Argus, decembrie 1933 (Anul 23, nr. 6196-6219)

1933-12-08 / nr. 6202

ANUL XXIII No. 6202CITIȚI SI I RĂSPÂNDIȚI ÎZIARULj nostru ! »«4 ABONAMENTE ■ II STRAINATATE Un an t .2200 lei 6 luni. • * 1300 m 3 luni • • • 800 „ 3 lei in tară, 6 lei in streinătate IN TARA Un an • ■ * 1000 lei 6 luni • « . 530 * 3 luni '«1 . 300 ,, ORGAN ZILNIC AL COMERȚULUI Fondatori: S. PAUKER si H. F. VALENTIN BIROURILE: Bucureşti Str. Constantin Miile No. 24 EL 8 PAGINI INDUSTRIEI şi FINANŢEI TELEFON: 30544 Vineri 8 Decembrie 1933 CITIŢI ŞI RĂSPÂNDIŢI ZIARUL nostru !*.. PUBLICITATEA se primeşte la Administraţia ziaruri şi la toate agenţiile de publicitate D. Delaisl şi problema monetară .de tine, acum, la Viena o conferinţă economică pan-europeană în cadrul mişcărei de uniune europeană, mişcare pornită şi întreţinută de contele Rudenhove-Ca- Iergi. In această conferinţă se discută, cum este şi natural, printre alte probleme economice şi problema monetară, D. Francois Delaisi cunoscutul economist, francez, reprezintă Franţa — bineînţeles nu oficial, ci ca aderent al ideii pan-europene. •Tot ce spune d. Delaisi, are o deosebită importanţă dat fiind renumele şi competinţa sa în materie. Totuşi, suntem surprinşi văzând în dările de seamă de la Viena, o propunere foarte curioasă pe care d. Delaisi ar fi făcut-o pentru îmbunătăţirea situaţiei monetare a ţărilor agricole din Centrul şi Răsăritul Europei, printre care şi România. Nu avem decât nişte rezumate necomplecte, transmise prin telegraf, din raportul d-lui Deiaisi. Fiindcă din aceste fragmente telegrafice, ar reeşi că d. Deiaisi propune, in definitiv, reducerea valorei monedelor ţărilor agricole faţă de aur, sau ceia ce se cheamă la noi „restabilizarea“, credem că un răspuns negativ putem da d-lui Delaisi, chiar cu teama de a n© fi grăbit şi de a nu fi aşteptat detaliile raportului. Din informaţiile de la Viena arrezulta că, reprezentantul Franţei la conferinţa pan-europeană, se aşteaptă să vadă, în curând, lira engleză şi dolarul stabilizate cam la şaizeci la sută din valoarea lor anterioară. Monetele anglo-saxone ar reveni, deci, la convertibilitate liberă în aur cu o reducere de patruzeci la sută, faţă de paritatea lor normală. îndată după această stabilizare anglo-americană, statele agricole ar trebui să făcă, şi ele, o reducere a valorei monedei lor faţă de aur, cu dublul scop de a uşura, pe de o parte, datoriile agricole şi de a crea în mamele statului, pe de altă parte, disponibilităţi de numerar pentru a umplea deficitele bugetare şi a susţine instituţiile de Credit. Aceste disponibilităţi de numerar, statul le-ar câştiga dintr’o nouă evaluare a rezervelor de aur de la Banca Naţională. Dacă lacursul de trei centime aur, de pildă, am avea o circulaţie de douăzeci şi cinci miliarde lei, la cursul de oentimă şi jumătate emisiunea noastră fiduciară sar putea urca până la cincizeci de miliarde lei Statul ar lua de la Banca Naţională Cele douăzeci şi cinci miliarde, cesar putea tipări îndată ce cursul leului ar fi aşezat la una şi jumătate centimă aur. Cu banii aceştia, Statul şi-ar plăti datoriile flotanteşi ar putea deschide şi credite deajutorare a agriculturii şi a industriei pentru a spori circulaţia şi a înviora viaţa economică. Toate aceste argumente în favoarea restabilizărei le cunoaştem Cu mult înainte de a fi fost adusede d. Delaisi. America este de mai bine de opt luni prada unor încer- cări zadarnice de a provoca uşurarea datoriilor agricole şi reluarea activităţei economice prin restabilizare, prin reducerea valorei monedei Să zicem, insă, că experienţa americană e prea îndepărtată şi prea complicată pentru a fi invocată, acum, împotriva ideii de restabilizare pe care o predică şi d- Delaisi. Care ar fi rezultatul unei politicide restabilizare, la noi, de pildă? Problema datoriilor agricole în-, greutate prin depreciarea bunurilor şi