Argus, ianuarie 1930 (Anul 21, nr. 5017-5039)

1930-01-15 / nr. 5026

Anul XXI No. 5026 ANUNCIURI OI ORI­U »­*;«. IN TOATE ZIARELE PRIN îOîinflîffi GENERAIĂde publicitate CAROL SCHULDER 2 5 S.ULROER STR.KARAGEOPGEVICI9 III. 11vJ»4 ABONAMENTE: IN STRĂINĂTATE UN AN 2.200 LEI 6 LUNI 1300 „ 3 LUNI 800 . 3 LEI IN TARA. 5 LEI IN STREINATATE IN TARA UN AN 1.000 LEI 6 LUNI 550 „ 3 LUNI 300 „ ORGAN ZILNIC al COMERȚULUI Fondatori: S. PAUKER ti B. F. VALENTIN 6 PAGINI INDUSTRIEI si FINANfEI Mercuri 15 Ianuarie 1930 ut îmi-**, !N TCAT» /iARELE ►kw ' V 1 iP^.»lADfPllBUCITAI[i imn SlMLLttR­i’ VbtKLlk ■ jSP'. KAR AG£0?Grvi­l 1 III îl. H. PUBLICITATEA: Concesiunea exclusivă a Societăţi Generale da Publicitate Directori: Carol Schulder A S. Berger Str. Eugen Carada (tort Karagheorghetfff) Telefon 311/64 BIROURILE: București, Strada Sărindar 7 Et L — TELEFON: 306|93 și 323|69 Concordatul preventiv die Viator Modificări de introdus Se apropie momentul revizuirea unei legi care, mai mult decât ori­care alta a păgubit în ultimele câ­teva luni comerţul cinstit şi credi­tul tatei. Asociaţiunea băncilor e­­xaminează, în momentul de faţă, modificările ce urmează a fi intro­duse. Camera de comerț și-a ex­primat vederile ei în sensul unor modificări. Nimeni nu suspectează bunele intențiuni ale autorului legii, care a fost doritor să pună capăt efec­telor dezastruoase ale moratoriu­­lui sau ale falimentului, care secă­­tuia orice brumă de activ. Insă unele amănunte­­ ale Concordatului preventiv, în forma sa actuală, distrug atât de temeinic orice rest de morală comercială și răpesc creditorului orice mijloc de apă­rare, încât o reformă nu mai poate întârzia. Pe lângă acele amănunte păgu­bitoare, ce s’au pus până acum în evidenţă, vine şi o aplicare neno­rocită a legei, o aplicare care face iluzorie până şi slabele garanţii prevăzute pentru creditor. Câteva exemple vor sublinia o stare de fapt devenită intolerabilă. Legea prevede că până în 60­0 fie de la introducerea cererei de concordat, tribunalul trebue să convoace pe creditori, pentru a le cere avizul. De­oare­ce din chiar momentul cererei acordării Con­cordatului, negustorul insolvent ră­mâne tabu, nu mai este supus vre­unei constrângeri, bunul simț ar a­­răta că chiar acest termen de 60 zi­e e prea lung, întru­cât în inter­val e timp destul pentru a sustrage şi a dosi marfă din prăvălie. Ori, iată un caz: Concordatul a fost cerut la 10 Septembrie, tribunalul s-a pronunţat în principiu după trecere de patru luni, iar convoca­rea creditorilor a fost fixată la 10 Ianuarie. In loc de 60 zile au tre­cut cinci luni, răgaz de care co­merciantul în încetare de plăţi a ştiut să profite atât de bine, încât după 10 Ianuarie, a retras cererea de concordat, știind că va fi de­clarat în stare de faliment. A avut vreme destulă în cazul de care vorbim pentru a reduce activul l­a - — miu la sută, iar dacă n’a reuşit ca întregul activ să dispară, va mai cere justiţiei amânări de vreo două, trei luni, astfel încât furtul să fie complect. Repetăm: în intervalul acesta de cinci, plus trei, total opt luni, în care începe şi se sfârşeşte trage­dia creditorului, debitorul e perfect stăpân pentru a-şi aranja treburile, nimeni nu are dreptul să-l tulbure în profitabila sa meserie. Asistăm la o inversare a moralei: păgubaşul e redus la neputinţă, e legat de mâini şi de picioare, pentru ca je­fuitorul să poată opera în plină li­bertate! Un alt caz. Un negustor cere tri­bunalului Ploeşti acordarea con­cordatului şi oferă 80 la sută plăti­­bil în trei ani. Tribunalul găseşte că cererea e neserioasă şi dosarul se închide. După trecere de câteva