Argus, decembrie 1930 (Anul 21, nr. 5293-5314)

1930-12-08 / nr. 5299

k is á Anul XXI No. 5299 COMERCIANTI, INDUSTRIAŞI, FINANCIARI! Nu faceţi nici­ o afa­cere, până când nu vă interesaţi despre situaţia prezentă şi pers­pectivele de viitor, ale clientelei D-voastre. Luaţi informaţiuni comerciale de­taliate, precise, bine-controlate, de la „ARGUS"* secţia de informaţiuni comerciale, strada Sărindar No. 24 etajul I, telef. 306/93 si 323/69. ABONAMENTE IR 3 lei in tara. STRĂINĂTATE an 2200 lei IR mn 6 8 luni 8 ia) In străinătate BIROURILE x București, INDUSTRIEI si FINANȚE! Director i J3R &£. ^ m mi i v ■ GAFENCU Luni 8 Decembrie 1930 COMIRCIANJI, INDUS­TRIAŞI, FINANCIARI! Nu faceţi nici­ o afa­­cere, până când nu vă interesaţi despre situaţia prezentă şi pers­pectivele de viitor, ale clientelei D-voastre. Luaţi informaţiuni comerciale de­­taliate, precise, bine-controlate, de la „ARGUS** secţia de informaţiuni comerciale, strada Sărindar No. 24 etajul I, telef. 306/93 şi 323/69, tantiu Miile No. 24 (fostă Sărin­dar EL I. — TELEFON x 30S­ Q3 şi 32316S» PUBLICITATEA Concesiunea exclusivă a Societăţii Generală de Publicitate Directori: Carol Schulder & S. Berger Str. Eugen Carada Sost Karagheorghevici 9 Telefon 311/84 In an icop tel 6 Uli­i 650 / 8 luni 889 . Tratamentul preferenţial Conferinţa de la Geneva, pentru o acţiune economică concertată a pus din nou în discuţie raporturile din­tre statele agrare şi cele industria­le ale Europei. Ţările agricole din răsăritul eu­ropean au dovedit şi de data asta o solidaritate deplină, ceea ce ne în­dreptăţeşte să spunem că anul l'j1tj înseamnă începutul unei ere de co­laborare conştientă a ţărilor agra­re europene. La conferinţa experţilor agricoli, care s a ţinut in ianuarie la Gene­va, s-a formulat dezideratul trata­mentului preferenţial, pe piaţa eu­ropeană, pentru exportul produse­lor agricole europene. Prin dezideratul acesta ţările a­­grare vor să micşoreze consecin­ţele prăbuşirii preţului produselor lor de export. Dezideratul e, în a­­celaş timp una din soluţiile vremi­lor noastre pentru a se micşora dezechilibrul, din ce în ce mai ac­centuat, înlăuntrul vieţii economi­ce­Utilizând ingenioasa clasificare a lui Delaisi, avem două Europe: Eu­ropa industrială şi Europa agrară. Din cauza tendinţelor de autarhie economică, din ce în ce mai puter­nică in diferitele ţări europene, se adânceşte prăpastia între cele două Europe, bine­înţeles in dauna tutu­rora. Tratamentul preferenţial apare ca o soluţie de nevoie nu numai pentru ţările agrare dar în parte, şi pentru cele industriale. Din nenorocire dacă în protoco­lul ultimei conferinţe ţinute la Ge­neva, s-a luat act de dezideratul ţărilor agrare, trebue să mărturisim că, în fond, tratamentul preferen­ţial, aplicarea lui condiţionată de consimţimântul ţărilor cari se bu­cură de clauza naţiunii celei mai fa­vorizate, devine o imposibilitate. Economia europeană suferă, fiind că Statele industriale nu au debu­şeu pe piaţa europeană iar prin protecţionismul lor agrar, contri­­biue la sărăcirea ţărilor agricole, la reducerea puterii de consum a a­cestora. Naţionalismul îngust mână eco­nomia vechiului continent spre o prăbuşire. Tratamentul preferenţial intere­sează, mai ales, ţările agrare, —» al căror export se face exclusiv, îi vechiul continent şi al căror im­nurt nrnvinf» rtin farîlp »n­încfrtoie» I- “ ’ *«•» —_ ■»*•« jvo.s»«, «UUMON­ 1M1W ale Apusului. Aceste ţări