Argus, ianuarie 1930 (Anul 21, nr. 5017-5039)
1930-01-15 / nr. 5026
Anul XXI No. 5026 ANUNCIURI OI ORIU »*;«. IN TOATE ZIARELE PRIN îOîinflîffi GENERAIĂde publicitate CAROL SCHULDER 2 5 S.ULROER STR.KARAGEOPGEVICI9 III. 11vJ»4 ABONAMENTE: IN STRĂINĂTATE UN AN 2.200 LEI 6 LUNI 1300 „ 3 LUNI 800 . 3 LEI IN TARA. 5 LEI IN STREINATATE IN TARA UN AN 1.000 LEI 6 LUNI 550 „ 3 LUNI 300 „ ORGAN ZILNIC al COMERȚULUI Fondatori: S. PAUKER ti B. F. VALENTIN 6 PAGINI INDUSTRIEI si FINANfEI Mercuri 15 Ianuarie 1930 ut îmi-**, !N TCAT» /iARELE ►kw ' V 1 iP^.»lADfPllBUCITAI[i imn SlMLLttRi’ VbtKLlk ■ jSP'. KAR AG£0?Grvil 1 III îl. H. PUBLICITATEA: Concesiunea exclusivă a Societăţi Generale da Publicitate Directori: Carol Schulder A S. Berger Str. Eugen Carada (tort Karagheorghetfff) Telefon 311/64 BIROURILE: București, Strada Sărindar 7 Et L — TELEFON: 306|93 și 323|69 Concordatul preventiv die Viator Modificări de introdus Se apropie momentul revizuirea unei legi care, mai mult decât oricare alta a păgubit în ultimele câteva luni comerţul cinstit şi creditul tatei. Asociaţiunea băncilor examinează, în momentul de faţă, modificările ce urmează a fi introduse. Camera de comerț și-a exprimat vederile ei în sensul unor modificări. Nimeni nu suspectează bunele intențiuni ale autorului legii, care a fost doritor să pună capăt efectelor dezastruoase ale moratoriului sau ale falimentului, care secătuia orice brumă de activ. Insă unele amănunte ale Concordatului preventiv, în forma sa actuală, distrug atât de temeinic orice rest de morală comercială și răpesc creditorului orice mijloc de apărare, încât o reformă nu mai poate întârzia. Pe lângă acele amănunte păgubitoare, ce s’au pus până acum în evidenţă, vine şi o aplicare nenorocită a legei, o aplicare care face iluzorie până şi slabele garanţii prevăzute pentru creditor. Câteva exemple vor sublinia o stare de fapt devenită intolerabilă. Legea prevede că până în 600 fie de la introducerea cererei de concordat, tribunalul trebue să convoace pe creditori, pentru a le cere avizul. Deoarece din chiar momentul cererei acordării Concordatului, negustorul insolvent rămâne tabu, nu mai este supus vreunei constrângeri, bunul simț ar arăta că chiar acest termen de 60 zie e prea lung, întrucât în interval e timp destul pentru a sustrage şi a dosi marfă din prăvălie. Ori, iată un caz: Concordatul a fost cerut la 10 Septembrie, tribunalul s-a pronunţat în principiu după trecere de patru luni, iar convocarea creditorilor a fost fixată la 10 Ianuarie. In loc de 60 zile au trecut cinci luni, răgaz de care comerciantul în încetare de plăţi a ştiut să profite atât de bine, încât după 10 Ianuarie, a retras cererea de concordat, știind că va fi declarat în stare de faliment. A avut vreme destulă în cazul de care vorbim pentru a reduce activul la - — miu la sută, iar dacă n’a reuşit ca întregul activ să dispară, va mai cere justiţiei amânări de vreo două, trei luni, astfel încât furtul să fie complect. Repetăm: în intervalul acesta de cinci, plus trei, total opt luni, în care începe şi se sfârşeşte tragedia creditorului, debitorul e perfect stăpân pentru a-şi aranja treburile, nimeni nu are dreptul să-l tulbure în profitabila sa meserie. Asistăm la o inversare a moralei: păgubaşul e redus la neputinţă, e legat de mâini şi de picioare, pentru ca jefuitorul să poată opera în plină libertate! Un alt caz. Un negustor cere tribunalului Ploeşti acordarea concordatului şi oferă 80 la sută plătibil în trei ani. Tribunalul găseşte că cererea e neserioasă şi dosarul se închide. După trecere