând în Le Temps, că marile ramuri ale tehnicei na­ţionale franceze — mine, căi fe­­rate, poduri şi şosele, metalurgie, construiri navale — găsesc în ti­traţii şcoalelor superioare din Pa­ris, — şcoala minelor, a podurilor şi a şoselelor, a geniului maritim, — ingineri înzestraţi cu o întinsă cultură generală, adâncită de o ro­bustă specializare. Iată de ce nu am lăsat nerăsfcit un memoriu ce mi-a căzut în mână, zilele trecute: »MEMORIUL consiliului profesoral al Şcoalei Politechnice din Bucureşti, relativ la institutele technice universitare şi la admiterea absolvenţilor aces­tor Institute în cadrele corpului technic al Statului”. Memoriul e din anul acesta şi în­cepe aşa: „Gestiunea organizării raţionale a activităţei omeneşti, în toate direcţiunile, se studiază în TIMPURILE PREZENTE cu un interes din ce în ce mai mare, MOTIVAT DE FAPTUL că, după războiul mondial, s’a simţit şi se simte încă o DEFICIENŢA de oa­meni şi de materiale”. Domnii profesori greşesc. „Ces­tiunea organizării raţionale a acti­­­vităţei omeneşti”, nu se studiază în „timpurile prezente“, „motivat de faptul“ sau fiindcă s’ar simţi, după război, o „deficienţă” de oa­meni şi de mijloace materiale. In toată Europa e prisos de braţe. In Anglia, peste un milion de munci­tori stau fără lucru. In Germania, aproape la fel. In China, nu e nici un folos să se întrebuinţeze maşi­nile, atât de ieftine şi abundente sunt braţele. La noi, de s’ar orga­niza „raţional” agricultura, o trei­me din ţăranii noştri ar rămâne fără­ lucru. Numai Statele­ Unite, cu o Suprafaţă de aproape nouă milioane şi jumătate de chilometri patraţi — cât Europa toată — şi cu abia o sută milioane locuitori, ţin la organizarea raţională a mun­cii oamenilor. Americanii cred prielnică lipsa de braţe şi o păs­trează. Au îngrădit imigrarea euro­penilor şi au oprit , cu totul, intra­rea ieftinilor muncitori chinezi, în Statele­ Unite. Domnii profesori ai Şcoalei Po­litehnice — institut tehnic univer­sitar — sunt în „deficienţă” de u­­nele cunoştinţe, cum sunt în „defi­cienţă’­ de limba românească. întorc paginele să văd, la sfârşi­tul Memoriului, de cine e iscălit. Până să găsesc, dau peste o hârtie răsleaţă — jumătate de coală — pripăşită printre foile Memoriului. O desfac. E un comunicat al A­­cademiei Române, trimes astăvară ziarelor.­ Comunicatul vorbeşte de lipsa in care se sbate „cea mai înaltă instituţie culturală a ţării”. Şi vor­beşte, fiindcă: „e bine ca publicul Să cunoască situaţia financiară reală a Academiei Române”. Redactor la un ziar economic, las iscăliturile şi mă apuc să ci­tesc comunicatul, curios să aflu starea bănească a Academiei, atât de bogată înainte de război. Şi ce aflu? Casa nemuritorilor stă rău cu banii, dar nici prea bine cu gramatica. Judecaţi. „Această situaţie grea, spune comunicatul, VINE mai ales din cauza cheltue­­lilor pe CARE le cere întreţinerea Bibliotecii. ADEVARATA Biblio­tecă naţională a României între­gite, în CARE se adăpostesc cele mai însemnate comori literare şi istorice, CARE privesc neamul nostru şi CARE are sarcina păs­trării depozitului legal al tuturor publicaţiilor româneşti”. „Situaţia grea VINE...