Argus, ianuarie 1931 (Anul 22, nr. 5315-5338)

1931-01-15 / nr. 5325

Anul XXII No. 5325 COMERCIANŢI, INDUSTRIAŞI, FINANCIARI! Nu faceţi toci­ o afa­­cere, până când nu vă Interesaţi despre situaţia prezentă şi pers­­pectivele de viitor, ale clientelei D-voastră. T­uaţi Information­ comerciale de­­taliate, precise,­­ne­ controlate, de la „ARGUS“ secţia de Informatico- comerciale, strada Sărindar No- 24 etajul I, telef. 306/93 si 323/69. ABONAMENTE IN TARA Un an 1000 lei 6 luni 550 „ 3 luni 300 „ 3 Iei în tară, IN STRĂINĂTATE Un an 2200 Iei 6 luni 1300 „ 3 luni 800 „ 6 Iei în străinătate 6 PAGINI ORGAN ZILNIC AL COMERȚULUI Fondatori: S. PAUKER fi H- F. VALENTIN Joi 15 Ianuarie 1931 COMERCIANŢI, INDUSTRIAŞI, FINANCIARI! Nu faceţi nici­ o afa­cere, până când nu vă interesaţi despre situaţia prezentă şi pers­pectivele de viitor, ale clientelei D-voastră. Luaţi inform­aţiuni comerciale de­taliate, precise, bine-controlate, de la „ARGUS“ secţia de informaţiuni comerciale, strada Sărindar No 24 etajul I, telef. 306/93 şi 323/69.­ PUBLICITATEA se primeşte la Administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate BIROURILE: Bucureşti, Strada Constantin Miile No. 24 (fost Sărindar) Et. I. — TELEFON: 306/93 şi 323/69 INDUSTRIEI şi FINANŢEI Director­­ GRIGORE GAFENCU Legea minimului în agricultură Cercuri tot mai largi ale so­­cietăţei româneşti se interesea­­ză azi de soarta agriculturei şi înţeleg că de propăşirea ei a­­târnă viitorul ţarei. începând cu Capul Statului- mulţi din facto­rii cari au un rost în viaţa pu­blică, se zbuciumă să îndrume­ze agricultura pe căile noui ce­rute de mersul vremei. Dar nu se zbuciumă toată lu­mea. Este undeva o gravă iner­ţie care ţine în loc toate năzuin­ţele de a ridica agricultura şi toate sforţările de a o ajuta. Agricultura ca ramură tech­­­nică e stăpânită de o lege bio­logică: legea minimului. In în­ţelesul acestei legi producţia a­­târn­ă de factorul cel mai ne­prielnic, de factorul minim. Da­că o plantă are tot ce-i trebuie în cantitate îndestulătoare a­­fară de lumină, de pildă, care e în cantitate minimă, producţia e redusă la nivelul scăzut al a­­cestui factor minim. Dacă toate condiţiunile sunt ideale, însă e prea puţin azot în pământ, pro­ducţia e scăzută la nivelul mi­cei cantităţi de azot ce stă la dispoziţie. Iar dacă un factor ar lipsi complect, producţia ar fi zero. Această lege are aplicare mult mai largă decât cea arătată.’ Ea se aplică tuturor organismelor şi chiar organismelor economi­ce, care pentru a se desvolta cer ca toţi factorii hotărâtori să fie în starea cea mai bună. Un organism economic în care un singur factor nu funcţionează bine, e bolnav. E ca un ceasor­nic cu o rotiţă stricata. Aşa, e cu agricultura. Sforţă­rile ce se fac pentru îndruma­rea şi încurajarea ei trebuie să privească toţi factorii care o în­râuresc şi, in primul rând, pe a­­ceia cari se găsesc azi în starea cea mai neprielnică. Se frământă guvernul să uşu­reze datoriile, să îndulcească impozitele şi taxele, să înles­nească desfacerea, să dobân­dească credite pentru agricul­tori. Pe tărâmul technic de a­­semenea, Statul a făcut jertfe însemnate în ultimii două ani pentru a procura sămânţă se­lecţionată şi maşini agricole. In acest program de năzuin­ţe şi în parte de realizări, se pierde, din vedere un factor în­semnat de care atârnă soarta a­­griculturii noastre: lucrarea pă­mântului şi îngrijirea lanurilor. Acest factor e într’o stare cât se poate de rea, — mai rea decât In oricare stat european. — a­­proape în toată ţara. Nu se în­torc mirişte*­, nu se