zile, acelaşi comerciant oferă 50 la sută în trei ani. Cererea se aprobă. Primul dosar poartă numărul 4014 şi al doilea 4625. Funcţionarea Concordatului pre­ventiv, în condiţiunile cunoscute, a produs atâtea scăderi morale prin rău! exemplu dat, încât o firmă din Giurgiu a cumpărat marfa la 23 Noembrie şi a cerut Concordat la 1 Decembrie!... Legea trebue modificată. In pri­mul rând se impune reducerea ter­menului de trei ani, la 18 luni ma­ximum- Judecătorul-delegat, uni­cul supraveghetor al Concordatu­lui, n’are nici timpul necesar, nici pregătirea pentru exercitarea unui control strâns. Sunt peste tot cinci judecatori-delegati în Ilfov. Nici nu sunt in stare să-și împlinească mi­siunea lor. Controlul efectiv ur­mează a fi exercitat de către acei caii își pierd avutul, de acei, cari sângerează, de o comisiune de cre­ditori. Concordatarul va avea de achitat un minimum de 60 la sută, dobânda va fi la nivelul scontului Bancei Nationale iar plăţile se vor efectua din trei în trei luni, pentru a împiedecat pe comerciant să se aranjeze la sfârşit, să dosească tot, pentru a cădea apoi în faliment... cea ce nu-l va supăra mult. Comi­­siunea de creditori de care vorbim, urmează­­ a fi constituită imediat după introducerea cererei de Con­cordat. Va dispune de doi funcţio­nari, din care unul va controla con­tabilitatea, iar celălalt Cassa. A­ceşti doi funcţionari vor împlini sarcina lor până la lichidarea com­plectă, până la plata ultimei cote. Ei vor raporta orice neregulari­­tate comisă de negustor, comisiu­­nei de creditori iar aceasta din urmă va raporta din trei în trei luni judecătorului-delegat, despre măsurile de luat pentru conserva­rea massei credale. Nu vom intra în alte amănunte. Indicaţiunile de mai sus sunt sufi­ciente pentru a transforma o lege care, după avizul tuturor, nu mai poate dăinui sub forma ei actuală, intr’un element ocrotitor al comer­țului cinstit. Banca Reichului a redus taxa scontului BERLIN, 13 (Rador). — „Reichsbank" a redus de la 7 la 6 şi jumătate la sută taxa de scont. Taxa de lombard a fost redusă d­e la 8 la 7 şi jumătate la sută. Citiţi în pag. V-a Amânarea chestiunei optanţilor DESCENTRALIZAREA Directorii regionali au fost nu­miţi. E o încercare grea la care sunt supuşi nouii demnitari. In tradiţia noastră administrativă, descentralizarea e o veche dorinţă. Pe vremuri, campionul acestei do­rinţe — punct însemnat in pro­gramul partidului liberal — se fă­cuse Nicolae Fleva, care şi alcă­tuise un proect de lege-Dorinţa asta niu a fost, insă, niciodată transformată în lege. Umil din motivele pentru care nu s’a păşit la o descentralizare, era lipsa de oameni, cărora să li se poată încredinţa cârmuirea pro­vincială independentă-Petre Carp a făcut, şi el, un proect de lege de descentralizare, împărţind ţara în patru guverna­­mărite, patru „gubernii“ cum li s’a zis in deridere- Şi proectul lui Carp, ca şi celelalte, nu s’a trans­format în lege. Întrebat de unul din miniştrii ti­neri, din cabinet, de ce nu păşeşte la înfăptuirea reformei sale, Petre Carp a răspuns: — Nu am guvernatori­— Cum ? Ai nouă miniştrii şi nu găseşti patru guvernatori ? — Dar, ce crezi, bobocule, că se găsesc guvernatori aşa cum se gă­sesc miniştrii ? Să sperăm că d. Maria a fost mai norocos decât Petre Carp. R. Depozitele de la bănci Un comunicat al Ministerului finanţelor Două ziare au anunţat că ministerul de finanţe ar fi dat instrucţiuni fis­cului să facă cercetări la bănci sau să ceară aces­tora comunicări pentru a descoperi pe depună­tori în vederea impunerii. Ştirea aceasta este fal­să pe deantregul. Nici în legea contribuţiunilor