Argus, octombrie 1932 (Anul 23, nr. 5842-5868)
1932-10-01 / nr. 5842
Politica noastră externă în Legăturile României cu Rusia Discursul primar ministru la Cameră - D. jir. Ali Vaida.Voevod, preşedintele consiliului de miniştri şi ministru de Externe răspunzând unei întrebări a d.hu Octavian Goga, preşedintele partidului naţional-agrar, făcută în şedința de ori după amiază, a Camerei, a făcut următoarele declarații : Domnuul prezident, domnilor deputați, regret că dintr'o simplă intrebare, în mod firesc de altcum, din cupunea a degenerat. Vă întreb, oare nu Camera cărei Țări şi cărei Nații sar mai putea întâmpla ca atunci când sunt în curs astfel de tratative importante, când Liga Naţiunilor este întrunită in conferinţă plenară, să se pecindeze nouă oratori, cari să dea aspectul pentru străinătate— cu toate că subliniază, că în caz de pericol suntem cu toţii solidari — parcă nouă păreri ar fi fost exprimate la această tribună (aprinse pe băncile majorităţii)* După, ce vorbeşte de „,uzanţa parlamentară” cuvinte des întrebuinţate de opoziţie, care nu ştie însă a o respecta, primul ministru subliniază declaraţiile tuturor partidelor cari afirmă la orice prilej că atunci când ţara ar fi în pericol vor fi unite ca un tot viguros şi compact, şi continuă: Cred că Liga Naţiunilor este un Instrument de mare importanţă pentru Întreaga omenire. (Aplauze pe toate băncile afară de cele ale L. A. N. C.). Cunosc bine zeflemelele care se debitează în presa umoristică şi nu o mulţime de ziare, de o mulţime de autori şi de scriitori, la toate ocaziunile, prin diferite orfere şi reprezentanţii pe socoteala Ligii Naţiunilor. O ideie nouă pătrunde greu, o ideie nouă nu este înţeleasă la început, nici chiar de selecţii neamurilor. Pe încetul, încetul, însă, se va sălăşlui în sufletul viitoarelor generaţii, ertarea şi priceperea ulluia faţa de alţii şi trebuie sâ fie una din sursele evoluţiei omenirii, nu către pacea aternă, căci în aceea astăzi nu putem crede, dar rm pus în discuţie relatiunile intre noi şi între Rusia. Cred că oricare dintre dv. care işi dă seama de situaţiunea reală, va ajunge la convingerea ca este bine, că este necesar, că ni se impune, ca în urmărirea ideilor Ligii Naţiunilor să căutăm o normalizare a relaţiunilor noastre cu Rusia. Trebuie ca fiecare stat să caute să trăiască în pace, iar noi românii, o naţiune care abia ne vedem înfăptuită unitatea naţională, trebuie să tindem ca prin pacea asigurată în exterior să putem să evoluăm normal, spre ţinta culturii, progresului şi a bunei stări în interior. (Aplauze pe băncile majorităţii). Care metode sunt mai bune, care sunt mai puţin bune, cine este mai potrivit cine este mai puţin potrivit de a realiza înţelegerea, cu toţi vecinii noştri şi astfel şi cu Rusia, aceasta nu depinde nici de mine, nici altul dintre dv., pentru că viaţa polispre evitarea jertfelor sângeroasa pentru unele idei şi unele ţinte care se pot caracteriza: vanitatea vanităţilor care însă provoacă catastrofe de nevindecat pentru mi şi mii de oameni şi de familii. (Aplauze pe toate băncile afară de cele L. A. N. C.). De acee, domnilor, cred că, pentru o naţiune, in situaţiunea noastră geo* grafică şi în starea evoluţiei sociale istorice ^în care ne găsim, nu rămâne decât o singură oaie: să ţină cu toată dragostea, convingerea şi însufleţirea ideia Societăţii Na- Stuntffor* {Aplauze pr to»’ te băncile afara de cele L. A. N. C.) i'-t rî .. tică aduce fluctuaţii, viaţa politică, aduce incidente, iar în momentul când Liga Naţiunilor se întruneşte, pentru a discuta probleme vitale pentru ţara noastră, daţi-mi voie să vă asigur că, având conştiinţa de întreaga mea răspundere, am luat asupra mea sarcina de a nu rămâne fără reprezentanţă