“. Vine ? E pe drum? N’a ajuns încă? Ciu­dat vorbeşte „cea mai înaltă insti­tuţie culturală a ţării”. „CARE ARE sarcina păstrării...” „Care” Cu „are” rimează şi nu şade fru­mos unei Academii să facă versuri în proză. Sunt în această frază, patru „care”. Cam mulţi. Unul e pus în locul „cheltuelilor”. Al doi­lea, înlocueşte Biblioteca sau Ro­mânia întregită, — nu e lămurit. Al treilea, subînţelege „comori li­terare şi istorice”. Al patrulea „care“ ne încurcă. El face săritura calului, la şah, şi trece tocmai la „adevărata” Bibliotecă naţională, deşi, aşa cum e întrebuinţat, s’ar crede că e vorba de „comori lite­rare şi istorice”. Şi e îngăduit unei Academii să Scrie „are sarcina PĂSTRĂRII de­pozitului” în loc de ,,are sarcina să păstreze depozitul”? Un bun scriitor nu întrebuinţează substan­tivul din verb, ci verbul însuşi,­­ plin de mişcare. Când s’a înfiinţat, In 1634, Aca­demia franceză, iată ce scop de căpetenie îi s’a dat: „Sarcina cea mai de seamă a Academiei ,va fi să lucreze, cu toată­ grija şi cu toată priceperea ca să dea regule sigure limbei noastre, să o cureţe, să o facă elo­­cintă şi destoinică a se vorbi cu ea despre arte şi ştiinţe”. Şi Academia noastră, dupe pilda celei franceze, îşi a luat sarcina „să se ocupe cu diversele chestiuni literare şi limbistice, mai ales cu cele destinate a cultiva limba ro­mână”. Vedem, cu toţii, cum îşi împli­neşte Academia această sarcină. Au trecut şaizeci de ani de când a fost înfiinţată. N’a fost în stare să dea, până astăzi, nu un dicţionar, dar nici măcar o gramatică. A tre­buit să vină, acum patruzeci de ani, la Iaşi, ca să se însoare, d. Ilaim Tiktin, evreu din Galiţia, să înveţe româneşte, să vadă, cu a­­cest prilej, cât de mare lipsă du­cem de o gramatică, şi să alcătuia­scă el una, rămasă cea mai bună, până în ziua de azi. Sub nasul Academiei, îşi bat joc de limba românească, toţi neispră­viţii. Ea urmează chiar pilda lor. Şi ca să arate cât de bine apără limba, unora le dă şi premii. Nemuritorii noştri fac ce fă­ceau, se zice, pe vremea lui Ra­cine, colegii lor francezi. Când se adună, se adună unsprezece. Unul vorbeşte, unul ascultă, trei dorm, patru se ceartă din pricini po­litice, doi se strecoară afară, pe tăcute. ■ Ce e de făcut? Acum, nimic. Va veni însă ziua când se va înfiinţa şi la noi Academia Ciurului, cum au întemeiat florentinii Academia della crusca sau, pe latineşte, Aca­demia furfureorum, cu deviza : ciurul. Crusca, în italieneşte, înseamnă târâte. Acest nume aminteşte sco­pul Academiei, îndatorirea ei de a curăţa limba italiană, cum se cu­raţă făina de tărăţe. Toate lucrurile din sala de şe­dinţe a acestei faimoase Academii, de o mare autoritate literară şi azi, sunt alegorice. Catedra e un coş de moară. Treptele ei, ca şi scaunul preşedintelui, sunt în chi­pul pietrelor de moară. Celelalte scaune, ca nişte coşarce, au spă­tarul, o lopată de vânturat. Masa, o covată. Portretele de pe ziduri par lopeţi de cuptor. Academicia­nul care îşi citeşte comunicarea se vâră, pe jumătate, într’un ciur. Ce ar fi dacă până s’o înfiinţa, şi la noi, o Academie la fel, ara cere nemuritorilor noştri să îşi citească lucrările, vârâţi într’un ciur ? T. PISANI Citiţi în pagina V-a : Finanţarea recoltei, asigurată SER ROBERT OREO Sir Robert Greg, ministrul An- Sitei, părăseşte not postul său din Bucureşti. E o mare pierdere pentru ţara noastră. Puţini diplomaţi străini au cunoscut mai bine ca el şi au pă­truns mai adânc viaţa publică a poporului român. Nici unul nu a urmărit cu mai mult interes, schim­bările atât de radicale din vremu­rile din urmă, gata să tragă, cu orice prilej, consecinţe folositoare