fac ogoa­re de toamnă, nu_ se stârpesc buruienile, nu se prăşeşte destul de des şi de bine. Arătura e o zgâriere a pământului. Acest fel, cu totul primitiv, de a lucra pământul, unit cu între­buinţarea unei seminţe inferioa­re, explică de ce producţia la hectar este aşa de mică în Ro­mânia — cea mai mică din toate ţările europene — şi de ce cali­tatea e aşa de scăzută. Pro­ducţia mică şi calitatea infe­rioară explică, la rându-le, de ce am pierdut pieţele, de ce renta­bilitatea e aşa de mică, de ce datoriile sunt aşa de mari, de ce li o ameninţă ruina, Ibin minare factorii minimi cari trebuie să o ridicăm sunt: sămânţa şi lucrarea pământu­lui. Pentru înlocuirea seminţei cu sămânţă selecţionată s’au fă­cut începuturi bune, care vor continua şi în anii următori. Dar cum e cu munca pămân­tului şi cu îngrijirea semănătu­rilor ? Acest factor e mult mai greu de influenţat. In câteva regiuni ale ţării, unde ţăranii au trecut la eco­nomia, de schimb, ei aplică o technică foarte bună: fac ară­turi adânci şi repetate, praşile dese, plivesc buruenile, între­buinţează îngrăşăminte. Acolo unde, însă, ţăranul e încă legat de economia familială, imboldul lui lăuntric de muncă şi câştig e mic şi frământarea lui de a scoate de pe o bucată de pământ maximum de produc­ţie, prin maximum de muncă lu­minată, e mult mai scăzută de­cât cere vremea de azi. Ţăranul preferă inconştient să-şi reducă „standardul de viaţă”, decât sa scoată prin o muncă intensă şi prin o adaptare la condiţiile pie­ţei, o producţie mai mare şi de mai bună calitate. Aceasta e din nefericire situaţia în cea mai mare parte din Vechiul Regat şi Basarabia şi chiar la unele ţinu­turi din Transilvania. Micile parcele ţărăneşti ar pu­tea fi muncite cu cazmaua, în anotimpul, în care braţele ţără­neşti stau neutilizate, aşa cum se face în grădinărie sau în pod­gorie. Stârpirea buruienilor, pra­­şilele dese, curăţirea grâului de secară, sunt lucrări pe care ţă­ranul cu familia lui le-ar putea îndeplini cu cea mai mare uşu­rinţă, chiar în anotimpul de mare activitate. Îngrijirea gu­noiului şi transportul lui pe câmp iarna e o lucrare uşoară, care poate ocupa pe sătean şi vitele lui, atunci când nu mai sunt alte lucrări de făcut. Iar arătura repetată şi din ce în ce mai adâncă e o practică pe care ţăranii ar putea-o din nou apli­ca, dacă s’ar întovărăşi câte doi, câte trei ca altă dată. Se spune adesea: ţăranii ar face toate acestea dacă ar avea cine săi îndrumeze, cine să’i înveţe. Ei bine, nu e vorba aici nici de îndrumare, nici de învă­ţătură. Ţăranii ştiu toate aces­tea. Un agronom social propo­văduind toate aceste lucruri ele­mentare printre săteni e un a­­gent nefolositor, în actuala sta­re de lucruri. Rolul agronomului social în­cepe după ce va fi fost biruită, rutina şi se vor fi îndreptat lip­surile elementare ale agricultu­rei ţărăneşti din multe părţi ale ţarei. G. IONESCU ,ŞIŞEŞTI INDISCREŢII Se zice că suferim de o criză generală- Aceasta lui ne împiedica să avem şi crize parţiale. Rând pe rând, fiecare minister are criza sa-Ministerul comunicaţiilor a avut criza Vidrigh­in- din care a eşit, cum a ieşit. E rândul ministerului de externe. Ziarele vorbesc de cazul Lan­o­­vary. La ministerul de externe au fost trei miniştrii de externe cu acest nume: Jean, Jacques şi Alexandru- Se numără printre cei mai buni miniştri ai ţării. De ministerul de externe e de asemenea, legat numele lui Alexan­dru Em. Lahovary, decanul cor­pului nostru diplomatic şi cel mai distins diplomat de carieră al ţârii­ Nu e vorba de nici unul ani a­­ceştia. E vorbei