agricole cer trata­mentul preferenţial. Ţările industriale au datoria să examineze, în propriul lor interes, mijloacele pentru realizarea dezi­deratelor ţărilor agrare europene. Interdepenednţa economică e o realitate. Dacă oamenii de stat o nesocotesc, ea se răspună. Acum şase luni încă, Franţa nu resimţise efectele crizei economice. Astăzi deşi a strâns imense rezerve de aur, începe să înregistreze simpto­­mele unei crize economice serioase: stagnare, crahuri bancare, început de lipsă de lucru. Deasupra hărţue- rilor şi tendinţelor şoviniste, eco­nomia europeană trebue să se de­clare solidară şi să întreprindă o politică economică unitară. Formarea grupurilor de ţări, cu interese comune, în cadrul euro­­pean, nu poate decât să ajute în­făptuirea acestei politici. Tratamentul preferenţial n’a fost admis de ţările industriale din cari, unele au interese însemnate în co­merţul transoceanic. Când o ţară industrială din Europa are mai mult ca jumătate din comerţul său exte­rior, peste ocean, nu îndrăzneşte să acorde tratament preferenţial ţări­lor agricole europene. Dar situaţia aceasta între Europa industrială şi Europa agricolă nu poate dăinui. Europa agricolă nu poate fi, tratată chiar în interesul Europei industriale, ca o colonie, bună de exploatat. Intre Europa industrială şi cea a­­gricolă desechilibru d­e mărit nu nu­mai prin sărăcirea fatală a produ­cătorilor agricoli, dar şi prin ba­lanţa de plăţi extrem de nefavora­bilă pentru ţările agricole, silite să exporte ln preţuri scăzute. Tratamentul preferenţial e o ne­cesitate de viaţă atât pentru ţările agrare cât şi pentru cele industria­le. E, în acelaş timp, un semn al epocei de transiţie, la căutarea dm­mului de la economia europeană fă­râmiţată şi sguduită de curente au­tarhice, către unitatea economică a vechiului continent Tratamentul preferenţial se va impune pentru această epocă de transiţie. Solidaritatea ţărilor­­ agrare în măsura în care se va manifesta cu hotărâre va grăbi trecerea trata­mentului preferenţial de la înscrie­rea platonică în actul de la Gene­va, la aplicarea lui de fapt. I. RADUCANU Joi, 4 Dec. Citiţi în pag. V-a Reichstagul a votat refor­ma financiară UN MARE SUCCES AL GUVER­NULUI BRUENING Restrângerea imigraţiei In Statele­ Unite WASHINGTON. 6 (Radar). _ Comisiunea parlamentară a imigraţiei a fost informată că preşedintele Hoo­ver pregăteşte un proect de lege in virtutea căruia se va putea restrânge şi mai mult venirea străinilor in Sta­tele Unite. Consulii americani vor fi autorizaţi să refuze viza acelor per­soane care deşi prevăzute în cotele de imigrare, nu ar putea dovedi că dispun de suficiente mijloace ca să se susţină din venitul capitalurilor. Această măsură ar urma să se aplice tot timpul cât va dura criza şomajului. Se crede că in felul acesta vor fi împiedicați să intre in Statele Unite in cursul anului viitor peste 200.GOO str­ăini. Maria de lui Gustav, mare, avea mania ■'$&, Ppy. Doi arhitecţi italieni^MSS^fdăţiih o însoţeau in toate ariile ig» Si ii arătau locurile ulaadle.war se putea ridica un templu0f0jB^ lut, un monument. Regina se oprea hi fiecare loc, poruncea arhitecţilor să facă pla­nurile şi, încântată, îşi vedea par­că Şi visul înfăptu­i, vedea înălţat templul, palatul, monumentul-Asia se petrecea aproape in fie­care zi, regina fiind, mai tot tim­pul, pe drumuri■ Dar, spune croni­ca, cum ea nu avea venituri mari şi visurile nu o slăbeau, cum