la Liga Naţiunilor, numind această comisiune, în fruntea căreia se găseşte d. Madgearu. (Aplauze prelungite, strigăte de bravo pe băncile majorităţii). In ce priveşte rezultatul care , se va obţine ori nu se va obţine, puterea este la dv., judecătorii noştri dv. sunteţi. Până atunci însă, domnilor, vă rog să vă abţineţi de a discuta aceste S chestiuni, chiar dacă sunteţi plini de îngrijorare pentru ziua de mâine a naţiunii. De aceea suntem aci, această bancă ministerială stă la dispoziţia dv. li fiecare dintre noi — ca să vă servească lămuririle necesare, pentru ca nedumeririle şi neliniştea dv. să găsească mângâiere, alinare prin informaţiunile ,Pe cari vi le punem la dispoziţie. Marele rol al Ligii Naţiunilor Legăturile României cu Rusia ! Ca Citimi continuarea la pag. 3* Prietenia româno-franeezâ D-l or, a căzut un cuvânt și la adresa Franței Aş fi curios, ca acel domn orator, care a crezut de bine să facă unele observări critice, să ne arate întrucât politica, nu a guvernului nostru, ci a tuturor guvernelor române, nu a fost bună în ceea ce priveşte raporturile noastre externe cu Franţa? Noi, Franţei îi datorăm, de generaţii, mimai recunoştinţă. (Aplauze prelungite şi îndelung repetate, strigăte de bravo). VOCI: Trăiască Franţa! D. Dr. AL. VAIDA VOEVOD : In război am avut sprijinul ei, la conferinţe am avut generosul ei ajutor, cel mai generos ajutor care 11 putea da o naţiune generoasă ca Franţa, altei naţiuni obiciuite cum era naţiunea noastră. (Aplauze prelungite şi îndelung repetate,ovaţiuni) . Cu perseverenţă şi loialitate Franţa e mare pe aceiaşi linie dreaptă, în ce priveşte România, ca şi în trecut, până în ziua de astăzi. (Aplauze prelungite şi îndelung repetate). Aşa că eu, în calitatea mea de şef al guvernului, sunt sigur şi în numele dv. îmi iau voe, de la această tribună, să aduc tributul meu de recunoştinţă faţă de generoasa Franţă. (Aplauze prelungite şi îndelung repetate. Deputaţii, în picioare ovaţionează Franţa). Demisia d-lni N. Titnlesco 'Acum după această analiză şi consisisre daţi-mi vor să trec la răspunsul pe care sunt dator să-l dau d-lui Goga. Cu d-l Titulescu eu am dus relaţiile cele mai bune şi am convingerea că şi acum este la fel, ba am primit chiar dela dumnealui, nu de mult, o asigurare, printr’un prieten, că dânsul nutreşte faţă de mine, personal, aceleaşi sentimente de dragoste şi stimă pe cari le nutresc eu faţă de dânsul. Vasăzică, domnilor, chestiunea personală care se discută prin ziare trebue cu desăvârşire exclusă aici. In rest rămâne chestiun Mblil. Nu cred că pe d. Titulescu l-au înduplecat nemulţumiri cu felul de tratative, cum s’a spus aici în discuţiune. Cred că aici au fost cauze mult mai adânci, pentrucă, Înainte de toate, eu îl consider pe d. Titulescu ca pe un om de stil prea mare, ca să cutez să-l degradez la aprecierile pe care le văd Intr’un organ sau altul de publicitate care voesc să reducă la chestiuni raid și meschine hotărârea d-lui Titulescu de a-și fi dat demisia. . . ANUL XXIII No. 5842 CX^iaue FV EXPOSITift PERMANENTA a INDUSTRIEI ROMANESTI PALATUL CICLOP 15 Oct. 1932-15 Oct. 1933 AB O N AME N TE: IN TARA Un an 1000 lei 6 luni 550 » 3 luni 300 » IN STRĂINĂTATE Un an ^200 lei 6 luni 1300 » 3 luni 800 » 3 lei In teri, 6 lei in streinitate \ 8 PAGINI Sâmbătă 1 Octombrie 1932 EXPOZITIA PERMANENTA a INDUSTRIEI ROMANESTI PALATUL CICLOP 15 Oct. 1932-15 Oct. 1933 ORGAN ZILNIC AL COMERTULUI | Fondatori: & PAUKER «1 . F. VALENTIN I. . I " i 9; • .i » ti i BIROURILE: București, Str. Constantin Mills No. 24, EL V INDUSTRIEI si FINANTEI " TELEFON: 1 0693 |102369 PUBLICITATEA se primeşte la Administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate raport excepţional al Consilierului