Argus, iunie 1944 (Anul 34, nr. 9315-9339)

1944-06-11 / nr. 9323

anul XXXIV Nr. 9523 Citiţi şi răspândiţi Zi­ARUL „TIMPUL" 8. IC $1 12 PAGINI 7 LEI ABONAMENTE! In ţară Cd an 1500 ix-j 6 luni 800 Leij 3 luni 400 l,rl In Capitală 1800 !.ci| Pentru bSnci cnriPi? P 1 i­ . In străinătn­ts • . sui Sn functiune de convenţiile nostale internationale • ■■ii. pi.Mi. f anno |P| ...... i 5 lei în ţară — 12 lei în străin­ătate Organ zilnic al comerţului industriei şi finanţei BIROURILE: Bucu­­­reşti, str. Sărindar No. 13. Tel. 3.05.44. Duminică 11 iunie 1944 PUBLICITATEA se primeşte la administraţia ziaru­lui şi la toate agenţiile de publici­tate. Proprietar: „ARGUS” S. A. Inserts sub Nr. 203 Trib. Ilfov Redactor responsabil : V AL. PETROVICI „S­FATU­L de împăciuire39 de prof. Agricola Cardaş B­ună inspiraţie, cu adevărat aducătoare de folos, cu efec­te imediate, purtătoare de linişte şi pace sub nenumărate forme, a avert d- Ministru al Ju­stiţiei, înfăptuind legea Sfatului de împăciuire. Multe legi am votate, multe le-am urmărit, multe bune, d­ar foarte multe slabe, depărtate de realităţi, sortite dispariţiei prin de­suetudine. Tată însă e lege scurtă dar bo­gată şi neînchipuit de bine primi­tă în lumea satelor. „Impacă-te cu protivnicul tău cu­ fond­ cât eşti încă pe cale cu el Ca nu cumva potrivnicul să te dea judecăţii, iar judecătorii să te dea slujitorului gft te arunce în temniţă, căci adevărat îţi spun : nu vei ieşi de acolo păr­ă nu vei chelt­ui gi cel din urmă bănuţ­’. Acestea sunt cuvintele Sfântului Evanghelist Matei, pe care le a­­minteşte prea fericitul nostru Pa­triarh Nicodem, în pastorala sa pli­­te de adâncime, către clerul ce ia parte în juriul sfatului de împă- Huire. Prin această lege se readuce în Sat vechiul „sfat, al bătrâ­­filor** „vechiul Scaun ”3«, judecată“ chi­ar în sat la faţa locului, „ve­chile jurii comunale” ce-au dăinuit la noi pe vremuri. A­m vorbit cu autorităţile comu­nale, cu fruntaşii satului, cu preo­tul, cu învăţătorii, am asistat la şedinţe de împăciuire, am consul­tat condica tuturor neînţelegerilor împăcate până azi. Rar mi s-a întâmplat să ascult laude şi comentarii atât de bune pentru vreo altă lege sau măsură legată de viaţa satelor plină de­­atâtea interese, de atâtea senti­mente, de atâtea pasiuni, viforos manifestate : loviri, ameninţări, ca­lomnii, tulburări de posesie,, în­călcări de hotare, deposedări de bunuri şi felurite neînţelegeri bă­neşti. Până la zece mii lei, toate trebue să meargă în faţa acestui sfat de împăciuire, şi chiar dacă nu se ajunge la vreun rezultat, in­stanţele judecătoreşti ce urmează trebue să ţină seamă de părerile Sfatului de împăciuire local. Ce economie de bani ! Ce econo­mie de timp! Doar am văzut cu to­ţii şirurile de ţărani în fiecare zi în faţa judecătoriilor, zile de mun­­că pierdute şi bani cheltuiţi. Prin cârciumile vecine. Un preot tânăr cu blândă şi se­­rioa­să figură prezidează, un demn învăţător pensionar stimat de tot satul şi un sătean fruntaş din co­mună, formează sfatul. In faţa Sfatului, cu crucea pe masă şi în asistenţa consătenilor, se perindă reclamanţii şi pârâţii pen­tru insulte, părueli între neamuri şi vecini, furt, chirii neplătite, di­strugerea de recoltă, încălcare de hotare cu stricare de pomi fructi­feri, cumpărare de pământ fără acte, ci mâncate de câinii