Argus, iunie 1937 (Anul 27, nr. 7240-7262)

1937-06-11 / nr. 7247

ANUL XXVII No. 72476 FAGINI NOUL MODEL Ford 8 CILINDRI S. A.R. București, PALATUL CICLOP Telefon 209.64. 217.45 A BONA In țară Un an 1000 Lei 6 luni 550 „ 3 luni 300 „ 3 lei in țară. 6 MENTE In străinătate Un an 2200 Lei 6 luni 1300 „ 3 luni 800 »ii in străinătate ORGAN ZILNIC AL COMERŢULUI fondatori: S. PAUKER şi U. I. VALEtffLM BIROURILE Bucureşti, Str. Constantin Mills No. 15 INDUSTRIEI şi FINANŢEI Director GRIGORE GAFENCU TELEFON 3.05.44 Vineri 11 iunie 1937 ^BgggggggggB—gg__r .. 0JU1L1—-------'JJgggga NOUL MODELFord 8 CILINDRI Raf S. A.R Bucureşti, PALATUL CICLOP Telefon 209.64. 217.45 PUBLICITATEA se primeşte la administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate Ziua Eroilor Clopotele tuturor bisericilor vor vesti din mori amintirea care trebue să rămâe neperitoare, a celor căzuţi pentru mărirea patriei. E ziua eroilor. In toate cimitirele de pe întinsul cuprins al botoniei întregite, se vor face pioase slujbe religioase rugăciuni de slavă, se vor înălţa, multe lacrimi vor curge şi toate florile primăverei vor impodobi mormintele. Dar alături tie slava adusă celor cari s’au jertfit pentru înălţarea patriei, trebue să fie necurmata grija noastră pentru urmaşii lor. Flacăra recunoştinţei nu îşi va avea adevărata strălucire, decât dacă cei rămaşi fără sprijinul tatălui sau al bărbatului, vor găsi o alinare în grija pe care le-o purtăm ca să le înlesnim viaţa. Astfel numai vom aduce adevărata slavă eroilor. Făgădueli frumoase D. Vaier Pop, ministrul Industriei şi comerţului, pare că s’a convins de nevoia de a schimba cu totul politica noastră comercială ţaţă cu străinătatea. Presa a anunţat chiar, că la ministerul de industrie şi comerţ s’ar fi lucrând la alcătuirea unui proect de decret-lege, care să anuleze dispoziţiunile legii devizelor şi contingentării importului. Nu ştim până unde vrea să meargă d. Vaier Pop, în direcţia libertăţii economice. Sentimentele sale actualepar hotărât favorabile libertăţii. Noi vom profita de această dispoziţiune sufletească a d-lui ministru pentru a reveni la vechea noastră temă, a foloaselor pe care economia naţională le poate trage de pe urma liberării ei de cătuşele ce i s’au pus. Argumentul comun şi cercurilor conducătoare şi teoreticienilor intervenţionişti este că liberarea monedei de sub controlul şi monopolul devizelor, ar însemna o cădere importantă a valorii leului şi o criză cumplită în industria naţională, care s’ar pomeni deodată concurată până la moarte de industria străină. Ambele aceste argumente nu rezistă unei cercetări mai amănunţite. Căderea leului, şi deci scumpetea la care ar da naştere desfiinţarea controlului devizelor, este o pură închiuire. Leul este astăzi sprijinit de o balanţă comercială foarte activă. Nu există nici un motiv serios de a crede că balanţa s’ar putea schimba în defavoarea noastră prin libertatea comerţului. Toate sforţările de a menţine valoarea leului în perioada de depresiune economică şi financiară au rămas zadarnice. Am ajuns cu tot controlul devizelor, la necesitatea de a plăti prinţi devizelor forte şi de a schimba mai târziu echivalenţa leului in aur, numai pentru a legitima sistemul primelor valutare. Când a început perioada nouă de preţuri bune la cereale, şi la materii prime în 1936, ca urmare a politicii generale de înarmare, atunci şi balanţa a devenit puternic activă şi viaţa economică internă s a resimţit în bine. A trebuit însă această schimbare în politica economică a lumii, pentru ca şi piaţa noastră să se resimtă în bine. Ar fi o nedreptate şi o greşală ca situaţiunea de azi să fie atribuită controlului. In perioada de depresiune controlul n’a făcut decât să mai adauge o piatră la povara