Arhitectura, 1962 (Anul 10, nr. 1-6)

1962-01-01 / nr. 1

Exemple asemănătoare pot fi citate şi in domeniul construcţiilor indus­triale: laminorul pluming de la Hunedoara, laminorul de la Roman, fabrica de plăci aglomerate de la brăila, fabrica de produse lactate din bucureşti etc. Aceleaşi lucruri se pot afirma şi despre activitatea de sistematizare. Schiţele de sistematizare ale unor oraşe (Constanţa, Braşov, Bucureşti etc.), aflate in faza de elaborare sau definitivare, cuprind soluţionări pe baza cărora oraşele se transformă în oraşe de tip socialist, corespunzătoare noului mod socialist de viaţă a poporului nostru muncitor. Arhitecţii şi ceilalţi specialişti care au contribuit la aceste realizări şi-au îndeplinit deci în mod satisfăcător rolul lor, au dat cea mai mare atenţie, în primul rînd, destinaţiei sociale a construcţiilor respective şi folosirii mijloa­celor celor mai adecvate. Totuşi, în activitatea unor arhitecţi se manifestă încă unele lipsuri, care dovedesc că ei nu-şi îndeplinesc pe deplin menirea lor. Astfel, unele locuinţe prezintă încă anumite lipsuri în rezolvarea lor funcţională, lipsuri care duc la scăderea confortului locatarilor respectivi. In domeniul construcţiilor industriale mai sunt cazuri cînd arhitecţii, în loc să se preocupe de organi­zarea spaţiului necesar producţiei, sînt folosiţi la proiectarea anexelor admi­­nistrativ-sociale şi la desenarea faţadelor; în acelaşi timp, aşa cum au con­statat şi organele de avizare, proiectele ansamblurilor industriale respective se caracterizează prin volume mari şi costisitoare cu nimic justificate. Mai sînt încă multe de făcut pentru ca arhitectul să cunoască bine pro­cesul de viaţă şi de producţie, acesta fiind scopul principal şi conţinutul acti­vităţii sale. Tot aşa trebuie semnalate şi lipsurile în privinţa mînuirii de către arhi­tect a mijloacelor de realizare, mai ales în ceea ce priveşte cunoaşterea şi folosirea mijloacelor tehnicii avansate. Arhitectul nu-şi va putea îndeplini misiunea, dacă nu se va orienta în mod hotărît spre însuşirea cît mai completă a tehnicii, pentru a fi un iniţiator şi un factor mobilizator în introducerea tehnicii noi în construcţii. ★ Un prim domeniu important al activităţii creatoare a arhitecţilor îl constituie proiectarea de urbanism. Creşterea continuă a volumului construcţiilor de masă, menite să satis­facă într-o măsură cît mai mare cazarea şi deservirea cultural-socială a oame­nilor muncii, pune în faţa arhitecţilor sarcini noi şi complexe. Realizarea unui volum însemnat de construcţii în oraşele noastre, dezvol­tarea construcţiilor industriale în aceste oraşe, se pot face judicios numai în mod planificat, în conformitate cu principiile sistematizării. In acest scop, în ultimii ani s-a întocmit un număr însemnat de schiţe de sistematizare pentru cea mai mare parte a oraşelor ţării noastre. Se poate afirma că toate oraşele în care apare o dezvoltare însemnată a forţelor de producţie au pro­iecte sau schiţe de sistematizare elaborate în diverse faze de proiectare. De asemenea, în ultimii doi-trei ani s-au întocmit noi schiţe de sistematizare şi s-au reactualizat schiţele de sistematizare mai vechi pentru aproape toate oraşele importante şi centrele muncitoreşti. Numeroase schiţe şi proiecte rezolvă în general în mod judicios proble­mele funcţionale şi tehnice ale oraşelor. La baza lor stau prevederile de dezvol­tare a forţelor de producţie conţinute în Directivele Congresului al lll-lea al P.M.R., concretizate în planul sesenal şi în programul de dezvoltare a econo­miei naţionale în etapa de perspectivă. Apariţia acestor date a constituit un mare ajutor pentru proiectarea urbanistică, fixîndu-se pentru prima dată în ţara noastră parametri pentru o etapă de perspectivă, elaboraţi pe baza unei concepţii ştiinţifice unitare. Astfel, s-au întocmit schiţe de sistematizare pentru oraşele Ploieşti, Iaşi, Cluj, Bacău, Baia Mare, Braşov, Oneşti, Tg. Mureş, Hunedoara, Piteşti, Timişoara, Constanţa, Suceava şi multe altele, în care se poate observa o concepţie judicioasă pentru dezvoltarea acestor oraşe care să stea la baza realizării investiţiilor concrete în construcţii civile şi industriale precum şi pentru proiectarea lucrărilor edilitare şi instalaţiilor tehnice afe­rente. De asemenea, este în curs elaborarea schiţei de sistematizare a capi­talei, iar pentru oraşul Galaţi , care va cunoaşte o puternică dezvoltare datorită construirii celui mai mare combinat siderurgic din ţara noastră — s-au fixat principiile de sistematizare şi etapizare a lucrărilor de reconstrucţie. O mare însemnătate o are faptul că în cele mai