Argus, decembrie 1930 (Anul 21, nr. 5293-5314)
1930-12-08 / nr. 5299
k is á Anul XXI No. 5299 COMERCIANTI, INDUSTRIAŞI, FINANCIARI! Nu faceţi nici o afacere, până când nu vă interesaţi despre situaţia prezentă şi perspectivele de viitor, ale clientelei D-voastre. Luaţi informaţiuni comerciale detaliate, precise, bine-controlate, de la „ARGUS"* secţia de informaţiuni comerciale, strada Sărindar No. 24 etajul I, telef. 306/93 si 323/69. ABONAMENTE IR 3 lei in tara. STRĂINĂTATE an 2200 lei IR mn 6 8 luni 8 ia) In străinătate BIROURILE x București, INDUSTRIEI si FINANȚE! Director i J3R &£. ^ m mi i v ■ GAFENCU Luni 8 Decembrie 1930 COMIRCIANJI, INDUSTRIAŞI, FINANCIARI! Nu faceţi nici o afacere, până când nu vă interesaţi despre situaţia prezentă şi perspectivele de viitor, ale clientelei D-voastre. Luaţi informaţiuni comerciale detaliate, precise, bine-controlate, de la „ARGUS** secţia de informaţiuni comerciale, strada Sărindar No. 24 etajul I, telef. 306/93 şi 323/69, tantiu Miile No. 24 (fostă Sărindar EL I. — TELEFON x 30S Q3 şi 32316S» PUBLICITATEA Concesiunea exclusivă a Societăţii Generală de Publicitate Directori: Carol Schulder & S. Berger Str. Eugen Carada Sost Karagheorghevici 9 Telefon 311/84 In an icop tel 6 Ulii 650 / 8 luni 889 . Tratamentul preferenţial Conferinţa de la Geneva, pentru o acţiune economică concertată a pus din nou în discuţie raporturile dintre statele agrare şi cele industriale ale Europei. Ţările agricole din răsăritul european au dovedit şi de data asta o solidaritate deplină, ceea ce ne îndreptăţeşte să spunem că anul l'j1tj înseamnă începutul unei ere de colaborare conştientă a ţărilor agrare europene. La conferinţa experţilor agricoli, care s a ţinut in ianuarie la Geneva, s-a formulat dezideratul tratamentului preferenţial, pe piaţa europeană, pentru exportul produselor agricole europene. Prin dezideratul acesta ţările agrare vor să micşoreze consecinţele prăbuşirii preţului produselor lor de export. Dezideratul e, în acelaş timp una din soluţiile vremilor noastre pentru a se micşora dezechilibrul, din ce în ce mai accentuat, înlăuntrul vieţii economiceUtilizând ingenioasa clasificare a lui Delaisi, avem două Europe: Europa industrială şi Europa agrară. Din cauza tendinţelor de autarhie economică, din ce în ce mai puternică in diferitele ţări europene, se adânceşte prăpastia între cele două Europe, bineînţeles in dauna tuturora. Tratamentul preferenţial apare ca o soluţie de nevoie nu numai pentru ţările agrare dar în parte, şi pentru cele industriale. Din nenorocire dacă în protocolul ultimei conferinţe ţinute la Geneva, s-a luat act de dezideratul ţărilor agrare, trebue să mărturisim că, în fond, tratamentul preferenţial, aplicarea lui condiţionată de consimţimântul ţărilor cari se bucură de clauza naţiunii celei mai favorizate, devine o imposibilitate. Economia europeană suferă, fiind că Statele industriale nu au debuşeu pe piaţa europeană iar prin protecţionismul lor agrar, contribiue la sărăcirea ţărilor agricole, la reducerea puterii de consum a acestora. Naţionalismul îngust mână economia vechiului continent spre o prăbuşire. Tratamentul preferenţial interesează, mai ales, ţările agrare, —» al căror export se face exclusiv, îi vechiul continent şi al căror imnurt nrnvinf» rtin farîlp »nîncfrtoie» I- “ ’ *«•» —_ ■»*•« jvo.s»«, «UUMON 1M1W ale Apusului. Aceste ţări agricole cer tratamentul preferenţial. Ţările industriale au datoria să examineze, în propriul lor interes, mijloacele pentru realizarea dezideratelor ţărilor agrare europene. Interdepenednţa economică e o realitate. Dacă oamenii de stat o nesocotesc, ea se răspună. Acum şase luni încă, Franţa nu resimţise efectele crizei economice. Astăzi deşi a strâns imense rezerve de aur, începe să înregistreze simptomele unei crize economice serioase: stagnare, crahuri bancare, început de