pe care piaţa era obligată să o ducă prin forţa împrejurărilor. Controlul a contribuit la scumpirea vieţii prin taxe, întârzieri şi pierderi nefolositoare impuse afacerilor. El a fost ca un leac băbesc aplicat cu credinţă oarbă de către cei ce l-au mânuit, dar care în practică s’a tradus prin agravarea răului. Nu este adevărat că lipsa controlului arfi dus la o situaţie şi mai grea. Singura teamă justificată în asemenea împrejurări grele, este numai aceea că aurul Băncii de Emisiune ar putea fugi peste graniţă din cauza panicei şi a crizei. împotriva acestei primejdii Banca de Emisiune se poate uşor apăra, obţinând de la guvern autorizarea de a nu mai schimba cerere hârtia ei in aur sau devize aur, aşa cum au făcut englezii în 1931. Plecarea capitalurilor străine ar fi fost limitată de posibilităţile de transfer, adică de cantitatea devizelor disponibile din export. Goana după devize, dacă admitem că panica şi criza ar fi provocat o mişcare generală de eşire a capitalurilor străine şi naţionale, ar fi dat naştere unor mari prime de export. Rezultatul imediat al goanei după devize ar fi fost o mare înflorire agricolă adică preţuri foarte bune într’o vreme când piaţa mondială nu dădea agricultorului nici măcar cheltuelile de producţie, necum câştig. Nu am fi avut nevoie de politica de valorificare a cerealelor care a costat pe Stat miliarde şi nici n’ar fi impus industriilor exportatoare, în special petrolului, sacrificii de car, ele astăzi se resimt adânc şi nu se ştie ce va fi mâine. Libertatea de eşire a capitalurilor prin concurenţă la cumpărarea devizelor disponibile, ar fi provocat fără îndoială o mişcare inversă de intrare a aurului şi a devizelor pentru a profita de prima pe care piaţa internă o acorda exportului. Jocul liber al cererii şi al ofertei ar fi stabilit chiar în epoca critică un echilibru de preţuri care ar fi dat fără îndoială satisfacţie exportatorilor, fără a îngădui ca prima de export să ajungă prea mare. Ridicarea preţurilor în perioada a doua pe piaţa mondială, ar fi suprimat complect prima valutară iar situaţia avantajoasa a pieţii noastre ca producătoare de cereale şi materii prime şi mai cu seamă petrol, ar fi atras enorme capitaluri străine pe care Banca Naţională le-ar fi primit sub formă de aur sau devize aur în schimbul leului ei de hârtie, fără a avea nevoie de toată biurocrafia pe care o are azi pentru a menţine monopolul devizelor şi controlul comerţului. Ceea ce este mai interesant de observat, este că în regimul libertăţii nu am fi ajuns în situaţiunea de azi, când suntem creditori în conturi de clearing, fără posibilitatea de a transforma soldul în monedă sau aur. ■Dacă este nefolositor să mai facem proces trecutului, apoi este foarte folositor să ne folosim de greşelile din trecut pentru a nu stărui în greşeală. Dacă poate fi discuţiune asupra folosului monopolului devizelor în trecut, astăzi această discuţiune este complect de la locul ei, fiindcă singură piaţa şi-a găsit protecţia necesară în urcarea preţurilor. A. Curteanu Noul director al Băncii „de Paris etdes Pays bas“ PARIS 8 (Rador)—„L’Information“ anunţă că d. Henry Jaman a fost numit de consiliul de administraţie al băncii „de Paris et des Pays Bas” director general al acestei instituţii. Reglementarea fabricilor de drojdie de bere Măsuri neaplicabile. Un decret care trebue modificat Săptămâna trecută a apărut un decret regal, prin care s-a făcut o nouă reglementare a fabricilor de drojdie de bere. E foarte curios faptul că și în anul acesta, chestiunea reglementării fabricilor de drojdie de bere a redevenit actuală ca, dealtfel, în fiecare an și în fiecare sesiune parlamentară. Ea preocupă foarte mult cercurile interesate. Dacă, am face un calcul cât de sumar, am