Tehnic Situaţia economică şi financiară a României „România suferă de deficit bugetar cronic, de investiri şi cheltueli generale exagerate, de lipsa creditului pe termen scurt... Nici un progres real nu poate fi dobândit, decât printr’o adâncă schimbare a insăşi metodelor financiare“ D. Roger Allisoin, consilierul tehnic al Băncii Naţionale, a făcut un raport excepţional despre situaţia economică şi financiară a României. Consilierul tehnic spune căi „foarte gravele ”Perioada scursă de la al doisprezecelea raport trimestrial al consilierului tehnic, în Februarie trecut, până in momentul de faţă a fost însemnată printr’o agravare rapidă şi extrem de serioasă a situaţiei. Deficitul permanent al bugetului a obligat Ministerul de Finanţe să suspende la un anumit moment chiar plata salariilor şi a sporurilor şi să recurgă la unele resurse cu un caracter excepţional şi asupra, cărora, cele mai exprese rezerve trebuesc făcute. Banca Naţională a fost lipsită prin ultima legislaţie asupra datoriilor agricole şi comerciale de orice posibilitate de a aduce o politică convenabilă de credit ii s’a găsit ameninţată in misiunea sa esenţială. Drept urmare a trebuit să ceară guvernului să repue în vigoare un control al comerţului de devi-Situaţia de la sfârşitul anului 1931 dădea loc la preocupări serioase, dar greutăţile de atunci nu păreau de netrecut. Retragerea creditelor străine şi a depunerilor interne se oprise şi se trecuse peste urmările crizei lirei sterline. Banca Naţională se găsea cu sarcina unui portofoliu greu încărcat, dar a fost cu putinţă, cu toate cele câteva căderi individuale, să evite orice măsură generală vătămătoare creditului, ceea ce era un avantaj real Libertatea schimbului a fost menţinută fără nici o restricţie şi stocul de aur sau devize-aur în întregime şi imediat disponibil atingeaproape 16 miliarde cu o proporţie de acoperire de 36 la sută. Exportul fusese foarte activ şi cu toată scăderea preţurilor, excedentul balanţei comerciale se menţinuse în 1931, la acelaş nivel ridicat ca în 1930. Lipsa şomajului şi abundenţa recoltei de porumb asigurau, orice s’ar fi întâmplat, ţara, împotriva greutăţilor interne reale. Se putea deci ,cu drept cuvânt spera, că echilibrul economic, după grava sguduire din 1931, putea fi restabilit fără îndoială la un nivel mai scoborât ca înainte, dar solid. . ...... De altfel, măsuri fusese luate pentru a asigura, atât Băncii Naţionale cât şi guvernului, unele ajutoare externe, limitate, în aşa fel încât să prevină orice surpriza. Nu se putea spera, fireşte, în menţinerea acestei situaţii ■ relativ satisfăcătoare, decât dacă am Aceste două legi au fost votate şi promulgate în 19 şi 25 Aprilie 1932. Părerea consilierului tehnic despre chestiunea datoriilor a fost expusă în mai multe rânduri în rapoartele trimestriale şi a făcut obiectul unui numeros schimb de vederi, atât cu guvernul român cât şi cu Banca Naţională. In fapt, legea aşa cum a fost votată, atrăgea după sine urmări cât se poate de grave atât pentru Banca Naţionala cât şi pentru creditul public şi particular. Pe deasupra ea impunea tezaurului, sarcini cari idei nu fusese măcar evaluate, dar cari erau considerabile. Legea lichidării judiciare a datoriilor comerciale suprima de fapt falimentul și aproape orice garărite pentru creditorivenimente cari s’au produs din februarie şi până avânt fac , obiectul principal al acestui raport Dăm mai jos părţile principale ale acestui raport reze, astfel că România a pierdut beneficiul pe care il avea din rezistenţa in fata crizei bancare din anul trecut şi din menţinerea unei libertăţi complecte a schimbului. In timpul acesta guvernulromân ceruse să se facă o expertiză a situaţiei financiare a