Argus, ianuarie 1931 (Anul 22, nr. 5315-5338)
1931-01-15 / nr. 5325
Anul XXII No. 5325 COMERCIANŢI, INDUSTRIAŞI, FINANCIARI! Nu faceţi toci o afacere, până când nu vă Interesaţi despre situaţia prezentă şi perspectivele de viitor, ale clientelei D-voastră. Tuaţi Information comerciale detaliate, precise,ne controlate, de la „ARGUS“ secţia de Informatico- comerciale, strada Sărindar No- 24 etajul I, telef. 306/93 si 323/69. ABONAMENTE IN TARA Un an 1000 lei 6 luni 550 „ 3 luni 300 „ 3 Iei în tară, IN STRĂINĂTATE Un an 2200 Iei 6 luni 1300 „ 3 luni 800 „ 6 Iei în străinătate 6 PAGINI ORGAN ZILNIC AL COMERȚULUI Fondatori: S. PAUKER fi H- F. VALENTIN Joi 15 Ianuarie 1931 COMERCIANŢI, INDUSTRIAŞI, FINANCIARI! Nu faceţi nici o afacere, până când nu vă interesaţi despre situaţia prezentă şi perspectivele de viitor, ale clientelei D-voastră. Luaţi informaţiuni comerciale detaliate, precise, bine-controlate, de la „ARGUS“ secţia de informaţiuni comerciale, strada Sărindar No 24 etajul I, telef. 306/93 şi 323/69. PUBLICITATEA se primeşte la Administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate BIROURILE: Bucureşti, Strada Constantin Miile No. 24 (fost Sărindar) Et. I. — TELEFON: 306/93 şi 323/69 INDUSTRIEI şi FINANŢEI Director GRIGORE GAFENCU Legea minimului în agricultură Cercuri tot mai largi ale societăţei româneşti se interesează azi de soarta agriculturei şi înţeleg că de propăşirea ei atârnă viitorul ţarei. începând cu Capul Statului- mulţi din factorii cari au un rost în viaţa publică, se zbuciumă să îndrumeze agricultura pe căile noui cerute de mersul vremei. Dar nu se zbuciumă toată lumea. Este undeva o gravă inerţie care ţine în loc toate năzuinţele de a ridica agricultura şi toate sforţările de a o ajuta. Agricultura ca ramură technică e stăpânită de o lege biologică: legea minimului. In înţelesul acestei legi producţia atârnă de factorul cel mai neprielnic, de factorul minim. Dacă o plantă are tot ce-i trebuie în cantitate îndestulătoare afară de lumină, de pildă, care e în cantitate minimă, producţia e redusă la nivelul scăzut al acestui factor minim. Dacă toate condiţiunile sunt ideale, însă e prea puţin azot în pământ, producţia e scăzută la nivelul micei cantităţi de azot ce stă la dispoziţie. Iar dacă un factor ar lipsi complect, producţia ar fi zero. Această lege are aplicare mult mai largă decât cea arătată.’ Ea se aplică tuturor organismelor şi chiar organismelor economice, care pentru a se desvolta cer ca toţi factorii hotărâtori să fie în starea cea mai bună. Un organism economic în care un singur factor nu funcţionează bine, e bolnav. E ca un ceasornic cu o rotiţă stricata. Aşa, e cu agricultura. Sforţările ce se fac pentru îndrumarea şi încurajarea ei trebuie să privească toţi factorii care o înrâuresc şi, in primul rând, pe aceia cari se găsesc azi în starea cea mai neprielnică. Se frământă guvernul să uşureze datoriile, să îndulcească impozitele şi taxele, să înlesnească desfacerea, să dobândească credite pentru agricultori. Pe tărâmul technic de asemenea, Statul a făcut jertfe însemnate în ultimii două ani pentru a procura sămânţă selecţionată şi maşini agricole. In acest program de năzuinţe şi în parte de realizări, se pierde, din vedere un factor însemnat de care atârnă soarta agriculturii noastre: lucrarea pământului şi îngrijirea lanurilor. Acest factor e într’o stare cât se poate de rea, — mai rea decât In oricare stat european. — aproape în toată ţara. Nu se întorc mirişte*, nu se fac ogoare de