constata că bugetul anual destinat acestui produs nu revine nici măcar la suma de cinci lei pe an de familie, cu toate acestea, ’a crezut necesar, ca, prin decret regal, să se reglementeze funcţionarea fabricilor de drojdie de bere. Dar, aceasta este numai o fată a chestiunii. Chestiunea principală este modul m care s’a reglementat prin decret regal, funcţionarea fabricilor. Prin noul decret, se prevede, ca fabricile de drojdie de bere să funcţioneze fără întrerupere şi fără a avea dreptul să cedeze cotele de producţie, pe care le posedă. Se ştie însă, că drojdia de bere este singurul produs alimentar, în afară de unt, care trebue menţinut proaspăt şi, că deci, nu admite „stockajul“. In consecinţă, acest produs trebue să fie fabricat zilnic sau cel puţin fabricile trebue să fie prevăzute cu instalaţiile cele mai moderne de frigorifere şi, în acest caz, producţia să fie de trei ori pe săptămână. In caz contrariu, drojdia de bere se alterează şi devine de nefolosit. Această situaţie specială a făcut, ca în trecut cele 14 fabrici de drojdie de bere, să se carteleze, în scopul de a asigura producţia proaspată a drojdiei, de fiecare zi. In astfel de condiţiuni, capacitatea de producţie totală a acestor fabrici se ridică la una mie vagoane anual, pe când consumul represintă numai V* din capacitatea de producţie, ceea ce revine nici la 250 vagoane anual. Aşadar, dacă în trecut a existat o înţelegere între fabrici, în ce priveşte producţia drojdiei de bere, ea nu s’a făcut decât pentru a răspunde necesităţi absolute de a se reţionaliza producţia .Fără înţelegere prealabilă, fabricile ar trebui să lucreze zilnic şi să se concureze între ele, mergând spre mină sigură. Acest cartel (nu ştim dacă e potrivit numele de cartel în acest caz) a fost de multe ori desfăcut, fiecare fabrică, în parte, reluându-şi libertatea de acţiune. Până la urmă din motivele arătate mai sus, ele au trebuit să revină la înţelegerea anterioară. Acum, ministerul de industrie şi comerţ, se ocupă în special de această industrie şi, prin noul decret p pe care l-a întocmit impune fabricilor să lucreze separat. Fără să insistăm „prea mult asupra faptului, trebue să arătăm convingerea noastră că în cel mai scurt timp se va dovedi neaplicabilitatea decretului şi că, însuși ministerul va fi nevoit de a reveni cu o rectificare, în interesul economiei ţării. Ministerul ar fi trebuit — cel mult — să vie cu o reglementare a preţului drojdiei de bere, dacă, într’adevăr a avut intenţia să îngrijească de interesele consumatorilor. Această faţă a chestiunii a rămas însă complect neglijată şi ministerul s’a atins mai mult de chestiunea posibilităţii creării de noui fabrici. Problema drojdiei de bere mai prezintă însă o lăture. In trecut, drojdia de bere era des falsificată cu un produs fabricat din faină de cartofi. Azi, fabricile de drojdie de bere, au înlăturat falsificarea aceasta, prin nouile lor organe de control. Dacă un comerciant — fie detailist, fie angrosist — a fost găsit vinovat de această falsificare, nu numai că era deferit justiţiei, dar şi era eliminat definitiv, fără a i se da vre-o posibilitate de revenire, la vinderea acestui produs. Socotim, că măsura luată prin decret, a fost cam pripită şi nu îndeajuns studiată şi chibzuită. De aceia, credem, că ministerul va reveni, reglementând producţia, dacă este în adevăr nevoie de o nouă reglementare prin măsuri mai profund studiate şi chibzuite. PROBLEMA AURULUI ♦...................