lipsă de lucru. Deasupra hărţue- rilor şi tendinţelor şoviniste, economia europeană trebue să se declare solidară şi să întreprindă o politică economică unitară. Formarea grupurilor de ţări, cu interese comune, în cadrul european, nu poate decât să ajute înfăptuirea acestei politici. Tratamentul preferenţial n’a fost admis de ţările industriale din cari, unele au interese însemnate în comerţul transoceanic. Când o ţară industrială din Europa are mai mult ca jumătate din comerţul său exterior, peste ocean, nu îndrăzneşte să acorde tratament preferenţial ţărilor agricole europene. Dar situaţia aceasta între Europa industrială şi Europa agricolă nu poate dăinui. Europa agricolă nu poate fi, tratată chiar în interesul Europei industriale, ca o colonie, bună de exploatat. Intre Europa industrială şi cea agricolă desechilibru de mărit nu numai prin sărăcirea fatală a producătorilor agricoli, dar şi prin balanţa de plăţi extrem de nefavorabilă pentru ţările agricole, silite să exporte ln preţuri scăzute. Tratamentul preferenţial e o necesitate de viaţă atât pentru ţările agrare cât şi pentru cele industriale. E, în acelaş timp, un semn al epocei de transiţie, la căutarea dmmului de la economia europeană fărâmiţată şi sguduită de curente autarhice, către unitatea economică a vechiului continent Tratamentul preferenţial se va impune pentru această epocă de transiţie. Solidaritatea ţărilor agrare în măsura în care se va manifesta cu hotărâre va grăbi trecerea tratamentului preferenţial de la înscrierea platonică în actul de la Geneva, la aplicarea lui de fapt. I. RADUCANU Joi, 4 Dec. Citiţi în pag. V-a Reichstagul a votat reforma financiară UN MARE SUCCES AL GUVERNULUI BRUENING Restrângerea imigraţiei In Statele Unite WASHINGTON. 6 (Radar). _ Comisiunea parlamentară a imigraţiei a fost informată că preşedintele Hoover pregăteşte un proect de lege in virtutea căruia se va putea restrânge şi mai mult venirea străinilor in Statele Unite. Consulii americani vor fi autorizaţi să refuze viza acelor persoane care deşi prevăzute în cotele de imigrare, nu ar putea dovedi că dispun de suficiente mijloace ca să se susţină din venitul capitalurilor. Această măsură ar urma să se aplice tot timpul cât va dura criza şomajului. Se crede că in felul acesta vor fi împiedicați să intre in Statele Unite in cursul anului viitor peste 200.GOO străini. Maria de lui Gustav, mare, avea mania ■'$&, Ppy. Doi arhitecţi italieni^MSS^fdăţiih o însoţeau in toate ariile ig» Si ii arătau locurile ulaadle.war se putea ridica un templu0f0jB^ lut, un monument. Regina se oprea hi fiecare loc, poruncea arhitecţilor să facă planurile şi, încântată, îşi vedea parcă Şi visul înfăptui, vedea înălţat templul, palatul, monumentul-Asia se petrecea aproape in fiecare zi, regina fiind, mai tot timpul, pe drumuri■ Dar, spune cronica, cum ea nu avea venituri mari şi visurile nu o slăbeau, cum planurile se vindeau foarte scump de către arhitecţi, se văzu încolţită, băneşte, din toate părţile, —şi ruinată, fără să fi fost in stare să aşeze o piatră peste piatră. Fiicăsa, regina Cristina spunea: e nemaipomenit să te sărăcească nişte clădiri pe care nici n'ai început să le zideşti . Pe amicul meu, Gică Măcarescu soarta l’a ferit de păţania Măriei de Brandeburg. Dacă ea, regina Suediei, a pierdut o avere, fără să zidească nimic, el, d. Gică Măcărescu, a ridicat în oraşul şi judeţul său clădire peste clădire — şcoli şi teatru. Şi nu s'a ruinat. Dimpotrivă, sa îmbogăţit cu dragostea şi recunoştinţa concetăţenilor săi. Inaugurarea acestor clădiri s’a făcut acum o săptămână. S’a lăudat fapta d-lui Gică Măcarescu. Dacă gândul cel bun mă ducea la serbarea dela Piatra-Neamţ, aşi fi spus celor de faţă, povaţa unui gânditor din vechime: Daţi încrederea voastră faptelor omului- Nu o daţi cuvântărilor lui. Că oameni cari tă unesc rău, şi vorbesc frumos, găsiţi pe toate cărările-T. P. Săptămâna Industrială de I. 2£adu Noni tratative in contractarea cărbunilor din Valea Jiului.