Argus, octombrie 1929 (Anul 20, nr. 4942-4967)
1929-10-14 / nr. 4953
t Ann) XX No. 4953 ANINHURI DE ORI CC EEL IN TOATE ZIARELE ERIN : 5QCItTATfA6EMERfllÂD£ PUBLICITAri CAROL SCHULDER y VUERLIR STR.KARAGE0RGEVICI9 TEL". 11/»* ABONAMENTE: IX iute ox lax um m • LUNI 500 H t LUKI a i 3 \\ ^ 6 PAGINI I .uni 14 Octombrie 1929, DE ORI-CE FEL IN TOATE ZIARELE PRIN SOCIETATEA GENERALĂ de PUBLICITATE CAROL SCHULDER)! S.BERGER STR. KARAGEORGEVICI 9 TEL: 11/»* PUBLICITATEA: Concesiunea exclusivă a Societăți Generale de Publicitate Bifactori* Căral Schulder ft & Berger fb, Bugas Gerade (lost Karagheorghend) Academia Clujului _|. ______________________ Citeam de curând în Le Temps, că marile ramuri ale tehnicei naţionale franceze — mine, căi ferate, poduri şi şosele, metalurgie, construiri navale — găsesc în titraţii şcoalelor superioare din Paris, — şcoala minelor, a podurilor şi a şoselelor, a geniului maritim, — ingineri înzestraţi cu o întinsă cultură generală, adâncită de o robustă specializare. Iată de ce nu am lăsat nerăsfcit un memoriu ce mi-a căzut în mână, zilele trecute: »MEMORIUL consiliului profesoral al Şcoalei Politechnice din Bucureşti, relativ la institutele technice universitare şi la admiterea absolvenţilor acestor Institute în cadrele corpului technic al Statului”. Memoriul e din anul acesta şi începe aşa: „Gestiunea organizării raţionale a activităţei omeneşti, în toate direcţiunile, se studiază în TIMPURILE PREZENTE cu un interes din ce în ce mai mare, MOTIVAT DE FAPTUL că, după războiul mondial, s’a simţit şi se simte încă o DEFICIENŢA de oameni şi de materiale”. Domnii profesori greşesc. „Cestiunea organizării raţionale a activităţei omeneşti”, nu se studiază în „timpurile prezente“, „motivat de faptul“ sau fiindcă s’ar simţi, după război, o „deficienţă” de oameni şi de mijloace materiale. In toată Europa e prisos de braţe. In Anglia, peste un milion de muncitori stau fără lucru. In Germania, aproape la fel. In China, nu e nici un folos să se întrebuinţeze maşinile, atât de ieftine şi abundente sunt braţele. La noi, de s’ar organiza „raţional” agricultura, o treime din ţăranii noştri ar rămâne fără lucru. Numai Statele Unite, cu o Suprafaţă de aproape nouă milioane şi jumătate de chilometri patraţi — cât Europa toată — şi cu abia o sută milioane locuitori, ţin la organizarea raţională a muncii oamenilor. Americanii cred prielnică lipsa de braţe şi o păstrează. Au îngrădit imigrarea europenilor şi au oprit , cu totul, intrarea ieftinilor muncitori chinezi, în Statele Unite. Domnii profesori ai Şcoalei Politehnice — institut tehnic universitar — sunt în „deficienţă” de unele cunoştinţe, cum sunt în „deficienţă’ de limba românească. întorc paginele să văd, la sfârşitul Memoriului, de cine e iscălit. Până să găsesc, dau peste o hârtie răsleaţă — jumătate de coală — pripăşită printre foile Memoriului. O desfac. E un comunicat al Academiei Române, trimes astăvară ziarelor. Comunicatul vorbeşte de lipsa in care se sbate „cea mai înaltă instituţie culturală a ţării”. Şi vorbeşte, fiindcă: „e bine ca publicul Să cunoască situaţia financiară reală a Academiei Române”. Redactor la un ziar economic, las iscăliturile şi mă apuc să citesc comunicatul, curios să aflu starea bănească a Academiei, atât de bogată înainte de război. Şi ce aflu? Casa nemuritorilor stă rău cu banii, dar nici prea bine cu gramatica. Judecaţi. „Această situaţie grea, spune comunicatul, VINE mai ales din cauza cheltuelilor pe CARE le cere întreţinerea Bibliotecii. ADEVARATA Bibliotecă naţională a României întregite, în CARE se adăpostesc cele mai însemnate comori literare şi istorice, CARE privesc neamul nostru şi CARE are sarcina păstrării depozitului legal al tuturor publicaţiilor româneşti”. „Situaţia grea VINE...