di­recte, nici în legea pentru reprimarea ev­azi­unei fis­cale, nu s’a introdus o a­­sem­enea măsură inchizi­torială. In dorinţa de a stimula depunerile spre fructifi­care la instituţile banca­re, Ministerul de Finanţe a modificat art. 60 al. b. din legea contribuţiuni­­lor directe reducând la jumătate venitul din de­pozitele spre fructificare ce urmează a fi luat in calculul venitului global a fiecărui contrbuabil. Informaţi­unii cu privre la depozite nu se vor cere băncilor, cărora nici nu le incumbă obligaţia de a te procura. Cum se vede departe de a fi luat o măsură menită să gonească depunerile de la Bănci, prin reduce­rea la jumătate a impozi­tului global pentru dobân­zile produse de ele, s’a urmărit tocmai contra­riul. Ziarele cari au publicat acea informaţie, au ur­mărit să producă o pani­că printre depunători şi să dăuneze prin urmare creditului ţării. De astă dată ne mulţu­mim să dezaprobam acest act incalificabil. Avertizăm, insă, pe di­rectorii celor două ziare, că la prima repetire a u­­nor asemenea manopere, vom găsi mijloacele în e­gale pentru a-şi primi sancţiunea pentru acţiu­nea lor criminală. Nici nu luăm în conside­raţie aberaţia publicată de unul din aceste zare, cu privire la blocarea de­pozitelor, căci ea confir­mă permanenta rea cre­dinţă, care de fapt a de­venit linia uniformă de conduită a acelui ziar. Lupta pentru patenta fixă Ce trebue să ştie comercianţii Când omul e bolnav primeşte un remediu, oricât de neobişnuit ar fi el, numai să se facă bine. Leacurile privite cu neîncredere de ochii ce­lui sănătos, sunt aprobate, fără de şovăire, de omul mistuit die boală. E un fenomen psihologic obişnuit Tot aşa se întâmplă şi in viaţa popoarelor. Cum s’ar putea explica altfel diferitele regimuri stabilite în străinătate şi la noi, pentru însănă­toşirea vieţei economice şi finan­ciare. Un organism sănătos n'ar fi acceptat, nici regimul de devalori­zare complectă a monetei naţiona­le, înfăptuit, cu unele rezultate bune, în Germania. N’ar fi pri­mit nici regimul de revalorizare, care a avut urmări atât de nefaste asupra vieţei noastre economice. • Clasa negustorească din ţară suferă. E un adevăr care nu poate fi pus la îndoială. Unii susţin că această suferinţă a fost provocată de sarcina grea fiscală a co­mercianţilor români. Greşesc■ Ne­goţul şuferă de pe urma crizei de consum. Sărăcia populaţiei a făcut ca deverul prâvăiilor să­ scadă vertiginos. S'au, redus, in propora­ţie, şi beneficiile. Din această cau­ză, negustorii au început să simtă diferitele sarcini ce îi apasă­­Impozitele comerciale din ce­lelalte ţări sunt mult m­ai urcate. Sunt suportate însă cu uşurinţă, acolo unde activitatea comer­cială e in floare• Dacă am reuşi să sporim puterea de con­sum a populaţiei, toate plângerile ce se aud, ar înceta ca Prin far­mec-Dar aşa? Comercia­ţţii ţin în­truniri, întocmesc memorii, trimit delegaţii la centru şi propun so­luţii din cele mai extraordinare. Acum câteva luni, a fost furia concordatului preventiv. Şi atunci s’au ţinut întruniri, s’au întocmit memorii şi s'au făcut intervenţii ca această instituţie juridică socotită ca salvatoare, să fie introdusă în legislaţia comercială. D- ministru al justiţiei a ţinut seama de cererile comercianţilor. Legea concordatului preventiv a fost aplicată. Rezultatul? Toată lumea care a cerut întocmirea ei, cere azi o reformă radicală. Nu e legea de vină, căci rezulta­tele de până acum nu dovedesc nimic. Vina o poartă acei ce şi-au închipuit că o lege poate schimba aspectul general al vieţei noastre comerciale şi acei ce, prin atitu­dinea lor, au determinat întocmi­­rea ei­. Istoria se