pla­nurile­­ se vindeau foarte scump de către arhitecţi, se văzu încolţi­tă, băneşte, din toate părţile, —şi ruinată, fără să fi fost in stare să aşeze o piatră peste piatră. Fiică­­sa, regina Cristina spunea: e ne­mai­pomenit să te sărăcească nişte clădiri pe care nici n'ai început să le zideşti­ . Pe amicul meu, Gică Măcarescu soarta l’a ferit de păţania Măriei de Brandeburg. Dacă ea, regina Suediei, a pierdut o avere, fără să zidească nimic, el, d. Gică Mă­­cărescu, a ridicat în oraşul şi ju­deţul său clădire peste clădire — şcoli şi teatru. Şi nu s'a ruinat. Dimpotrivă, sa îmbogăţit cu dra­gostea şi recunoştinţa concetăţe­nilor săi. Inaugurarea acestor clădiri s’a făcut acum o săptămână. S’a lău­dat fapta d-lui Gică Măcarescu. Dacă gândul cel bun mă ducea la serbarea dela Piatra-Neamţ, aşi fi spus celor de faţă, povaţa unui gânditor din vechime: Daţi încre­derea voastră faptelor omului- Nu o daţi cuvântărilor lui. Că oameni cari tă unesc rău, şi vorbesc frumos­, găsiţi pe toate cărările-T. P. Săptămâna Industrială de I. 2£adu Noni tratative in contractarea cărbunilor din Valea Jiului.—Agitaţia in jurul proeetulii de valorifica­rea cereris­or Ar îl timpul să se sfârşească in­dată cu periodicele conflicte anua­le, bimestriale şi trimestriale, din­tre direcţia C. F. R. şi exploatările de cărbuni din Valea Jiului. Sunt 6 ani, de când la intervale regulate, de 3 sau cel mult 6 luni, se anunţă câte un nou litigiu ce ur­mează a fi stins între organele su­perioare ale C. F. R. şi direcţia mi­nelor din Valea Jiului. Problema furniturilor de cărbuni pentru nevoile C. F. R. a trecut prin toate forurile. Ea a fost studiată, de cele mai autorizate organe ale căi­lor ferate şi ale ministerului de co­municaţii. De ministerul de Industrie şi co­merţ, ca şi de cei ai muncii. De toate guvernele şi de nenumărate il­egaţiuni economice şi consilii de miniştri. Toate, după un studiu mai apro­fundat al problemei, înlăturând pre­­judecăţi, disensiuni politice şi pă­reri preconcepute, au ajuns la a­­ceiaş concluzie, care se rezumă în următoarele: 1) Exploatările din Valea Jiului, reprezintă o necesitate netăgăduită pentru nevoile de combustibil ale C. F. R. 2) Căr­bunele de Valea Jiului, este cel mai bun combustibil solid din ţară, prin puierea lui calorică. 3) El înlocuieşte cu succes ori­ce cărbune străin, atât pentru trenurile obicinuite, cât şi pentru cele acce­­ler­ii exprese. 4) Preţul acestui cărbune nu este mai scump, de­cât cel străin, dar este in funcţie de taxele de trans­port impuse de C. F. R. de sarci­nile fiscale impuse de stat şi de scumperea materialului furnizat de stat minelor respective. De îndată ce sarcinile de mai sus se vor micşora, şi preţul cu care minele vor furniza, acest cărbune, va reveni căilor ferate, mai ext’n, căci minele din Valea Jiului, prin organizarea lor technică şi finan­ciară nu produc mai scump decât minele din străinătate. 5) Printre proprietăţile naturale ale cărbunelui de Valea Jiului, este şi aceia, că făcând parte dintr-o formaţiune geologică mai tânără, ele se făfârcă intrio proporţie me­die de 55 la sută. Cărbunele mă­runt din Valea Jiului, are insă o pu­tere calorică mult mai mare de­cât a celor mai bune mine de lignit din ţară. Aşa­dar acest cărbune mărunt in­­truneste însuşirile necesare, neutru­ tracţiunea locomotivelor. Toate aceste concluziuni nu mai suportă astăzi nici o contrazicere, pentru că ele sunt rezultatul unor