de câteva zile, acelaşi comerciant oferă 50 la sută în trei ani. Cererea se aprobă. Primul dosar poartă numărul 4014 şi al doilea 4625. Funcţionarea Concordatului preventiv, în condiţiunile cunoscute, a produs atâtea scăderi morale prin rău! exemplu dat, încât o firmă din Giurgiu a cumpărat marfa la 23 Noembrie şi a cerut Concordat la 1 Decembrie!... Legea trebue modificată. In primul rând se impune reducerea termenului de trei ani, la 18 luni maximum- Judecătorul-delegat, unicul supraveghetor al Concordatului, n’are nici timpul necesar, nici pregătirea pentru exercitarea unui control strâns. Sunt peste tot cinci judecatori-delegati în Ilfov. Nici nu sunt in stare să-și împlinească misiunea lor. Controlul efectiv urmează a fi exercitat de către acei caii își pierd avutul, de acei, cari sângerează, de o comisiune de creditori. Concordatarul va avea de achitat un minimum de 60 la sută, dobânda va fi la nivelul scontului Bancei Nationale iar plăţile se vor efectua din trei în trei luni, pentru a împiedecat pe comerciant să se aranjeze la sfârşit, să dosească tot, pentru a cădea apoi în faliment... cea ce nu-l va supăra mult. Comisiunea de creditori de care vorbim, urmează a fi constituită imediat după introducerea cererei de Concordat. Va dispune de doi funcţionari, din care unul va controla contabilitatea, iar celălalt Cassa. Aceşti doi funcţionari vor împlini sarcina lor până la lichidarea complectă, până la plata ultimei cote. Ei vor raporta orice neregularitate comisă de negustor, comisiunei de creditori iar aceasta din urmă va raporta din trei în trei luni judecătorului-delegat, despre măsurile de luat pentru conservarea massei credale. Nu vom intra în alte amănunte. Indicaţiunile de mai sus sunt suficiente pentru a transforma o lege care, după avizul tuturor, nu mai poate dăinui sub forma ei actuală, intr’un element ocrotitor al comerțului cinstit. Banca Reichului a redus taxa scontului BERLIN, 13 (Rador). — „Reichsbank" a redus de la 7 la 6 şi jumătate la sută taxa de scont. Taxa de lombard a fost redusă de la 8 la 7 şi jumătate la sută. Citiţi în pag. V-a Amânarea chestiunei optanţilor DESCENTRALIZAREA Directorii regionali au fost numiţi. E o încercare grea la care sunt supuşi nouii demnitari. In tradiţia noastră administrativă, descentralizarea e o veche dorinţă. Pe vremuri, campionul acestei dorinţe — punct însemnat in programul partidului liberal — se făcuse Nicolae Fleva, care şi alcătuise un proect de lege-Dorinţa asta niu a fost, insă, niciodată transformată în lege. Umil din motivele pentru care nu s’a păşit la o descentralizare, era lipsa de oameni, cărora să li se poată încredinţa cârmuirea provincială independentă-Petre Carp a făcut, şi el, un proect de lege de descentralizare, împărţind ţara în patru guvernamărite, patru „gubernii“ cum li s’a zis in deridere- Şi proectul lui Carp, ca şi celelalte, nu s’a transformat în lege. Întrebat de unul din miniştrii tineri, din cabinet, de ce nu păşeşte la înfăptuirea reformei sale, Petre Carp a răspuns: — Nu am guvernatori— Cum ? Ai nouă miniştrii şi nu găseşti patru guvernatori ? — Dar, ce crezi, bobocule, că se găsesc guvernatori aşa cum se găsesc miniştrii ? Să sperăm că d. Maria a fost mai norocos decât Petre Carp. R. Depozitele de la bănci Un comunicat al Ministerului finanţelor Două ziare au anunţat că ministerul de finanţe ar fi dat instrucţiuni fiscului să facă cercetări la bănci sau să ceară acestora comunicări pentru a descoperi pe depunători în vederea impunerii. Ştirea aceasta este falsă pe deantregul. Nici în legea