Biserica şi Şcóla, 1883 (Anul 7, nr. 1-51)
1883-07-24 / nr. 30
.Ajn.-u.l-Ci VII. Aradi, 1883. Nr. 30 BISERICA si SCOLA. 9 9 Foe bisericescă, scolastică, literară si economică* 7 î 7 * Ese odată în septemână: DUM] Prețulu abonamentului : Pentru Austro-Ungaria pe anii . . 6 fl.—cr. „ „ „ „ jum. ami 2 „ 50 „ Pentru România şi străinetate pe arm 7 „ — „ j» 1* M îj j- n. 3 „ 50 ,, Preţulu intterţiuniloru . Pentru publicaţiunile de trei ori ce contentt cam 150 cuvinte 3 il., pana la 200 cuvinte 4 fl. si mai sus 6 fl. v. a. Lurespondinţele să se adreseze la Redacţiunea dela „BISERICA ŞI ŞCOLA“ Iar banii de prenumeraţiune la Tipografia diecesană in Aradu.“ — Rugăm pe onoraţi abonenti a caroră abo- \ namente au espirat, cu finele lui Iuniu, să bi- \ nevoescă ale renei, asemenea rugăm fi pe ambo- nenţi în restanţă cu preţuiţi jurnalului pe'se- ' mestrulu trecută, ca să-şi achiteze detoria lorii, câtă mai curândă la Administraţiunea tipografiei diecesane. IRed.acţiunea.. . Nr. 1925. I Prea cuviosului Archimandritu alu S. Monastici Hodosiu-Bodrogu, prea onoratiloru protopresvi- iteri, onoratiloru preoţi si invetiatori, si intregu iubitului nostru cleru si poporu din dieces’a Ara- - dului: daru si indurare dela Dumnedieu Tatari si Donmulu nostru Isusu Christosu, si dela Noi binecuventare archieresca. 1S Fiindu de comuna cunoscuta, ca numai lumin’a mintii si cultur’a morala religioasa inaltia pre omu la adeverat’a demnitate, si lu conduce la bine si fericire : instiinti’a nostra principala a fost si trebue se fie pururea : a face ca poporulu nostru se atinga cât mai bine acea lumina si cultura morala religioasa, si asia se ajunga tient’a pusa omului de catra Dumne- '■ dieu: bunăstarea pre acesta lume si fericirea pre cealalta. Tient’a suprema a omului. Spre scopulu acest’a ni-am intorsu ing^igi- \ rea nóastra,.— mai nainte de tóate — asupra insti- \ tuteloru nóastre de cultura, si deosebi asupra in-stitutului nostru pedagogicu-teologicu de aici din Aradu, din care institutu iesu preotii si invetia- \ torii nostri, cu totu atâtia apostoli pentru lumi- narea poporului si conducerea lui spre tient’a cea mare si fruraasa. Ne-am insuitu si ne insuimu a face din acestu institutui, — in tote pri- vintiele, — ceea ce trebue se fie : unu adeveratu , izvoru de lumina si cultura pentru poporulu nostru. Inse in ucursulu timpului am observatu, ca pre langa toate silintiele nóastre, acestu institutu nu este in stare a corespunde in recerut’a mesura. Se da adeca poporului nostru acelu numeru de preoti si invetiatori de care este neaperata trebuintia, — si acést’a mai multu din culisa, ca o mare parte a fiiloru poporului nostru in urm’a cheltuieleloru si altoru lipse si greotati ce intimpina, nu vinu destulu de numerosi la institutii, si chiar dintre cei ce vinu, forte multi nu se potu sustiené cu spesele parintiloru, altii era si neaflandu totudéun’a quartire bune si corespundietóare, usioru retacescu si se strica, si devinu perduti. Ne-am resolvitu a infiintiu unu seminariu seu alumneu mai mare, adeca: unu institutu de intretienere si crescere morala practica, in care se se adaposteasca, se se inquartireze si se se proveda cu viptu si celelalte trebuintiose, si se se reguleze in purtarea loru toti tinerii, cari vinu la acelu institutu si mai alesu cei seraci, dar buni, cei fara de părinți, sau fara de mijloace. Totu omulu cu simțire si cugetare buna ’sipote închipui ce bunetate mare, ce folosu mare si placutu lni Dumnedieu, pote si are se aduca unu atare Institutu bisericei nostre, neamului nostru, si — putemu dice, — fiecărui adeveratu fiiu alu poporului nostru. Deci simtiendu noi din di in di totu mai multu trebuintia, si dorindu forte infiintiarea cât mai curenda a acelui seminariu, am cautatu si unu locu acomodatu spre acést’a, pre care l’am si aflatu in strad’a Sina, tare aprópe de biseric’a nóstra catedrala, intr’unu intravilanu alu Escelentiei Sale, Dómnei veduve baronese de din Vien’a, care i’a descoperindu-i noi •Jipé’a ce avemu, ilustr’a si cucernic’a Dómna,miscata de interesulu ce-lu porta pentru totu ce este bunu si folositoriu poporului, dar mai alesu pentru căușele sântei nóstre biserici, ni-a daruitu