—Agitaţia in jurul proeetulii de valorificarea cererisor Ar îl timpul să se sfârşească indată cu periodicele conflicte anuale, bimestriale şi trimestriale, dintre direcţia C. F. R. şi exploatările de cărbuni din Valea Jiului. Sunt 6 ani, de când la intervale regulate, de 3 sau cel mult 6 luni, se anunţă câte un nou litigiu ce urmează a fi stins între organele superioare ale C. F. R. şi direcţia minelor din Valea Jiului. Problema furniturilor de cărbuni pentru nevoile C. F. R. a trecut prin toate forurile. Ea a fost studiată, de cele mai autorizate organe ale căilor ferate şi ale ministerului de comunicaţii. De ministerul de Industrie şi comerţ, ca şi de cei ai muncii. De toate guvernele şi de nenumărate ilegaţiuni economice şi consilii de miniştri. Toate, după un studiu mai aprofundat al problemei, înlăturând prejudecăţi, disensiuni politice şi păreri preconcepute, au ajuns la aceiaş concluzie, care se rezumă în următoarele: 1) Exploatările din Valea Jiului, reprezintă o necesitate netăgăduită pentru nevoile de combustibil ale C. F. R. 2) Cărbunele de Valea Jiului, este cel mai bun combustibil solid din ţară, prin puierea lui calorică. 3) El înlocuieşte cu succes orice cărbune străin, atât pentru trenurile obicinuite, cât şi pentru cele accelerii exprese. 4) Preţul acestui cărbune nu este mai scump, decât cel străin, dar este in funcţie de taxele de transport impuse de C. F. R. de sarcinile fiscale impuse de stat şi de scumperea materialului furnizat de stat minelor respective. De îndată ce sarcinile de mai sus se vor micşora, şi preţul cu care minele vor furniza, acest cărbune, va reveni căilor ferate, mai ext’n, căci minele din Valea Jiului, prin organizarea lor technică şi financiară nu produc mai scump decât minele din străinătate. 5) Printre proprietăţile naturale ale cărbunelui de Valea Jiului, este şi aceia, că făcând parte dintr-o formaţiune geologică mai tânără, ele se făfârcă intrio proporţie medie de 55 la sută. Cărbunele mărunt din Valea Jiului, are insă o putere calorică mult mai mare decât a celor mai bune mine de lignit din ţară. Aşadar acest cărbune mărunt intruneste însuşirile necesare, neutru tracţiunea locomotivelor. Toate aceste concluziuni nu mai suportă astăzi nici o contrazicere, pentru că ele sunt rezultatul unor studii amănunţite, cari au fost făcute de toate guvernele ce s-au perindat la cârma ţării, de la război şi până astăzi. Dar mai trebue spus ceva foarte serios. In jurul acestei mari şi organizate industrii miniere, trăiesc şi îşi găsesc existenţa peste 10900 muncitori mineri, cu familiile lor, de soarta cărora orice guvern trebue să ţină seamă. Prin urmare, interesele acestei industrii nu pot fi desconsiderate, oricare ar fi tendinţele ei. Cu atât mai mult, cu cât din orice punct de vedere, technic, financiar social şi de apărare naţională, exploatările din Valea Jiului, corespund nevoilor C. F. R. şi intereselor superioare ale Statului. Iată, de ce recenta încercare a regiei autonome a C. F. R. de a stoarce noul avantagil în favoarea ei, printr'o nouă apăsare și în paguba acestei industrii, s'a isbit de rezistența factorilor răspunzători, cari privesc problema prin prizma intereselor generale. pp Viitorul regim al morilor, preconizat prin noul proect de valorificare a cerealelor, despre care ne-am ocupat pe larg, în tot cursul săptămânei precedente, continue să agite cercurile largi ale întregii industrii respective. Industria moraritului este una din cele mai desvoltate şi mai organizate din ţara noastră. A treia parte din întreaga forţă motrice a industriei naţionale, aparţine morilor, create în ţară, ca un corolar al producţiei noastre de grâu, pentru nevoile de făină ale consumului intern şi ale exportului. Nu