contribuţiunilor directe, nici în legea pentru reprimarea evaziunei fiscale, nu s’a introdus o asemenea măsură inchizitorială. In dorinţa de a stimula depunerile spre fructificare la instituţile bancare, Ministerul de Finanţe a modificat art. 60 al. b. din legea contribuţiunilor directe reducând la jumătate venitul din depozitele spre fructificare ce urmează a fi luat in calculul venitului global a fiecărui contrbuabil. Informaţiunii cu privre la depozite nu se vor cere băncilor, cărora nici nu le incumbă obligaţia de a te procura. Cum se vede departe de a fi luat o măsură menită să gonească depunerile de la Bănci, prin reducerea la jumătate a impozitului global pentru dobânzile produse de ele, s’a urmărit tocmai contrariul. Ziarele cari au publicat acea informaţie, au urmărit să producă o panică printre depunători şi să dăuneze prin urmare creditului ţării. De astă dată ne mulţumim să dezaprobam acest act incalificabil. Avertizăm, insă, pe directorii celor două ziare, că la prima repetire a unor asemenea manopere, vom găsi mijloacele în egale pentru a-şi primi sancţiunea pentru acţiunea lor criminală. Nici nu luăm în consideraţie aberaţia publicată de unul din aceste zare, cu privire la blocarea depozitelor, căci ea confirmă permanenta rea credinţă, care de fapt a devenit linia uniformă de conduită a acelui ziar. Lupta pentru patenta fixă Ce trebue să ştie comercianţii Când omul e bolnav primeşte un remediu, oricât de neobişnuit ar fi el, numai să se facă bine. Leacurile privite cu neîncredere de ochii celui sănătos, sunt aprobate, fără de şovăire, de omul mistuit die boală. E un fenomen psihologic obişnuit Tot aşa se întâmplă şi in viaţa popoarelor. Cum s’ar putea explica altfel diferitele regimuri stabilite în străinătate şi la noi, pentru însănătoşirea vieţei economice şi financiare. Un organism sănătos n'ar fi acceptat, nici regimul de devalorizare complectă a monetei naţionale, înfăptuit, cu unele rezultate bune, în Germania. N’ar fi primit nici regimul de revalorizare, care a avut urmări atât de nefaste asupra vieţei noastre economice. • Clasa negustorească din ţară suferă. E un adevăr care nu poate fi pus la îndoială. Unii susţin că această suferinţă a fost provocată de sarcina grea fiscală a comercianţilor români. Greşesc■ Negoţul şuferă de pe urma crizei de consum. Sărăcia populaţiei a făcut ca deverul prâvăiilor să scadă vertiginos. S'au, redus, in proporaţie, şi beneficiile. Din această cauză, negustorii au început să simtă diferitele sarcini ce îi apasăImpozitele comerciale din celelalte ţări sunt mult mai urcate. Sunt suportate însă cu uşurinţă, acolo unde activitatea comercială e in floare• Dacă am reuşi să sporim puterea de consum a populaţiei, toate plângerile ce se aud, ar înceta ca Prin farmec-Dar aşa? Comerciaţţii ţin întruniri, întocmesc memorii, trimit delegaţii la centru şi propun soluţii din cele mai extraordinare. Acum câteva luni, a fost furia concordatului preventiv. Şi atunci s’au ţinut întruniri, s’au întocmit memorii şi s'au făcut intervenţii ca această instituţie juridică socotită ca salvatoare, să fie introdusă în legislaţia comercială. D- ministru al justiţiei a ţinut seama de cererile comercianţilor. Legea concordatului preventiv a fost aplicată. Rezultatul? Toată lumea care a cerut întocmirea ei, cere azi o reformă radicală. Nu e legea de vină, căci rezultatele de până acum nu dovedesc nimic. Vina o poartă acei ce şi-au închipuit că o lege poate schimba aspectul general al vieţei noastre comerciale şi acei ce, prin atitudinea lor, au determinat întocmirea