vecinu­lui, ba chiar şi un proces de „ul­traj” între doi funcţionari rurali, etc. O gamă întreagă de supărări pri­mitive, de pretenţii, de ambiţii, dă Pasiuni, care dacă ar fi mers mai depa­rte ar fi dus multă apă la moa­ra apărătorilor, multe pagube îm­pricinaţilor, şi instanţelor judecă­­toreşti nenumărate termene, înfăţi­­şeri şi martori de toate calibrele morale. In faţa celor prezenţi, sfaturile acelui învăţător, glasul dulce al tâ­nărului preot apelând la împăciuire între oameni, arătându-le ap­oi per- K­ocrivele supărărilor întreţinute, au adus pa­cea imediat şi obliga­ţiuni, pe cuvânt de cinste şi sem­nătură, de a plăti, de a despăgubi, de a renunţa la urmărire, de a re­cunoaşte greşala sau pornirea spre mânie. Asemenea judecată pe loc, chiar în satul care cunoaşte neînţelege­­rea, care cunoaşte pe făptuitori siin tată în fiu, care cumpăneşte pur­tarea şi cinstea fiecărui consătean asemenea­ dreptate imediată Şi ade­vărată, rămâne sfântă, rămâne re­spectă şi foarte rari sunt cazurile — acelea prea vechi, prea invent­­ate — pe care părţile susţin a le duce în faţa instanţelor judecăto­reşti. Prin aceste sfaturi de împăciuire şi preotul şi învăţătorul, cei doi factori fără care sufletul şi mate­­ria satului nu pot fi concepute, apar cu tot prestigiul meritat. Activitatea acestor sfaturi de îm­păciuire trebue urmărită, susţinută, încurajată şi bilanţul lor publicat din când în cân­d, spre ştiinţa­ tutu­ror pe cari necazurile satelor îi pre­ocupă. fjFericiţi făcătorii de pace­ şi fericit fie d. I. Marinescu, mini­strul Justiţiei care, inspirându-se din organizările trecute ale Ţării, a ştiut să dea o nouă viaţă u­nei bune instituţii, pentru ţărănimea noastră. Prof. Agricola Cardaş MP -01 ——■■—O—— MODIFICAREA REGULAMENTULU) PENTRU FUNCŢIONAREA REGISTRULUI COMERŢULUI ŞI A OFICIULUI CENTRAL Monitorul Oficial din 9 Iunie 1944 publică următorul decret: ART. I. — Art. 34 al regulament,­tului legii pentru funcţionarea Ofi­ciului registrului comerţului şi a Oficiului central din 8 Mai 1931, se modifică, după cum urmează: ART. 34. — In conformitate cu dispozițiunile art. 25 din lege se vor percepe următoarele taxe: I. înmatriculări.—Firme individuale Pentru Oficiul Camerei de co­merț și de industrie 800 lei; pentru Oficiul central 200 lei. Firme sociale a) Cu un capital până la 1.000.000 Iei : Pentru Oficiul Camerei de co­merț şi de industrie 2000 lei; pen­tru Oficiul central 500 lei. b) Dela 1.000.000—5.000.000 lei: Pentru Oficiul Camerei de comerț şi de­ industrie 4.000 lei; pentru Ofi­­c­ul central 1.000 lei c) Dela­­5.000.000—10.000.000 lei: Pentru Oficiul Camerei de comerț şi de industrie 6.000 lei; pentru Ofic­ul central 1.500 lei. d) Delà 10.000.000—20.000.000 lei: Pentru Oficiul Camerei de­ co­merț şi de industrie 8.000 lei ; pen­tru Oficiul central 2.000 lei e) Delà 20.000.000—50.000.000 lei : Pentru Oficiul Camerei de comerț și de industrie 12.000 lei: Pentru Oficiul central 3 000 lei * 1) Peste 50.000.000 lei: La taxele prevăzute la lit e. se vor adăuga pentru fiecare lei 10.000.000, câte 2.000 lei pentru Oficiul Camerei de comerț și de in­dustrie şi 500 lei pentru Oficiul cen­tral. II. Mențiuni şi radieri.