câteva mii, ci sute de mii de oameni, trăiesc din şi în jurul acestei importante industrii. Sunt peste (Citiți continuarea in pag. 2*a) Dările de seamă asupra bancar 1930 vor fi citite cu multi interes atât în ţară cât şi în străinătate Deja acum se anunţă că cele mai multe bănci din Europa centrală vor distribui un dividend interior celui dn 1929* Faptul n are nevoie de multe explicațiuni. Depresiunea generală, ritmul incetenit al vieţei economice, prăbuşirea preţurilor, scăderea puterei de plată a debitorilor, o sumedenie de motive cari au influenţat activitatea instituţiilor de credit Este, in afară de ori ca îndoială, că cu toată greutatea vremei, marile bănci româneşti ar fi în stare, în ciuda împrejurărilor vitrege, să distribue acelaşi dividend ca în anul trecut. Nu lipsesc insă păreri autorizate care susţin că o precauţiune oportună ar trebui să poruncească băncilor noastre să nu facă o politică de prestigiu şi să caute mai bine să întărească instituţia, aceasta chiar în interesul acţionarilor. Timpurile sunt ‘ turbure, ceasul înseninărei n’a sunat încă* In asemenea condţiuni, prudenţa ar trebui să sfătuească pe conducătorii institutelor bancare să fie armaţi pentru a preîntâmpina orice vijelie* In primul moment am înclina, la anunțul unui bugat mai umila! să exclamăm: „Parturiant montes”. S’a scremut dagiaba muntele, căci după atâtea dureri de facere și asistat da atâtea doftorii tot a dai naștere unui ditcrmi!ă ik r-L astă dală, prima impresie ft "" ip. da salarii șî eventua.ris conccdiări vor avea loc după 1 ianuarie, jertfa e inevitabilă şi va fi consumată. Dar aici sa iscat o controversă. Unii socotesc, mânaţi da un interes social pe care îl pricepam — că mai bine ar fi elaborarea unui buget de care se ştie de pe acum că se va solda cu un deficit, decât să îngroşăm, în toiul ernei, rândurile şomeurilor Doar România a înregistrat în trecut deficite bugetare şi nimic nu s’a întâmplat. Să aşteptăm vremuri mai bune pentru a face ordne în gospodăria noastră financiară. Foarte bine, însă există o oarecare deosebire între trecut şi prezent, o deosebire asupra căreia se cuvine să se atragă atenţia* Teoria de mai sus putea să aibă trecere înainte de scă- Cu-uSuGtuIu n preţului CcicȘls* lor în lumea întreagă» înaintea re-, percusiunei exercitate da această scă dere asupra scartei a 80 la sută din populaţia României, asupra venitului tuturor orăşenilor, comercianţi, industriaşi, lucrători. Criza aceasta agricolă, povenită din supraproducţie, nu se poate compara cu crizele vremelnice din trecut. Cunoscătorii atât din continentul european cât, şi din cel de peste ocean îi atribue o durată lungă ce nu poate fi precisată* In orice caz, nu se întrevede clipa când echilibrul între producţie şi consum va fi restabilită şi cu toţi suntem de acord că o ţară agricolă ca România, a cărei principală bogăţie este rodul pământului, suferă şi va suferi mai mult de pe urma crizei decât ţările industriale. Resultă deci de aici ca să ne încredemi în minuni să facem o gospodărie financiară ce ar merge din lac un puţ, ar fi o politică din cele mai primejdioase. A nu face astăzi comprimările necesare, a deschide de pe acum persepoctiva deficitelor bugetare, a nu înfrunta bărbăteşte pericolul, a trăi de azi pe mâine cu ochii legaţi, nu poate fi fapta unui guvern conştient de răspunderea sa. Destul de rău că s’a aşteptat atâta cu operaţia necesară. A sunat ceasul c diriguitorii ţărei să lase popularitatea la o parte. Au o datorie amară de îndeplinit, nu se pot sustrage Scria alaltă ori un ardelean de Cluj: „De ce mai stăm la putere” ? Răspunsul este : Ca să-ţî faci blestemata aatorie !” Un mare partid politic nu desertează în faţa primejdiei, din consideraţiuni electorale. * Mai sunt economii de făcut. Socotim şi noi că regiile autonome înfiinţate funcţonează de prea puţin timp pentru a se putea