ei. Istoria se repetă. Cineva şi-a amintit că in România de odinioară, — în România plină de bogăţie din alte vremi — impunerile fiscale se făceau prin patente fixe. N’a ţinut seama că una a fost situaţia de altunel şi că alta e acea de azi. România veche avea nevoi mici şi bogăţii mari. Cea de astăzi are nevoi mari, dar cu greu le poate împlini, din cauza sărăciei generale. Viaţa economică a suferit o reformă radicală. Ramurile de activitate s’au diferenţiat, s’au specializat. Contribuabilii, odinioară, puteau fi împărţiţi în patru categorii de patentări. Astăzi ar fi nevoie de atâtea categorii, câţi contribuabili sunt. Clase unitare de profesiuni sau de comerţ nu mai sunt posibile, Int°cmai cum nu se mai pot asimila, din punct de vedere fiscal, ramuri diferite de producţie sau valorificare. Patenta fixă simplifică, e drept procedura, atât pentru stat cât şi pentru contribuabil. Ar da loc, însă, la nedreptăţi strigătoare. Asta nu înseamnă că sistemul fiscal al impunerilor personale e perfect. Şi el are desavantajii. Dar nu e o aberaţie fiscală, cum e patenta fixă. Se afirmă că epoca declaraţiilor personale de impunere a trecut, că o nouă morală fiscală conduce destinele financiare ale statelor, că, in sfârşit, politica de ultima oră a vistiernicilor, este, revenirea la patenta fixă. Citiţi dările de seamă ale întrunirilor negustoreşti şi veţi vedea, că toţi oratorii aduc, în sprijinul demodatei patente, reformele în pregătire în Belgia, Franţa şi Cehoslovacia. Alţii afirmă că sistemul există în ţări blagoslovite, unde domneşte buna stare şi belşugul. Şi totuş patenta fixă nu mai dăinueşte în nici o ţară. A dispărut odată cu evoluţia vieţei economice, cu fărâmiţarea şi specializarea ramurilor de comerţ şi industrie. Ultima ţară, care a renunţat la sistemul rudimentar al patentei, a fost România. Dacă acest conservatorism îi a folosit la ceva, o simţim din situaţia actuală. Cât despre reformele fiscale ce se pregătesc în alte ţări, ele au la baza lor, un sistem cu totul nou. O trăsătură de unire între sistemul declaraţiilor personale şi impunerile după norme obiective. •P D. ministru al finanţelor a promis un nou cod fiscal. E o reformă pe cât de complexă pe atât de mult aşteptată. Până la realizarea ei şi animaţi de dorinţa de a eşi, cu orice preţ, din situaţia gravă de acum, unii comercianţi propun un sistem fiscal, nepotrivit timpului în care trăim. O agitaţie s’a pornit dela un capăt la celalt al ţării. întrunirile se ţin lanţ, memoriile adresate ministerului de finanţe nu mai contenesc. Chiar unele Camere de Comerţ, încearcă să determine reintroducerea patentei fixe. Dar această campanie n’are sorţi de reuşită. Patenta fixă ar fi o nouă experienţă nefolositoare pentru fisc şi o nouă deziluzie pentru comercianţi. Şi astăzi, mai mult ca oricând, nu sunt îngăduite experiențe. Mai ales când sunt sortite să producă deziluzii. GEORGE STROE România şi criza agricolă internaţională Un expozeu al d-lui ministru Răducanu în conferinţa experţilor din Geneva GENEVA, 13 (Radoor). — Experţii agricoli întruniţi de Comitetul Economic pentru a-şi da avizul asupra crizei agricole în general, şi asupra chestiunei cerealelor In special, au continuat discuţiunea generală, în cursul căreia delegaţii Marei Britanii, Finlandei, României, Ungariei, Indiei, Norvegiei, Olandei, Poloniei, Elveţiei, Cehoslovaciei şi Iugoslaviei au expus situaţiunea agricolă în ţările respective, silindu-se a, degaja punctele cari prezintă un interes de ordin international. EXPUNEREA D-LUI MINISTRU RADUCANU Delegatul