studii amănunţite, cari au fost fă­cute de toate guvernele ce s-au pe­rindat la cârma ţării, de la război şi până astăzi. Dar mai trebue spus ceva foarte serios. In jurul acestei mari şi or­ganizate industrii miniere, trăiesc şi îşi găsesc existenţa peste 10900 muncitori mineri, cu familiile lor, de soarta cărora orice guvern trebue să ţină seamă. Prin urmare, interesele acestei industrii nu pot fi desconsiderate, ori­care ar fi tendinţele ei. Cu atât mai mult, cu cât din ori­ce punct de vedere, technic, finan­ciar social şi de apărare naţională, exploatările din Valea Jiului, cores­pund nevoilor C. F. R. şi interese­lor superioare ale Statului. Iată, de ce recenta încercare a regiei autonome a C. F. R. de a stoarce noul avantagil în favoarea ei, printr'o nouă apăsare și în pa­guba acestei industrii, s'a isbit de rezistența factorilor răspunzători, cari privesc problema prin prizma intereselor generale. pp Viitorul regim al morilor, preco­nizat prin noul proect de valorifi­care a cerealelor, despre care ne-am ocupat pe larg, în tot cursul săptămânei precedente, continue să agite cercurile largi ale întregii in­dustrii respective. Industria morari­tului este una din cele m­ai desvoltate şi mai organi­zate din ţara noastră. A treia parte din întreaga forţă motrice a indus­triei naţionale, aparţine morilor, create în ţară, ca un corolar al producţiei noastre de grâu, pentru nevoile de făină ale consumului in­tern şi ale exportului. Nu câteva mii, ci sute de­ mii de oameni, trăiesc din şi în jurul aces­tei importante industrii. Sunt peste (Citiți continuarea in pag. 2*a) Dările de seamă asupra bancar 1930 vor fi citite cu multi in­teres atât în ţară cât şi în străină­tate­ De­ja acum se anunţă că cele mai multe bănci din Europa centrală vor distribui un dividend interior ce­lui dn 1929* Faptul n are nevoie de multe explicațiuni. Depresiunea ge­nerală, ritmul incetenit al vieţei e­­con­om­ice, prăbuşirea preţurilor, scă­derea puterei de plată a debitorilor, o sumedenie de motive cari au in­fluenţat activitatea instituţiilor de credit Este, in afară de ori ca îndoială, că cu toată greutatea vremei, marile bănci româneşti ar fi în stare, în ciu­­da împrejurărilor vitrege, să distri­­bue acelaşi dividend ca în anul tre­cut. Nu lipsesc insă păreri autorizate care susţin că o precauţiune oportu­nă ar trebui să poruncească băncilor noastre să nu facă o politică de pres­­tigiu şi să caute mai bine să întă­rească instituţia, aceasta chiar în in­teresul acţionarilor. Timpurile sunt ‘ turbure, ceasul înseninărei n’a sunat încă* In asemenea cond­ţiuni, pru­denţa ar trebui să sfătuească pe con­ducătorii institutelor bancare să fie armaţi pentru a preîntâmpina ori­ce vijelie* In primul moment am înclina, la anunțul unui bugat mai umila! să exclamăm: „Parturiant montes”. S’a scremut dagiaba muntele, căci d­upă atâtea dureri de facere și asistat da atâtea doftorii tot a dai naștere unui ditcrmi!