pentru o mai bună înţelegere şi o mai strânsă colaborare între Ro­­mânia şi marele imperiu pe care o reprezintă. ■ Sir Robert îşi culegea informaţii­le personal, direct şi la faţa locu­­lui. Cutreerase ţara din mănăstire in mănăstire, din valea Dunărei până in munţii Bucovinei. Descope­­rise, cu acel instinct sigur de ex­plorator, propriu poporului britanic, colţuri pitoreşti ce-i erau scumpe, nu în acele ţinuturi numai, unde cu toţii le putem găsi, dar chiar în cele mai apropiate împrejurimi ale Capitalei unde nimeni nu indrăs­­neşte să le caute. Cu acelas instinct sigur a desco­­perit în poporul nostru puteri de reacţiune, de trezire şi de desvolta­­re pe care s’a grăbit să le semna­leze guvernului său înainte chiar ca ele să se fi manifestat. De aci învinuirea ce i s’a adus de unii, că nu ar fi fost îndestul de nepărtini­tor. Deşartă învinuire. Nici celui mai nepărtinitor arbitru nu i se poate tăgădui dreptul, când urmă­reşte jocul luptelor politice, să ara­te care sunt ideile, tendinţele şi for­ţele care trebui şi merită să invin­­gă. Arbitrul e cu atât mai nepăr­tinitor, cu cât prevederile sale se îndeplinesc mai bine. Prevederile lui Sir Robert s’au în­deplinit întocmai. Iar meritul său e că a ştiut să arate din timp, va­­loarea internaţională a transformă­rilor politice din România şi să pre­gătească astfel calea pentru o poli­tică de înţelegere şi de simpatie re­ciprocă între Anglia şi ţara noastră. Sprijinul pe care România l-a câştigat în timpul din urmă, în o­­pinia publică a Marii Britanii, in­teresul pe care ni-l arată fruntaşii vieţii politice şi financiare engleze, primirea deosebit de călduroasă de care se bucură miniştrii noştri la Londra, sunt, în bună parte, dato­rite felului cum Sir Robert Greg a informat ţara lui despre Româ­nia. Nicăeri nu se pune mai mult preţ decât în Anglia, pe mărturia unui om întreg. Sir Robert ne-a deschis, înainte de a pleca, porţile ţării sale, care nu se deschid oricând, nici pentru oricine. E o cinste pentru noi, să-i putem strânge mâna, cu toată prie­tenia şi toată recunoştinţa. Pentru echilibrarea bugetului francez PARIS 12 (Rador). — Comisiu­­nea financiară a Camerei, termi­nând examinarea budgetului chel­tuielilor, a început studierea legei finanelor. D-l Cheron, ministrul fi­nanțelor a preconizat o politică de­­echilibrarea budgetului, prevăzân­­du-se încurajarea producţiei naţio­nale, a economiei generale, precum şi electrificarea rurală, construcţii şcolare etc, cari însă să poată da o micşorare a budgetului de circa 628 milioane franci. Nevoia revizuirei impozitelor pe agricultură O recomandaţie a comisiei pentru îmbunătăţirea preţului cerealelor Am arătat în numărul nostru de eri că, Comisia­­pentru îmbu­nătăţirea preţului cerealelor şi-a întocmit raportul. O bună parte din acest raport se ocupă de sar­cina fiscală a agriculturii, înainte de a cerceta care sunt diferitele impozite care apasă asupra producţiei şi comerţului cerealelor, comisia a crezut să stabilească că toate aceste impo­zite sunt suportate in întregime sau aproape în întregime de că­tre producător. Ştiinţa economică arată că un impozit pe circulaţia bunurilor economice se repartizează asupra tuturor factorilor care iau parte la procesul de circulaţie, produ­­­­ători, comercianţi, simpli inter­mediari, până la cumpărătorul final al acestor bunuri. Ea arată însă în acelaş timp că această