—Firme individuale Pentru Oficiul Camerei de comerţ şi de industrie 200 lei; pentru Ofi­ciul central 100 lei. Firme sociale Pentru Oficiul Camerei de co­merţ şi de­ industrie 400 lei; pentru Oficiul central 200 lei. III. Certificate şi copii legalizate Certificate 300 lei; copii legaliza­te după înmatriculări şi menţiuni 500 lei. ART. 2. — Dispoziţiunile decre­tului Nr. 1851 din 3 Iulie 1941, se menţin. ART. 3. — Prezentul regulament intră în vigoare la data de 1 Apri­lie 1944. 2 PAGINI 5 LEI Reglementarea chestiunilor de ordin financiar şi economic rezultând din dispoziţiuni­le tratatului deja In aplicarea acordului special sem­nat cu Bulgaria la 16 Decembrie 1943, privind reglementarea chestiunilor de ordin financiar şi economic, rezultând din dispoziţiunile tratatului de la Cra­iova din 7 Septembrie 1940, altele de­cât acelea reglementate prin acordul financiar din aceiaşi dată, şi schim­bul de scrisori intervenit la 1 Aprilie 1943, între d. Vice-Preşedinte al Con­siliului de Miniştri şi Ministrul Bulga­­riei IS. Bucureşti, Ministerul Afaceri­lor Străine, Direcţiunea Economică, aduce la cunoştinţa celor interesaţi următoarele: A. Acordul din 16 Decembrie 1943, reglementează creanţele, bunurile şi drepturile precum şi datoriile — per­sonale şi reale — intrând în anumite categorii bine determinate şi anume: 1. Creanțele persoanelor fizice sau morale române, sau având la 1 Oc­tombrie 1940, domiciliul în România. a) Către persoanele fizice sau mo­rale rămase în momentul cedării te­ritoriale (30 Sept. 1940) în teritoriul­ transfera prin Tratatul din 7 Septem­brie 1940; b) Către persoanele fizice sau mo­rale care au părăsit România ca ur­mare a Acordului din 6 Septembrie 1940, a Protocolului din 19 Aprilie 1941 al schimbului de scrisori din 1 Aprilie 1943, privind schimbul de populaţie română şi bulgară. c) Decurgând din proprietăţi imobi­liare situate în teritoriul transferat; •..•* d) Decurgând din proprietăţi imobi­­iare situate în Bulgaria şi aparţinând unor persoane care au făcut obiectul* schimbului facultativ de populaţie. 2. Datoriile persoanelor fizice sau morale române sau având la 1 Oct. 1940, domiciliul în România: a) faţă de persoanele fizice sau mo­rale rămase în momentul cedării (30 Sept. 1940) în teritoriul transferat prin Tratatul de la Craiova; b­) faţă de persoanele fizice sa­u mo­rale care au părăsit România c® ur­mare a schimburilor populaţiei obli­gatoriu sau facultativ, prevăzut de a­­cel Tratat şi anexele lui. 3. Datoriile decurgând din bunurile imobiliare situate în România, ale persoanelor fizice sau morale bulgare, mai sus menţionate. B. Acordul din 16 Decembrie 1946, se aplică creanţelor, bunurilor şi drep­­turilor arătate la paragraful A, punc­tul 1 precum şi datoriile menţionate la paragraful A, punctul 2 şi 3 în mă­sura în care aceste creanţe, bunuri, drepturi sau datorii, existau la data d­e 15 Decembrie 1940, sau la data de 10 Iunie 1941, atunci când este vorba de persoane române sau bulgare, care au intrat în schimbul obligatoriu de populaţie prevăzut de Tratatul de la Craiova din 7 Octombrie 1940 şi la Protocolul din 11 Aprilie 1941, sau la data de 1 Noembrie 1943, atunci când este vorba de persoane române sau bulgare intrând în schimbul faculta­tiv de populaţie. C. Chiriile, arenzile precum şi orice alte venituri decurgând din creanţele, bunurile şi drepturile mai sus ară­tate, nu sunt supuse termenelor indi­cate la paragraful precedent. D. Persoanele indicate la paragraful A, punctul 1 din prezentul comunicat pot să-şi realizeze creanţele, bunurile şi drepturile de orice natură, fie re­curgând la instanţele de drept comun, fie recurgând la serviciile unui Oficiu Special instituit prin acordul din 16 Decembrie 1943 şi ale cărui atribuţiu- şi îndeplineşte Direcţiunea Lichidări­lor din Subsecretariatul de Stat al Ro­mânizării, Colonizării şi Inventariului din Bucureşti, b-dul Domniţei nr. 49. 