toamnă, nu_ se stârpesc buruienile, nu se prăşeşte destul de des şi de bine. Arătura e o zgâriere a pământului. Acest fel, cu totul primitiv, de a lucra pământul, unit cu întrebuinţarea unei seminţe inferioare, explică de ce producţia la hectar este aşa de mică în România — cea mai mică din toate ţările europene — şi de ce calitatea e aşa de scăzută. Producţia mică şi calitatea inferioară explică, la rându-le, de ce am pierdut pieţele, de ce rentabilitatea e aşa de mică, de ce datoriile sunt aşa de mari, de ce li o ameninţă ruina, Ibin minare factorii minimi cari trebuie să o ridicăm sunt: sămânţa şi lucrarea pământului. Pentru înlocuirea seminţei cu sămânţă selecţionată s’au făcut începuturi bune, care vor continua şi în anii următori. Dar cum e cu munca pământului şi cu îngrijirea semănăturilor ? Acest factor e mult mai greu de influenţat. In câteva regiuni ale ţării, unde ţăranii au trecut la economia, de schimb, ei aplică o technică foarte bună: fac arături adânci şi repetate, praşile dese, plivesc buruenile, întrebuinţează îngrăşăminte. Acolo unde, însă, ţăranul e încă legat de economia familială, imboldul lui lăuntric de muncă şi câştig e mic şi frământarea lui de a scoate de pe o bucată de pământ maximum de producţie, prin maximum de muncă luminată, e mult mai scăzută decât cere vremea de azi. Ţăranul preferă inconştient să-şi reducă „standardul de viaţă”, decât sa scoată prin o muncă intensă şi prin o adaptare la condiţiile pieţei, o producţie mai mare şi de mai bună calitate. Aceasta e din nefericire situaţia în cea mai mare parte din Vechiul Regat şi Basarabia şi chiar la unele ţinuturi din Transilvania. Micile parcele ţărăneşti ar putea fi muncite cu cazmaua, în anotimpul, în care braţele ţărăneşti stau neutilizate, aşa cum se face în grădinărie sau în podgorie. Stârpirea buruienilor, praşilele dese, curăţirea grâului de secară, sunt lucrări pe care ţăranul cu familia lui le-ar putea îndeplini cu cea mai mare uşurinţă, chiar în anotimpul de mare activitate. Îngrijirea gunoiului şi transportul lui pe câmp iarna e o lucrare uşoară, care poate ocupa pe sătean şi vitele lui, atunci când nu mai sunt alte lucrări de făcut. Iar arătura repetată şi din ce în ce mai adâncă e o practică pe care ţăranii ar putea-o din nou aplica, dacă s’ar întovărăşi câte doi, câte trei ca altă dată. Se spune adesea: ţăranii ar face toate acestea dacă ar avea cine săi îndrumeze, cine să’i înveţe. Ei bine, nu e vorba aici nici de îndrumare, nici de învăţătură. Ţăranii ştiu toate acestea. Un agronom social propovăduind toate aceste lucruri elementare printre săteni e un agent nefolositor, în actuala stare de lucruri. Rolul agronomului social începe după ce va fi fost biruită, rutina şi se vor fi îndreptat lipsurile elementare ale agriculturei ţărăneşti din multe părţi ale ţarei. G. IONESCU ,ŞIŞEŞTI INDISCREŢII Se zice că suferim de o criză generală- Aceasta lui ne împiedica să avem şi crize parţiale. Rând pe rând, fiecare minister are criza sa-Ministerul comunicaţiilor a avut criza Vidrighin- din care a eşit, cum a ieşit. E rândul ministerului de externe. Ziarele vorbesc de cazul Lanovary. La ministerul de externe au fost trei miniştrii de externe cu acest nume: Jean, Jacques şi Alexandru- Se numără printre cei mai buni miniştri ai ţării. De ministerul de externe e de asemenea, legat numele lui Alexandru Em. Lahovary, decanul corpului nostru diplomatic şi cel mai distins diplomat de carieră al ţârii Nu e vorba de nici unul ani aceştia. E vorbei de