Argus, noiembrie 1940 (Anul 30, nr. 8269-8293)
1940-11-01 / nr. 8269
ANUL XXX No. 8269 A apărut şi s’a pus in vânzare T I M P U li familiei TIMPUL PENTRU TONI No. 40 12 pagini 5 Lei ABONAMENTE In tară in 1000 LeiIn an 5 luni 550 5 luni 300 ___ 3 i©* 1*1* tară—6 lei In străinătate In străinătate Tariful în funcţiune de convenţiile poştale internaţionale ORGAN ZILNIC AL COMERŢULUI BIROURILER Bucureşti, Str. Constatin Miile No. 15 INDUSTRIEI ŞI FINANŢE! Telefon 3.05.410 Lei TIMPUL PENTRU TOU No. 40 12 pagini 5 Lei PUBLICITATEA se primeşte la administraţia ziarului 81 la toate agenţiile de publicitate. Proprietar : „ARGUS" S. A. înscris sub No. 203 Trib. Mr Redactor responsabil: AL. PETTROVICI LATINA PENTRU TOŢI Domnul „doctor în ştiinţele economice” din faţa mea, după ce suceşte şi învârteşte un anemic, dar cunoscut ziar franţuzesc, sosit mai acum câteva zile îmi spune — Iată de ce le arde francezilor acum, de limba latină ! In loc să vadă cum să iasă din greutăţile în care se găsesc, în loc să schimbe orânduirea lor de stat ei se ocupă de modificarea învăţământului. Nici asta n’ar fi prea mare lucru, dacă s’ar urmări o reformă bună. Dar, iată ce vor să facă: să desvolte învăţământul limbilor clasice. Ţara arde şi baba se piaptănă. Iată-l pe d. Georges Rippert, care vrea să introducă latina pentru toţi”. L-am lăsat pe amicul meu, să-şi verse focul. A vorbit, cât a vorbit, apoi a început să-mi facă teoria lipsei de folos a învăţământului clasic. Să înveţe oamenii ce le trebue, să lase deoparte „fosilele literare” şi „speculaţiile linguistice”. — De ce să-l citeşti pe Homer, dacă nu te învaţă cum să faci o simplă declaraţie fiscală? Sau la cel bun Vergiliu, dacă nu-ţi îngădui să faci cu mai multă pricepere o organizare industrială? Crede-mă au trecut vremile când oamenii îşi puteau îngădui luxul de a-şi pierde timpul cu răsfoitul opisurilor clasice. Acum institutele de literatură ar trebui, să-şi graveze pe frontispiciul lor cunoscuta vorbă a lui Jules Vallès: „Cei hrăniţi cu latină şi greacă, mor de foame”. Am căutat să-mi amintesc cine mi-a spus cândva vorba aceasta. Mi-am adus aminte. Mi-a spus-o răposatul Trancu-Iaşi. Jovialul Trancu-Iaşi, care luptând cu greutăţi de neînchipuit, înfruntând frigul şi foamea, a ştiut să se ridice de jos, până la cele mai înalte trepte ale ierarhiei sociale. Acel Trancu-Iaşi care, după ce a creiat atâtea aşezăminte pentru binele public, după ce a înfiinţat un minister şi-a întocmit o legislaţie, — se simţea intelectualiceşte necomplet, fiindcă nu cunoştea limbile clasice. — Dacă îl invidiez pe Pisani, mi-a spus el de mai multe ori — e că el poate să cerceteze scrisul celor vechi în original. Am luat ziarul cu pricina, din mâna domnului doctor „în ştinţele economice”. Intr’adevăr, Franţa mareşalului Petain,, doritoare de a reface sufletul francez şi de a da ţării un nou spirit şi o nouă concepţie de viaţă, a purces la o reformă a învăţământului, bizuită pe învăţarea limbilor clasice. Şi mi-am adus aminte de alţi conducători ai Franţei, cari în momentele cele mai grele ale vieţii lor, găseau mângâierea şi învăţătura în autorii clasici. Să amintim pe Turgot, care isgonit de la conducerea treburilor publice de o camarilă nesătulă, şi-a închinat toată puterea lui de muncă, traducerii lui Vergiliu? Sau pe Clemenceau, care ajuns părintele victoriei, dar decepţionat de nerecunoştinţa oamenilor şi-a întrebuinţat anii pe care i-a mai avut de trăit, scriind viaţa lui Demostene? Sau pe generalul patriot Pichegru, care după