♦♦♦*«««♦♦♦»» Inflaţia de credit e mai de temut ca oricând Producţia aurului a atins, în 1936, o cifră record : 35.254.000 uncii (1 uncie —31,1 gr.) faţă de 30.991.000 uncii în 1935. Creşterea e, deci, de 4,2 milioane uncii. Ca valoare absolută, e cea mai însemnată urcare înregistrată vreodată în cursul unui an Ea reprezintă un spor de 13 la sută. — spor nedepășit decât în vremile marilor descoperiri de noui zăcăminte din secolul trecut, — între anii 1840 —1860, când s’a găsit aur în California si în Australia si .1890 — 1900, după descoperirea câmpurilor aurifere din Transvaal. Metalul galben, găsind la Londra şi New - York posibilităţi de vânzare la un preţ care, exprimat în lire streline, a crescut în perioada 1929 - 1936, de la 84 shillingi 11 pentru o uncie la peste 140 shillingi, era firesc să se îndrepte, în ultimii ani, spre Statele Unite și Anglia. Numai în 1936, rezervele de aur ale Statelor Unite au crescut cu 1.133 milioane dolari — 102 milioane provenind din minele americane și 1.031 milioane din afară. Stocul de aur al Băncilor a atins, la data de 1 Iunie 1937, 12.025 milioane dolari, fiind cu 4.750 milioane dolari superiori stocului deţinut de Stat la începutul migraţiunii aurului spre America, — imediat după devalorizarea dolarului. Iar rezervele de aur ale Băncii Angliei, absorbind cea mai mare parte din importul de aur al Marei Britanii, a atins cifra de aproape 190 milioane lire sterline. Optimism şi pesimism Creşterea valorii aurului însemnând, de fapt, o depreciere a monedei de hârtie, a provocat o urcare a preţurilor exprimate în monedă hârtie. Sporul preţurilor a fost primit la început ca un eveniment fericit, fiind socotit ca o îmbunătăţire a situaţiei economice, ca un indiciu prevestitor că se sfârşeşte criza Optimismul acesta n’a fost, însă, de lungă durată. Mişcările însemnate de metalul galben au început să provoace nelinişti. Ele au silit Băncile de emisiune ale Statelor Unite si Angliei sa recurgă la tot felul de măsuri pentru a înlătura o inflaţie de credit, — urmare fatală a fluxului de aur Primejdia inflaţiei de credit e cu atât mai de temut cu cât, în ciuda afirmaţiunilor marilor economişti Cassel si Irving Fischer, lumea este ameninţată nu de o lipsă de aur ci, dimpotrivă, de un vertiginos progres al rendementelor miniere. In adevăr, de la 1929 la 1936 producţia mondială de aur a crescut cu 79 la sută. Datorită preţurilor urcate, exploatarea minelor de aur e azi mai activă ca oricând. In Rusia, peste 750 000 muncitori şi peste 12 000 ingineri lucrează in minele de aur si producţia de metal galben a crescut, dela 1929 la Recentele expediţii de aur sovietic — o sută tone — vărsate Pe pieţele Londrei şi New - Yorkului dela 1 Ianuarie la 15 Aprilie trecut, au neliniştit până la panică cercurile financiare. Spectrul inlației de credit a devenit mai de temut ca oricând. Cercurile financiare din Anglia și Statele Unite caută mijloacele potrivite ca să stăvilească afluxul de aur. Problema aurului — pentru a cărei deslegare se străduește o lume întreagă e pe cale să capete un aspect politic ameninţător. Guvernul american, pentru a înlătura inflaţia de credit, a fost nevoit să ia două măsuri foarte energice. Pe de o parte, aurul importat sau nou extras a fost „sterilizat“, cu alte cuvinte împiedecat de a mai intra în circuitul economic. Pe dealtă parte, rezervele obligatorii ale Băncilor Federale au fost sporite în două rânduri în cursul ultimilor șase luni. Legea din 1935 îngăduia Banca Reglementelor Internafionlae. în raportul din 3 Mai, trece în revistă parte din măsurile luate și se ocupă și de unele încercări ce ar mai rămâne de făcut. In concluzie, ea se pronunţă , împotriva continuării politicii de sterilizare a cantităţilor de aur importate, deoarece această politică duce, prin însăşi îngrămădirea unei imense cantităţi de aur neproductiv la sarcini, din ce în ce mai grele pentru Stat, împotriva unui eventual control al producţiei de aur, fiindcă numărul tot mai mare al centrelor producătoare de aur ar