“. Vine ? E pe drum? N’a ajuns încă? Ciudat vorbeşte „cea mai înaltă instituţie culturală a ţării”. „CARE ARE sarcina păstrării...” „Care” Cu „are” rimează şi nu şade frumos unei Academii să facă versuri în proză. Sunt în această frază, patru „care”. Cam mulţi. Unul e pus în locul „cheltuelilor”. Al doilea, înlocueşte Biblioteca sau România întregită, — nu e lămurit. Al treilea, subînţelege „comori literare şi istorice”. Al patrulea „care“ ne încurcă. El face săritura calului, la şah, şi trece tocmai la „adevărata” Bibliotecă naţională, deşi, aşa cum e întrebuinţat, s’ar crede că e vorba de „comori literare şi istorice”. Şi e îngăduit unei Academii să Scrie „are sarcina PĂSTRĂRII depozitului” în loc de ,,are sarcina să păstreze depozitul”? Un bun scriitor nu întrebuinţează substantivul din verb, ci verbul însuşi, plin de mişcare. Când s’a înfiinţat, In 1634, Academia franceză, iată ce scop de căpetenie îi s’a dat: „Sarcina cea mai de seamă a Academiei ,va fi să lucreze, cu toată grija şi cu toată priceperea ca să dea regule sigure limbei noastre, să o cureţe, să o facă elocintă şi destoinică a se vorbi cu ea despre arte şi ştiinţe”. Şi Academia noastră, dupe pilda celei franceze, îşi a luat sarcina „să se ocupe cu diversele chestiuni literare şi limbistice, mai ales cu cele destinate a cultiva limba română”. Vedem, cu toţii, cum îşi împlineşte Academia această sarcină. Au trecut şaizeci de ani de când a fost înfiinţată. N’a fost în stare să dea, până astăzi, nu un dicţionar, dar nici măcar o gramatică. A trebuit să vină, acum patruzeci de ani, la Iaşi, ca să se însoare, d. Ilaim Tiktin, evreu din Galiţia, să înveţe româneşte, să vadă, cu acest prilej, cât de mare lipsă ducem de o gramatică, şi să alcătuiască el una, rămasă cea mai bună, până în ziua de azi. Sub nasul Academiei, îşi bat joc de limba românească, toţi neisprăviţii. Ea urmează chiar pilda lor. Şi ca să arate cât de bine apără limba, unora le dă şi premii. Nemuritorii noştri fac ce făceau, se zice, pe vremea lui Racine, colegii lor francezi. Când se adună, se adună unsprezece. Unul vorbeşte, unul ascultă, trei dorm, patru se ceartă din pricini politice, doi se strecoară afară, pe tăcute. ■ Ce e de făcut? Acum, nimic. Va veni însă ziua când se va înfiinţa şi la noi Academia Ciurului, cum au întemeiat florentinii Academia della crusca sau, pe latineşte, Academia furfureorum, cu deviza : ciurul. Crusca, în italieneşte, înseamnă târâte. Acest nume aminteşte scopul Academiei, îndatorirea ei de a curăţa limba italiană, cum se curaţă făina de tărăţe. Toate lucrurile din sala de şedinţe a acestei faimoase Academii, de o mare autoritate literară şi azi, sunt alegorice. Catedra e un coş de moară. Treptele ei, ca şi scaunul preşedintelui, sunt în chipul pietrelor de moară. Celelalte scaune, ca nişte coşarce, au spătarul, o lopată de vânturat. Masa, o covată. Portretele de pe ziduri par lopeţi de cuptor. Academicianul care îşi citeşte comunicarea se vâră, pe jumătate, într’un ciur. Ce ar fi dacă până s’o înfiinţa, şi la noi, o Academie la fel, ara cere nemuritorilor noştri să îşi citească lucrările, vârâţi într’un ciur ? T. PISANI Citiţi în pagina V-a : Finanţarea recoltei, asigurată SER ROBERT OREO Sir Robert Greg, ministrul An- Sitei, părăseşte not postul său din Bucureşti. E o mare pierdere pentru ţara noastră. Puţini diplomaţi străini au cunoscut mai bine ca el şi au pătruns mai adânc viaţa publică a poporului român. Nici unul nu a urmărit cu mai mult interes, schimbările atât de radicale din vremurile din urmă, gata să tragă, cu orice prilej, consecinţe folositoare pentru o mai bună înţelegere şi o mai strânsă colaborare între România şi marele imperiu pe care o reprezintă. ■ Sir Robert îşi culegea informaţiile personal, direct şi la faţa locului. Cutreerase ţara din mănăstire in mănăstire, din valea Dunărei până in munţii Bucovinei. Descoperise, cu acel instinct sigur de explorator, propriu poporului britanic, colţuri pitoreşti ce-i erau scumpe, nu în acele ţinuturi numai, unde cu toţii le putem găsi, dar chiar în cele mai apropiate împrejurimi ale Capitalei unde nimeni nu indrăsneşte să le caute. Cu acelas instinct sigur a descoperit în poporul nostru puteri de reacţiune, de trezire şi de desvoltare pe care s’a grăbit să le semnaleze guvernului său înainte chiar ca ele să se fi manifestat. De aci învinuirea ce i s’a adus de unii, că nu ar fi fost îndestul de nepărtinitor. Deşartă învinuire. Nici celui mai nepărtinitor arbitru nu i se poate tăgădui dreptul, când urmăreşte jocul luptelor politice, să arate care sunt ideile, tendinţele şi forţele care trebui şi merită să invingă. Arbitrul e cu atât mai nepărtinitor, cu cât prevederile sale se îndeplinesc mai bine. Prevederile lui Sir Robert s’au îndeplinit întocmai. Iar meritul său e că a ştiut să arate din timp, valoarea internaţională a transformărilor politice din România şi să pregătească astfel calea pentru o politică de înţelegere şi de simpatie reciprocă între Anglia şi ţara noastră. Sprijinul pe care România l-a câştigat în timpul din urmă, în opinia publică a Marii Britanii, interesul pe care ni-l arată fruntaşii vieţii politice şi financiare engleze, primirea deosebit de călduroasă de care se bucură miniştrii noştri la Londra, sunt, în bună parte, datorite felului cum Sir Robert Greg a informat ţara lui despre România. Nicăeri nu se pune mai mult preţ decât în Anglia, pe mărturia unui om întreg. Sir Robert ne-a deschis, înainte de a pleca, porţile ţării sale, care nu se deschid oricând, nici pentru oricine. E o cinste pentru noi, să-i putem strânge mâna, cu toată prietenia şi toată recunoştinţa. Pentru echilibrarea bugetului francez PARIS 12 (Rador). — Comisiunea financiară a Camerei, terminând examinarea budgetului cheltuielilor, a început studierea legei finanelor. D-l Cheron, ministrul finanțelor a preconizat o politică deechilibrarea budgetului, prevăzându-se încurajarea producţiei naţionale, a economiei generale, precum şi electrificarea rurală, construcţii şcolare etc, cari însă să poată da o micşorare a budgetului de circa 628 milioane franci. Nevoia revizuirei impozitelor pe agricultură O recomandaţie a comisiei pentru îmbunătăţirea preţului cerealelor Am arătat în numărul nostru de eri că, Comisiapentru îmbunătăţirea preţului cerealelor şi-a întocmit raportul. O bună parte din acest raport se ocupă de sarcina fiscală a agriculturii, înainte de a cerceta care sunt diferitele impozite care apasă asupra producţiei şi comerţului cerealelor, comisia a crezut să stabilească că toate aceste impozite sunt suportate in întregime sau