de un excelent funcţio­nar ale cărui acte de serviciu sunt dintre cele mai de seamă­învinuit de a fi „divulgat” se­crete profesionale, d. Lahovary a fost trimes in faţa unui consiliu de disciplină. Il ameninţă, se zice, revocarea din serviciu. Nădăjduim că această ştire lui e adevărată-Ministerul de externe ar fi fă­cut bine să nu fi dat­ publicitatea Şi proporţiile pe care le-a dat a­­cestui incident. Prin procedarea sa ,­ Comis o greş­ala, fiindcă in­discreţia ce rezultă din purtarea lui e mai mare şi mai gravă decât indiscreţia d-lui Lahovary. Dacă s'a pornit, însă, pe această cate, atunci judecata să se facă cu toată dreptatea­ D. Lahovary nu e vinovat de o „indiscreţie profesională”­a depăşit, poate instrucţiunile sar­cinei ce i se încredinţase, ins­­trucţii, care nu au fost, de altfel, nici­odată, precis formulate, G. G. Raţionalizarea şi şomajul , conferinţa interesantă Din ciclul de conferinţe economice, or­ganizate de Camera de Comerţ din Capitală, una dintre cele mai inte­resante, a fost aceia a d-lui N. But­­culescu, tratând despre Raţionali­zare şi şomaj. Vorbind de raţionalizare, dl Butcu- Iescu defineşte acest termen nou, care justifică diferitele metode între­buinţate cu scopul de a organiza, îm­bunătăţi şi extern producţiunea. Este o ştiinţă, care pusă în practică, ne învaţă cum să organizăm şi să în­­trebuinţăm capitalul şi munca omu­lui. O asemenea ştiinţă nu poate da de­cât bune rezultate. Evident însă, că raţionalizarea nu trebue să fie considerată ca un ta­lisman, capabil să ne vindece de toa­te relele de cari suferim şi nici nu putem aştepta de la ea rezultate ime­diate. Astfel în America, raţionalizarea trebue să aibă în vedere lipsa şi scumpetea braţelor şi abundenţa ma­teriei prime. Acolo se urmăreşte deci reducerea braţelor, economia mate­­riei prime trecând pe planul al doui­­lea. Acolo, numărul muncitorilor a fost redus de la război încoace cu SOO-COO. In Germania, din cauza suprapro­ducţiei de după război, raţionaliza­rea se aplică prin reglementarea pre­ţurilor şi limitarea producţiei, prin înfiinţarea de carteluri şi practica­rea dumpingului în afară. In Anglia, raţionalizarea a fost incomplect aplicată, preferându-se li­bera concurenţă, care a dat naştere şomajului. In Franţa, raţionalizarea se aplică în sensul de a se produce în serie şi a se efteni produsele­în Rusia, unde mâna de lucru nu costă aproape nimic, se organizează producţiunea fără a se ţine seamă de preţul de cost. Se urmăreşte numai intensificarea cât mai mare a producţiei şi exerci­tarea dumpingului pe pieţele străine. In Italia, se menţine lucrul şi se combate parţial şomajul, prin des­chiderea de noui terenuri culturilor agricole şi comenzi date industriei de către Stat. IN ROMANIA. S-a învestit mari capitaluri pentru desvol­tarea producţiei industriale. Prin forţarea introducerei maşinis­­mului şi desvoltarea disproporţionan­tă a producţiei, grevată de grele sar­­cini fiscale, industriaşii cartelaţi, sunt nevoiţi să reducă orele de mun­că, să închidă fabricile şi să lase loc liber şomajului. O introducere a maşinismului, re­pede şi în stil mare, în agricultura românească, ar lipsi de lucru, o mare parte din muncitorii noştri agricoli, creând o massă formidabilă de şo­meri. D. Butculescu, combate teza d-lui ing. P. Dulfu, directorul institutu­lui românesc pentru organizarea mun­cei, că raţionalizarea este un reme­­diu al şomajului. Conferenţiarul socoteşte dimpotri­vă că introducerea maşinismului este o cauză de şomaj, dar şomajul se poate reduce prin­ metoda de lu­cru prin „succesiune