1. Persoanele care recurg la proce­dura judiciară da drept comun bene­ficiază de dispoziţiunile art. III şi de orice natură,­­ astfel cum s’a in­dicat la paragraful A. la punctul 1 din prezentul Comunicat,­­ profesiu­nea, domiciliul actual precum şi acel din 30 Septembrie 1940, iar când pe­tiţionarul nu cunoaşte actualul domi­ciliu, va da toate elementele necesa­re pentru identificarea acelei persoane şi pentru aflarea domiciliului. c. Specificarea dreptului invocat dându-se şi toate elementele din care să rezulte că drepturile existau în fa­voarea petiționarului la termenele prevăzute de paragraful B din pre­zentul Comunicat. d. Motivele: c. Probele. In afara titlului original de creanțe pe care creditorul intere­sat este obligat a-1 depune la Direc­ția Lichidărilor va depune şi copii de pe actele ce mai doreşte a prezenta pentru susţinerea cererei sale. 3. Cererile ca şi copiile de pe actele anexe — ce se vor înainta la Direcţiu­­nea Lichidărilor — în calitatea sa de Oficiu Special — se vor face în trei exemplare semnate de creditorul re­clamant iar dacă acesta este neştiu­tor de carte va semna prin punerea de deget cu atestarea primarului de re­şedinţă. Cererile şi actele anexe vor fi re­dactate în limba română şi vor fi în­soţite de traduceri în limba bulgară sau în limba franceză. Aceste cereri şi cu anexele respective precum şi alte cereri şi acte""de procedură sau formalităţi înaintea Oficiului special Protocolului anexă d la numitul Acord Special, care prevede anumite dero­gări la dreptul comun și anumite fa­cilitări. 2. Persoanele care recurg la servi­ciile Oficiului Special urmează a îna­inta cereri Direcţiunii Lichidărilor din Subsecretariatul de Stat al Românizăr­ii, Colonizării şi Inventarului din Bu­cureşti, b-dul Domniţei nr. 49 până la dată de 15 August 1944, dată dela ca­re nu vor mai fi luate în considerare. Aceste cereri vor trebui să cuprin­dă următoarele: a) Numele şi pronumele petiţiona­rului, profesiunea, domiciliul legal la 1 Octombrie 1940 în România. b) Numele şi pronumele debitorului sau a perosanei faţă de care are de valorificat creanţe, bunuri şi drepturi din România şi a acelui similar din Bulgaria, sunt scutite de toate impo­zitele timbre şi taxe. 4. Recursul la Oficiul special, Di­recţiunea Lichidărilor din Subsecreta­riatul Românizării, colonizării şi in­ventarului este facultativ pentru per­soanele interesate. Creditorii interesaţi care au ales a­­ceas­tă cale de realizare a creanţelor lor sunt însă obligaţi să accepte pro­cedura prevăzută la art. 1 al Protoco­lului anexă la Acordul Special din 16 Dec. 1943 și intre altele arbitrajul obligatoriu prevăzut la art. 2 din ace­­laş Protocol fără a mai putea recurge ulterior la procedura de drept comun pentru realizarea creanțelor, bunurile și drepturile lor. DESPRE CREDITELE ACORDATE DE LEGE SINISTRAŢILOR DE BOMBARDAMENTE AERIENE Am ar­ătat, într-un