aproape în întregime de către producător. Ştiinţa economică arată că un impozit pe circulaţia bunurilor economice se repartizează asupra tuturor factorilor care iau parte la procesul de circulaţie, produători, comercianţi, simpli intermediari, până la cumpărătorul final al acestor bunuri. Ea arată însă în acelaş timp că această repartizare nu se face în mod egal ci că este cu atât mai mare cu cât unul din factori este mai slab şi mai fără rezistenţă economică, adică cu cât este mai silit să facă operaţiunea de a vinde sau a cumpăra. Or, producătorul la noi, fiind, pentru cauzele pe care le-am arătat mai înainte, silit să vândă cu orice preţ este prin aceasta de o rezistenţă economică nulă, şi astfel întreaga sarcină a impozitelor apasă exclusiv asupra sa. De altfel beneficiile care rămân comercianţilor sunt relativ prea mici faţă cu mărimea taxelor de export pentru ca să poată fi posibil fără o încetare totală a comerţului de cereale, ca o parte importantă din aceste sarcini să vină să scadă beneficiul comerciantului. Iată de ce putem afirma că toate impozitele pe circulaţia cerealelor apasă exclusiv pe producător şi deci orice degravare a acestor impozite vine direct în folosul agricultorilor mărind corespunzător preturile cerealelor la producător. IMPOZITELE PE PRODUCTIA AGRICOLA Care sunt taxele care apasă astăzi asupra cerealelor? L — In primul rând taxa de export, care pentru grâu, orz, porumb și ovăz, este de 2.856 (3jum.) lei de vagon. 2. — In al doilea rând, taxa de timbru proporţional de 1, 32 la sută, care pentru un vagon, de 46.600 lei, înseamnă 607 lei 3. — In al treilea rând, taxa pe cifra de afaceri la export fixată astăzi la 605 lei 4. — Apoi, taxa comunală, care se plăteşte odată în obor şi a doua oară în port la fiecare dată câte jum. la sută, deci In total 460 lei. 5. — Taxa de port, Jum. la sută fixată la 330 lei. 6. — Taxele pentru Camerele de Comerţ, asistenţă, expeditor, şi care se ridică la obor şi în port Ia 175 lei. 7. — Timbru pe factură 1,32 la sută, 61 lei. In total 5.093 lei. Nu e socotit mai sus taxele aşa şi de benevole cu care se face un întins abuz (La Constanţa de mai mulţi ani se plăteşte o taxă pentru construirea Liceului). Nu e socotit mai sus nici taxa de timbru de 2,64 la sută car© 86 aplică câteodată la toate tranzacţiile făcute în cursul trecerei cerealelor dintr’o mână in alta. In această privinţă Comisia centrală fiscală a dat o deciziune din 6 Maiu 1929, prin care face aplicabilă taxa de 2,64 la sută la toate vânzările succesive aceloraşi produse agricole făcute prin convenţii scrise, corespondenţă sau „prin orice fel de act juridic sau hotărâri judecătorești”. Chiar dacă această taxă nu s’ar aplica totdeauna, totuși impozitele celelalte reduse chiar la minimum de circa 5100 lei arătat mai sus, reprezintă o împovărare extraordinară pentru agricultori, întru cât înseamnă circa 10 la sută din valoarea brută a produselor agricole. NEVOIA DESFIINŢĂRII TAXELOR DE EXPORT Un asemenea impozitpileat asupra producţiei brute nu numai că micşorează enorm posibilitatea de beneficiu a agricultorului, dar loveşte producţia agricolă int'‘un mod atât de antieconom», încât este aproape de neiţeles cum de a putut să subziste până astăzi. Evident clar că cea dintâi recomandare pe care ar trebui să o facem ar fi desfiinţarea totală a taxelor de export de 2006 Iei şi reducerea sau desfiinţarea tuturor celorlalte taxe accesorii. Comisia îşi dă seamă insă de