continuă” sau „lucru curgător” care dă rezultate excelente. Această metodă constă în economisirea energiei lucrătorului şi a timpului său destinat lucrului. ŞOMAJUL D. Butculescu explică şomajul, ca un rezultat al dezechilibrului econo­mic, al ofertelor de produse agricole şi industriale ce depăşesc cererile. De asemenea nouile dispoziţiuni tech­nice şi administrative în industrie şi agricultură, au scăzut importanţa factorului, care este personalul. Su­praproducţia în ultimă analiză, este cauza şomajului muncitoresc. Printre cauzele şomajului, fără în­doială că raţionalizarea, prin des­voltarea maşinismului, este o cauză esenţială. De aci însă, nu putem trage con­cluzia că, raţionalizarea trebuie ex­clusă ca factor economic în produc­ţie. Sunt necesare orice metode de raţionalizare ca: introducerea de ma­şini moderne, concentrarea produc­ţiei în mâinile cele mai puternice, cartelarea, alegerea materiilor pri­me şi buna lor întrebuinţare, creş­terea orelor de muncă ale lucrători­lor, selecţionarea şi întrebuinţarea lor după aptitudini, standardizarea produselor în serii şi tipuri reduse, ameliorarea şi selecţionarea culturi­lor, organizarea desfacerei prin mij­loace cooperatiste, organizarea tran­sporturilor etc. Conferenţia­rul încheiând se decla­ră însă pentru o aplicare lentă a ra­­ţionalizării, care poate aduce o îm­bunătăţire treptată a crizei. Această raţionalizare lentă, trebuie însoţită de măsuri de degrevare a producţiei de sarcinile grele ce o apasă, în sfâr­şit de o reformă socială şi economică generală, în măsură de a spori pro­ducţia gospodăriei naţionale şi a da de lucra muncitorime!. ... h R­ Şedinţa Delegaţiei Economice a Guvernului Legea valorificării cerealelor.—Situaţia industriei textile.—Comen­zile de bocanci.­ Curba salariilor lucrătorilor căilor ferate Eri a avut loc la Preşedinţia Consiliului de miniştri o şedinţă a delegaţiei economice a guver­nului. VALORIFICAREA CEREALE­LOR D. V. Madgearu, ministrul agri­­culturii, a făcut o expunere lar­gă asupra proectului de lege pen­tru valorificarea cerealelor. D. ministru Raducanu a făcut unele observaţiuni cu privire la societatea naţională de export ce urmează a se înfiinţa prin aceas­tă lege. După discuţi­uni şi consi­deraţiuni făcute de d. M. Popo­­vici, ministrul de finanţe delega­ţia economică a hotărât ca pro­iectul să fie depus în Parlament după ce d. V. Madgearu va fi mo­dificat capitolele privitoare la so­cietatea naţională de export. SITUAŢIA INDUSTRIEI TEXTILE D- ministru de industrie şi co­merţ, M. Manoilescu, a expus si­tuaţiunea actuală a industriei tex­tile arătând dificultăţile cu care are de luptat­ Profităndu-se de prezenţa d-lui ministru de război general Condeesai, delegaţia eco­nomică a discutat eventualitatea comenzilor de postav necesare ar­matei, pentru ca ă se evite astfel şomajul fabricilor de postav. In urma discutiunilor, s’a hotărât cu ministerul arvustf^­c, un zinic un referat în scop dc a se fixa de că­tre ministerul de industrie şi co­merţ, preţul de cost al comenzilor ce s’ar face. Apoi, de acord cu mi­nisterul de finanţe, se va decide comenzile ce eventual s’ar face şi eşalonarea preţului acestor co­menzi. MICI INDUSTRIAŞI ŞI COMEN­ZILE DE BOCANCI D. ministru Manoilescu a ridi­cat chestiunea micilor meseriaşi de încălţăminte, cărora s'ar cu­veni să li se dea şi în anul 1931 o cotă din comenzile de bocanci necesari armatei, ce urmează a se face. Sindicatul micilor me­seriaşi ceruse într’un memoriu ca această cotă să fie de 30 la elită. Delegaţia economică a socotit necesar să li se asigure