repetă. Cineva şi-a a­­mintit că in România de odinioară, — în România plină de bogăţie din alte vremi — impunerile fiscale se făceau prin patente fixe. N’a ţinut seama că una a fost situaţia de al­tunel şi că alta e acea de azi. Ro­mânia veche avea nevoi mici şi bo­găţii mari. Cea de astăzi are nevoi mari, dar cu greu le poate împlini, din cauza sărăciei generale. Viaţa economică a suferit o reformă radi­cală. Ramurile de activitate s’au di­ferenţiat, s’au specializat. Contri­buabilii, odinioară, puteau fi împăr­ţiţi în patru categorii de patentări. Astăzi ar fi nevoie de atâtea cate­gorii, câţi contribuabili sunt. Clase unitare de profesiuni sau de comerţ nu mai sunt posibile, Int°cmai cum nu se mai pot asimila, din punct de vedere fiscal, ramuri diferite de producţie sau valorificare. Patenta fixă simplifică, e drept procedura, atât pentru stat cât şi pentru contribuabil. Ar da loc, însă, la nedreptăţi strigătoare. Asta nu înseamnă că sistemul fiscal al im­punerilor personale e perfect. Şi el are desav­antajii. Dar nu e o abe­raţie fiscală, cum e patenta fixă. Se afir­mă că epoca declaraţiilor personale de impunere a trecut, că o nouă morală fiscală conduce des­tinele financiare ale statelor, că, in sfârşit, politica de ultima oră a vis­tiernicilor, este, revenirea la pa­tenta fixă. Citiţi dările de sea­mă ale întrunirilor negustoreşti şi veţi vedea, că toţi oratorii aduc, în sprijinul demodatei patente, refor­mele în pregătire în Belgia, Franţa şi Cehoslovacia. Alţii afirmă că sis­temul există în ţări blagoslovite, unde domneşte buna stare şi bel­şugul. Şi totuş patenta fixă nu mai dăi­­nueşte în nici o ţară. A dispărut o­­dată cu evoluţia vieţei economice, cu fărâmiţarea şi specializarea ra­murilor de comerţ şi industrie. Ul­tima ţară, care a renunţat la sis­temul rudimentar al patentei, a fost România. Dacă acest conser­vatorism îi a folosit la ceva, o sim­ţim din situaţia actuală. Cât despre reformele fiscale ce se pregătesc în alte ţări, ele au la baza lor, un sistem cu totul nou. O tră­sătură de unire între sistemul de­claraţiilor personale şi impunerile după norme obiective. •P D. ministru al finanţelor a promis un nou cod fiscal. E o reformă pe cât de complexă pe atât de mult aşteptată. Până la realizarea ei şi animaţi de dorinţa de a eşi, cu ori­ce preţ, din situaţia gravă de acum, unii comercianţi propun un sistem fiscal, nepotrivit timpului în care trăim. O agitaţie s’a pornit dela un capăt la celalt al ţării. întrunirile se ţin lanţ, memoriile adresate mi­nisterului de finanţe nu mai conte­nesc. Chiar unele Camere de Co­­merţ, încearcă să determine rein­troducerea patentei fixe. Dar această campanie n’are sorţi de reuşită. Patenta fixă ar fi o nouă experienţă nefolositoare pentru fisc şi o nouă deziluzie pentru comer­cianţi. Şi astăzi, mai mult ca oricând, nu sunt îngăduite experiențe. Mai a­­les când sunt sortite să producă deziluzii. GEORGE STROE România şi criza agricolă internaţională Un expozeu al d-lui ministru Răducanu în conferinţa experţilor din Geneva GENEVA, 13 (Radoor). — Experţii agricoli întruniţi de Comitetul Econo­mic pentru a-şi da avizul asupra cri­zei agricole în general, şi asupra chestiunei cerealelor In special, au continuat discuţiunea generală, în cursul căreia delegaţii Marei Brita­nii, Finlandei, României, Ungariei, Indiei, Norvegiei, Olandei, Poloniei, Elveţiei, Cehoslovaciei şi Iugoslaviei au expus situaţiunea agricolă în ţă­rile respective, silindu-se a, degaja punctele cari prezintă un interes de ordin international. EXPUNEREA D-LUI MINISTRU RADUCANU Delegatul României, d- ministru Răducanu, într’o