tarei. Această expertiză a fost făcută în Aprilie şi Mai trecut, de d. Charles Rist, al cărui raport despre finanţele publice româneşti a fost publicat în două părţi • • In urma acestui raport, guvernul român a cerut colaborarea tehnică a societăţii Naţiunilor şi studiile necesare acestei colaborări sunt în curs. Situaţiacorsiică generală şitârgul astfel Influenţate în chip hotărâtor de aceste evenimente. Se pot deosebi astfel mai multe perioade succesive. '.) fost unite condiţii principale, ar fi îndeplinite, şi mai ales * a) Urmărirea energică, de către Banca Raţională Şi guvern a unei politici generale tinzând la restabilirea creditului sprancinat de criza din 1931, la desumflarea, chiar înceată, dar redă, a portofoliului Băncii, şi la scăderea tezaurizării, redând încredere pieţei. b) Restabilirea, printr’o politică de tresoserie foarte severă, a echilibrului, cel puţin elementar, ci încasărilor şi cheltuelilor lunare, în aşa fel cum nu se sporească arieratele existente şi să se îndepărteze orice primejdie de inflaţie pentru nevoile Tezaurului, în aşteptare ca reforme mai adânci să îngădue restabilirea unui echilibru bugetar real. Evenimentele primului trimestru al anului 1932 au adeverit în întregime prevederile Băncii Naţionale. Deoarece, cu toate greutăţile crescânde ale comerţului exterior şi primejdia pecare tezaurizarea o constituia, cu toată această epocă, piaţa schimbului a dat dovadă de o linişte desăvârşită, vânzarea devizelor Băncii fiind strict proporţionată cumpărăturilor de toamnă şi inferioară cu jumătate eşirilor dela începutul anului 1930 şi cu trei sferturi celor dela începutul anului 1928, şi asta deşi convertibilitatea leului se făcea fără vreo restricţie şi nici un fel de reglementare. Din nenorocire, politica urmată de guverne, în timpul acesta, a zădărnicit aceste perspective oarecum nrielnicerea veniturilor în raport Cu anul trecut creştea, în consecinţă, şi la criza aprigă prin care trece tresorăria neputincioasă să facă faţă celor mai ele-Pe când în Ianuarie şi Februarie eşirile de devize la Banca Naţională fusese slabe şi chiar făcuse sold pozitiv de cumpărare, odată ce aceste legi au fost votate se constată numaidecât: a) o încetare complectă a cumpărărilor de devize provenind din exportațiuroij b) o cerere activă de devize provocată de o fugă rapidă a capitalurilor $ c) o încetare complectă in executarea de _ către debitori a obligațiunilor lor I d) o dificultate crescândă în perceperea ^veniturilor, ^fiscale. Scade-V\ In aceste împrejurări, Banca Naţională se hotărîşte, cu toate neajunsurile unei asemenea măsuri, să restabilească un control al comerţului de devize, pe care împrejurările îl făcuse de neapărată nevoe. Printro decizie a Consiliului de miniştri din 18 Mai, legea din 23 Februarie e repusă în vigoare, orice vânzare sau cumpărare de devize fiind rezervată de aci încolo Băncii Naţionale. Aceasta a stabilit imediat un serviciu al devizelor şi a luat diferite dispoziţiuni,având ca obiect interzicerea oricărui export de capitaluri, centralizând devizele provenite dinexport şi rezervând acestea pentru plăţile externe legitime. - -....... - - - " Această reglementare, fără îndoială?" absolut trebuincioasă în împrejurările în care Banca Naţională se găsea, a îngăduit cumpărarea lunară începând din Mai a unor sume importante şi cu cari s’a putut face faţă transferurilor de Stat, eliberându-se pentru comerţ sume de asemenea importante. E totuşi neapărată nevoie ca după primele greutăţi inerente unei organizaţiuni de acest fel, să se ia măsuri pentru îndestularea Era totuşi nevoie să se stabilească un program provizoriu pentru perioada de câteva luni ce trebuia fatal să se scurgă, înainte ca această colaborare să