un excelent funcţionar ale cărui acte de serviciu sunt dintre cele mai de seamăînvinuit de a fi „divulgat” secrete profesionale, d. Lahovary a fost trimes in faţa unui consiliu de disciplină. Il ameninţă, se zice, revocarea din serviciu. Nădăjduim că această ştire lui e adevărată-Ministerul de externe ar fi făcut bine să nu fi dat publicitatea Şi proporţiile pe care le-a dat acestui incident. Prin procedarea sa , Comis o greşala, fiindcă indiscreţia ce rezultă din purtarea lui e mai mare şi mai gravă decât indiscreţia d-lui Lahovary. Dacă s'a pornit, însă, pe această cate, atunci judecata să se facă cu toată dreptatea D. Lahovary nu e vinovat de o „indiscreţie profesională”a depăşit, poate instrucţiunile sarcinei ce i se încredinţase, instrucţii, care nu au fost, de altfel, niciodată, precis formulate, G. G. Raţionalizarea şi şomajul , conferinţa interesantă Din ciclul de conferinţe economice, organizate de Camera de Comerţ din Capitală, una dintre cele mai interesante, a fost aceia a d-lui N. Butculescu, tratând despre Raţionalizare şi şomaj. Vorbind de raţionalizare, dl Butcu- Iescu defineşte acest termen nou, care justifică diferitele metode întrebuinţate cu scopul de a organiza, îmbunătăţi şi extern producţiunea. Este o ştiinţă, care pusă în practică, ne învaţă cum să organizăm şi să întrebuinţăm capitalul şi munca omului. O asemenea ştiinţă nu poate da decât bune rezultate. Evident însă, că raţionalizarea nu trebue să fie considerată ca un talisman, capabil să ne vindece de toate relele de cari suferim şi nici nu putem aştepta de la ea rezultate imediate. Astfel în America, raţionalizarea trebue să aibă în vedere lipsa şi scumpetea braţelor şi abundenţa materiei prime. Acolo se urmăreşte deci reducerea braţelor, economia materiei prime trecând pe planul al douilea. Acolo, numărul muncitorilor a fost redus de la război încoace cu SOO-COO. In Germania, din cauza supraproducţiei de după război, raţionalizarea se aplică prin reglementarea preţurilor şi limitarea producţiei, prin înfiinţarea de carteluri şi practicarea dumpingului în afară. In Anglia, raţionalizarea a fost incomplect aplicată, preferându-se libera concurenţă, care a dat naştere şomajului. In Franţa, raţionalizarea se aplică în sensul de a se produce în serie şi a se efteni produseleîn Rusia, unde mâna de lucru nu costă aproape nimic, se organizează producţiunea fără a se ţine seamă de preţul de cost. Se urmăreşte numai intensificarea cât mai mare a producţiei şi exercitarea dumpingului pe pieţele străine. In Italia, se menţine lucrul şi se combate parţial şomajul, prin deschiderea de noui terenuri culturilor agricole şi comenzi date industriei de către Stat. IN ROMANIA. S-a învestit mari capitaluri pentru desvoltarea producţiei industriale. Prin forţarea introducerei maşinismului şi desvoltarea disproporţionantă a producţiei, grevată de grele sarcini fiscale, industriaşii cartelaţi, sunt nevoiţi să reducă orele de muncă, să închidă fabricile şi să lase loc liber şomajului. O introducere a maşinismului, repede şi în stil mare, în agricultura românească, ar lipsi de lucru, o mare parte din muncitorii noştri agricoli, creând o massă formidabilă de şomeri. D. Butculescu, combate teza d-lui ing. P. Dulfu, directorul institutului românesc pentru organizarea muncei, că raţionalizarea este un remediu al şomajului. Conferenţiarul socoteşte dimpotrivă că introducerea maşinismului este o cauză de şomaj, dar şomajul se poate reduce prin metoda de lucru prin „succesiune