formula o judecată întemeiată asupra utilităţii lor. Unele din ele nu sunt deficitare. Când se constată totuşi cazuri de minusuri de multe milioane în exploatarea lor, se cuvine să intervenim repede cu corectivul necesar şi să nu aşteptăm ca gaura să se lăţească. D* Roger Auboin a fost criticat. I s’a imputat că, in recentul tău raport, a înşirat oarecari truizme. Este bine ca un expert să amintească la un moment dat, mai ales atunci când socotelile se încurcă, că 2+2 fac patru şi nu cinci. Vom spicui numai două constatări din raportul d-lui Auboin* Ne arată că regia pădurilor n'a Încasat ca venit brut, nici jumătatea prevederilor dintr’un an intreg. Unele regii industriale din Ardeal, au încasat, in nouă luni, 35 și, chiar 22 la sută din prevederi numai aceștia din urmă vor da un deficit de 97 milioane. In cea ce priveşte Căile ferate, constatam că d. Auboin pune in evidenţă unele puncta ce le am relevat şi noi în diferite rânduri. întâi, din pricina contabilitâţii simple ce a fost până acum in vigoare la C. F. R— cea dublă încă nu e introdusă complectă,nu e cu putinţă de a se obţine in cursul exerciţiu şi date precise asupra mersului cheltuelilor”. Mai departe. ..Direcţia generală C. F. R. s’a silit să reducă cheltuelile de personal la un nivel dictat de nevoile unei bune gestiuni comerciale. O bună parte a programului de compresiune a fost înfăptuită. Rezultatele ar fi fost şi mai satisfăcătoare dacă, in diferite rândri măsurile necesare n'ar fi fost întârziate sau jenate prin intervenţia puterilor publice, intervenţi ce nu par a fi în conformitate cu litera şi spiritul legei de autonomie a Căilor ferate, de și autonomia aceasta e prevăzută expres în programul da stabilizare*’. Precum se vede, mai e loc* să se facă economii, chestia e ca nimeni să nu se pună de a curmeziș. . . Pentru valorificarea cerealelor» d. Virgil Madgearu a elaborat un proect de lege interesant, care tinde, în primul rând să introducă o regulă, o organizaţie în chaosul actual ce domneşte în regimul morilor şi al pâinei Deocamdată, folosul imediat şi palpabil al nouei legislaţiuni este desfiinţarea taxelor de export cari au răpit atâta vreme ţăranului o porţiune însemnată din rodul muncei sale In ceea ce privește partea a doua, vom rezerva opiniunea noastră pentru a vedea efectele nouei legiuiri. Agricultura romanească duce lipsuri muite, d-l Madgearu amintește în expunerea sa i f cercul parlamentar agricol, ca n’avem silozuri nici elevatoare. N’avem multe altele cari trebue să coste sume mari. In materie de producţie a unei calităţi superioare care să obţină un plasament asigurat în străinătate, noi mergem cu căruţa pe când alţii cu automobilul-Proprietatea rurală pulverisată» trebue comasată; munca câmpului urmează a fi mecanizată în interesul unei producţiuni sporită şi a calitaţei îmbunătăţite. Pentru aceasta e nevoie de unelte perfecţionate, de tractoare, lucruri cari necesită cheltueli mari. Dacă e vorba să facem toate acestea „prin noi înşine" atunci d-l Vintilă Brătianu a avut dreptate, şi nu întrezărim temeinica criticelor ce se adresează. Dacă însă nu dispunem de capitalurile necesare pentru o raţionalizare a agriculturei, în sensul ca şi noi să mergem cu automobilul şi nu cu căruţa, atunci trebue să ne adresăm capitalului străin — calea de urmat e cunoscuta, ne-a spus peri d. Argetoianu. A continua să producem grâu în modul cum s’a urmat până acum — grâu secătos până la 60 la sută, sau până la 20 la sută corpuri străine, a încetat de a fi o îndeletnicire rentaclă. Sau facem o cultură raţională care necesită investiţiuni însemnate» sau ne ţinem de sfatul d-lui Lucien Romier care, ne-a spus să ne lăsăm de grâu şi să ne îndreptăm spre crescătorie, carne conservată, păsări, etc- Suntem la o răspântie: trebue ales drumul şi întrebuinţat mijloacele necesare cari duc la isbândă. In cursul explicaţiunilor