fie efectiv organizată. Lăsând deoparte toate arieratele şi cheltuelile noui ale bugetului extraordinar cu neputinţă să fie plătite, rămânea faptul brutal, că încasările lunare nu treceau în medie de 1200 până la 1300 milioane, pe când cheltuelile lunare absolut trebuincioase se ridicau la cel puţin 1700 sau 1800 milioane. Era desigur cu neputinţă să nu se recurgă la resurse excepţionale pentru a se plăti cel puţin salariile şi cheltuelile curente. Guvernul luă deci, după o înţelegere cu Banca Naţională, un oarecare număr de dispoziţiuni al căror rezultat a fost de a aduce în Tezaur o sumă, de aproape 1508 milioane, fondurile folosite având, de altfel,, o destinaţie legală sau contractuală a definitivă, nu au putut fi întrebuinţate decât provizoriu, singura justificare a acestor prelevări fiind evident de a câştiga timpul necesar pentru a lua măsuri serioase, singurele capabile să aducă situaţiei o imbunătăţire reală şi durabilă. Din nenorocire, deşi s’au luat unele măsuri de amănunt in perceperea impozitelor şi cu toate că incasările s’au îmbunătăţit chiar, pentru moment, încasările au fost cu totul neîndestulătoare. Guvernul socoti necesar, în aceste condiţiunî, să-şi procure încă un ajutor bănesc destul de însemnat pentru a forma o rezervă în vederea lunilor viitoare. Astfel el a fost pus în situaţia să negocieze cu un grup de bănci străine un avans provizoriu fixat la 50 milioane franci elveţieni, a căror contravaloare — adică 1.612,9 milioane lei — Banca Naţională i-a mentore din îndatoririle sale, se adaugă nesiguranţa cu privire la valoarea contractelor particulare, creând un puternic sentiment de îngrijorare. Tat data de 3 Septembrie, în urma operaţiunilor de trezorerie menţionate mai sus, totalul mijloacelor de plată [în circulaţie (hârtie - monedă, moneda divizionara, conturi curente) se ridica la echitabilă a tuturor nevoilor recunoscute ca drepte şi pentru înlăturarea măsurilor arbitrare. Greutăţile tezaurului Totuşi criza tezaurului devenea din ce în ce mai aprigă. Cu toată slăbiciunea vădită a veniturilor şi împotriva regulilor bugetului lunar, s’au făcut ordonanţări masive, mai ales cu titlu de perioadă complimentară a anului 1931, lăsăndu-se astfel fără eficacitate vigoarea reală cu care se stabilise şi aplicase bugetul anului 1932. Dealtfel, veniturile nu mai ajungeau nici măcar ca să acopere cheltuelile normale reduse la mai puţin de 2 miliarde pe lună.. Ancheta, întreprinsă de d. Charles Rist a îngăduit o exactă definire a situaţiei şisă se cercetare cauzele şi remediile, acestea nsputând fi găsite decât intr’un plan de ansamblu, cuprinzând modificări în legislaţie, fiscalitate, la cheltuelile publice şi în organizaţia administrativă. Guvernul român îşi a arătat voinţa de a întreprinde această operă neapărat necesară şi, pentru a o îndeplini cerem Societăţii Naţiunilor, colaborarea ei tehnică, pus-o la dispoziţie, la 15 August. E neîndoelnic, că aceste operaţiuni au însemnat pentru Banca Naţională o sarcină foarte grea, deoarece Trezoreria varsă economiei private sub formă de salarii, pensii, etc., sume totdeauna superioare celora pe care economia privată le varsă sub formă de venituri bugetare Statului şi pentru că expedientele întrebuinţate au tocmai drept scop să acopere această diferenţă prin punerea în circulaţie artificială a unor mijloace de plată suplimentare, care nu sunt datorite unei îmbunătăţiri reale ale balanţei conturilor. Misiunea monetară esenţială a Băncii Naţionale este, prin aceasta, considerabil înrăutăţită Cum pe de altă parte, recentele modificări ale legislaţiei au adus Băncii Naţionale şi statului său o atingere extrem de serioasă şi, suspendând de fapt orice sforţare a debitorilor de a plăti, au făcut