creşterea valoarei monedei, la noi nici nu se mai pune. In orice caz, reducerea lor cu douăzeci la sută, aşa cum pare a rezulta din planul Delaisi, nu ar satisface, la noi, pe nimeni. Dela 1929 încoace, putem spune că la noi nu s’au mai plătit datorii. Pentru agricultori ,cel du-,ţin, reducerea datoriilor este radicală, căci sistemul moratoriilor, ca complectare a legilor de conversiune, a sfârşit prin a demoraliza pe creditori în aşa fel, încât ei ar fi, azi, bucuroşi să primească măcar treizeci la sută din creanţe. Cu toate că agricultorii n’au fost tulburaţi de creditori, totuşi situaţia economică generală nu s’a îmbunătăţit cu nimic. Dimpotrivă. Criza se desfăşoară la noi, agravându-se, ca şi când noi n’ar fi existat o problemă a datoriilor. Dacă treim la celălalt avantaj al restabilizărei, la procurarea de fonduri în mânile Statului, nu vedem pentru ce ar fi nevoie de falsificarea banului, când Statul a găsit un mijloc mult mai simplu de a face faţă situaţiei El nu plăteşte: creditorilor interni li se oferă bonuri de impozite, iar creditorilor externi o conversiune forţată, bazată pe reducerea veniturilor şi pe imposibilitatea transferului. Să presupunem, că atracţia unor miliarde noui ar determina un guvern, lacom de succese ieftine, să facă restabilizarea leului. Datoria externă nu ar fi întru nimic influenţată în bine, ci, dimpotrivă. Chiar dacă ar dispărea neputinţa transferului, încă ar trebui un timp îndelungat până când Statul să-şi sporească veniturile în proporţie cu deprecierea monedei, pentru a putea face faţă cuponului extern. Datoriile interne, plătite cu moneda redusă, ar constitui un imbold pentru guvern de a nu mai încerca echilibrarea bugetului prin economii şi de a nu mai pune frâu tendinţei de creştere nemăsurată a sarcinilor Statului Restabilizarea ar deveni, în mod fatal, un mijloc de a creia fonduri noui în fiecare an şi, astfel, FINANŢELE PUBLICE AR FI ÎMPINSE CĂTRE CATASTROFA, PRIN NIMICIREA VALOAREI BANULUI Ceea ce lipseşte ţărilor agricole nu e un artificiu pentru creşterea aparentă a preţurilor. Datoriile vechi îngreuiate prinsporul de valoare a monedei, ca şi deficitele bugetare, sunt provocate de lipsa de debuşeuri şi de preţuri la produse. Dacă, în loc de toată această teorie, d. Delaisi ar fi arătat ţărilor agricole un mijloc de a plasa, în ţările industriale, produsele lor măcar cu jumătate din preţul pe care îl iau agricultorii protejaţi din acele ţări, toată discuţia în jurul artificiilor monetare ar fi devenit, vădit, nefolositoare şi absurdă. Fără debuşeuri şi fără preţuri la produse, orice artificiu nu poate decât să strice, fiindcă împiedică statele agricole, lovite de sărăcie, să se adapteze la sărăcie, înainte ca adaptarea să fi devenit prea dureroasă sau cu neputinţă de făcut, fără convulsiuni revoluţionare primejdioase. Dacă, de pildă, ţara noastră ar fi făcut, de la 1929 până astăzi, o politică despre economii bugetare şi de reduceri a tuturor cheltuelilor publice, în proporţie cu reducerea veniturilor, aşa cum ziarul nostru a cerut-o neîncetat şi stăruitor încă din iulie 1929, noi n'am avea, azi, nici una din problemele care ne îngrijorează. Din nenorocire, am mers cu cheltuelile tot în sus, pe când veniturile au mers tot în jos Golul între venituri şi cheltueli l-am umplut cu diferite artificii Restabilizarea ar fi cea din urmă şi cea mai amară rătăcire cu putinţă. După ea, s’ar mai putea urma decât anarhia A. CORTEANU PIAŢA 6 Decembrie Dolarul a suferit o nouă scădere. La Paris cursul lui a scăzut la 16.10, la Londra 5.15.25 şi la Zurich la 3.25. • L Lira stenllă cotează 83.02 şi jumătate la Paris, 83.03 la Londra şi 16.83 jum. la Zurich. Marca germană cotează 123.15 la Zurich şi 13.64 la Londra. Cursul lirei italiene a rămas neschimbat la 27.21. * Din cauza sărbătoarei târgul liber al acţiunilor a fost neactiv. Cursurile au rămas aproape neschimbate. S-au încheiat tranzacţiuni puţine.