României, d- ministru Răducanu, într’o expunere remarcabilă, făcută în limba engleză, a început prin a arăta că, examinând situaţiunea agricolă mondială, în ansamblul ei, se poate face următoarea distincţiune : 1) Ţările cu mari rezerve de capital, cu un comerţ şi industrie foarte dezvoltate, iar cu o agricultură comparativ neînsemnată, ca de pildă Anglia. Aci agricultura tinde a se dezvolta, in horticultură şi produse auxiliare, abadonând aproape complect cerealele 2) Ţările, cu capital redus, care se află la începutul dezvoltării capitaliste. Agricultura în aceste ţări suferă in mare măsură de lipsa de capital, şi este lovită în mod întreit de capitalism şi de industria modernă. Mai întâi, în calitate de cumpărătoare de produse industriale. Aci se află în faţa mâţelor organizaţiei industriale sub formă de carteluri şi trusturi. Al doilea, ca producătoare, când se află în faţa trusturilor ban,care bine organizate, de care depinde pentru banii necesari acoperirei nevoilor sale de muncă şi de plasare. Al treilea, depinde pentru vânzările produselor sale de organizaţiunile comerciale. In toate părţile vedem bariere puternice, interese bine organizate, pe când agricultura este complect lipsită de orice organizare. Puterea ei de cumpărare este aproape inexistentă. Trebue să se supună condiţiunilor ce i se impun. FRONTUL UNIC AL AGRICULTURII Problema care ne ocupă, a spus de ministru Răducanu, este extrem deCitit! continuarea in pag. III-al România, în ajunul unei ere de propăşire de Bartolomeu Hargitay Director general la Banca Ardeleană şi Casa de Economie, Copreşedinte al Sindicatului Băncilor din Ardeal Dacă străinătatea s’ar bucura de împrejurări economice normale, România ar putea fi considerată ca fiind cea mai sănătoasă ţară în Orientul Europei In România, criza şi-a atins culmea şi astfel, curba febrei tinde spre normal. Avem toate motivele să credem că, viabile cu doi ani, e un trecut peste punctul culminant al crizei. Dacă străinătatea s’ar bucura de împrejurări economice normale, România ea putea fi considerată ca fiind cea mai sănătoasă țară în Orientul Europei. In împrejurărileactuale nu mai pot fi temeri de vreo nouă sguduire. Suntem însă departe de aputea intra în normal. Criza, de credit continuă să paralizeze orice activitate comercială sănătoasă şi capitalurile străine aglomerate în tezaurul băncilor solide, nu sunt productive, nici chiar până in ziua de azi. Comerţul şi mica industrie, trec chiar acum prin momente critice. Noile întreprinderi nu au reuşit şi nu se arată, deocamdată, nici un interes mai de seamă pentru întemeierea altor întreprinderi, dar nici desfiinţările nu mai sunt în măsura de până acum. In anul precedent stau făcut toate reducerile, uneori poate în mod necruţător şi brusc, dar totdeauna potrivit cerinţelor teste. Afacerile bancare, întreprinderile, minele, fabricele, agricultura mai reduse şi-au găsit o bază sigură, sprijinîndu-se pe propriile lor puteri. întreprinderile particulare, comercianţii şi proprietarii individuali n’au fost în stare să ţină pas cu acest ritm al reducerilor. Legile economice sunt neîndurătoare şi efectele lor se manifestă în mod uimitor, decimând, în mod automat, prin forţa lor, nu numai unele întreprinderi dar întregi categorii, în special întreprinderile individuale. Acest proces este încă în curs. După cum se vede, stabilizarea se desvoltă lent şi n această direcţie. Căci fără un prea îndrăzneţ optimism se poate remarca o consolidare în această privinţă. Supraproducţia se află in descreştere, pretenţiile pieţei cresc, indexul de