articol prece­dent, că sinistraţii, care au obţinut fişa definitivă, se bucură de dreptul la amânarea plăţii datoriilor sau chiar de dreptul la suspendarea măsurilor de urmărire întreprinse de creditori, iar amânarea plăţilor sau suspendarea urmăririlor se acordă de instanţele judecătoreşti pentru 6 luni, cu putinţa de prelungire a acestui termen, dacă e cazul. Dar legiuitorul n’a înţeles numai să apere pe sinistraţi de condamnarea la plata datoriilor, sau de exfmintarea întreprinsă de creditori contra lor, ci s-a preocupat, mai cu seamă de chestiune® refacerii situaţiei acestor sinistraţi. Nu voim să vorbim despre dreptul de preferinţă la numirea în funcţii pu­blice, la angajarea în funcţii particu­lare sau la exercitarea drepturilor de concesii farmaceutice, de brevete de industrie şi de brevete d® comerţ (pentru aceia care au asemenea drep­­turi). DREPTUL LA ÎMPRUMUTURI a) Tema noastră de azi este drep­tul la împrumuturi de redacere» Trebuie se ştie, că toate catego­ţ­­iile de sinistraţi beneficiază de a­­cest drept, fie că sunt sinistraţi dn persoana lor, fie că sinistrul a lovit in starea lor materială. Legea n’a dat,­ însă, numai posibi­litatea de a cere împrumuturi, ci drep­tul de a îş obţine, de­sigur în con®c­ţiunile legii. b) Aceste împrumuturi se acordă pe un termen de cel puţin 10 ani pen­tru ca sinistratul să aibă destul timp să se desplătească, deci şi toată lini­ştea spre a lucra în scopul refacerii sale. Procentul e foarte mic. El merge de la 1% pănă la cel mult 2% pe an, pe care poate să-l plăteas­că orice om, chiar dacă e în luptă aspră cu nevoile vieţii. c) Azi, adică atâta timp cât ţine războiul, împrumuturile se dau numai pentru repararea imobilelor avariate, care s’ar distruge de tot, dacă ar fi lăsate aşa cum sunt; pentru continua­rea comerţului, ’ industriei sau profe­siunii, dacă fondul de comerţ, fondul de industrie sau utilajul profesional n’au fost nimicite, ci numai avariate, sau pentru ca acei care au suferit sinistrul în persoana lor, să-şi poată organiza noul­e mijloace de existenţă, pe măsura puterii lor fizice, ca şi a nevoilor lor. Micii comercianţi sau meseriaşi, al căror fond a fost complect distrus, au dreptul să obţină, însă, chiar a­­cum împrumuturi pentru refacerea lor totală. Ca totdeauna, l­egea s’a preocupat mai deaproape de cei mai nevoiaşi dintre noi de împrumuturi pentru refacerea i­­mobilelor, fondurilor de comerţ, fon­durilor industriale, etc. distruse com­­palect, vor fi acordate numai la termi­narea războiului, dar ele pot fi cerute chiar de pe acum. Sinistraţii, aflaţi in această catego­rie, trebuie să înţeleagă, că legea nu e Voit să le lase riscul teribil de a des­­plăti un împrumut, pe care ar fi pu­­tut să-l ia zadarnic, un caz că un nou­­sinistru ar fi distrus avutul lor refă­cut. . . Prin urmare aceşti sinistraţi să aş- tepte cu deplină încredere ora înce­tării ostilităţilor. In ce priveşte pe micii Industriaşi­­ comercianţi de aceiaşi categorie ei vor îndrepta cererea lor de Imprumut a oricare Instituţie de credit com­er- ial, meşteşugăresc sau bancar din Io’ iaîltate, sau din capitala de judeţ res- Nativ. La cerere vor alătura neapărat copie de pe fişa definitivă şi avizul Camerei de comerţ local«. De asemenea, vor mai alătura nea­părat un inventariu de edecurile şi mărfurile, sau de maşîîiile, uneltele