răsturnările revoluţiei franceze, când e prins de adversarii lui, după un ascunziş de nu mai ştiu câte luni, nu are în buzunarul lui, alt bun, decât „Phaedon”-ul lui Platon?. Franţa cea mare n’a fost niciodată a refomatorilor economici şi a şampionilor aşa zisului progres social. Franţa cea mare a fost întotdeauna a gânditorilor şi a savanţilor, a scriitorilor şi a artiştilor, cari toţi ştiau latineşte. Pascal spune că nu poţi face ceva bine, dacă nu ştii să gândeşti bine. Dar ca să gândeşti bine trebuie, fără îndoială, să-ţi îmbogăţeşti mintea cu cunoştinţe folositoare, prin discipline potrivite. Nu e nevoe să înveţi multe lucruri. Ajung câteva materii. „Latina şi geometria, mai ales” spunea Napoleon. Apoi, cum arăta de curând un cunoscut scriitor francez, puţine matematici puţină ştiinţă pozitivă şi în special limba ţării tale. Parcă îl aud pe domnul doctor în ştiinţele economice: — Bine, bine, dar aceasta nu-ţi dă putinţa să faci o declaraţie fiscală exactă, nici să organizezi o industrie ! Domnul doctor are dreptate! Dar, dacă tot trebuie să înveţi facerea unei declaraţii fiscale sau altceva, atunci cu siguranţă că acela care a învăţat latina o va face mai bine. Orice lucru va ieşi din mâna lui pătruns de un spirit superior. Pentru că sistemul lui de gândire e mai bun, îmi amintesc de un mare bancher german, creatorul unei case cu reputaţie mondială, care se odihnea de sbuciumul treburilor de fiecare zi, citind pe autorii antici, în original. Cu câtă mândrie mi-a povestit odată un părinte jesuit, care i-a fost dascăl, că „ştie tot atât de bine odele lui Ovidiu, cum cunoaşte cursurile bursei din Berlin, sau din Amsterdam. Tot aşa îmi vine în minte actualul preşedinte al Camerii de Comerţ din Bucureşti, d. D. Negel, care de pe fotoliul său de staroste al negustorilor bucureşteni, aduce mărturia celor vechi, spunând zeci de versuri pe latineşte: „Latina pentru toţi”! iată felul cum încearcă Franţa să-şi vindece rănile unui războiu nenorocit. Oamenii sunt mai folositori, când ştiu să gândească. Mareşalul Petain o ştie din lunga şi glorioasa sa carieră. Trebuie plămădită o viaţă nouă. Şi această viaţă nouă nu va fi bună, dacă nu e altoită pe studiul umanităţilor. Ioan Mardan Activitatea Comisiunilor de anchetă de pe lângă Preşedinţia Consiliului de miniştri şi Ministerul de Justiţie Comisiunea pentru verificarea gestiunii şi administrarea Soc. Române de Radiodifuziune a audiat în ziua de 29 Octombrie a. c. ca martor pe d. inginer Nicolae Caramfil, iar în ziua de 30 octombrie a. c. pe d. Gheorghe Dimitriu, subdirectorul general al „Creditului Industrial” fost membru în Consiliul de administraţie al Soc. de Radiodifuziune. REVIZUIREA PROCESELOR POLITICE Comisiunea pentru revizuirea proceselor politice şi sancţionarea magistraţilor vinovaţi a audiat pe d. colonel magistrat Romulus Hotineanu ,şi pe d. avocat Dimitrie Popa. ACORDAREA ŞI ÎNTREBUINŢAREA DEVIZELOR Comisiunea pentru controlul acordării şi întrebuinţării devizelor de Banca Naţională a României a audiat în ziua de 30 octombrie a.c. pe d-nii Victor Borcea şi Marin Cristea funcţionari la Banca Naţională a României. ANCHETA PORTOFOLIULUI TRECUT LA STAT Comisiunea de anchetă pentru portofoliul trecut la Stat a audiat până în prezent pe d-nii: 1. Mihail Manoilescu, fost guvernator al B.N.R. 2. Florin Zaharia, fost deputat de Iași. 3. N. Bălănescu, fost administrator delegat la B.N.R. 4. C. Storescu, administrator delegat la B.N.R. 5. Const Cantuniari, șeful Serv. Scont al B.N.R. 