expunere remarca­bilă, făcută în limba engleză, a în­ceput prin a arăta că, examinând situaţiunea agricolă mondială, în an­samblul ei, se poate face următoa­rea distincţiune : 1) Ţările cu mari rezerve de capi­­tal, cu un comerţ şi industrie foarte dezvoltate, iar cu o agricultură com­­parativ neînsemnată, ca de pildă An­glia. Aci agricultura tinde a se dez­volta, in horticultură şi produse auxi­liare, abadonând aproape complect cerealele 2) Ţările, cu capital redus, care se află la începutul dezvoltării capita­liste. Agricultura în aceste ţări sufe­ră in mare măsură de lipsa de capi­tal, şi este lovită în mod întreit de capitalism şi de industria modernă. Mai întâi, în calitate de cumpărătoa­­re de produse industriale. Aci se află în faţa mâţelor organizaţiei indus­triale sub formă de carteluri şi trus­turi. Al doilea, ca producătoare, când se află în faţa trusturilor ban,­care bine organizate, de care depinde pentru banii necesari acoperirei ne­voilor sale de muncă şi de plasare. Al treilea, depinde pentru vânzările produselor sale de organizaţiunile comerciale. In toate părţile vedem bariere pu­ternice, interese bine organizate, pe când agricultura este complect lipsită de o­rice organizare. Puterea ei de cumpărare este aproape inexistentă. Trebue să se supună condiţiunilor ce i se impun. FRONTUL UNIC AL AGRICULTURII Problema care ne ocupă, a spus de ministru Răducanu, este extrem de­­Citit! continuarea in pag. III-al România, în ajunul unei ere de propăşire de Bartolomeu Hargitay Director general la Banca Ardeleană şi Casa de Economie, Copreşedinte al Sindicatului Băncilor din Ardeal Dacă străinătatea s’ar bucura de împrejurări economice nor­­male, România ar putea fi considerată ca fiind cea mai sănă­toasă ţară în Orientul Europei In România, criza şi-a atins culmea şi astfel, curba febrei tinde spre nor­mal. Avem toate motivele să credem că, viabile cu doi ani, e un trecut pes­te punctul culminant al crizei. Dacă străinătatea s’ar bucura de împreju­­rări economice normale, România ea putea fi considerată ca fiind cea mai sănătoasă țară în Orientul Europei. In împrejurările­­actuale nu mai pot fi temeri de vreo nouă sguduire. Sun­tem însă departe de a­­putea­ intra în normal. Criza, de credit continuă să paralizeze orice activitate comercială sănătoasă şi capitalurile străine aglo­merate în tezaurul băncilor solide, nu sunt productive, nici chiar până in ziua de azi. Comerţul şi mica indu­­strie, trec chiar acum prin momente critice. Noile întreprinderi nu au reu­şit şi nu se arată, deocamdată, nici un interes mai de seamă pentru înte­meierea altor întreprinderi, dar nici desfiinţările nu mai sunt în măsura de până acum. In anul precedent stau făcut toate reducerile, uneori poate în mod necruţător şi brusc, dar totdeauna potrivit cerinţelor teste. A­­facerile bancare, întreprinderile, mi­­nele, fabricele, agricultura mai redu­se şi-au găsit o bază sigură, spriji­­nîndu-se pe propriile lor puteri. în­treprinderile particulare, comercianţii şi proprietarii individuali n’au fost în stare să ţină pas cu acest ritm al re­ducerilor. Legile economice sunt ne­­îndurătoare şi efectele lor se mani­festă în mod uimitor, decimând, în mod automat, prin forţa lor, nu nu­­mai unele întreprinderi dar întregi categorii, în special întreprinderile individuale. Acest proces este încă în curs. După cum se vede, stabilizarea se desvoltă lent şi n această direcţie. Căci fără un prea îndrăzneţ opti­mism se poate remarca o consolidare în această privinţă. Supraproducţia se află in descreştere, pretenţiile pie­­ţei cresc, indexul de scumpete scade din lună în