şi materialele ce aveau în momentul pro­ducerii sinistrului, inventar pe care am mai spus şi altă dată e d e bine să-l aibă mereu la zi. Banca Naţională a României, ca şi Centrul Naţional de Românizare ţin la dispoziţia instituţiilor de credit su­me suficiente, din fondul de români­zare, pentru acoperirea împrumuturi­­lor suszb­e. Prin urmare, micii comercianţi sau micii industriaşi vor pute®, să obţină repede credit pentru refacerea avuţiei lor distruse. f) Cât priveşte pe proprietarii de imobile, de fonduri de comerţ de fon­duri industriale etc. ,avariate, ei vor îndrepta cererea lor pentru împru­muturi de reparaţie sau pentru conti­nuarea activităţii lor, la orice institu­­ţie de credit funciar, comercial, in­dustrial sau bancar din localitate sau capitală de judeţ. « Predarea cotelor de lână din producţia anului 19 Se aduce la cunoştinţa tuturor crescătorilor de oi obligaţiunile ce au faţă de dispoziţiunile legale în vigoare de a preda din producţia a­­nului 1944, aceleaşi cote d­e lână şi în aceleaşi condiţiuni ca şi anul trecut. 1. Proprietarii de 1-10 oi ţurca­­ne, câte 700 grame lână. 2. Proprietarii de peste 10 oi ţur­­cane, câte 1 kg. lână. 3. Proprietarii de oi ţigăi dela 1.5 oi, câte 1 kg. cei peste 5 oi, câte 1.500 kg. lână. 4. Proprietarii de oi spancă, câte 2 kg. lână. 5. Proprietarii de oi merinos câte 2.500 kg. lână. 6. Proprietarii de alte rase de oi. vor preda pentru 1-10 oi. câte 700 gr.­ lână iar cei peste 10 oi câte 1 kg. lână. Numai după ce s’au predat cote­ Ie fixe arătate, proprietarul are dreptul g­­reu­aă, să apere și să fo­­losească, pentru nevoile proprii ale gospodăriei sale, o cantitate de cel mult 5 kgr. lână nespălată. Proprietarul a cel puţin 100 oi are dreptul să mai reţină cel mult 5 kgr. lână nespălată pentru fieca­re cioban de meserie, dacă îl are an­gajat şi cu plată în lână; această lână, deasemenea nu poate fi între­buinţată decât pentru nevoile pro­prii ale gospodăriei ciobanilor. Ceia ce rămâne proprietarului, după scăderea cotelor fixe şi a can­­tităţilor reţinute pentru nevoi pro­­prii, se va preda deasemenea odată cu cotele fixate. Predarea lânei se va face la ter­menele fixate de organizaţia co­lectoare; în caz când nu s-au fixat aceste termene atuncă predarea se va face cel mai târziu până la 31 August 1944. Acei care nu se vor conforma cu stricteţe acestor dispozițiuni, vor suferi rigorile legii. WOLFRAMUL Bătălia materiilor prime de război. Un metal preţios, ignorat până acum câţiva ml O telegramă anunţă zilele aceste, că, portugalia a încetat exportul de wolfram către Germania. Acum cât­­va timp o altă telegramă făcea cu­noscut că şi Turcia a redus exportul de crom, iar Suedia acela al rulmen­ţilor de bile. Wolfram, crom, două expresii a­­proape cu totul noul pentru marele public dar cari erau numirile unor materii prime foarte importante pen­tru industria de război. Armatele mo­torizate de astăzi, înfiinţarea de ma­­şini de oţel, tancuri şi blindate pentru fabricarea lor se cer cele două mate­rii prime de mai sus. Unde se egasesc aceste materii? Wolframul, de pildă, se găseşte in Pirinei, în Sierra Estrella şi Calabra. Regiuni sălbatece, izolate din Portu­galia şi Spania, pe care călăuzele sfătuiesc peturşii să nu se aventure­ze pe aceste stânci şi tre­cători misterioase, fără să fie acom­paniaţi