6. Nic. Mihăilescu, fost șef al Serv. Scontului la B.N.R. 7. Dumitru I. Dumitrescu, șeful Serv. Ordonantării la B.N.R. 8.Hie Mecu, insp. ren. la B.N.R. 9. C. Omean, șeful Serv. Trezorerii la B.N.R. 10. Ion Stănculescu, administrator delegat la B-ca Românească. P Bursa Şedinţa de Miercuri a fost foarte calmă şi cu uşoară tendinţă de scădere. Compartimentul efectelor a înregistrat minusuri puţin importante. Numai Renta amortibilă din 1933 coboară de la 51 la 49. Ruralele preschimbate revin la vechiul curs de 54 la sută faţă de 55 la sută cât cotase Marţi. In compartimentul acţiunilor deasemenea scăderi minime. Mai apreciabile au fost B. N. R. dela 5200 la 5150 şi 8. T. B. dela lisa la 1080. Aceste diferenţe de curs sunt însă destul de mici, faţă de oscilaţiile lor obişnuite. Exportul După o epocă de stagnare aproape totală zilele acestea s’au eliberat primele autorizaţiuni de export de orz şi ovăz pentru Germania. Deasemenea, s’a permis exportul unei mici cantităţi de secară. In ceiace priveşte exportul de porumb, până nu se va termina recoltarea spre a se cunoaşte cantităţile produse nu se poate vorbi de autorizaţiuni de export. La acest articol este probabil că va exista un disponibil de export, nu însă mare, deoarece recolta nu este prea bună cantitativ şi din ea urmează să se asigure consumul intern, care va fi sensibil sporit, prin nevoia de înlocuire a grâului — care din cauza recoltei submediocre nu va fi suficient. Tratative pentru import de bumbac In vederea aprovizionatei cu noul cantităţi de bumbac creţ ţărănesc, se duc în prezent tratative între Institutul Naţional al Cooperaţiei şi filaturile importante din Italia, pentru angajarea unei cantităţi de un milion kilograme fire de bumbac. Piaţa vinurilor După informaţiunile primite de Federaţia Naţională a Cooperativelor Viticole, stocurile de vinuri vechi sunt aproape epuizate. Puţinii proprietari cari mai au vinuri vechi se abţin de la vânzare. Recolta nouă se anunţă foarte redusă şi calitativ inferioară. Tranzacţiuni mai mari nu s’au făcut cu vinurile noui. Podgorenii nu par dispuşi să vândă decât la preţuri destul de ridicate. Astfel în regiunea Drăgăşani pentru recolta nouă se cere 200—240 lei decalitrul , în regiunea Topoloveni 200—250 lei; Valea Călugărească 300—320 lei; Focşani-Odobeşti 280—320 lei; Râmnicul Sărat 280—320 lei; Nicoreşti 280— 340 lei ; Buzău 260 —300 lei. Toate aceste preţuri se înţeleg pe decalitru loco cramă. Pentru celelalte centre viticole preţurile nu sunt încă cunoscute. Untdelemnul turcesc Preţurile pentru export a untdelemnului turcesc ■ din măsline rafinat (de masă) sunt în prezent următoarele : 54 piaştri kilogramul, dacă plata se face in devize libere, 64 piaştri kilogramul, plata prin compensaţii şi 66i piaştri kilogramul plata prin clearing. Preţurile se înţeleg fol Izmir, fără butoaie, care urmează să fie puse la dispoziţie de cumpărător. Pentru untdelemnul nerafinat cu 5 la sută aciditate preţul este cu 6 piaştri la kilogram mai eftin. Uleiurile pentru scopuri industriale se vând cu 36 piaştri kilogramul dacă butoiul este dat de cumpărător şi 38 piaştri kilogramul cu buciul dat de vânzător. Declararea deverului Am arătat zilele trecute că la complectarea chestionarului necesar pentru înscrierea în registrul importatorilor la punctul 8 prin care se cere cifra de afaceri adică deverul pe ultimii doi ani, treime să indice pe ani fiscali — adică dela 1 Aprilie 1938 până la 31 Martie 1940. Astăzi fiind ultima zi în care se mai pot introduce cererile, sfătuim