date în Cameră asupra ofertei lui Banqua d’Acceptation, d. ministru de Finanţe a amintit faptul că unii dintre noi încearcă să-şi plaseze iei in valută străină ca şi cum valuta noastră n’ar fi sănătoasă. Am spus cu altă ocazie, că este o absurditate să-ţi plasezi averea in străinătate in lire sterline, în franci francezi sau elveţieni şi să te mulţumeşti cu o dobândă infinitisimală. Faptul că finanţa străină are încredere în România este in contradicţie isbitoare cu dezertorii noştri cari duc banul iar la Paris sau la Zurich. Original de tot ar fi ca o parte din Împrumutul lui Banque d.Acceptation să fie constituit chiar din averi româneşti cari su crezut de cuviinţă să emigreze, * Prin grele încercări trece comerţul românesc. Criza de sub consum prin impozitele excesive doboară multe existenţe cari au luptat curajos până la sleirea totală a rezistenţei. Multe din propunerile Uniunei Camerelor de comerţ sunt cât se poate de legitime, vom relua studiul patentei fixe pe termen de trei ani, care înepe să obţină aderenţi chiar in cercurile ministeriale■ Suntem totuşi de părere ca manifestaturi pe stradă nu cadrează cu breasla negustorească- Ceea ce nu înseamnă că molestarea comercianţilor de către organle poliţieneşti nu merita o energică reprobare. Insă manifestarea in ea însăşi nu poate constitui calea pentru realizarea năzuinţelor negustorimei. Aceasta are un organ reprezentativ și mimed el este chemat să expună păsurile breslei. Proectul asupra cumulului merită unele critici ce i s’au adus. Principiul pus în articolul 1 e perfect însă e prea găurit in articolele următoare. E indicat să se facă ceva temeinic, de altfel s’a declarat da pe banca ministerială că guvernul va prind amendamente. * La Londra, conducătorul celei mai mari bănci engleze, d. Mc.Kenna, preşedintele lui Midland Bank a ţinut, prin radio, o conferinţă asupra problemei preţurilor statornice. Atât persoana conferenţiarului cât şi subiectul au stârnit cel mai viu interes în toate cercurile financiare ale Regatului Unit. Un resumat chiar cât de condensat al subiectului conferinţei ar ocupa prea mult joc in această cronică. E destul să spunem că d. Mc.Kenna, a examinat problema în legătură cu politica lui Bank of England. Iată radiul promovat la rangul de vulgarisator al ştiinţei monetare. De ce unii conducători ai băncilor noastre n'ar imita exemplul englez? Doar subiecte interesante nu lipsesc în momentul de faţă. • La ce ţineţi mai mult la aur sau la diamante ? O mare Societate din Africa de sud „Johannesburg Consolidated Investment" exploatează şi mine de aur şi mine de diamant La recenta adunare generală, preşedintele a explicat că din pricina depresiuni economice fără precedent în lumea întreagă câştigul net n’a putut întrece mult pe cel din anul trecut. Diamante s-au vândut mai puţin „însă minele de aur au lucrat cu toată capacitatea lor şi de acest fapt ne putem felicita". Va se zică că tot aurul guvernează lumea. După toate probabilităţile, convenţia de conservare a petrolului nu va putea fi reinoită în cursul lunei Decembrie. Bunăvoinţa exista in toate taberele însă asupra revendicărilor diferite e greu de obţinut o unanimitate. Punctul cardinal este fixarea maximului de producţie. Pe de o parte, avem gestul Astrei Române care demonstrează cât de grea e situaţia actuală, cât de mari sunt dificultăţile de plasare, cum îşi ia angajamentul, cu toată căderea convenţiei de conservare, să nu întreacă cota de productie ce fusese fixată in iulie a. c. Pe de alta este obiecţia că multe întreprinderi nu pot trăi cu maximul de producţie de 1350 sau 1400 vagoane pe zi. 'j'43ffijjfrj.fr r V Săptămâna Financiară de Viator Băncile şi dividendul.—Busslof.§15delichele.—Raportul d-lui Autoin— Regia Acadurilor. C. F. Vartificarea cerealelor. — Agricultură raţionalizata. — Imigrarea capitalurilor. - Criteriul român.