repartizare nu se face în mod egal ci că este cu atât mai mare cu cât unul din factori este mai slab şi mai fără rezistenţă economică, adică cu cât este mai silit să facă operaţiunea de a vin­de sau a cumpăra. Or, producătorul la noi, fiind, pentru cauzele pe care le-am ară­tat mai înainte, silit să vândă cu orice preţ este prin aceasta de o rezistenţă economică nulă, şi­ astfel întreaga sarcină a im­pozitelor apasă exclusiv asu­pra sa. De altfel beneficiile care ră­mân comercianţilor sunt relativ prea mici faţă cu mărimea taxe­lor de export pentru ca să poată fi posibil fără o încetare totală a comerţului de cereale, ca o parte importantă din aceste sarcini să vină să scadă beneficiul comer­ciantului. Iată de ce putem afirma că toa­te impozitele pe circulaţia cerea­lelor apasă exclusiv pe producă­tor şi deci orice degravare a aces­tor impozite vine direct în folo­sul agricultorilor mărind cores­punzător preturile cerealelor la producător. IMPOZITELE PE PRODUCTIA AGRICOLA Care sunt taxele care apasă as­tăzi asupra cerealelor? L — In primul rând taxa de export, care pentru grâu, orz, po­rumb și ovăz, este de 2.856 (3jum.) lei de vagon. 2. — In al doilea rând, taxa de timbru proporţional de 1, 32 la sută, care pentru un vagon, de 46.600 lei, înseamnă 607 lei 3. — In al treilea rând, taxa pe cifra de afaceri la export fixată astăzi la 605 lei 4. — Apoi, taxa comunală, care se plăteşte odată în obor şi a doua oară în port la fiecare dată câte jum. la sută, deci In total 460 lei. 5. — Taxa de port, Jum. la sută fixată la 330 lei. 6. — Taxele pentru Camerele de Comerţ, asistenţă, expeditor, şi care se ridică la obor şi în port Ia 175 lei. 7. — Timbru pe factură 1,32 la sută, 61 lei. In total 5.093 lei. Nu e socotit mai sus taxele aşa şi de benevole cu care se face un întins abuz (La Constanţa de mai mulţi ani se plăteşte o taxă pen­tru construirea Liceului). Nu e socotit mai sus nici taxa de timbru de 2,64 la sută car© 86 aplică câteodată la toate tran­zacţiile făcute în cursul trecerei cerealelor dintr’o mână in alta. In această privinţă Comisia centrală fiscală a dat o deciziune din 6 Maiu 1929, prin care face aplicabilă taxa de 2,64 la sută la toate vânzările succesive acelo­raşi produse agricole făcute prin convenţii scrise, corespondenţă sau „prin orice fel de act juridic sau hotărâri judecătorești”. Chiar dacă această taxă nu s’ar aplica totdeauna, totuși impozi­tele celelalte reduse chiar la mi­nimum de circa 5100 lei arătat mai sus, reprezintă o împovărare extraordinară pentru agricultori, întru cât înseamnă circa 10 la sută din valoarea brută a pro­duselor agricole. NEVOIA DESFIINŢĂRII TAXELOR DE EXPORT Un asemenea impozit­­pileat asu­pra producţiei brute nu numai că micşorează enorm posibilitatea de beneficiu a agricultorului, dar love­­şte producţia agricolă int'‘un mod atât de antieconom»­, încât este a­­pro­ape de ne­i­­ţeles cum de a putut să subziste până astăzi. Evident clar că cea dintâi reco­mandare pe care ar trebui să o fa­cem ar fi desfiinţarea totală a taxelor de export de 2006 Iei şi reducerea sau desfiinţarea tuturor celorlalte taxe accesorii. Comisia îşi dă seamă insă de difi­­cultatea In care s’ar găsi Statul prin­­tr’o eventuală desființare a taxelor de export de aceea, ținându-se seama de marile cantități exportabile,­­ a propus reducerea lor până la ultima limita. RECOMANDATUL® RAPORTULUI Partea