dificultatea In care s’ar găsi Statul printr’o eventuală desființare a taxelor de export de aceea, ținându-se seama de marile cantități exportabile, a propus reducerea lor până la ultima limita. RECOMANDATUL® RAPORTULUI Partea fiscală a raportului se termină cu următoarele recomandaţiuni: ,,Nu e de competinţa noastră să dăm soluţii, dar credem că echilibrul bugetar ar fi de căutat mai curând în realizarea de economii decât în instituirea de nouă impozite echivalente cu taxele de export suprimate. Sacrificiile trebuesc făcute însă nu numai de Stat, ci şi de instituţiile autonome, comune, Camere de Comerţ, cari trebue să renunţe la o fiscalitate excesivă în dauna producătorului. In acest sens se impune ca Ministerul de agricultură să ia iniţiativa cercetării tuturor taxelor şi impozitelor, examinând detailat utilitatea. Nu s’ar putea obiecta că, pentru anul acesta orice măsură de degrevare n’ar veni In ajutorul producătorilor, deoarece recolta e deja vândută de ei. In realitate azi, porumbul este aproape tot In mfiinele agricultorilor iar orzul n’a fost vândut decât în proporţie de 30—35 la sută din disponibilul exportabil”. Produsele româneşti se exportă prin portul Varna Cauza: diferenţa cheltuelilor de transport Ministerul de comunicaţii a fost informat, in ultimul timp, că cea mai mare parte din cereale şi leguminoasele din Cadrilater sunt exportate prin Varna, care face astfel o mare concurenţă portului Constanta. In vederea bunei recolte de fasole, ce avem In acest an in Cadrilater, unii negustori din Bulgaria s au stabilit din vreme la Bazargic, unde fac cumpărături de cereale şi leguminoase, pentru Grecia şi Egipt — şi oara vor fi exportate tot prin Varna, cu vapoarele bulgăreşti. Motivul pentru care cerealele şi leguminoasele din Cadrilater sunt exportate prin Varna, constă in faptul că taxele de transport sânt mult mai mici intre Bazargic-Oborişte-Varna, decât intre Bazargic-Constanta. Astfel pentru un vagon de fasole (de 10.000 kgr.) taxele de transport pe calea ferată, intre Bazargio-Varna, precum şi cheltuelile de transbordare din vagon In vapor, se urcă la 4800 Iei, pa când cheltuelile ia sesias cantitate în cazul când transportul se expediază prin Constanta, se ridică la 6500 lei. Deci o diferenţă de 2000 lei. „ Pentru moment chestiunea a fost trimisă a fi studiată de direcţiunea generală c. f.. Trebuie să adăugăm că din cauza acestei mari diferenţe nu suferă numai portul Constanţa ci şi serviciul maritim român, căruia ii dispare astfel un preţios carte pentru porturile Orientului. f Balanţa comerţului britanic e deficitară Londrai (Rador). Ministerul Comerţului a publicat staistica comerţului exterior al Marei Britanii pe primele nouă luni ale anului 1922. Exportul în acest interval reprezintă o valoare de 643.411.000 lire sterline, faţă de 649.530.000 în perioada corespunzătoare a anului trecut. Importul s-a ridicat la 808 milioane lire sterline, faţă de 886 milioane in aceeaşi perioadă din 1928. rie și ierme . Situația de mai sus este întocmită de către Oficiul de studii de pe lângă ministerul de finanțe). HOTĂRÂRILE CONGRESULUI PACH Un congres Internaţional al prietenilor păcii s’a ţinut zilele acestea la Atena. Vre o două sute de delegaţi veniţi din aproape toate ţările Europei, au cercetat câteva din problemele în legătură cu organizarea şi întărirea păcii. Ei sau oprit la câteva hotărâri cari interesează de aproape şi România. Sunt intre acestea două deosebit