iluzorie orice micşorare a fondurilor tezaurizate şi orice desumflare a portofoliului, e vădit că hotărârile în măsură să modifice radical politica generală de curând urmată sunt din cele mai urgente. Totul atârnă în clipa de faţă de repeziciunea şi energia cu care vor fi luate măsurile de însănătoşire a finanţelor publice şi a creditului privat, măsuri ce se impun hotărâtor şi de care se leagă azi orice politică monetară, 29.617 milioane, ceea ce reprezintă o creştere de aproape6 miliarde faţă de cifra din 1931 şi de 6 miliarde faţă de cifra din 1930, la aceeaş epocă. E neîndoelatic, că această circulaţie e artificial exagerată. Ea arată, nu un progres după cum se pare că gândesc unii, ci un pericol mare. Nu e simptomul neîncrederii şi al tezaurizării. Acelaş lucru se poate spune despre activitatea unor industrii ca de o pildă Industriile in legătură cu clăditul. O adevărată febră de construcţii s’a înregistrat din primăvară. Capitalurile tezaurizate caută sub această formă o întrebuinţare productivă. Cu toate că, din punct de vedere individual, această întrebuinţare e o Investire, din punct de vedere al economiei ţării, e o reală consumare în salarii, cumpărături, câştiguri etc. a capitalului de rulment, şi aşa prea slab in România. E, în acelaş timp, un element mai mult, de depreciere a valorilor imobiliare existente, care au suferit până acum o mare scădere, deci o nouă cauză de insolvabilitate pentru o întreagă categorie de debitori. E paradoxal că legislaţia, şi omulcor,ebite legislaţia fiscală COSIR nuă, în aceste condiţii, să încurajeze, în paguba Trezoreriei construcţiile noui prin favoruri şi degrevări consimţite atunci când puterile publice aveau să lupte împotriva lipsei de locuințe. România suferă, din nenorocire, de metode financiare defectuoase: deficit bugetar cronic, învestiri și cheltueli generale exagerate, lipsă de adevărat credit pe termen scurt, metode care toate duc la distrugere sistematica a fondurilor de rulment şi a capitalurilor lichide. E inevitabil ca, in aceste condiţii, circulaţie să se menţie în timp normal la un nivel extrem de scăzut sau să nu se umfle, decât artificial, cum e cazul azi, fără nici un câştig, ba dimpotrivă, cu preţul unui mare pericol pentru întreaga economie naţională. Nu se poate înfăptui nici un progres real decât printr-o modificare profundă a însăşi metodelor financiare. Totalul angajamentelor la vedere (hârtie-monedă şi conturi curente) a rămas, din cauza acestor împrejurări ,la nivelul ridicat de 27.919 milioane, la data de 3 Septembrie. Stocul de aur şi devizeaur, la 10.023 milioane, iar procentul de acoperire, la 35,90 la sută. Toate transferturile privind scadenţele datoriilor externe au fost regulat asigurate la datele contractuale, proviziunile in lei pentru viitoarele scadenţe, atât ale Statului cât şi ale Casei Autonome, în întregime constituite,. Iar Banca Naţională a mai pus în rezervă, în afară de stocul de aur, aproape totalitatea devizelor necesare la rambursarea recentelor, credite de trezorerie. BALANTA COMERCIALA Primul semestru al anului 1932 a fost caracterizat printr’o nouă şi considerabilă scădere a comerţului exterior, în genere. Totuşi, soldul activ al balanţei comerciale s’a menţinut exact la acelaş nivel ca în 1931, cu un excedent de export — din Ianuarie până in iunie — de 2 miliarde. Raportul conţine apoi, în anexă, documentele pe care d. Auboin le-a dat Băncii Naţionale şi guvernului în ce priveşte legea datoriilor agricole şi legea pentru lichidarea datoriilor judiciare. Situaţia generală şi târgul monetar Primul trimestru 1932 Legea datoriilor agricole si legea lichidării Controlul comerţului de devize mutiti uicu ca **» Măsuri provizorii Situatia actuala