ă­ ik r-L astă dală, prima im­presie ft "" ip. da salarii șî eventua.ris conccdiări vor avea loc după 1 ianuarie, jertfa e inevitabilă şi va fi consumată. Dar aici sa iscat o controversă. Unii socotesc, mânaţi da un interes social pe care îl pricepam —­ că mai bine ar fi elaborarea unui buget de care se ştie de pe acum că se va sol­da cu un deficit, decât să îngroşăm, în toiul ernei, rândurile şomeurilor Doar România a înregistrat în trecut deficite bugetare şi nimic nu s’a în­tâmplat. Să aşteptăm vremuri mai bune pentru a face ord­ne în gospo­dăria noastră financiară. Foarte bine, însă există o oare­care deosebire între trecut şi prezent, o deosebire asupra căreia se cuvine să se atragă atenţia* Teoria de mai sus putea să aibă trecere înainte de scă- Cu-uSuGtuIu n preţului CcicȘls* lor în lumea întreagă» înaintea re-, percusiunei exercitate da această scă dere asupra scartei a 80 la sută din populaţia României, asupra venitului tuturor orăşenilor, comercianţi, in­­dustriaşi, lucrători. Criza aceasta a­­gricolă, povenită din supraproducţie, nu se poate compara cu crizele vre­melnice din trecut. Cunoscătorii atât din continentul european cât, şi din cel de peste ocean îi atribue o durată lungă ce nu poate fi precisată* In ori­ce caz, nu se întrevede clipa când e­­chilibrul între producţie şi consum va fi restabilită şi cu toţi suntem de acord că o ţară agricolă ca România, a cărei principală bogăţie este rodul pământului, suferă şi va suferi mai mult de pe urma crizei decât ţările industriale. Resultă deci de aici ca să ne încre­dem­i în minuni să facem o gospodă­rie financiară ce ar merge din lac un puţ, ar fi o politică din cele mai primejdioase. A nu face astăzi comprimările necesare, a deschide de pe acum persepoctiva deficitelor bugetare, a nu înfrunta bărbăteşte pericolul, a trăi de azi pe mâine cu ochii legaţi, nu poate fi fapta unui guvern conştient de răspunderea sa. Destul de rău că s’a aşteptat atâta cu operaţia necesară. A sunat ceasul c diriguitorii ţărei să lase populari­tatea la o parte. Au o datorie amară de îndeplinit, nu se pot sustrage Scria alaltă ori un ardelean d­e Cluj: „De ce mai stăm la putere” ? Răspunsul este : Ca să-ţî faci bleste­mata aatorie !” Un mare partid poli­tic nu desertează în faţa primejdiei, din consideraţiuni electorale. * Mai sunt economii de făcut. Soco­tim şi noi că regiile autonome înfiin­­ţate funcţonează de prea puţin timp pentru a se putea formula o judecată întemeiată asupra utilităţii lor. U­­nele din ele nu sunt deficitare. Când se constată totuşi cazuri de minusuri de multe milioane în exploatarea lor, se cuvine să intervenim repede cu corectivul necesar şi să nu aşteptăm ca gaura să se lăţească. D* Roger Auboin a fost criticat. I s’a im­putat că, in recentul tău ra­port, a înşirat oare­cari truizme. Este bine ca un expert să amintească la un moment dat, mai ales atunci când socotelile se încurcă, că 2+2 fac pa­tru şi nu cinci. Vom spicui numai două constatări din raportul d-lui Auboin* Ne arată că regia pădurilor n'a Încasat ca ve­nit brut, nici jumătatea prevederilor dintr’un an intreg. Un­ele regii indus­triale din Ardeal, au încasat, in nouă luni, 35 și, chiar 22 la sută din pre­vederi numai aceștia din urmă vor da un deficit de 97 milioane. In cea ce priveşte Căile ferate, constatam că d. Auboin pune in e­­videnţă unele puncta ce le am rele­vat şi noi în diferite rânduri. întâi, din pricina contabilitâţii simple ce a fost până acum in vigoare la C. F. R— cea dublă încă nu e introdusă complect­ă,nu e cu putinţă de a se obţine in cursul exerciţiu şi date pre­cise asupra mersului cheltuelilor”. Mai departe. ..Direcţia generală C. F. R. s’a silit să reducă cheltuelile de personal la un nivel dictat de nevoile unei bune gestiuni comerciale. O bună parte a programului de compresiune a fost înfăptuită. Rezultatele ar fi fost şi mai satisfăcătoare dacă, in diferite rândri măsurile necesare