acestor meseriaşi posibilitatea de lucru şi de existenţă. In acest scop s’a discutat chestiunea cu d. general Condeescu, ministrul armatei, hotărându-se să li se rezerve o cotă de 10—15 la sută din co­menzile de bocanci. Această co­tă se va atribui conform indica­­ţiunilor ministerului de industrie şi comerţ, consultându-se sindi­catul respectiv. CURBA SALARIILOR SI LUCRA­TORII CAILOR FERATE Tot d. ministru Manoilescu, de acord cu d. Raducanu, a ridicat n faţa delegaţi©! chestiunea a­­plicărei curbei de reduceri asu­pra salariului lucratorile de la C. F. R. Ministerul fusese sesizat de un memoriu al organizaţiilor muncitoreşti ale căilor ferate, în care se cerea să nu se aplice curba lucrătorilor, cari nu sunt slujbaşi bugetari. D. Manoilescu a cerut ca această curbă să nu se aplice acelor lucrători cari nu sunt înscrişi la casa pensiilor şi nu au salariu fix ci lucrează cu ora sau cu bucata. Delegaţia economică şi-a însu­şit punctul de vedere al d-lui Mi­gistru Manoilescu iar d. minis­tru de finanţe a cerut un răgaz până joi, spre a cerceta latura fi­nanciară a chestiunei şi a expu­ne hotărârea acestui departa­ment. Şedinţa delegaţiei a luat sfâr­şit la orele 8. Joi va avea loc o nouă şedinţă a delegaţiei la Preşedinţia Consi­liului. CONSFĂTUIREA POLITICA După şedinţa delegaţiei econo­mice a avut loc o consfătuire poli­­că în legătură cu deschderea par­lamentului. S-a hotărât ca în viito­rul consiliu de miniştri să se adu­că un jurnal pentru desfiinţarea vagoanelor ministeriale. Pe viitor, atât membrii guvernului cât şi înalţii demnitari ai armatei şi cle­rului etc­ cari beneficiau de va­goane saloane în călătoriile lor, urmează a se folosi de mijloacele de locomoţiune obişnuite. Unificarea asigurărilor sociale Declaraţiile d-lui ministru Haţiegan D. dr. Em. Haţiegan, ministrul muncii, sănătăţii şi asigurărilor sociale, a făcut următoarele de­claraţii în chestia,­u­rifi­carii asigu­rărilor sociale: La Ministerul Muncii Se lu­crează în prezent la unificarea diferitelor sisteme de asigurări muncitoreşti. Sunt convins că majoritatea plângerilor provine din faptul, ca în ţară sunt în vi­goare trei sisteme diferite de asi­gurări, care exercita o influenţă dăunătoare asupra producţiunei. Este o imperioasă necesitate ca cele trei sisteme de asigurări muncitoreşti, să fie unificate în­­tr’o nouă lege bazată pe princi­piile cele mai moderne. DESFIINŢAREA ASIGURĂRI­LOR MUNCITORILOR AGRICOLI in legătură cu unificarea si­ste­melor de asigurări muncitoreşti voiu căuta să introduc în lege noui principii de bază. Astfel fiind să se desfiinţeze asigurarea muncitorilor agricoli, care înseamnă mai mult o sarci­nă pentru asigurările muncito­reşti. Chestiunea asigurărei mun­citorilor agricoli o vom aranja in mod facultativ in baza unei legi separate. Cu privire la reducerea taxelor de asigurări respective la con­­traserviciile ce se dau din partea caselor cercuale de asigurări, d. ministru Madgearu a declarat: — După părerea mea, stabili­rea taxelor nu ţine­ de competin­­ţa corpurilor legiuitoare. Aceas­ta este o chestiune mai mult de natură administrativă, relativ la care, nu s­e prevăd, decât anu­mite principii de bază. Problema taxelor este in strânsă legătură cu puterea de plată a asiguraţi­lor şi astfel degeaba va fixa le­gea ca principiu încasarea de ta­xe urcate, dacă producţiunea nu le poate suporta. AUTONOMIA SERVICIILOR In ce priveşte contraserviciile date de casele cercuale sunt ho­tărât prin raţionalizarea admi­nistraţiei să reduc cheltuelile du­pă posibilitate, asigurând astfel posibilitatea