face îndoelnic acest procedeu, împotriva repunerii în circulaţie a monedelor de aur. Această măsură, care ar îngădui desigur o descongestionare a Băncilor centrale presupune, însă, o prealabilă și permanentă stabilizare a monedelor căci altfel, la primul accident, piesele de aur au urma să fie retrase 1936 cu 577 la sută. De asemenea, in unele posesiuni franceze producţia de aur aproape s’a dublat, iar in Canada, producţia a sporit vertiginos în urma descoperirii și exploatării nouilor zăcăminte din regiunile altădată neaccesibile darne care transporturile aeriene îngădue azi a se folosi sporirea acestor rezerve cu sută la suita. La 14 iulie 1936 guvernul, folosindu-se de puterile pe care i le dădea, legea a mărit rezervele cu 50 la sută. Această măsură a avut ca urmare o reducere a rezervelor excedentare cu 1,470 milioane dolari. Rezervele, însă, urcându-se din nou la 2,270 milioane dolari, Federal Reserve Board hotărâ să mai sporească odată cu o treime rezervele legale și aceasta cu efect plin de la 1 Mai 1937. Guvernul socotea că această măsură va scoate de pe piaţa creditului un miliard şi jumătate dolari, lăsând Băncilor Federale rezerve excedentare în valoare de numai 500 milioane dolari, o sumă socotită îndestulătoare ca masă de manevră pentru nevoile vieţii. Niciuna din aceste măsuri n’a putut împiedica însă năvala aurului în Statele Unite. S‘a mai sugerat, atunci, fie un control al producţiei de aur, fie să se pună din nou în circulaţie monedele de aur, din circulaţie, cum de pildă sa întâmplat în 1935, când guvernul francez începuse fabricarea monedeloraur de 100 franci corespunzând de Unitiei francului-aur Poincare din 1928 și a trebuit să oprească fabricarea lor, la sfârşitul lunii Septembrie 1936, in urma devalorizării monetare-Ar mai rămâne un procedeu, la care Preşedintele Statelor Unite pare ci s’ar fi oprit o clipă. E vorba de reducerea preţului plătit, azi, pentru uncia de aur, dela 35 de dolari la 30 dolari. Guvernul american s’a grăbit însă să dea cele mai categorice desminţiri- Şi e lesne de înţeles. El VM pare deloc dispus să adopte o măsură care ar provoca o scădere bruscă a Preţului materiilor prime şi care, dupe cum afirmă Banca Reglementelor Internaţionale — adăugănd structurii monetare im nou element de nestabilitate si de neîn(Continuare în pag. A-a) Lupta împotriva inflaţiei de credit Banca reglementelor internaţionale şi liberalismul economic Rennoirea acordului comercial ungaro-român Ungaria face greutăţi pe chestiunea importului petrolului şi lemnului de foc din România După cum se ştie, între Ungaria şi România lucrează un acord comercial, ale cărui capitole privitoare la aranjamentele de import şi export se reexaminează şi se modifică periodic. Găsindu-ne la capătul uneia din aceste etape, au început preliminariile tratativelor în vederea stabilirii regimului pe o nouă perioadă, tratativele înseşi urmând să se desfăşoare săptămâna viitoare. Din felul cum evoluiază tratativele, reese că Ungaria face greutăţi la importul principalelor produse româneşti cari interesează petrolul şi lemnul de foc. Cum aceste schimburi interesează de aproape pe exportatorii şi importatorii români cari lucrează cu Ungaria, d. Vaier Pop, ministrul industriei şi comerţului, a luat personal asupra d-sale rezolvarea în favoarea bunelor relaţii ungaro, române a acestui litigiu. PIAŢA Bursa a rămas ceva mai susţinută. , In compartimentul valorilor cu dobândă fixă s’au produs urcări. Renta stabilizării s’a urcat dela 4714 la 4814, renta desvoltării dela 4934 la 49V1, renta 1933 dela 56 la 5634. Hârtiile industriale calme. Acţiunile Mica au scăzut dela lei 1600 la 1580. Valorile petrolifere au oscilat în jurul cursurilor precedente, cevitele negociabile Marca