pe cei ce au completat chestionarul indicând deverul pe ani calendaristici, să facă reveniri prin cereri separate introduse chiar azi, arătând deverul pe ani fiscali. I încălţămintea Magazinele cu încălţăminte de gata sunt desasortate. O parte din ele se aprovizionează de la fabrici ce se află în teritoriul Cedat. Una din aceste fabrici a transportat o parte din maşini în interiorul ţării şi actualmente se lucrează la punerea în funcţiune, pentru continuarea aprovizionării magazinelor proprii de desfacere. Celelalte magazine caută legături notiv cu fabrici producătoare de învăţăminte de calitate asemănătoare cu aceia cu care şi-a obicinuit clientela. Atelierele de încălţăminte o duc destul de greu cu procurarea materialelor de bună calitate, de care se stribe mare lipsă pe piaţă. Acidul acetic Din cauza recoltei extrem de slabe de vin din viţă nobilă, ministerul coordonării a hotărît ca în acest an, în mod cu totul excepţional să se permită punerea în consumaţie a unei cantităţi de oţet fabricat prin distilaţiunea lemnului. Uniunea Sindicatelor viticole a făcut însă o întâmpinare prin care cere ca oţetul să fie în acest an fabricat din vinul ţărănesc produs de hibrizi direct producători. Fabricile de oţet să cumpere toate cantităţile de vin de acest fel şi să le transforme în oţet şi numai dacă în vara viitoare se va resimţi lipsa oţetului să se permită vânzarea esenţei de oţet sau a oţetului fabricat prin distilaţia lemnului. Devizele Piaţa devizelor marchează o sensibilă urcare la dolar care cotează 560—565 lei. Foarte cerută lira — plata în Palestina care a ajuns la 2600—2700 lei. Aurul mai slab cotat se oferă la: 1250 lei napoleonul. IATA Exportul» Tratative pentru import de bumbac. Piaţa vinurilor. Untdelenmul turcesc, lBcâltâmintea. Acidul acetic. Devizele. Bursa A.S.R. Principesa Ileana a dăruit 100 me lei „Ajutorului Legionar33 A. S. R. Principesa Ileana a trimis „Ajutorului Legionar”, prin d. g-ral Swideneck suma de lei 100.000. „Ajutorul Legionari’ mulţumeşte pe această cale Alteţei Sale Regale care, din depărtarea Sa, nu şi-a uitat niciodată ţara. Echilibrul preţurilor Ce a determinat urcarea lor în interior. Desechilibrul dintre puterea de cumpărare a ninilaţiei şi mreturile Dietiî a populaţiei şi preţurile pieţii Am arătat, într’un număr trecut, cauzele cari au determinat urcările de preţuri, nu numai la noi, ci pe tot continentul european, ba chiar şi pe celelalte, întreruperea curentului normal de afaceri între popoare, precum şi blocarea pieţelor de producţie şi de desfacere, au făcut ca oferta să nu poată găsi cererea corespunzătoare, în unele locuri, în timp ce în alte părţi, cererea să nu poată găsi oferta necesară. In felul acesta am ajuns în situaţia paradoxală că în timp ce în Brazilia, de pildă, guvernul a ordonat întrebuinţarea unor mari cantităţi de cafea, în loc de alt combustibil, în toată Europa cafeau să fie un aliment destul de rar, şi în orice caz, destul de scump. Tot astfel, în timp ce absolut toate ţările europene duc lipsă de grăsime, la bursele din New- York şi Buenos Aires, preţurile actuale sunt cu treizeci la sută mai mici ca cele de anul trecut, din muza ofertei prea mari. Singure aceste două pilde dau imaginea exactă a anarhiei care domneşte în piaţa comercială internaţională. SITUAŢIA LA NOI Situaţia, la noi în ţară, e mai bună ca în celelalte ţări europene, din toate punctele de vedere. In genere, ţările continentului vechi, se împart în două categorii: ţări agricole şi ţări industriale. Cele dintâi