fiscală a raportului se termină cu următoarele recoman­­daţiuni: ,,Nu e de competinţa noastră să dăm soluţii, dar credem că echili­brul bugetar ar fi de căutat mai curând în realizarea de economii decât în instituirea de nouă im­pozite echivalente cu taxele de export suprimate. Sacrificiile trebuesc făcute însă nu numai de Stat, ci şi de insti­tuţiile autonome, comune, Ca­mere de Comerţ, cari trebue să renunţe la o fiscalitate excesivă în dauna producătorului. In acest sens se impune ca Mi­nisterul de agricultură să ia ini­ţiativa cercetării tuturor taxelor şi impozitelor, examinând detailat utilitatea. Nu s’ar putea obiecta că, pentru anul acesta orice măsură de de­grevare n’ar veni In ajutorul producătorilor, de­oarece re­colta e deja vândută de ei. In rea­litate azi, porumbul este aproape tot In mfiinele agricultorilor iar orzul n’a fost vândut decât în proporţie de 30—35 la sută din disponibilul exportabil”. Produsele româneşti se exportă prin portul Varna Cauza: diferenţa cheltuelilor de transport Ministerul de comunicaţii a fost in­format, in ultimul timp, că cea mai mare parte din cereale şi leguminoa­sele din Cadril­ater sunt exportate prin Varna, care face astfel o mare con­­curenţă portului Constanta. In vederea bunei recolte de fasole, ce avem In acest an in Cadrilater, unii negustori din Bulgaria s au sta­bilit din vreme la Bazargic, unde fac cumpărături de cereale şi leguminoa­se, pentru Grecia şi Egipt — şi oara vor fi exportate tot prin Varna, cu vapoarele bulgăreşti. Motivul pentru care cerealele şi le­guminoasele din Cadrilater sunt ex­portate prin Varna, constă in fap­­tul că taxele de transport sânt mult mai mici intre Bazargic-Oborişte-Var­na, decât intre Bazargic-Constanta. Astfel pentru un vagon de fasole (de 10.000 kgr.) taxele de transport pe calea ferată, intre Bazargio-Varna, precum şi cheltuelile de transbordare din vagon In vapor, se urcă la 4800 Iei, pa când cheltuelile ia sesias can­titate în cazul când transportul se expediază prin Constanta, se ridică la 6500 lei. Deci o diferenţă de 2000 lei.­­ „ Pentru moment chestiunea a fost trimisă a fi studiată de direcţiunea generală c. f.­­. Trebuie să adăugăm că din cauza acestei mari diferenţe nu suferă nu­mai portul Constanţa ci şi serviciul maritim român, căruia ii dispare ast­fel un preţios carte pentru porturile Orientului. ­f Balanţa comerţului britanic e deficitară Londra­­i (Rador).­­ Ministerul Comerţului a publicat staistica co­­merţului exterior al Marei Britanii pe primele nouă luni ale anului 1922. Exportul în acest interval re­prezintă o valoare de 643.411.000 lire sterline, faţă de 649.530.000 în perioada corespunzătoare a anului trecut. Importul s-a ridicat la 808 milioane lire sterline, faţă de 886 milioane in aceeaşi perioadă din 1928. rie și ie­rme . Situația de mai sus este întocmită de către Oficiul de studii de pe lângă ministerul de finanțe). HOTĂRÂRILE CONGRESULUI PACH Un congres Internaţional al priete­nilor păcii s’a ţinut zilele acestea la Atena. Vre­ o două sute de delegaţi veniţi din aproape toate ţările Euro­pei, au cercetat câteva din probleme­le în legătură cu organizarea şi întă­rirea păcii. Ei sau oprit la câteva ho­tărâri cari interesează de aproape şi România. Sunt intre acestea două deosebit de interesante. Cea dintâiu propune o conferinţă a ţărilor balcanice, pentru cercetarea şi deslegarea problemelor speciale