* Piaţa cerealelor continuă să fie plăcută la orz şi porumb. Preţurile ce se plătesc sunt peste paritatea străinătate], din cauză că exportatorii au angajamente în compensaţie. Sosirile de orz sunt pufine în interior, deasemenea sosesc putine porumburi la Constanţa din cauza restrictiunei de a nu se incărca vagoane pentru acest port decât in anumite condiţiuni. Situaţia mărfurilor aflate în silozurile portului Constanţa pe ziua de 4 ori a fost următoareaporumb 1289 vagoane, grâu 273 vagoane, orz 2234 vagoane, ovăz 29 vagoane, măzăriche 143 vagoane, floarea soarelui 8 vagoane, mazăre 32 vagoane, meie 6 vagoane cânepă 13 vagoane total 4042 vag., fată de 5196 vag. la 4 Noembrie a. c. Raportul d-lui Roger Auboin va apare abia în Ianuarie. Materialul necesar Întocmirii acestui raport a fost adunat franţa opreşte exportul de grâu Ministerul de agricultură francez a incunoştiinţat pe reprezentanţii comerţului de cereale că faţă de preţurile scăzute de CU piaţa mondială, conastând cu preţurile interne, exportul de grâu din Franţa rămâne până î® t*°uî dispoziţiuni, prombit« Morile şi exportatorii nu vor mai obţine nici un fel de licenţe de export. Băncile iugoslavă se împotrivesc conversiunei agrare Congresul institutelor bancare iugoslave a luat o hotărâre împotriva proiectului de conversiune agrara. O nouă emisiune de monete divizionare in Germania Printre expedientele folosite de guvernul german In combaterea crizei bugetare de si apropiata emisiune de monetă divizionară de nichel. Piesele de o marcă in argint vor fi înlocuite prin monete de nichel iar greutatea monetelor de argint de o marcă două mărci va fi redusă- Rezultatul a“ltor operațiuni e apreciat la 215— 230 milioane mărci* Un nou regim de contingentare? I. B. Demetrescu secretar general al Camerei de comerţ germano-române, Benin Regimul devizelor împreună cu regimul contingentării constituesc astăzi baza politicei valutare şi politicei comerciale. De acest regim depinde desvoltarea comerţului nostru exterior, relaţiile noastre cu pieţele străine şi în bună parte organizarea producţiei, a creditului şi a circulaţiei fiduciare. Este deci natural ca problema contingentării să constitue un punct din cele mai importante din programul guvernului. Faptul că în acest program se anunţă modificarea regimului conţin gen tarii cu tendinţa de suprimare complectă a îngrădirilor existente este îmbucurător şi a avut darul să nască în cercurile economice o vie discuţie pro şi contra în lumi, nu intereselor diferitelor cercuri de activitate .economică, in coloanele acestui ziar d-nul Ştefan I. Dumitrescul aduce o contribuţie interesanta, la luminarea acestei probleme ajungând la soluţia: nu suprimarea regimului contingentării ci perfecţionarea sa. In posibilitatea de suprimare a regimului de contingentare, în absoluta reintronare a unui regim de libertate în comerţul cu străinătatea, nu poate spera nimeni din cei ce cunosc situaţia actuală în comerţul internaţional. Nu numai faptul că ne trebue un mijloc de apărare faţă de regimele din alte ţări face necesar un sistem de control al comerţului extern, dar chiar într’un caz de libertate relativă în ţările cu cari avem relaţii de schimburi mai intense, ţara noastră nu ar putea să introducă această libertate şi din motive binecuvântate. CÂTEVA PILDE... Mă mărginesc la câteva exemple. Comerţ liber ar însemna aprovizionarea din acele țări cari oferă și conditții continuarea în nan- 2-a . Acordul româno-german pentru valorificarea cerealelor f • ....... hks&mii*»1111”111 Consorţiul german a propus modificarea lui im luna August sa încheiat, it Capitală, un acord comercial între guvernm român şi un consorţiu german. Prin acord, consorţiul german, s’a obligat să cumpere în România o cantitate de zece mii vagoane grâu cu preţul mondial socotit