continuă” sau „lucru curgător” care dă rezultate excelente. Această metodă constă în economisirea energiei lucrătorului şi a timpului său destinat lucrului. ŞOMAJUL D. Butculescu explică şomajul, ca un rezultat al dezechilibrului economic, al ofertelor de produse agricole şi industriale ce depăşesc cererile. De asemenea nouile dispoziţiuni technice şi administrative în industrie şi agricultură, au scăzut importanţa factorului, care este personalul. Supraproducţia în ultimă analiză, este cauza şomajului muncitoresc. Printre cauzele şomajului, fără îndoială că raţionalizarea, prin desvoltarea maşinismului, este o cauză esenţială. De aci însă, nu putem trage concluzia că, raţionalizarea trebuie exclusă ca factor economic în producţie. Sunt necesare orice metode de raţionalizare ca: introducerea de maşini moderne, concentrarea producţiei în mâinile cele mai puternice, cartelarea, alegerea materiilor prime şi buna lor întrebuinţare, creşterea orelor de muncă ale lucrătorilor, selecţionarea şi întrebuinţarea lor după aptitudini, standardizarea produselor în serii şi tipuri reduse, ameliorarea şi selecţionarea culturilor, organizarea desfacerei prin mijloace cooperatiste, organizarea transporturilor etc. Conferenţiarul încheiând se declară însă pentru o aplicare lentă a raţionalizării, care poate aduce o îmbunătăţire treptată a crizei. Această raţionalizare lentă, trebuie însoţită de măsuri de degrevare a producţiei de sarcinile grele ce o apasă, în sfârşit de o reformă socială şi economică generală, în măsură de a spori producţia gospodăriei naţionale şi a da de lucra muncitorime!. ... h R Şedinţa Delegaţiei Economice a Guvernului Legea valorificării cerealelor.—Situaţia industriei textile.—Comenzile de bocanci. Curba salariilor lucrătorilor căilor ferate Eri a avut loc la Preşedinţia Consiliului de miniştri o şedinţă a delegaţiei economice a guvernului. VALORIFICAREA CEREALELOR D. V. Madgearu, ministrul agriculturii, a făcut o expunere largă asupra proectului de lege pentru valorificarea cerealelor. D. ministru Raducanu a făcut unele observaţiuni cu privire la societatea naţională de export ce urmează a se înfiinţa prin această lege. După discuţiuni şi consideraţiuni făcute de d. M. Popovici, ministrul de finanţe delegaţia economică a hotărât ca proiectul să fie depus în Parlament după ce d. V. Madgearu va fi modificat capitolele privitoare la societatea naţională de export. SITUAŢIA INDUSTRIEI TEXTILE D- ministru de industrie şi comerţ, M. Manoilescu, a expus situaţiunea actuală a industriei textile arătând dificultăţile cu care are de luptat Profităndu-se de prezenţa d-lui ministru de război general Condeesai, delegaţia economică a discutat eventualitatea comenzilor de postav necesare armatei, pentru ca ă se evite astfel şomajul fabricilor de postav. In urma discutiunilor, s’a hotărât cu ministerul arvustf^c, un zinic un referat în scop dc a se fixa de către ministerul de industrie şi comerţ, preţul de cost al comenzilor ce s’ar face. Apoi, de acord cu ministerul de finanţe, se va decide comenzile ce eventual s’ar face şi eşalonarea preţului acestor comenzi. MICI INDUSTRIAŞI ŞI COMENZILE DE BOCANCI D. ministru Manoilescu a ridicat chestiunea micilor meseriaşi de încălţăminte, cărora s'ar cuveni să li se dea şi în anul 1931 o cotă din comenzile de bocanci necesari armatei, ce urmează a se face. Sindicatul micilor meseriaşi ceruse într’un memoriu ca această cotă să fie de 30 la elită. Delegaţia economică a socotit necesar să li se asigure