de autohtoni. Prin aceste regiuni pământul a ra­mas aproape la fel cum l-au văzut primii oameni: blocuri enorme de stânci, încălecate unele peste altele, strange de netrecut, spaţii fară dru­­muri sau poteci, pline de animale săl­băticie, caverne inospitaliere. Nimic pe aici nu aminteşte civilizaţia euro­peană. Oamenii trăiesc încă în tribun într’o formă primitivă, ca în jungla africană Locuiesc în colibe, hrănin­­du se cu ce reuşesc să vâneze şi foar­te rar cu pâine. O regiune, într’un cu­vânt, care poate fi deabia cercetata deşi se află in Europa, locuri In care acum 20.000 de ani se aciuiau fiinţe preistorice. De ce-au rămas ele totuşi ignorate, deşi se găsesc lângă căi mo­­deme Internaţionale? Frica de-a pă­trunde în mijiocul lor? Au existat oameni cari au avut interes ca ele să rămână necunoscute? Spre a avea apoi surpriza să vezi­ pe aici, sosind oameni eleganţi în li­­m­uxine, veniţi din Vigo, Porto, Bra­­­gance şi Bilbao? Aceşti oameni şop­teau cuvântul misterios: wolfram. Ne aflăm la frontiera portughezo spaniolă, bântuită de contrabandişti. Altădată ei făceau comerţ cu lână, cafea şi tutun. Mărfuri cari astăzi nu mai comportă nici un interes. Mai mult ca ele, sau ca pietre­lor preţioase, wolframul este acela care atrage şi pasionează. E o mate­­rie de primă importanţă pentru fa­bricarea tancurilor şi a blindatelor şi care nu se găseşte peste tot. Spania şi Portugalia sunt singurele ţări din Europa care posedă zăcăminte­ de wol­fram. " NAT­AI A PUPA WOLFRAM ' Odată descoperit exploatarea a în­ceput pe scară întinsă. Aproape o mie de tone au fost exportate în a­­nul 1941, pe cale legală. Cât s’a scos de către contrabandişti, cari nu şi-au uitat meseria, pe drumurile lor secre­te,, statistica n’a putut consemna. Re­sursele spaniole, cari nu erau prea mari ameninţă ă se epuizeze. Resursele Portugaliei sunt mai mai Aproape de Vila Real, Bragança, Guarda şi Coimbra, se găsesc filoane de wolfram. Pietrele conţinând pr©„ tlosul" metal le-a servit, pănă acum,, să-şi construiască jghiaburi pentru •si’ dăpatul vitelor sau ziduri cu cari să-fft tmprejmuiască colibele, până tn ziua când a fost descoperită valoarea lé® şi populaţia sa îmbogăţit. Preţurile sei urcau din zi în zi­ Au intrat în arena, concurenţii,o­ameni de influenţi şi o adevărată luptă petru cumpărarea şi vânzarea wolframului a început. P­IAŢA Şedinţa de Vineri a continuat să fie susţinută pentru hârtiile petro­­ltfere. , Au urcat mult faţă de ultimele cotafiuni din şedinţa precedentă : Astra Română la 4156 dela 3825, Steaua Română la 1625 dela 1500 şi Concordia la 1500 dela 1400. Dintre hârtiile industriale a în­cheiat numai Mica en un spor în­semnat, la 1960 faţă de 910 ultimul curs dtp ajun.­­ Hârtiile soc. de comunicaţii au rămas staţionare deşi s'au negociat bine dispuse,­în afară de Radio op­tate la 640 dela 580. Rentele au încheiat la cursuri ne­schimbate, cu excepţia rentei anort. 