germană a fost susţinută deşi au fost cereri puţine. Încheierile s-au făcut la cursul de 37.98 — ~38; shipingul austriac staţionar 27.55 — 27.60; coroana cehă 5,66 — 5,68; drahma 0.92 — 0,93. Cerealele Piaţa cerealelor este foarte slabă. Cu toate acestea, din cauza puţinelor sosiri, preţurile se menţin. A cotat: porumbul 30.500. Orzul, recoltă veche, 37.000. recoltă nouă, 32.000. Lipsă de tranzacţii la secara veche din cauza sosirilor neînsemnate. Secara nouă cotează 39.500; ovăzul 31.250. Grâul e în scădere. Cotează la Constanţa grâu de 78 kg. 3 la sută, 49.000 — 50.000. Răpită naveta 69.000 — 70.000 şi răpită cotza 72.000. Tarifele de staţiuni Direcţiunea generală CFR., a renunţat deocamdată să modifice tarifele de staţiuni cfr. Multiplele prelungiri cu termen fix, au fost acum înlocuite cu o prelungire fără termen. In această privinţă, direcţiunea generală cfr., a trimis un ordin organelor respective. Recolta In ceea ce priveşte recolta nouă, casele de specialitate au cules informată, din care reese că vom avea o recoltă bună de grâu. Păioasele suferă însă din cauza secetei. Mai ales în Basarabia, este mare nevoe de ploaie. In unele părţi ale Olteniei va începe, se crede, la sfârşitul săptămânii viitoare, secerişul grâului. Primele re**«' r*xjs«ma's«» ras®. wesh» uk- ssî .««ma Chestiunea primelor, cuvenite pentru exporturile făcute în Italia, înainte de aplicarea sancţiunilor, adică înainte de 21 Noembrie 1935, revine în actualitate. Aceste prime trebuiau plătite până la 21 Noembrie 1935 inclusiv. O înţelegere a şi intervenit între ministerul de industrie şi comerţ şi Banca Naţională, în această Privinţă. Cu toate acestea, Banca Naţională nu începe plăţile. Exportatorii sunt foarte nemulţumiţi de această atitudine şi au hotărât să se adreseze justiţiei. B. Bd. Revizuirea preţurilor la produsele fabricate de întreprinderile cartelate Azi expiră termenul prevăzut de decretul-lege privitor la organizarea cartelurilor, termen înăuntrul căruia toate cartelurile şi trusturile trebuiau să-şi semnaleze existenţa şi funcţionarea. Odată în posesia acestor date, şi odată consiliul superior al cartelurilor constituit, ministerul industriei şi comerţului va trece la o altă fază a aplicării decretului-lege şi anume la reexaminarea tuturor preţurilor produselor provenite de la întreprinderile cartelate, în vederea stabilirei preţurilor minimale la materiile prime şi maximale la fabricate. In acest scop, s’a redactat o circulară, care Vineri va fi expediată tuturor cartelurilor, cerându-li-se o serie de date amănunţite asupra preţurilor şi cauzelor cari le prilejuiesc. Citiţi în pag. Ill-a Controlul metalelor preţioase Decretul-lege pentru înfiinţarea fondului cultural Regele Carol II Citiţi în pag. 5-a Suspendarea taxelor comunale la alimente CREDIT ROMANESC pe piaţa cehoslovaca Cetim în Prager Presse. „Se tratează actualmente la Praga realizarea creditului financiar consimţit anul trecut României şi care nu a fost încă executat. Acest împrumut însumează 80 milioane coroane şi va fi urmat decissă 200 milioane corente, sumele fiind finanţate de un consorţiu cehoslovac, sub conducerea lui Laenderbrik şi a lui ,,Zivnostenska lianka"’. Statul va garanta emisiunea până la 60 şi în parte până la IOO la sută. Dobânda va fi de 2,5 la sută peste scontul Băncii Naţionale Cehoslovace şi durata de zece ani. ★ Creditele contractate anul acesta se ridică la 557 miloane coroane şi vor servi pentru furnituri. Amortizarea celorlalte creanţe cehoslovace blocate în România va fi grăbită anul acesta, datorită importului sporit de materii prime româneşti, importuri care se fac azi la preţurile urcate. Lichidarea totală a acestor creanţe blocate e deci posibilă încă înainte de sfârşitul anului.