de a sta la dispozi­ţia asiguraţilor, într-o măsură mai mare. O altă inovaţie a le­gii va fi descentralizarea com­plectă a asigurărilor muncito­reşti, dând posibilitatea ca numă­rul funcţionarilor sa fie redus eliminât din această instituţie birocraţia ce nu-şi are locul." In acest scop, proectul de lege ce se întocmeşte prevede asigu­rarea celei mai largi autonomii, dând antreprenorilor şi munci­torilor posibilitatea, de a exerci­ta în aceste instituţii un control real. La întrebarea pusă de colabo­ratorul nostru, relativ la vexa­ţiunile, la cari sunt expuse între­prinderile pentru păstrarea anu­mitor dispoziţiuni din­­ lege acum în momentul întocmirii foilan­tu­sa­rilor, a. ministru a binevoit spună: «— Dacă întreprinderile se cred nedreptăţite cu ocazia unor dispoziţiuni, sau a anumite do­rinţe în această privinţă, ar tre­bui să-m­i adresez mie aceste plângeri, căci eu întotdeauna am fost pentru asigurarea muncii producătoare, dar până când ne­mulțumirea intreprinderilor nu va lua o formă concretă va fi im­posibil, sa luăm măsurile de în­dreptare. Stimularea economiilor Casa de economii a trecut de la admini­straţiile financiare la P.T. T.—Nouile operaţii de cecuri şi clearing Casa generală de economii a înce­put să funcţioneze. Organizarea administrativă a a­­cestei instiuţiuni este în cur­s şi se crede că ea va fi desăvârşită în scurt timp. Bazele pe care să instituit Casa generală de economii, sunt: a. celea recomandate de experţi a trei ţări in care funcţionează un aseme­nea­ institut- îndrumările au fost da­­te de câte doi experţi germani, en­glezi si americani. In realitate e vorba de o reorga­nizare a serviciului economiilor care până acum a ţinut de Casa de depu­neri. Serviciul de economii era înde­plinit până acum de administraţiile financiare. Prin noua organizare, acest serviciu va trece în sarcina of­pniilor poştale. In urma unor trata­tive,­­ a ajuns la o înţelegere între regia P­­. T. şi Casa generală de economii­ Acest sistem e adoptat de Germa­nia, Anglia, America şi alte pari. Activul cu care casa de economii îşi va începe operaţiunile e de : 72 923.117 lei numerar 336 197.250 le­i în efecte 78.000.000 lei fond de rezervă. Depozitele a trei sute mii depună­­tori au fost preluate de noul servi­ciu. Totalul acestor depuneri este e­­valuat la 240.000.000 lei. Două mii oficii poştale, vor primi depunerile. In afară de acesata toate școalele vor avea un mic oficiu care va primi depuneri. Casa de economii va avea un serviciu special pentru cecuri şi clearing. Deoarece legea actuală care regle­­mentează aceste operaţii comerciale are oarecari lacune şi va trebui mo­dificată, acest serviciu nu-şi va în­cepe activitatea decât după 1 Aprilie. Proectul de modificare va fi depus pe birourile parlamentului săptămâ­na viitoare]. B. Bd- Asanarea financiară a Chinei - O cerere adresata Ligii Staţiunilor - LONDRA 13 (Rador). — Agenţia „Reuter“ află că guvernul din Nan­king a adresat o telegramă secre­tariatului Societăţii Naţiunilor, ce­rând concursul experţilor societăţii pentru asanarea financiară, a Chi­nei-Guvernul chinez roagă ca d-1 Salter, şeful secţiunii economice şi financiare a Societăţii Naţiunilor să fie autorizat a veni la Nanking, pen­tru a ajuta cu­ sfaturile sale la refa­cerea economică a ţării. Cererea guvernului chinez va fi examinată în viitoarea sesiune a consiliului Societăţii Naţiunilor. D-l Salter se află actualmente în drum spre India, unde doreşte să studie­ze economia naţională. CONFLICTUL GERMANO-POLON D. Curtius, ministrul de Externe al Reichului, a renunţat