n'ar fi fost întârziate sau jenate prin interven­ţia puterilor publice, in­terven­ţi ce nu par a fi în conformitate cu litera şi spiritul legei de autonomie a Căi­lor ferate, de și autonomia aceasta e prevăzută expres în programul da stabilizare*’. Precum se vede, mai e loc* să se facă economii, chestia e ca nimeni să nu se pună de a curmeziș. . . Pentru valorificarea cerealelor» d­. Virgil Madgearu a elaborat un proect de lege interesant, care tin­de, în primul rând să introducă o regulă, o organizaţie în chaosul actual ce domneşte în regimul morilor şi al pâinei­ De­o­camdată, folosul imediat şi palpabil al nouei legislaţiuni este desfiinţarea taxelor de export cari au răpit atâta vreme ţăranului o porţiune însemnată din rodul muncei sale­ In ceea ce privește partea a doua, vom rezerva opini­­unea noastră pentru a vedea efec­tele nouei legiuiri. Agricultura ro­manească duce lipsuri muite, d-l Madgearu amintește în expunerea sa i­ f cercul parlamentar agricol, ca n’avem­ silozuri nici elevatoare. N’avem multe altele cari trebue să coste sume mari. In materie de producţie a unei calităţi supe­rioare care să obţină un plasament asigurat în străinătate, noi mer­gem cu căruţa pe când alţii cu au­tomobilul-Proprietatea rurală pulverisată» trebue comasată; munca câmpu­lui urmează a fi mecanizată în in­teresul unei producţiuni sporită şi a calitaţei îmbunătăţite. Pentru a­­ceasta e nevoie de unelte perfec­ţionate, de tractoare, lucruri cari necesită cheltueli mari. Dacă e vorba să­ facem toate a­­cestea „prin noi înşine" atunci d-l Vintilă Brătianu a avut dreptate, şi nu întrezărim temeinica critice­lor ce­­ se adresează. Dacă însă nu dispunem de capitalurile nece­sare pentru o raţionalizare a agri­­culturei, în sensul ca şi noi să mergem cu automobilul şi nu cu căruţa, atunci trebue să ne adre­săm capitalului străin — calea de urmat e cunoscuta, ne-a spus p­eri d. Argetoianu. A continua să producem grâu în modul cum s’a urmat până acum — grâu secătos până la 60 la sută, sau până la 20 la sută corpuri străine, a încetat de a fi o îndeletnicire rentac­lă. Sau facem o cultură raţională ca­re necesită investiţiuni însemnate» sau ne ţinem de sfatul d-lui Lu­cien Romier care, ne-a spus să ne lăsăm de grâu şi să ne îndreptăm spre crescătorie, carne conserva­tă, păsări, etc- Suntem la o răs­­pântie: trebue ales drumul şi în­trebuinţat mijloacele necesare cari duc la isbândă. In cursul explicaţiunilor date în Cameră asupra ofertei lui Banqua d’Acceptatio­n, d. ministru de Fi­nanţe a amintit faptul că unii dintre noi încearcă să-şi plaseze iei in valută străină ca şi cum valuta noa­stră n’ar fi sănătoasă. Am spus cu altă ocazie, că este o absurditate să-ţi plasezi averea in străinătate in lire sterline, în franci francezi sau elveţieni şi să te mulţumeşti cu o dobândă infini­­tisimală. Faptul că finanţa străină are încredere în România este in contradicţie isbitoare cu dezerto­rii noştri cari duc banul iar la Pa­­ris sau la Zurich. Original de tot ar fi ca o parte din Împrumutul lui Banque d.Acceptation să fie consti­tuit chiar din averi româneşti cari su crezut de cuviinţă să emigreze­, * Prin grele încercări trece co­merţul românesc. Criza de sub consum prin impozitele excesive doboară multe existenţe cari au luptat curajos până la sleirea to­tală a rezistenţei. Multe din pro­punerile Uniunei Camerelor de co­merţ sunt cât se poate de legi­time, vom relua studiul