scumpete scade din lună în lună. Raţionalizarea sistemului de imigrare caută să reducă şomajul care, din cauza reducerii producţiei, şi-a atins culmea. Pe scurt, anul 1929 reprezintă epoca consolidării economice. Am trecut de punctul critic şi am ajuns să luăm drumul unei lente şi sigure consolidări. LEGISLAŢIA CONSOLIDĂRII D. Madgearu, ministrul finanţelor, într’un admirabil discurs, ţinut săptămânile trecute, a explicat toate măsurile luate de noul guvern în vederea consolidării. Este neîndoelnic că guvernul, prin măsurile sale legislative, şi-a câşigat frumoase merite, In ce priveşte ameliorarea crizei. Insă noi, care cunoaştem puterea irezistibilă a normelor vieţii economice, trebuie să semnalăm faptul că guvernul actual n’a făcut decât să aplice urmările impuse de legile economice. In definitiv, însă, nu aceasta interesează, ci faptul în sine care justifiică politica economică a regimului nostru financiar. Intre nouile măsuri, luate de guvern, amintim stabilizarea monetară realizată în anul trecut. Fluctuaţia leului a încetat deci să mai fie o problemă în ţara românească Acest fapt a făcut cu putinţă un calcul precis şi în aur, punând capăt totodată, unor măsuri restrictive cu privire la libera circulaţie a valutei, a descătuşat, deci, viaţa economică. Valuta e fermă, însă stabilizarea leului a provocat şi la noi aceiaş criză de tranziţie, prin care trebuia să treacă toate ţările. Ceea ce a îndurat Cehoslovacia acum şapte ani, iar Franţa acum patru ani, îndură şiRomânia, în anul ce se sfârşeşte. Odată leul stabilizat, s’au răsturnat brusc toate stavilele din faţa capitalului străin. După mai mulţi ani de experimentare, s’a realizat, în acest an, primul împrumut străin normal în România. Statul ştie acum să ducă o gospodărie chibzuită, deoarece are posibilitatea să se bazeze pe cifre reale. Bineînţeles aceasta a avut drept consecinţă urcarea impozitelor, ceea ce nu constituie un fenomen izolat. Dările nu sunt mai grele la noi, ca, de exemplu, în Ungaria. Capitalul străin şi-a deschis drum spre România şi este natural să fi pus unele condiţiuni, înainte de a intra. In epoca precedentă s’au luat o mulţime de măsuri menite să împiedice intrarea capitalul străin în ţară. Actualul guvern, printr’o singură lege, a pus capăt acastei stări, fâcându-şi dintr’aceasta un titlu de merit. . Soliditatea bugetului a impus guvernului o mulţime de măsuri. Sistemul modern al contabilităţii, comercializarea întreprinderilor municipale, reorganizarea monopolurilor, reformele introduse la căile ferate, creditul agricol şi cel industrial, toate s’au născut din reforma generală economică şi politică a ţării. CRIZA DE CREDIT Singura criză ce prezintă incă o tendinţă de urcare este criza de credit. Aceasta se manifestă, in primul rând, din partea străinătăţii. După cum amintisem, capitalul străin, din motive economice mondiale, nu arată destul interes pentru România. Această criză de credit stânjeneşte mult libera circulaţie de numerar în interiorul ţarei. Cum sunt cauzele crizei de credit ? Explicarea lor ar fi foarte grea. Se datoresc poate marilor transformări ce nu s-au terminat încă, întreprinderile neîntemeiate pe baze solide apoi supraproducţia, precum şi fondările pripite şi fără sistem, au indispus capitaliştii. Ei nu se mai gândesc la noui investiţiuni, pâuă ce situaţia aceasta nu se va supune unei transformări radicale. Dispoziţiunile umanctare greşit aplicate ale legii concordatului preventiv, au creat o adevferată conjunctură pentru debitorii de rea credinţă. (Ştiţi continuarea la pas. 2) CONFERINŢA