—Cumulul.— Radio şi moneda aurşi diamant—Petrol—Bursa. * Citiți continuarea în pag. IV-a. SUCCESUL GUVERNULUI GERMAN Reichstagul a săvârşit aseară un act de mare înţelepciune politică. Partide cari nu împărtăşesc principiile guvernului in chestiunea asanării finanţelor şi cari ar fi avut motive să se declare nemulţumite de unele măsuri hotărite prin programul decretat pe calea măsurilor excepţionale, au ratificat totuşi decretul preşedintelui Reichului. Cancelarul Bruening îşi învinge adversarii şi mai ales adversarii oricărei opere constructive. Partidele de ordine au înţeles primejdia care ameninţa însăşi temeliile regimului actual şi au sacrificat pretenţiile lor pentru a zădărnici o manevră a opoziţiei destructive, a celor două extreme revoluţionare, cari urmăresc ţeluri deopotrivă de chaotice. Coaliţia partidelor de ordine s-a făcut pentru apărarea Statului. Măsurile propuse de guvern nu ar fi putut trece prin Reichstag fiindcă necesitau o majoritate de două treimi. Ratificarea decretelor cere o simplă majoritate. Ea a putut fi realizată cu sprijinul socialiştilor. Din însuşi acest fapt se poate înţelege cât de gravă ar fi fost situaţia, de vreme ce chiar socialiştii, nemulţumiţi de guvernul Britening şi de programul acestuia, i-au dat concursul să învingă o dificultate de moment, ale cărei urmări puteau fi fatale liniştei publice. . . In ultimul timp s'a vorbit stăruitor despre posibilitatea unei dictaturi. S’ a vorbit şi de necesitatea dictaturei şi, ceea ce e semnificativ, cercurile democratice considerau dictatura ca ultimul mijloc ce ar rămâne partidelor de ordine, pentru a pune la adăpost Statul de ameninţările extremiste. Votul Reichstagului înlătură aceastăemuţie anti-constituţională şi de extremă raţiune. Guvernul Bruening va putea să-şi aplice programul care în linii generale corespunde nevoilor actuale şi promite o însănătoşire a finanţelor şi economiei germane. Evitarea unei dizolvări a parlamentului şi a unor noui alegeri este în condiţiile de azi un motiv de satisfacţie si de încredere în refacerea prosperităţii germane, de care in largă măsură e legată prosperitatea Europe. A. Hg. Presiuni financiare Impotr va Italei PENTRU A O SFLI IA ÎNŢELEGERE GU FRANŢA PARIS, G (Rador). „Le Matin"* publică azi o scrisoare senzaţională, a corespondentului ziarului „Msw- Werk Times" la Geneva. Aceasta declară că după înformaţile sale sa intensifică pretutindeni şi în special în Statele Unite, o acţiune de presiune financiară faţă de Italia, pentru a o constrânge să rezolve controversa navală cu Franţa. Londra ar fi de acord cu Parisul şi Washingtonul în această privinţă. Corespondentul statului american încheie declarând că în felul acesta Italia ar fi forţată să renunţe la protenţia parităţii navale, sau să piardă orice speranţe de a obţine un împrumut. Un litigiu franco-elveţian HAGA, 6 (Rador). — Curtea permanentă de justiţie internaţională, a dat o ordonanţă,in litgiul franco-elveţian, relativ la zonele libere dintre cele două ţări. Ordonanţa este semnată numai de preşedintele Curţii, ea reprezentând avizul a 6 judecători, contra 6. Judecătorii reprezentând Anglia, România, Iugoslavia, Danemarca şi Spania, au fost împotriva ordonanţei. Prin ordonanţă se invită cele două state ca până la 31 iulie 1931, să soluţioneze litigiul între ele. După expirarea termenului dat de Curte, aceasta se va pronunţa printr-o decizie care să înglobeze acordul celor două ţări, sau pronunţându-se numai asupra chestiunlor de drept. Curtea socoteşte totuşi, că ar fi foarte de dorit ca părţile să ajungă la un acord între ele. Un trt ds 54903 de Solari CHICAGO, 6 (Rador). — Bandtul Auvntat, a pătruns în birourile Stata Bank, unde sub ameninţarea revelverului, a făcut să scoboare în, subsol 25 de funcţionari şi clisnei. Banditul a fugit apoi, după ce a furat o sumă între 40,091 si Bfl.CO-3 d'Trii