patentei fixe pe termen de trei ani, care înepe să obţină aderenţi chiar in cercurile ministeriale■ Suntem to­tuşi de părere ca manifestat­uri pe stradă nu cadrează cu breasla negustorească- Ceea ce nu înseamnă că molestarea comercianţilor de către organle poliţieneşti nu me­rita o energică reprobare. Insă manifestarea in ea însăşi nu poate constitui calea pentru realizarea năzuinţelor negustorimei. Aceasta are un organ reprezentativ și mi­med el este chemat să expună pă­surile breslei. Proectul asupra cumulului merită unele critici ce i s’au adus. Princi­piul pus în articolul 1 e perfect însă e prea găurit in articolele urmă­toare. E indicat să se facă ceva te­meinic, de altfel s’a declarat da pe banca ministerială că guvernul va prind amendamente. * La Londra, conducătorul celei mai mari bănci engleze, d. Mc.­Kenna, preşedintele lui Midland Bank a ţi­nut, prin radio, o conferinţă asupra problemei preţurilor statornice. Atât persoana conferenţiarului cât şi su­biectul au stârnit cel mai viu interes în toate cercurile financiare ale Re­gatului Unit. Un resumat chiar cât de condensat al subiectului conferin­ţei ar ocupa prea mult joc in această cronică. E destul să spunem că d. Mc.­Kenna, a examinat problema în legătură cu politica lui Bank of En­gland. Iată radiul promovat la rangul de vulgarisator al ştiinţei monetare. De ce unii conducători ai băncilor noas­tre n'ar imita exemplul englez? Doar subiecte interesante nu lipsesc în momentul de faţă. • La ce ţineţi mai mult­ la aur sau la diamante ? O mare Societate din Africa de sud „Johannesburg Consolidated Investment" exploatează şi mine de au­r şi mine de diamant­ La re­centa adunare generală, preşedin­tele a explicat că din pricina de­presiuni economice fă­ră prece­dent în lumea întreagă­ câştigul net n’a putut întrece mult pe cel din anul trecut. Diamante s-au vândut mai puţin „însă minele de aur au lucrat cu toată capacitatea lor şi de acest fapt ne putem fe­licita". Va se zică că tot aurul guver­nează lumea. După toate probabilităţile, con­venţia de conservare a petrolului nu va putea fi reinoită în cursul lu­­nei Decembrie. Bunăvoinţa exista in toate taberele însă asupra reven­dicărilor diferite e greu de obţinut o unanimitate. Punctul cardinal este fixarea maximului de produc­ţie. Pe de o parte, avem gestul Astrei Române care demonstrează cât de grea e situaţia actuală, cât de mari sunt dificultăţile de pla­sare, cum îşi ia angajamentul, cu toată căderea convenţiei de con­servare, să nu întreacă cota de pro­ductie ce fusese fixată in iulie a. c. Pe de alta este obiecţia că multe întreprinderi nu pot trăi cu maxi­mul de producţie de 1350 sau 1400 vagoane pe zi. 'j'43ffijjfrj­.fr r V Săptămâna Financiară de Viator Băncile şi dividendul.—Busslof.§15delich­ele.—Raportul d-lui Autoin— Regia Acadurilor. C. F. Vartificarea cerealelor. — Agricultură raţionalizata. — Imigrarea capitalurilor. - Criteriul român.—Cumulul.