lună. Raţionalizarea siste­mului de imigrare caută să reducă şomajul care, din cauza reducerii pro­ducţiei, şi-a atins culmea. Pe scurt, anul 1929 reprezintă epoca consoli­dării economice. Am trecut de punc­­tul critic şi am ajuns să luăm drumul unei lente şi sigure consolidări. LEGISLAŢIA CONSOLIDĂRII D. Madgearu, ministrul finanţe­lor, într’un admirabil discurs, ţinut săptămânile trecute, a explicat toate măsurile luate de noul guvern în vederea consolidării. Este neîndoel­­nic că guvernul, prin măsurile sale legislative,­ şi-a câşigat frumoase me­rite, In ce priveşte ameliorarea cri­zei. Insă noi, care cunoaştem pute­rea irezistibilă a normelor vieţii e­­conomice, trebuie să semnalăm fap­tul că guvernul actual n’a făcut decât s­ă aplice urmările impuse de legile economice. In definitiv, însă, nu aceasta interesează, ci faptul în sine care­ justifiică politica econo­mică a regimului nostru financiar. Intre nouile măsuri, luate de gu­vern, amintim stabilizarea moneta­ră realizată în anul trecut. Fluctua­ţia leului a încetat deci să mai fie o problemă în ţara românească­ A­­cest fapt a făcut cu putinţă un cal­cul precis şi în aur, punând capăt totodată, unor măsuri restrictive cu privire la libera circulaţie a valutei, a descătuşat, deci, viaţa economică. Valuta e fermă, însă stabilizarea leului a provocat şi la noi aceiaş cri­ză de tranziţie, prin care trebuia să treacă toate ţările. Ceea ce a îndurat Cehoslovacia acum şapte ani, iar Franţa acum patru ani, îndură şi­­România, în anul ce se sfârşeşte. Odată leul stabilizat, s’au răstur­nat brusc toate stavilele din faţa ca­pitalului străin. După mai mulţi ani de experimentare, s’a realizat, în a­­cest an, primul împrumut străin normal în România. Statul ştie acum să ducă o gospo­dărie chibzuită, deoarece are posibi­litatea să se bazeze pe cifre reale. Bineînţeles aceasta a avut drept con­secinţă urcarea impozitelor, ceea ce nu constituie un fenomen izolat. Dă­­rile nu sunt mai grele la noi, ca, de exemplu, în Ungaria. Capitalul străin şi-a deschis drum spre România şi este natural să fi pus unele condiţiuni, înainte de a intra. In epoca precedentă s’au luat o mulţime de măsuri menite să îm­piedice intrarea capitalul străin în ţară. Actualul guvern, printr’o sin­gură lege, a pus capăt acastei stări, fâcându-şi dintr’aceasta un titlu de merit. . Soliditatea bugetului a impus gu­vernului o mulţime de măsuri. Sis­temul modern al contabilităţii, co­mercializarea întreprinderilor muni­cipale, reorganizarea monopolurilor, reformele introduse la căile ferate, creditul agricol şi cel industrial, toa­te s’au născut din reforma generală economică şi politică a ţării. CRIZA DE CREDIT Singura criză ce prezintă incă o tendinţă de urcare este criza de cre­dit. Aceasta se manifestă, in primul rând, din partea străinătăţii. După cum amintisem, capitalul străin, din motive economice mondiale, nu ara­tă destul interes pentru România. A­­ceastă criză de credit stânjeneşte mult libera circulaţie de numerar în interiorul ţarei. Cum­ sunt cauzele crizei de credit ? Explicarea lor ar fi foarte grea. Se datoresc poate marilor transformări ce nu s-au terminat încă, întreprin­derile neîntemeiate pe baze solide apoi supraproducţia, precum şi fon­dările pripite şi fără sistem, au in­dispus capitaliştii. Ei nu se mai gân­desc la noui investiţiuni, pâu­ă ce si­tuaţia aceasta nu se va supune unei transformări radicale. Dispoziţiunile umanctare greşit aplicate ale legii concordatului preventiv, au creat o adevferată conjunctură pentru debi­torii de rea credinţă. (Ştiţi continuarea la pas. 2) CONFERINŢA NAVALA Preşedintele