acestor meseriaşi posibilitatea de lucru şi de existenţă. In acest scop s’a discutat chestiunea cu d. general Condeescu, ministrul armatei, hotărându-se să li se rezerve o cotă de 10—15 la sută din comenzile de bocanci. Această cotă se va atribui conform indicaţiunilor ministerului de industrie şi comerţ, consultându-se sindicatul respectiv. CURBA SALARIILOR SI LUCRATORII CAILOR FERATE Tot d. ministru Manoilescu, de acord cu d. Raducanu, a ridicat n faţa delegaţi©! chestiunea aplicărei curbei de reduceri asupra salariului lucratorile de la C. F. R. Ministerul fusese sesizat de un memoriu al organizaţiilor muncitoreşti ale căilor ferate, în care se cerea să nu se aplice curba lucrătorilor, cari nu sunt slujbaşi bugetari. D. Manoilescu a cerut ca această curbă să nu se aplice acelor lucrători cari nu sunt înscrişi la casa pensiilor şi nu au salariu fix ci lucrează cu ora sau cu bucata. Delegaţia economică şi-a însuşit punctul de vedere al d-lui Migistru Manoilescu iar d. ministru de finanţe a cerut un răgaz până joi, spre a cerceta latura financiară a chestiunei şi a expune hotărârea acestui departament. Şedinţa delegaţiei a luat sfârşit la orele 8. Joi va avea loc o nouă şedinţă a delegaţiei la Preşedinţia Consiliului. CONSFĂTUIREA POLITICA După şedinţa delegaţiei economice a avut loc o consfătuire polică în legătură cu deschderea parlamentului. S-a hotărât ca în viitorul consiliu de miniştri să se aducă un jurnal pentru desfiinţarea vagoanelor ministeriale. Pe viitor, atât membrii guvernului cât şi înalţii demnitari ai armatei şi clerului etc cari beneficiau de vagoane saloane în călătoriile lor, urmează a se folosi de mijloacele de locomoţiune obişnuite. Unificarea asigurărilor sociale Declaraţiile d-lui ministru Haţiegan D. dr. Em. Haţiegan, ministrul muncii, sănătăţii şi asigurărilor sociale, a făcut următoarele declaraţii în chestia,urificarii asigurărilor sociale: La Ministerul Muncii Se lucrează în prezent la unificarea diferitelor sisteme de asigurări muncitoreşti. Sunt convins că majoritatea plângerilor provine din faptul, ca în ţară sunt în vigoare trei sisteme diferite de asigurări, care exercita o influenţă dăunătoare asupra producţiunei. Este o imperioasă necesitate ca cele trei sisteme de asigurări muncitoreşti, să fie unificate într’o nouă lege bazată pe principiile cele mai moderne. DESFIINŢAREA ASIGURĂRILOR MUNCITORILOR AGRICOLI in legătură cu unificarea sistemelor de asigurări muncitoreşti voiu căuta să introduc în lege noui principii de bază. Astfel fiind să se desfiinţeze asigurarea muncitorilor agricoli, care înseamnă mai mult o sarcină pentru asigurările muncitoreşti. Chestiunea asigurărei muncitorilor agricoli o vom aranja in mod facultativ in baza unei legi separate. Cu privire la reducerea taxelor de asigurări respective la contraserviciile ce se dau din partea caselor cercuale de asigurări, d. ministru Madgearu a declarat: — După părerea mea, stabilirea taxelor nu ţine de competinţa corpurilor legiuitoare. Aceasta este o chestiune mai mult de natură administrativă, relativ la care, nu se prevăd, decât anumite principii de bază. Problema taxelor este in strânsă legătură cu puterea de plată a asiguraţilor şi astfel degeaba va fixa legea ca principiu încasarea de taxe urcate, dacă producţiunea nu le poate suporta. AUTONOMIA SERVICIILOR In ce priveşte contraserviciile date de casele cercuale sunt hotărât prin raţionalizarea administraţiei să reduc cheltuelile după posibilitate, asigurând astfel posibilitatea