sob Brăila, plus zece la sută precum şi o cantitate de patru zeci de mii vagoane orz şi porumb. Cerealele aveau o valoare globală de circa un miliard lei. In schimbul acestei cumpărări, consorţiul german a căpătat dreptul să exporte în România, diferite produse: culori de anilină, chimicale, articole farmaceutice, droguri etc., într’o valoare totală de 540 milioane lei. O clauză foarte importantă a acordului a fost obligaţia ce şi-a luat-o consorţiul german, de a cumpăra in fiecare lună, cereale IN SUMA DE CIRCA 150 MILIOANE LEI, in așa fel, incăt, în primele cinci luni de execuție a acordului, să se exporte, în Germania, cereale INTR’O VALOARE TOTALA DE 750 MILIOANE LEI. Pentru restul până la un miliard, cât reprezintă totalul angajat prin acord, s’a prevăzut o procedură specială. La rândul ei, România s’a obligat să cumpere cantitatea mai sus pomenită de articole germane, în valoare de 540 milioane lei, în optsprezece luni. E bine*■ 'hkm că din consorţiul german fac parte. G. Farbenindustrie —■ din partea industriei — sir Getreide-industrie, und Kommtsbn A. G. — din partea cerealiştilor importatori. încă dela începutul aplicarii acordul de mai sus s’a lovit de mari greutăţi. Cantităţile de cereale pre După cum se vede din ăfrele de mai sus, s'a produs o scădere catastrofală a exportului nostru în aer luate de consorţiul german, au mania. An cu an, lună cu lună, ex-i SFERT ca în amil Imtosx mi mm«, vnu se apropiau mei pe departe de cele prevăzute în acord. Noi, cari am înţeles să aplicăm cât mai larg prevederile acordului şi să importăm cantităţile de articole industriale la cari ne-am obligat — ne-am văzut astfel sfiiţi sâ ne reducem imp^raţile. In felul acesta, ACORDUL A DEVENIT INOPERANT. O situaţie păgubitoare pentru ambele părţî. Mai ales, consorţiul german care făcuse unele avansuri financiare şi-a văzut interesele nesocotite. De aceea, reprezentanţii lui in România, au făcut ministerului de industrie de a schimba. Ei au arătat că neexecutarea acordului se datoreşte unor cauze neprevăzute — lipsa unor cantităţi exportabile de grâu şi porumb in ţara noastră — şi, prin urmare, cer să se schimbe grâul şi porumbul cu alte articole. Problema e foarte grea, fără îndoială. Căci, în acest caz, am fi obligat să vindem consorţiului german produse pe cart, in orice caz, ie putem vinde. Chestiunea încă n’a fost deslegată. Conducători! Ministerului de Industrie şi comerţ o studiază i°' că. Voi da tm răspuns In puţine zile, propunerea de a textul acordului. Schimbat tie mărfuri intre România şi Germania Pentru documentarea cititorilor, r furi intre România şi Germania, nu iată cum a evoluat schimbul de măr ultimii ani: Importul României im Germania: portul a descrescut întruna, până când am ajuns sa exportăm în anul acesta, MAI PUȚIN CA UN Furnizorii Statului şi bonurile de impozite Cereri drepte care aşteaptă o dreaptă deslegare Uniunea generală a industriaşilor din România, a cerut de multă vreme autorităţilor în drept să nu se mai creieze pe cale de interpretare a legilor în fiinţă, noul impozite şi taxe pe industria. Un asemenea impozit era, de pildă, acela instituit de vre-un an de zile, care pe calea de Interpretare a Legei pentru impozitul pe lux și cifra de afaceri, impunea la cifra de afaceri energia electrică și combustibilul produs de diferitele industrii pentru trebuințele lor proprii .Nici una din prevederile legii de mai sus, nu indica această impunere a industriei, totuşi în mod arbitrar, pe cale de interpretare organele superioare fiscale dăduseră această dispoziţie, fără a ţine seamă de protestele întemeiate ale diferitelor industrii în parte şi de intervenţiile repetate ale organizaţiei lor profesionale. D. subsecretar de stat Slăvescu examinând chestiunea, a recunoscut arbitrarul şi a ţinut să facă dreptate, subliniind chiar în comunicarea adresată organelor fiscale