Hoover, vestind po­porului american plecarea delegaţiei la Londra, a stăruit asupra însem­nătăţii conferinţei navale. E cea mai de seamă intre cele ţinute de la război, până azi, cea mai de seamă intre conferinţele ce se vor ţine mulţii ani de aci înainte,­­ a spus pre­­şedintele Hoover. Scopul conferinţei îndreptăţeşte aceste aprecieri. Intri un moment când marile puteri se văd silite să aleagă între o întrecere ruinătoa­re in înarmări şi consacrarea unor mai vaste mijloace însănătoşirii vieţii lor economice, este de înţeles, interesul ce se acordă conferinţei din­ Londra. Pentru isbutirea conferinţei, s’au făcut mari pregătiri. Acordul anglo-­ american a voit să pună bazele unei, înţelegeri generale, prin limitarea to­­najului global. Un schimb de me-­ morii a urmat între guvernele înţesa­te­­ fiecare expunând punctul său de, vedere.­­ Din examinarea acestor, memorii se poate vedea că la început confe­­­rinţa se va lovi de divirgenţe se­rioase. Intr’adevăr, spre deosebire de Statele­ Unite şi de Anglia, pute-, rile navale de rang secundar, Frant­­ta, Italia şi Japonia susţin un punct­ de vedere potrivnic acordului din Washington. Ele se opun limitării tonajului global şi pr­eferă o Umit­­are pe categorii­­de vase. Mariie unităţi, la Construirea cărora nu­ pot concura cu cele două mari teri ar urma să fie îngrădite. In schimb, atât Franţa, cât şi Italia şi Japonia stăruie asupra necesităţii de a se îngădui construirea unit­­ăţilor navale de tonaj mic, torpi­loare şi submarine, destinate să­­ -i servească mai ales paza coastelor s­au vase de defensivă şi nu de ras­boiu ofensiv. La aceasta se adaugă rivalităţi între statele în cauză, ten­­­dinţa de a folosi conferinţa pentru a ajunge la o aşa zisă paritate, a a­dică la sporiri de forţe. Principiul dominant al conferin­ţei va fi totuşi acela ridicat de Franţa: recunoaşterea că forţele­ navale nu pot fi reglementate sili­­gure, că ele, împreună cu forţele te­­restre şi aeriene alcătuesc un tot inseparabil. Răspunsul Angliei sub­liniază atenţia acordată acestui principiu. Lucrările de la Londra se leagă­ direct prin acest element, cu acti­vitatea comisiunei de dezarmare cie Ligii Naţiunilor. Succesul la Londra deschide perspectivele cele mai fa­vorabile încercărilor de la Geneva. Şi prin aceasta, conferinţa navală poa­te cu adevărat avea o însemnătate epocală. A. Hg. Plata rămăşiţelor de impozite Ministerul de finanţe ne înştiiin­ţează că informaţia ziarului „Uni­­versul“ după care plata rămăşiţe­lor de impozite s’ar fi amânat până la 30 Iunie 1930 nu corespunde a­­devărului. Pe baza legii împotriva evaziu­nii fiscale, aceste rămăşiţe trebuesc achitate neapărat până la această dată, altfel contribuabilii nu vor putea fi scutiți de plata dobânzilor aferente. Noua organizaţie fis­­cală a Capitalei SE VA MARI NUMĂRUL ADMI­NISTRAŢIILOR FINANCIARE ŞI­ A PERCEPŢIILOR Cu începere dela 1 Februarie 1930 Administraţia Financiară a Capitalei, se va împărţi In patru sectoare, fiecare sector cu câte o Administraţie Financiară. Deasemenea se va crea un ins­­pectorat central de constatări. 'v Administraţia I va cuprinde per­­cepţiile 3 şi 4; administraţia II per­cepţiile 5, 8 şi 9; administraţia III percepţiile 1 şi 6; şi administraţia IV percepţiile 2 şi 7. ■* Toate percepţiile actuale se vor­ dubla. I Percepţia 10 care în prezent se ocupă cu încasarea sumelor dato­rate de societăţi, taxe de succesiu­ni, amenzi, contravenţii de timbru, etc., se va desfiinţa. Debitele ce vor rămânea neincasate urmează a­i repartizate percepţiilor in cuprinsul cărora îşi au sediul societăţile şi in­­­treprînderile respective.

Next