produc mai cu seamă produse alimentare, din care uneori pot exporta, în timp ce cele din categoria doua importă produse alimentare în mare măsură şi exportă mărfuri industriale. Numai puţine ţări dispun de ambele alegorii de mărfuri in asemenea măsură incât eventual, făcând sforţări să se poată îndestula singure. Dar chiar în acest caz, ele sunt silite să aducă combustibil, mai ales lichid, din alte regiuni. Situaţia noastră e următoarea: arei o bogată producţie agricolă, mai avem şi oarecare producţie industrială, care în unele ramuri acoperă foarte nevoile consumului interior dar avem şi combustibil cu prisosinţă. Mai mult, se poate spune că cel puţin la produsele alimentare şi la combustibil, putem face export destul de îremnat, în orice caz mai însemnat decât importul pe care trebuie să-l facem. Atunci, de ce lipsa unor mărfuri? Răspunsul e foarte simplu, dar pentru aceasta trebuie să vedem cam anume sunt mărfurile cari lipsesc. Vom lua, în acest scop, numai pe cele de provenienţă indigenă. Aceste mărfuri sunt: untura, uleiul, carnea, care a fost raţionalizată, brânzeturile, pieile, fasolea, etc. Lăsăm deoparte fasolea a carei lipsă a fost determinată de o recoltă cum nu s’a pomenit mai proastă. Im toate celelalte cauza e aceiași: scăderea numărului nostru de animale. Ani de zile ne~am bătut joc de vitele noastre. Am tăiat fără de milă viţei de lapte, purcei de lapte, fără să ne gândim că până la urmă această politică se va răzbuna şi că vom duce tot greul. Dacă nu sunt vite suficiente, nu lipseşte numai carnea, lipsesc numeroase alte articole. UN ECHILIBRU ECONOMIC Astfel, raţionalizarea vânzării, a dus la mărginirea tăierilor de vite. In felul acesta, a început să lipsească grăsimea. Fabricile de piele n’au găsit nici ele, cantitatea de piei necesară. Stocul prea mic de vite, a făcut să scadă producţia laptelui. In felul acesta a început să lipsească untul, brânzeturile. Fără untură şi fără unt îndestulător, lumea a început, să caute uleiul vegetal. Dar, şi aci situaţia a fost destul de grea din cauza unei recolte mediocre şi mai ales în urma pierderii unor importante regiuni de producţie. Căci, pierderea Basarabiei a însemnat, pentru producţia uleiului vegetal, tot atât de mult cât au reprezentat pentru consumul vitelor pierderea unor regiuni din Ardeal, Basarabia şi Bucovina. Şi astfel, s’a creat un desechilibru între cerere şi ofertă, un desechilibru sporit in regiuni noui, din cauza consumatorilor dela un articol la altul. CUM SE FIXEAZA PREŢUL De aceia e greşită socoteala unora, cum că sporul general de preţuri e produsul unui fenomen nenatural, determinat numai de speculă, numai de fiscalitate, sau numai de acaparare. In fond, nu trebuie să uităm că speculanţi, fiscalitate şi acaparatori au existat în toate timpurile şi totuşi preţurile nu s’au urcat in proporţia colora de astăzi. Deci, fenomenul scumpetei are cauze naturale, foarte adânci, de multe ori în afară de raza de acţiune a puterilor omeneşti. Ajunge să amintim rezultatele date de recolta anului acestuia. DOUA DESECHILIBRE Dacă urcarea preţurilor ar fi generală şi producţia ar fi staţionară sau în progres, n’ar exista o problemă a scumpete!, pentru că veniturile celor mai mulţi ar urma şi ele o tendinţă de urcare. Nenorocirea e că valoarea producţiei agricole rămâne staţionară, din cauza recoltei slabe şi că valoarea producţiei industriale e mai mit influenţată de scumpirea materiei prime decât a mânii de lucru. Aşa că puterea de cumpărare a masselor mai mici decât era