din această parte a Euro­­pei. Cealaltă, atinge chestiunea tratat­­elor pentru protecţia minorităţilor. Situaţia din Balcani a atras din tot­deauna şi cu drept cuvânt atenţia tu­turor acelora cari au studiat cauzele conflictelor naţionale. Pe întinsul a­­cestei peninsule, unde dealungul vea­curilor s’au perindat şi amestecat atâ­tea popoare, domneşte şi azi neinţe­­legere, şi netoleranţă. Frământările Intre popoarele ce locuesc laolaltă ţi­nuturile balcanice iau in manifestarea lor forme de patimă extremă. Nu­ fără dreptate s’a spus că Balcanii sunt depozitul de pulbere al Europei, da unde o scântae aprinde răsboiul. Organizarea de pace a Europei dupâ răsboiu, noua împărţire a teritoriilor, garanţiile date de Liga Naţiunilor şi spiritul de bunăvoinţă al guvernelor, au mai îmbunătăţit această stare de lucruri. Nu se poate însă spune că au înlăturat-o. Ca să se ajungă la a­­cest ideal, mai e mult de făcut. De a­­ceea, hotărirea congresului din Atena, primită şi de delegaţii bulgari şi turci, trebue privită cu toată mulţumirea, ca o nădejde de progres. Nu va a­­duce desigur nici ea, cum n’au adus alte sforţări la fel de lăudabile, mâţ, doritul Locarno balcanic. Dar 11 va pregăti, va ajuta să se deschidă calea ce duce spre acest ideal. Congresul a mai luat o hotărire importantă, în chestiunea protecţiei minorităţilor. Problema e de însem­nătate europeană. Ea domină azi in bună parte relaţiile dintre popoare şi se afirmă mereu ca o preocupare de frunte in organizarea păcii. Dar, cei ce poartă în deosebi grija minorită­ţilor, au uitat cu burtă ştiinţă sâ pună temelii de dreptate acestei probleme. Când s’au semnat tratatele minorită­ţilor, s’au impus obligaţii şi au fost puse sub controlul Ligei Naţiunilor, numai unele state. Altele, cam­ şi elei adăpostesc minorităţi, au fost cruţate de această micşorare a suveranităţii naţionale. In fend acesta s’au creat două categorii de minorităţi şi două categorii de tratament. Generalizarea tratatelor de protecţie este o necesi­tate logică şi politică. Numai in a­­cest caz obligaţiunile vor căpăta va­loare morală indiscutabilă şi se va putea aplica pretutindeni un trata­ment egal minorităţilor. Congresul din Atena, prin rezoluţia votată In acest sens, dovedeşte că părerea pe care România a spnjinit-o in toata împrejurările, câştigă tuen în opinia publică internaţională, A. HG. Organizarea Băncii Internaţionale BADEN BADEN, 12. (Rador).— Comitetul de organizare a Băncii Internaţionale a discutat ori ches­tiunea conducerii nouei instituţii. Se pare că se va decide schim­barea din trei în trei ani a membri­lor comitetului de direcţie, cu ex­cepţia acelora ce sunt guvernatori ai Băncilor ed emisiune, pentru ca să se dea prin aceasta și țărilor care n’ar­­ dela început reprezen­tate în comitet, să poată lua parte ulterior la conducerea Băncii. ■Bl ♦ Agitaţiile din Ukraina VARŞOVIA, 12 (Rador) — Din Kiev se anunţă că un nou val de agitaţii ţă­răneşti se manifestă în Ukraina. Se semnalează între altele că în satul Mi­rolubov, în departamen­tul Jekaterinoslav, ţăra­nii înfuriaţi din cauza re­­chiziţiilor de cereale, au prins pe preşedintele co­misie de rechiziţionare şi l-au spânzurat într-un hambar. In apropiere de­­ Kiev, ţăranii au ucis trei dele­gaţi sovietici, veniţi să or­ganizeze o colectivitate agricolă. in districtul Du­gansk, clădirea sovietu­lui local a fost incendiată f

Next