de a sta la dispoziţia asiguraţilor, într-o măsură mai mare. O altă inovaţie a legii va fi descentralizarea complectă a asigurărilor muncitoreşti, dând posibilitatea ca numărul funcţionarilor sa fie redus eliminât din această instituţie birocraţia ce nu-şi are locul." In acest scop, proectul de lege ce se întocmeşte prevede asigurarea celei mai largi autonomii, dând antreprenorilor şi muncitorilor posibilitatea, de a exercita în aceste instituţii un control real. La întrebarea pusă de colaboratorul nostru, relativ la vexaţiunile, la cari sunt expuse întreprinderile pentru păstrarea anumitor dispoziţiuni din lege acum în momentul întocmirii foilantusarilor, a. ministru a binevoit spună: «— Dacă întreprinderile se cred nedreptăţite cu ocazia unor dispoziţiuni, sau a anumite dorinţe în această privinţă, ar trebui să-mi adresez mie aceste plângeri, căci eu întotdeauna am fost pentru asigurarea muncii producătoare, dar până când nemulțumirea intreprinderilor nu va lua o formă concretă va fi imposibil, sa luăm măsurile de îndreptare. Stimularea economiilor Casa de economii a trecut de la administraţiile financiare la P.T. T.—Nouile operaţii de cecuri şi clearing Casa generală de economii a început să funcţioneze. Organizarea administrativă a acestei instiuţiuni este în curs şi se crede că ea va fi desăvârşită în scurt timp. Bazele pe care să instituit Casa generală de economii, sunt: a. celea recomandate de experţi a trei ţări in care funcţionează un asemenea institut- îndrumările au fost date de câte doi experţi germani, englezi si americani. In realitate e vorba de o reorganizare a serviciului economiilor care până acum a ţinut de Casa de depuneri. Serviciul de economii era îndeplinit până acum de administraţiile financiare. Prin noua organizare, acest serviciu va trece în sarcina ofpniilor poştale. In urma unor tratative, a ajuns la o înţelegere între regia P. T. şi Casa generală de economii Acest sistem e adoptat de Germania, Anglia, America şi alte pari. Activul cu care casa de economii îşi va începe operaţiunile e de : 72 923.117 lei numerar 336 197.250 lei în efecte 78.000.000 lei fond de rezervă. Depozitele a trei sute mii depunători au fost preluate de noul serviciu. Totalul acestor depuneri este evaluat la 240.000.000 lei. Două mii oficii poştale, vor primi depunerile. In afară de acesata toate școalele vor avea un mic oficiu care va primi depuneri. Casa de economii va avea un serviciu special pentru cecuri şi clearing. Deoarece legea actuală care reglementează aceste operaţii comerciale are oarecari lacune şi va trebui modificată, acest serviciu nu-şi va începe activitatea decât după 1 Aprilie. Proectul de modificare va fi depus pe birourile parlamentului săptămâna viitoare]. B. Bd- Asanarea financiară a Chinei - O cerere adresata Ligii Staţiunilor - LONDRA 13 (Rador). — Agenţia „Reuter“ află că guvernul din Nanking a adresat o telegramă secretariatului Societăţii Naţiunilor, cerând concursul experţilor societăţii pentru asanarea financiară, a Chinei-Guvernul chinez roagă ca d-1 Salter, şeful secţiunii economice şi financiare a Societăţii Naţiunilor să fie autorizat a veni la Nanking, pentru a ajuta cu sfaturile sale la refacerea economică a ţării. Cererea guvernului chinez va fi examinată în viitoarea sesiune a consiliului Societăţii Naţiunilor. D-l Salter se află actualmente în drum spre India, unde doreşte să studieze economia naţională. CONFLICTUL GERMANO-POLON D. Curtius, ministrul de Externe al Reichului, a renunţat