înainte. Funcţionarii de tot felul intră în aceiaşi categorie. Rezultă, de mai sus, că deşi problema preţurilor se înfăţişează mai bine la noi în ţară, graţie mai cu seamă producţiei variate din ţara noastră, totuşi ea e destul de greu de deslegat. Există două desechilibre care împiedică găsirea unor soluţii grabnice. Primul desechilibru e acela dintre cerere şi ofertă, al doilea între nivelul actual al preţurilor şi puterea de cumpărare a masselor. Câtă vreme aceste două desechilibre vor stărui, problema scumpetei vieţii va rămâne la ordinea de zi. Mai există fireşte şi alte cauze. De ele ne vom ocupa altă dată. FIXAREA LISTEI CIVILE A MAIESTĂŢII SALE REGELUI MIHAI I ŞI A DOTAŢIUNEI PENTRU MAIESTATEA SA REGINA MAMA ELENA ART. X. — Lista civilă a Majestăţii Sale Regelui Mihai I al României se fixează pentru tot timpul Domniei Sale la 40.000.000 lei anual. ART. 2. — Dotaţiunea pentru Majestatea Sa Regina MamăElena se fixeză la 7.000.000 lei anual. ART. 3. — Lista civilă şi notaţiunea se stabilesc din ziua urcării pe Tron a Majestăţii Sale Regelui Mihai I, iar sumele respective vor fi înscrise în bugetul Statului. ART. 4. — Legea pentru fixarea Listei Civile promulgată cu I. D. R. Nr. 3241 din 1930 și publicată în Monitorul Oficial Nr. 140 din 27 Iunie 1930, se abrogă pe data de 6 Septembrie 1940. Amiralitatea britanică anunţă că au fost aşezate mine în apele greceşti LONDRA, 30. (Rador). — Amiralitatea britanică anunţă că au fost aşezate mine în apele greceşti şi în golfurile Patras şi Corint. Amiralitatea avertizează că în urma aşezărei minelor, următoarele regiuni sunt periculoase: Toată regiunea apelor, cuprinzânn şi golfurile Patras şi Corint, la Est de linia trasăde la latitudinea 38,52 Nord, şi longitudinea 20,47 Est, urmând coastele de Nord şi de Vest ale insulei Levkas până la capul Dukato; apoi de la capul Vlroti dealungul coastei de Vest a Cefaloniei până la capul Akreteri; apoi până la capul Akinari şi dealungul coastei de Vest a punctului Zante până la capul Akreteri; apoi de la capul Cefalonia până la capul Akreteri; apoi până la capul Akinari şi dealungul coastei de Est a punctului Zante până la Marathia, poi până la capul Katakolo. Toate apele de la Nord și de la Vestul liniei care unește capul Spadt latitudinea 37,27 Nord latitudine: 23,32 Est cu capul Collona. GRECIA ORBITĂ" Contemtariile presei germane BERLIN 30 (Rador), „Grecia orbită“, „Un atentat nereuşit“, arată titlurile sub care presa germană de Miercuri dimineaţă comentează evenimentele din sud-vestul Balcanilor caracterizând astfel, aşa zisa noua fază a războiului. VOELKISCHER BEOBACHTER se ocupă de rolul Greciei, începând comentariul său prin următoarea frază deosebit de însemnată : „Orice stat, care-şi leagă soarta sa de Marea Britanie, îşi zoreşte propria sa nenorocire”. Ziarul aminteşte apoi exemplul numeroaselor ţări care, după izbucnirea războiului provocat de Anglia, s-au grăbit să facă jocul Marei Britanii. Oamenii de stat ai Greciei ar fi putut să tragă învăţăminte din lecţiile trecutului apropiat şi să dea ascultare avertismentului Italiei. Grecia trebue să înţeleagă că Marea Britanie a căutat întotdeauna să se servească de alte ţări pentru a-şi ajunge scopurile sale. La fel ea a voit să procedeze cu Grecia. Anglia a ţinut să pună mâna pe flota comercială a Greciei, care se ştie că are 2 milioane de tone, spre a o folosi în propriul său interes. BERLINER BOERSENZEITUNG declară că Anglia se joacă cu soarta micilor state, fără să ţină seamă de interesele