NAVALA Preşedintele Hoover, vestind poporului american plecarea delegaţiei la Londra, a stăruit asupra însemnătăţii conferinţei navale. E cea mai de seamă intre cele ţinute de la război, până azi, cea mai de seamă intre conferinţele ce se vor ţine mulţii ani de aci înainte, a spus preşedintele Hoover. Scopul conferinţei îndreptăţeşte aceste aprecieri. Intri un moment când marile puteri se văd silite să aleagă între o întrecere ruinătoare in înarmări şi consacrarea unor mai vaste mijloace însănătoşirii vieţii lor economice, este de înţeles, interesul ce se acordă conferinţei din Londra. Pentru isbutirea conferinţei, s’au făcut mari pregătiri. Acordul anglo- american a voit să pună bazele unei, înţelegeri generale, prin limitarea tonajului global. Un schimb de me- morii a urmat între guvernele înţesate fiecare expunând punctul său de, vedere. Din examinarea acestor, memorii se poate vedea că la început conferinţa se va lovi de divirgenţe serioase. Intr’adevăr, spre deosebire de Statele Unite şi de Anglia, pute-, rile navale de rang secundar, Frantta, Italia şi Japonia susţin un punct de vedere potrivnic acordului din Washington. Ele se opun limitării tonajului global şi preferă o Umitare pe categoriide vase. Mariie unităţi, la Construirea cărora nu pot concura cu cele două mari teri ar urma să fie îngrădite. In schimb, atât Franţa, cât şi Italia şi Japonia stăruie asupra necesităţii de a se îngădui construirea unităţilor navale de tonaj mic, torpiloare şi submarine, destinate să -i servească mai ales paza coastelor sau vase de defensivă şi nu de rasboiu ofensiv. La aceasta se adaugă rivalităţi între statele în cauză, tendinţa de a folosi conferinţa pentru a ajunge la o aşa zisă paritate, a adică la sporiri de forţe. Principiul dominant al conferinţei va fi totuşi acela ridicat de Franţa: recunoaşterea că forţele navale nu pot fi reglementate siligure, că ele, împreună cu forţele terestre şi aeriene alcătuesc un tot inseparabil. Răspunsul Angliei subliniază atenţia acordată acestui principiu. Lucrările de la Londra se leagă direct prin acest element, cu activitatea comisiunei de dezarmare cie Ligii Naţiunilor. Succesul la Londra deschide perspectivele cele mai favorabile încercărilor de la Geneva. Şi prin aceasta, conferinţa navală poate cu adevărat avea o însemnătate epocală. A. Hg. Plata rămăşiţelor de impozite Ministerul de finanţe ne înştiiinţează că informaţia ziarului „Universul“ după care plata rămăşiţelor de impozite s’ar fi amânat până la 30 Iunie 1930 nu corespunde adevărului. Pe baza legii împotriva evaziunii fiscale, aceste rămăşiţe trebuesc achitate neapărat până la această dată, altfel contribuabilii nu vor putea fi scutiți de plata dobânzilor aferente. Noua organizaţie fiscală a Capitalei SE VA MARI NUMĂRUL ADMINISTRAŢIILOR FINANCIARE ŞI A PERCEPŢIILOR Cu începere dela 1 Februarie 1930 Administraţia Financiară a Capitalei, se va împărţi In patru sectoare, fiecare sector cu câte o Administraţie Financiară. Deasemenea se va crea un inspectorat central de constatări. 'v Administraţia I va cuprinde percepţiile 3 şi 4; administraţia II percepţiile 5, 8 şi 9; administraţia III percepţiile 1 şi 6; şi administraţia IV percepţiile 2 şi 7. ■* Toate percepţiile actuale se vor dubla. I Percepţia 10 care în prezent se ocupă cu încasarea sumelor datorate de societăţi, taxe de succesiuni, amenzi, contravenţii de timbru, etc., se va desfiinţa. Debitele ce vor rămânea neincasate urmează ai repartizate percepţiilor in cuprinsul cărora îşi au sediul societăţile şi intreprînderile respective.