1933 la 55 dela 53. * Târgul liber a fost însufleţit. Cereale­ leguminioase Activitate cairn® în toate com­­partimentele târgului de cereale. Se fac unele încheeri pentru acope­riri de contracte de export şi în genere se preferă livrările schele dunărene. Pe plan intern se efec­tuează cumpărături pentru apro­vizionările locale ale consiliu­lui. Pentru uşurarea aprovizionării sub secretariatul de stat al aprovizio­nării armatei,­ şi populaţiei civile a dat o decizie prin care produ­cătorii din comunele rurale vor putea face schimb de cereale în natură contra ailor produse,­ fără autorizaţie, până la 600 kg. grâu, sCcară, orz ovăz sau porumb,, 1 Preţurile produselor negociabile în târgul liber (pe vagonul de 10.000 fer.). ! I ' Mazărea comestibilă ,,Victoria”’ lei 280.000 staţie de încărcare producător, lei 300.000 bordo srep. ,1,1. I ' i ! r Mazărea furajeră Victoria” lei 100.000 franco vagon, staţie de înscărcare. .1 Fasolea din recolta 1043 lei 180 mii—100 mii, duplicat cfr., Meiul lei 150.000, duplicat cfr. ■Turtele de floarea soarelui lei 250.000-260.000 bordo slep. încălțăminte In cursul săptămânei, activita­tea la magazinele de încălţăminte gata confecţionată a evoluat într’o atmosferă mai calmă- Asortimentul suficient de variat, mai ales în vayon­ul de articole pentru damă, fabricate din mate­riale înlocuitoare. încălţămintea de asemenea natură pentru bărbaţi şi copii lasă de dorit, în ceia ce prive­şte rezistenţa. Preţurile neschimbate. Se ridică obiecţii mi serioase asu­pra costului reparaţiunilor şi con­­­­fecţiunilor de comandă. Baremul oficial nefiind respectat Modificarea procedurii disciplinare conttra funcţio­narilor publici Monitorul Oficial din 9 Iunie 1944, publică următorul decret: Art. unic. — Art. 147 și 151 din legea nr. 310 din 8 Iunie 1940 pen­tru Codul funcționarilor publici, publicată din nou în Monitorul Ofi­cial nr. 59 din 10 Martie 1942, vor avea următorul­ cuprins: Art. 147.­­- Ministerul sau șeful administraţiei, sezizat asupra vinei vreunui funcţionar, sau din oficiu, va ordona o cercetare prealabilă, printr-un funcţionar de un grad mai mare, decât funcţionarul în cauză, sau pe timpul stării de război, de către un magistrat delegat în acest scop de ministerul de justiţie, la cererea ministerului sau şefului ad­ministraţiei. La cercetarea pe care aceasta o face, trebue să asculte şi pe funcţi­­onarul învinuit şi martorii în cauză şi să ţină seamă de probele pre­zentate de funcţionar. In cazul când cercetarea preala­bilă este făcută de un magistrat de­legaţi, depoziţia martorlor se va lua după prestarea jurământului, conform dispoziţiei art. 196 din proc. cv. Funcţionarul sau magis­tratul delegat, însărcinat cu efec­­tuarea cercetării, va depune rapor­tul arătând faptele şi concluziile asupra temeiniciei acuzaţiei. Art. 151. — Comisiunea discipli­nară, primind actul de trimitere în judecată cu anexele lui și ascul­­tând pe funcționarul învinuit, de­­cide dacă: a) Trebue închisă afacerea; b) Sunt necesare noi cercetări; c) Trebui dat curs acuzatiunii. A) In primul caz va restitui ac­tele arătând că trebue închisă pro­cedura disciplinară, vina funcţiona­rului, chia­r dacă ar fi dovedită, ne­comportând vreuna din pedepsele prevăzute la art 129, nr. 4-8. . In cazul al doilea, comisia dis­ciplinară va restitui dosarul, cerând să se facă noi cercetări si indicând părţile care au nevoie să fie com­pletate. Actele noii cercetări, se vor de­pune serviciului, respectiv, care se va „remite mai întâi funcţionarului însărcinat cu acuzarea, pentru a prezenta eventuale propuneri iar in urmă le înaintează comisiei dis­ciplinare. C. Dacă comisia hotărăşte să dea curs acuzatiunii, pe temeiul numai ■ al actului de trimitere, precede la judecata

Next