la dreptul său de a prezida sesiunea din Ianuarie a Consiliului Societăţii Naţiunilor şi a rugat pe d. Henderson să-l înlocuiască. Motivul temniţătei este dorinţa primului delegat german de a susţine activ reclamaţiile adresate în chestiunea tratamentului minorităţii germane din Polonia. Calitatea de preşedinte al dezbaterilor i-ar fi îngrădit această activitate. Conflictul iscat au prilejul ultimelor alegeri din Polonia este din cele mai serioase. Poate nu atât prin fondul reclamaţiei, căreia guvernul polon îi opune argumente serioase, intro notă amplă, prezentată secretariatului Societăţii Naţiunilor. Gravitatea rezultă din forma extrem de energică la care, a recurs guvernul german, care, Împotriva tradiţiei ca minoritatea ce se crede persecutată să ridice ea însăşi, plângerea, a sezizat direct Consiliul Societăţii Naţiunilor împotriva unui alt stat. Vom asista astfel la o desbantere, in care nu se mai vorbeşte de tratamentul minorităţilor şi de garanţiile acordate prin tratate, în general şi teoretic, ci de o acuzare pentrucazuri precise, adusă de un stat împo- triva altui stat. Se poate spune că nemulţumirile minorităţii germane din Polonia au servit drept pretext guvernului Reichului, pentru a porni la Genem o ofensivă împotriva Poloniei?* •Greativ# pleacă de la chestiunea minorităţilor, dar ţinteşte mult mai departe. Conflictul germano-polart este permanent, din ziua semnării tratatului de la Versailles. Conflictul acesta da manifestat brutal la Locarno, unde Retekul a refuzat să dea garanţii pentru frontierele orientale poloneze şi opinia publică germană, în aţâţările din ultimele luni, a fost agitată în deosebi, pe chestiunea coridorului din Prusia orientală. Antagonismul politic dintre cele două naţiuni sa manifestat în orice împrejurare, intre altele şi în domeniul economic, ducând chiar la un război vamal, din care mai păgubită nu a fost Polonia. •Guvernul Reichului încearcă, după toate aparenţele, să folosească în scopuri politice, reclamaţiile minoritare. Va fi datoria tuturor prietenilor păcii să împiedece la Geneva o desbatere care ar aluneca de la garantarea drepturilor legitime ale minorităţilor naţionale, spre alte obiective, de care este legată însăşi garantarea statutului european. A. Hg. Modificarea Legii timbrului Parlamentul va avea să dispun la redeschiderea lui următorul proiect de lege pentru adăugirea la, art. 22 din legea timbrului și impozitului pe acte și fapte juridice a următoarelor două paragrafe ce vor purta Nr- 50 și 51* Art. unic. — La art. 22 din legea timbrului şi impozitului pa acte şi fapte juridice se adaugă următoarele două paragrafe ce vor purta Nr- 50 şi 51. § 50.. — Sunt scutite de impozit»l proporţional prevăzut de această lege, cambiile ce se vor emite de debitori şi depune la băncile din ţară* desemnate a acorda credite din împrumutul contractat in străinătate prin Banca Naţională la Banqus d'Acceptation, pentru înlesnirea de credite pe gaj agricultorilor. Sunt scutite deasemenea şi cambiile pe care aceste bănci le vor emite la rândul lor băncilor creditoare din străinătate în executarea acelui împrumut. § 51 — Sunt scutite de impozitul proporţional prevăzut de legea timbrului, toate contractele de gaj ce vor interveni între debitori şi băncile din ţară care vor acorda credite în executarea împrumutului contractat în străinătate prin Banca Naţională la Banque d’Acceptation, precum şi orice acte prin care acest bănci la rândul lor vor ceda contractele de gaj către Banca Naţională