la dreptul său de a prezida sesiunea din Ianuarie a Consiliului Societăţii Naţiunilor şi a rugat pe d. Henderson să-l înlocuias­că. Motivul temniţătei este dorinţa primului delegat german de a susţine activ reclamaţiile adresate în chestiu­nea tratamentului minorităţii germane din Polonia. Calitatea de preşedinte al dezbaterilor i-ar fi îngrădit această activitate. Conflictul iscat au prilejul ultimelor alegeri din Polonia este din cele mai serioase. Poate nu atât prin fondul reclamaţiei, căreia guvernul polon îi opune argumente serioase, intro notă amplă, prezentată secretariatului So­cietăţii Naţiunilor. Gravitatea rezultă din forma extrem de energică la care, a recurs guvernul german, care, Îm­potriva tradiţiei ca minoritatea ce se crede persecutată să ridice ea însăşi, plângerea, a sezizat direct Consiliul Societăţii Naţiunilor împotriva unui­ alt stat. Vom asista astfel la o desban­tere, in care nu se mai vorbeşte de tratamentul minorităţilor şi de garan­ţiile acordate prin tratate, în general şi teoretic, ci de o acuzare pentru­­­ca­zuri precise, adusă de un stat împo-­ triva altui stat. Se poate spune că nemulţumirile minorităţii germane din Polonia au ser­­vit drept pretext guvernului Reichu­lui, pentru a porni la Genem o ofen­sivă­ împotriva Poloniei?* •Greativ# pleacă de la chestiunea minorităţilor, dar ţinteşte mult mai departe. Conflic­tul germano-polart este permanent, din ziua semnării tratatului de la Ver­sailles. Conflictul acesta da manifes­tat brutal la Locarno, unde Retekul a refuzat să dea garanţii pentru frontie­­rele orientale poloneze şi opinia pu­blică germană, în aţâţările din ultime­le luni, a fost agitată în deosebi, pe chestiunea coridorului din Prusia o­­rientală. Antagonismul politic­­ dintre cele două naţiuni sa manifestat în orice împrejurare, intre altele şi în dome­niul economic, ducând chiar la un război­ vamal, din care mai păgubită nu a fost Polonia. •Guvernul­ Reichului încearcă, după toate aparenţele, să folosească în sco­puri politice, reclamaţiile minoritare. Va fi datoria tuturor prietenilor păcii să împiedece la Geneva o desbatere care ar aluneca de la garantarea drep­turilor legitime ale minorităţilor na­ţionale, spre alte obiective, de care este legată însăşi garantarea statutului european. A. Hg. Modificarea Legii timbrului Parlamentul va­ avea să dispun la redeschiderea lui următorul pro­iect de lege pentru adăugirea la, art. 22 din legea timbrului și impozitu­lui pe acte și fapte juridice a urmă­toarelor două paragrafe ce vor pur­ta Nr- 50 și 51* Art. unic. — La art. 22 din legea timbrului şi impozitului pa acte şi fapte juridice se adaugă următoare­le două paragrafe ce vor purta Nr- 50 şi 51. § 50.. — Sunt scutite de impozit»l proporţional prevăzut de această lege, cambiile ce se vor emite de de­bitori şi depune la băncile din ţară* desemnate a acorda credite din îm­prumutul contractat in străinătate prin Banca Naţională la Banqus d'Acceptation, pentru înlesnirea de credite pe gaj agricultorilor. Sunt scutite deasemenea şi cam­biile pe care aceste bănci le vor e­­mite la rândul lor băncilor credi­toare din străinătate în executarea acelui împrumut. § 51­ — Sunt scutite de impozitul proporţional prevăzut de legea tim­brului, toate contractele de gaj ce vor interveni între debitori şi băn­cile din ţară care vor acorda cre­dite în executarea împrumutului con­tractat în străinătate prin Banca Naţională la Banque d’Acceptation, precum şi orice acte prin care acest bănci la rândul lor vor ceda contrac­tele de gaj către Banca Naţională

Next