acestora. încă mai de mult Marea Britanie voia să pună mâna pe Grecia şi să facă din ea o a doua Norvegie. Se ştie că ziarul TIMES a scris recent că Salonicul reprezintă cheia drumului spre Europa centrală. Ziarul subliniază că oferta compromiţătoare de asistenţă militară, făgăduită Greciei, este un exemplu caracteristic al modului în care Anglia obdişnueşte să dea garanţii şi apoi să abuzeze de ele în propriul său folos. Ducele a intervenit la timp pentru a pune capăt manevrelor britanice. Intervenţia italiană apare şi mai necesară după recentul mesagiu trimis de d. Churchill d-lui Metaxas, primul ministru al Greciei. Obligaţia Ducului de a interveni în Grecia este şi mai explicabilă dacă se amintesc aluziile misterioase şi arogante, făcute în ultimele săptămâni de cercurile şi ziarele engleze, cu privire la o iminentă ofensivă contra puterilor Axei. Se ştie că englezii s’au pronunţat destul de clar, atunci când ei au spus că baza acestei ofensive nu trebue să fie neapărat Carol”’ Mânecai sau Franţa, ci că ea ar putea să fie destul de îndepărtată. Dacă aceste aluzii sunt puse alături de cele scrise, de ziarul TIMES, cu privire la importanța Salonicului, se vede foarte bine ce anume planuri urmărea Anglia în Grecia. SE DESMINTE ÎNAINTAREA TRUPELOR GRECEŞTI IN ALBANIA ROMA, 30. (Rador). — Corespondentul Agenţiei D. N. R. transmite: Cercurile competente italiene deamintivonurile tendenţioase, care circulă în străinătate, mai gres din izvor englez, cu privire la situaţia din Grecia. Astfel, ştirile tendenţioase privitoare la o înaintare a trupelor greceşti în Albania sunt lipsite 4© orice temeiu. Deasemeni, sunt pe deaintregul inventate svonurile că ar fi isbucnit revolta în Albania. In realitate, întreaga Albanie al primit cu entuziasm ştirea intervenţiei italiene în Grecia. BULETIN EXTERN Presa italiană de Miercuri dimineaţă publică noui dovezi în legătură cu complicitatea Greciei cu Anglia, împotriva Italiei. Se afirmă, — printre altele — că Grecia a permis vaselor de războiu britanice să facă lungi escale şi să se aprovizioneze în porturile greceşti, contrar prevederilor dreptului internaţional. In legătură cu conflictul italo-grec marele cartier general al forţelor armate italiene transmite, de undeva, din Italia, că trupele italiene au continuat înaintarea în teritorul grec, sdrobind rezistenţa ariergărzlior inamice. Corespondenţii ziarelor iugoslave anunţă la rândul lor că concentrarea trupelor ambelor părţi este încă în curs. Activitatea aviaţiei este însă stânjenită, din pricina vremii care este foarte rea. In mai multe regiuni s’a auzit tunul. La rândul lor, ziarele bulgare îşi ■exprimă aprobarea, fără excepţie faţă de mesagiul citit în faţa Sobravaniei de Regele Boris, scoţând, cu acest prilej în evidenţă partea referitoare la politica Bulgariei şi adeziunea ei la Axă. Presa germană de Miercuri, comentând, evenimentele din sud-vestul Balcanilor, caracterizează prin titlurile: „Un atentat nereuşit”, „Grecia orbită”, etc. — aşa zisa noua fază a războiului. Pe frontul de Vest războiul germano-englez îşi urmează cursul normal. Forţele germane de apă şi aeriene anunţă nouă succese, torpilând vase de comerţ inamice de mare tonaj şi bombardând importante obiective militare situate în Anglia de sud. Din sursă britanică se anunţă că cu toată ceaţa deasă şi a relelor condiţii atmosferice care favorizează formarea de ghiaţă pe avioane, operaţiuni aviatice de mare întindere au fost efectuate deasupra Germaniei în noaptea de Marţi spre Miercuri. r