de interesante. Cea dintâiu propune o conferinţă a ţărilor balcanice, pentru cercetarea şi deslegarea problemelor speciale din această parte a Europei. Cealaltă, atinge chestiunea tratatelor pentru protecţia minorităţilor. Situaţia din Balcani a atras din totdeauna şi cu drept cuvânt atenţia tuturor acelora cari au studiat cauzele conflictelor naţionale. Pe întinsul acestei peninsule, unde dealungul veacurilor s’au perindat şi amestecat atâtea popoare, domneşte şi azi neinţelegere, şi netoleranţă. Frământările Intre popoarele ce locuesc laolaltă ţinuturile balcanice iau in manifestarea lor forme de patimă extremă. Nu fără dreptate s’a spus că Balcanii sunt depozitul de pulbere al Europei, da unde o scântae aprinde răsboiul. Organizarea de pace a Europei dupâ răsboiu, noua împărţire a teritoriilor, garanţiile date de Liga Naţiunilor şi spiritul de bunăvoinţă al guvernelor, au mai îmbunătăţit această stare de lucruri. Nu se poate însă spune că au înlăturat-o. Ca să se ajungă la acest ideal, mai e mult de făcut. De aceea, hotărirea congresului din Atena, primită şi de delegaţii bulgari şi turci, trebue privită cu toată mulţumirea, ca o nădejde de progres. Nu va aduce desigur nici ea, cum n’au adus alte sforţări la fel de lăudabile, mâţ, doritul Locarno balcanic. Dar 11 va pregăti, va ajuta să se deschidă calea ce duce spre acest ideal. Congresul a mai luat o hotărire importantă, în chestiunea protecţiei minorităţilor. Problema e de însemnătate europeană. Ea domină azi in bună parte relaţiile dintre popoare şi se afirmă mereu ca o preocupare de frunte in organizarea păcii. Dar, cei ce poartă în deosebi grija minorităţilor, au uitat cu burtă ştiinţă sâ pună temelii de dreptate acestei probleme. Când s’au semnat tratatele minorităţilor, s’au impus obligaţii şi au fost puse sub controlul Ligei Naţiunilor, numai unele state. Altele, cam şi elei adăpostesc minorităţi, au fost cruţate de această micşorare a suveranităţii naţionale. In fend acesta s’au creat două categorii de minorităţi şi două categorii de tratament. Generalizarea tratatelor de protecţie este o necesitate logică şi politică. Numai in acest caz obligaţiunile vor căpăta valoare morală indiscutabilă şi se va putea aplica pretutindeni un tratament egal minorităţilor. Congresul din Atena, prin rezoluţia votată In acest sens, dovedeşte că părerea pe care România a spnjinit-o in toata împrejurările, câştigă tuen în opinia publică internaţională, A. HG. Organizarea Băncii Internaţionale BADEN BADEN, 12. (Rador).— Comitetul de organizare a Băncii Internaţionale a discutat ori chestiunea conducerii nouei instituţii. Se pare că se va decide schimbarea din trei în trei ani a membrilor comitetului de direcţie, cu excepţia acelora ce sunt guvernatori ai Băncilor ed emisiune, pentru ca să se dea prin aceasta și țărilor care n’ar dela început reprezentate în comitet, să poată lua parte ulterior la conducerea Băncii. ■Bl ♦ Agitaţiile din Ukraina VARŞOVIA, 12 (Rador) — Din Kiev se anunţă că un nou val de agitaţii ţărăneşti se manifestă în Ukraina. Se semnalează între altele că în satul Mirolubov, în departamentul Jekaterinoslav, ţăranii înfuriaţi din cauza rechiziţiilor de cereale, au prins pe preşedintele comisie de rechiziţionare şi l-au spânzurat într-un hambar. In apropiere de Kiev, ţăranii au ucis trei delegaţi sovietici, veniţi să organizeze o colectivitate agricolă. in districtul Dugansk, clădirea sovietului local a fost incendiată f