— Radio şi moneda aur­­şi diamant—Petrol—Bursa. * Citiți continuarea în pag. IV-a. SUCCESUL GUVERNULUI GERMAN Reichstagul a săvârşit aseară un act de mare înţelepciune politică. Partide cari nu împărtăşesc principi­ile guvernului in chestiunea asanării finanţelor şi cari ar fi avut motive să se declare nemulţumite de unele măsuri hotărite prin programul de­cretat pe calea măsurilor excepţio­nale, au ratificat totuşi decretul pre­şedintelui Reichului. Cancelarul Bruening îşi învinge ad­versarii şi mai ales adversarii orică­rei opere constructive. Partidele de ordine au înţeles primejdia care a­­meninţa însăşi temeliile regimului ac­tual şi au sacrificat pretenţiile lor pentru a zădărnici o manevră a opo­ziţiei destructive, a celor două ex­treme revoluţionare, cari urmăresc ţeluri deopotrivă de chaotice. Coali­ţia partidelor de ordine s-a făcut pen­tru apărarea Statului. Măsurile pro­puse de guvern nu ar fi putut trece prin Reichstag fiindcă necesitau o majoritate de două treimi. Ratifica­rea decretelor cere o simplă majori­tate. Ea a putut fi realizată cu spri­jinul socialiştilor. Din însuşi acest fapt se poate înţelege cât de gravă ar fi fost situaţia, de vreme ce chiar socialiştii, nemulţumiţi de guvernul Britening şi de programul acestuia, i-au dat concursul să învingă o difi­cultate de moment, ale cărei urmări puteau fi fatale liniştei publice. . . In ultimul timp s'a vorbit stăruitor despre posibilitatea unei dictaturi. S’ a vorbit şi de necesitatea dictaturei şi, ceea ce e semnificativ, cercurile de­mocratice considerau dictatura ca ul­timul mijloc ce ar rămâne partidelor de ordine, pentru a pune la adăpost Statul de ameninţările extremiste. Votul Reichstagului înlătură a­­ceastă­­emuţie anti-constituţională şi de extremă raţiune. Guvernul Brue­ning va putea să-şi aplice programul­­ care în linii generale corespunde ne­voilor actuale şi promite o însănăto­şire a finanţelor şi economiei germa­ne. Evitarea unei dizolvări a parla­mentului şi a unor noui alegeri­ este în condiţiile de azi un motiv de satis­­facţie si de încredere în refacerea prosperităţii germane, de care in lar­gă măsură e legată prosperitatea Eu­­rope. A. Hg. Presiuni financiare Impotr va Ita­lei PENTRU A O SFLI IA ÎNŢELEGERE GU FRANŢA PARIS, G (Rador). „Le Matin"* publică azi o scrisoare senzaţională, a corespondentului ziarului „Msw- Werk Times" la Geneva. Aceasta de­clară că după înformaţile sale sa intensifică pretutindeni şi în special în Statele­ Unite, o acţiune de presiu­ne financiară faţă de Italia, pentru a o constrânge să rezolve controver­­sa navală cu Franţa. Londra ar fi de acord cu Parisul şi Washingtonul în această privinţă. Corespondentul statului american încheie declarând că în felul acesta Italia ar fi forţată să renunţe la pro­­tenţia parităţii navale, sau să piardă orice speranţe de a obţine un îm­prumut. Un litigiu franco-elveţian HAGA, 6 (Rador). — Curtea per­manentă de justiţie internaţională, a dat o ordonanţă,­in litgiul franco-el­­veţian, relativ la zonele libere dintre cele două ţări. Ordonanţa este semnată numai de preşedintele Curţii, ea reprezentând avizul a 6 judecători, contra 6. Jude­cătorii reprezentând Anglia, Româ­nia, Iugoslavia, Danemarca şi Spa­nia, au fost împotriva ordonanţei. Prin ordonanţă se invită cele două state ca până la 31 iulie 1931, să so­luţioneze litigiul între ele. După ex­pirarea termenului dat de Curte, a­­ceasta se va pronunţa printr-o deci­zie care să înglobeze acordul celor două ţări, sau pronunţându-se numai asupra chestiun­lor de drept. Curtea socoteşte totuşi, că ar fi foarte de dorit ca părţile să ajungă la un acord între ele. Un t­rt ds 54903 de Solari CHICAGO, 6 (Rador). — Band­tul Auvntat, a pătruns în birourile Stata Bank, unde sub ameninţarea revelve­rului, a făcut să sco­boare în, su­bsol 25 de funcţionari şi clisnei. Banditul a fugit apoi, după ce a furat o su­mă între 40,09­1 si Bfl.CO-3 d'Trii­

Next