în subordine, că în urma intervenţiei U. G. I. R., constatând ilegalitatea acestei impuneri, o suprimă. * Tot aşa, zilele trecute o delegaţiune de fabricanţi de confecţiuni, prezentându-se d-lui ministru Slăvescu, şi arătându-i că este un nousens ca o haină, un patoft sau pardesiu care se vinde cu două-trei mii de lei orăşanului nevoiaş, să fie impuse cu taxa de 16.50 la sută, pe lux, dacă sunt căptuşite cu un metru de mătase satinată, — a recunoscut dreptatea industriaşilor, reducând taxa la cifra legală de 2.50 la sută, rezulat ’a caren’a fost chip să se ajungă, după multiple şi repetate interventiuni în trecut. Se va obiecta însă de unii, că nici excesul de generozitate în folosul contribuabililor, nu e în folosul fiscului. In aparentă, așa e. In realitate însă și mai ales în cazul special de care ne ocupăm, nu vedem generozitate ci din potrivă spiritulpractic al ministrului. Confectiniile eftine, nesuportând taxa pe lux de 16 la sută, obliga pe fabricanţi să confecţioneze hiine fără căptuşală. Statul, deci nu mai încasa nimic la acest capitol. Reducând taxa la o cifră suportabilă, confecţiunile vor fi din nou căptuşite cu mătase eftină, industria respectivă îşi va relua desvoltarea şi deci statul la o taxa mai mică va încasa mai mult decât sub regimul din trecut. . * In aşteptarea unei soluţii drepte mai există la Ministerul de finanţe, încă o cerere foarte dreaptă a unei categorii de industriaşi. E de sperat că actualii conducători ai acestui departament, cunoscători ai nevoilor Industriei, prin situaţiunile ocupate de ei in trecut în economia particulară, vor şti s’o rezolve în spirit de largă înţelegere. I Iată de ce e vorba: In anul 1931, Statul a comandat Industriei, pânzeturi pentru rufărie, bocanci şi alte obiecte, pentru nevoile spitalelor şi ale armatei. Comenzile au fost date prin licitaţie publică, sub imperiul unei concurenţe din cele mai neînduplecate, care reducea benefeiul fabricantului la ultima expresie. Ordonanţele de plată emise pentru achitarea acestor furnituri, fabricilor de ţesături de bumbac, de încălţăminte etc., n’au fost achitate ulei până astăzi, din cauza greutăţilor financiare ale tezaurului. La capitalul învestit până astăzi în mărfurile furnizate statului,industriile respective, au plătit dobânzi cari depășesc procentul de 30 la suta. Acum este vorba ca statul să achite furniturile primite in 1931 cu bonuri de impozite, care dupe cum se stie, senegociază pe piaţă cu 50—65 la sută din valoarea ior. Aceasta însemnează că pentru furniturile din 1931, idustria .-ui să primească de la stat numai 20—25 la sută din valoarea ordonanţelor de plată respective. Douăzeci la sută. Nu enici măcar atât cât e obligat să plătească negustorul căzut în concordat preventiv, a cărui cotă obligatorie de plată e d© cel puţin 40 la sută. E oare dreaptă, sau cel puţin scuzabilă o asemenea carenţă din partea statului? Nu numai că industriaşul nu realizează tm beneficiu cât de mic din furniturile vândute statului la 1931, dimpotrivă ,perde 75—30 la suta din capital. Mai e in această chestiune, încă un amănunt interesant. O parte din industriaşii, furnizori, creditori ai statului din 1931, au îsbutit să lombardeze la timp ordonanţele de plată la diferite institute financiare ale statului, cum sunt Cassa de cecuri Credfiu! Industrial şi chiar la unele bănci Toate aceste ordonanţe se preia statul, fără să mai emită pentru ele bonuri de impozite. Aşadar printre furnizorii armatei şi a spitalelor din 1931, există o categorie de privilegiaţi. Ceilalţi, cari au rămas cu ordonanţele de plată în portofoliu, — valoarea lor nu trece de circa 50 milioane lei — sunt astfel obligaţi să piardă 75—80 la sută dîn aceasta sumă. E nedrept și descurajator pentru industriaşi, cari vor fi și în . Citiți continuarea in pag 2-a SITUAŢIA EXTERNA Negocieri interna tocate Ar fi anevoioasă o încercare