multe din noile schiţe de sistematizare proiectanţii au încercat să aplice principiul unităţilor struc­turale, potrivit căruia se face o clasificare riguroasă a arterelor de circulaţie după importanţa traficului şi se asigură o deservire unitară şi completă a locuitorilor pe diferite trepte: unitate de locuit, microraion, cartier şi oraş. De asemenea, în majoritatea oraşelor, pe baza acestor planuri, sunt în curs de realizare importante ansambluri centrale, menite să schimbe înfăţişarea multor oraşe. Cu toate aceste realizări este necesar să se arate unele deficienţe carac­teristice schiţelor de sistematizare ale oraşelor. In cadrul schiţelor de siste­matizare, zonele industriale sunt tratate sumar, indicîndu-se de cele mai multe ori doar perimetrul acestora, fără a avea la bază un studiu, chiar sumar, al modului de organizare a acestor zone. Nu se studiază suficient de temeinic modul de cooperare între zonele industriale și oraș, pentru utilizarea în comun a unor lucrări edilitare şi în special a reţelelor termoenergetice. De asemenea, în aceste schiţe de sistematizare mai rămîn uneori nerezolvate unele probleme de circulaţie şi alte probleme importante. Aceste lipsuri se datoresc şi faptului că unele instituţii care conlucrează la elaborarea planurilor de sistematizare a oraşelor nu furnizează în timp util datele necesare proiectării. Pe de altă parte, proiectanţii înşişi nu acordă totdeauna suficientă atenţie studierii temeinice şi rezolvării acestor probleme. Cu toate succesele obţinute în elaborarea proiectelor şi schiţelor de sistematizare, o lacună a practicii noastre de construcţie a oraşelor o constituie şi faptul că aceste schiţe nu au fost încă definitivate şi nu au devenit legea de bază a construirii şi dezvoltării oraşelor. La aceasta se adaugă şi faptul că în unele oraşe, care au schiţe de sistematizare însuşite de organele locale şi avizate de Comitetul de Stat pentru Construcţii, Arhitectură şi Sistema­tizare, se adoptă uneori măsuri în domeniul construcţiilor care contrazic prevederile acestor schiţe. Considerînd practica urbanistică în aceste condiţii — cînd schiţele de sistematizare nu au un caracter definitiv—trebuie remarcat că uneori noile ansambluri construite nu ţin seama de principiul unităţilor structurale, pro­movate în proiectarea urbanistică modernă, inclusiv în sistematizarea oraşelor din ţara noastră. Pe alocuri se reconstruiesc arterele de circulaţie în structura lor veche, construindu-se numai fronturile străzilor, fără a se studia în adîn­­cime întregul teritoriu aferent, fără a se rezolva complet deservirea social-culturală a locuitorilor teritoriului respectiv, fără a contura în perspectivă noul cadru în care trebuie să se desfăşoare viaţa locuitorilor cartierului respectiv. În reconstrucţia oraşelor noastre trebuie să luptăm şi împotriva unui pericol ale cărui semne au început să apară în unele locuri: monotonia. Intr­­adevăr, tipizarea şi industrializarea pot duce la o oarecare monotonie dacă proiectanţii nu folosesc aceste metode de lucru cu suficientă îndemînare. Este necesară înainte de toate o mai bună aprofundare şi cunoaştere a condiţiilor specifice ale oraşelor (relief, climă, profil economic, structura populaţiei etc.). Arhitecţii trebuie să aplice soluţiile cele mai corespunzătoare acestor condiţii specifice, luptînd împotriva stereotipului, aplicînd soluţii realiste, elaborate cu fantezie creatoare, pentru a se asigura caracterul specific al oraşelor noastre, atît în privinţa structurii lor funcţionale, cît şi a înfăţişării lor plastice. Arhitecţii trebuie să lupte cu hotărîre pentru ridicarea calităţii proiec­tării urbanistice, pentru studierea temeinică şi rezolvarea judicioasă în proiec­tele de sistematizare a problemelor complexe sociale, economice şi tehnice ale oraşelor, pentru rezolvarea problemelor urbanistice pe baza principiilor şi soluţiilor urbanistice celor mai avansate, pentru asigurarea desfăşurării construcţiei oraşelor conform cu regulile urbanistice. ★ Un al doilea domeniu important al creaţiei arhitecturale este proiec­tarea tip, în vederea rezolvării cu succes a investiţiilor, al căror ritm este în continuă creştere în cadrul planurilor anuale de stat, utilizarea proiectelor tip şi refolo­­sibile devine un factor obligatoriu. Tipizarea locuinţelor şi a construcţiilor de masă permite utilizarea tehnicii noi în construcţii şi a metodelor industriale, transformînd procesul de execuţie într-un proces de montaj. Prin introducerea metodelor industriale, care se extind din ce în ce mai mult, se obţin scurtarea duratei de execuţie, creşterea volumului construit

Next