de lămurire a negocierilor ce se duc in momentul de faţă intre clientele capitale. Atât problemele in discuţie cât şi scopurile urmărite in aceste negocieri sunt diferite, după cum dormn,ţefa guvernelor angajate in discuţiuniile internaţionale diferă fundamental. Astfel, se vorbeşte ca stăruinţă despre negociaţi Începute intre Paris şi Benin. Paralel, ambasadorul britanic primit el de cancelarul Hitler, pare să fi încercat unele lămuriri. La Roma, întrevederile Utvnov, Mussolinit arrrete de călătoria comisarului sovietic al afacerilor străine la Berlin, deschd unele perspective noui. In sfârşit, rezoluţia marelui consiliu al fascismului, care reclamă o reformă esenţială a Societăţii Naţunilor, este in strânsă legătura cu toată aceasta frământare internaţională. Problemele se complică altfel prin lărgirea tot mai cuprinzătoare a cercului negocerilor. Când, după plecarea Germaniei, conferinţa dezarmării recomanda negocieri directe intre principalele puteri pentru a inlesni o înţelegere viitoare, scopul era limitat la chestiunile ridicate de difcultăţile ivite la această conferinţă. Activitatea diplomatică era astfel circumscrisă. In acest sens s’a făcut o încercare, de altfel destul de timidă, de a ne limpezi litigiile între cele două principale părţi in proces, Franţa şi Germania. Dela Berlin Insă, împrejurarea cată să fie folosită pentru o Expropiersm atât de puţin probabilă azi, a două politici ireconc. Habile. Acţiunea Romei interven nd In aceasta activitate diplomatică, tulbură şi mi mult obiectivele. Italia, sprijinind Germania, voeşte să impună reforma Societăţii Naţunilor, schimbând în totul scopul acestui organism internaţional Nota situaţiei astfel create o dă comentariul transmis aseară de agenţa Rador din Londra. Cercurile politice britanice sunt uimite şi nu-şi ascund nemulţumirea faţă de Întorsătura dată negocierilor directe. In problema difcilă a dezarmării s au Introdus elemente noui, ca şi cum greutăţile de la Geneva nu îndreptăţiau destulă îngrijorare. Complicarea situaţiei internaţionale prin atacarea de front a atâtor probleme esenţiale ale organizării europene nu poate decât zădărnici încercările metodice de a se lehida litigiile actuale, cu caracter acut. Opinia britanică face o distincţie firească intre criza dezarmării şi problema Socetăţii Naţiunilor. Orice încercare de a le împreuna, nu face decât să întârzie deslegarea amândorura. Situația sumară a Băncii Italie) Principalele posturi ale Băncii Italiei se prezintă la 20 Noembrie 1933, — după cum urmează, — față de 10 Noembrie 1933, după cum urmează: — în milioane de oire: Stoc-aur 7.078 (7060). Devise 306 (306). Portofoliu comercial 4379 (4.403). Avansuri pe titluri 480 (562). Hârtie-monedă în circulație 12.899 (13.104). Angajamente la vedere 303 (366). Conturi curente 1374 41013). Situaţia sumară a Băncii Austriei Balanţa comercială a Băncii Naţionale Austriace arată pe ziua de 30 Noembrie o rezervă aproape neschimbată de aur şi devize» Însumând 188,7 milioane schilling!. Portofoliul de accepte a sporit cu 19,3 milioane la 218 milioane schilling!. Circulaţia de bancnote se ridică la 1030,4 milioane schilingi. Acoperirea legală e de 24,8 la sută. Lupta contra concurenţei japoneze in Europa Cooperarea anglo-olandeză pentru a lupta împotriva concurenţei Japeze, va forma la Haga, obiectul unor discuţiuni între delegaţii industriei britanice şi conducătorii federaţiei de muncă olandeza. * După cum scrie ».Financial News’*, reprezentanţii industriei iugoslave au cerut ministrului de comerţ iugoslav să sporească taxei vamale în vederea combaterii dumpingului japonez cu care producţia autohtonă nu poate deloc să concureze Industriaşii jugosilavi au declarat că dacă nu se vor lua măsuri grabnica pentru înlăturarea dumpingului Iugoslav, multe fabrici vor trebui să se închidă, punând pe drumuri mii de oameni.