Biserica şi Şcóla, 1883 (Anul 7, nr. 1-51)
1883-07-31 / nr. 31
■ Nr. 31.A-ZlULlTa. VII. Zva A 31. Inlitt 12. Augusttt1883. BISERICA si SCOLA. Ese odată în septemână: DUMINECA. Fae bisericeascâ, scolastică, literară si economică. 7 ) 7 » 9 9 Prețulâ aborimentului : Prețului inscrțliinilorM . Pentru Austro-Ungaria pe anu . . 5 fl.—cr. Pentru publicațiunile de trei ori ce conținut n ii ii ii ruman” 2 ti ^0 ii ' cam 150 cuvinte 3 fl., pana la 200 cuvinte i Pentru România si străinătate pe anii 7.,— „ ( . ,, • r 4 1 si mai sus o fl. v. a. ) „ j. a. 3 ., 50 K». 1864. Esamenele de calificațiune învețătorască vor avea locă incependu din 16/28. Augusta a. c. în localitatea consistorială din Aradu. Recurinţii vom avea şi insinua recursele cu 30 file înainte de acelă termină adeca până în 13/25. Augusta anulă cuvinte. Aradu, din şedinţa consistorială ţinută în 21. Iulie 1883. Ioană Meţiană, m. p. Episcopul Aradului. Corespondinţele să se adreseze la Redae- raţiunea dela „BISERICA şi ŞCOLA“ Iar banii de prenumeraţiune la „Tipografia diecesana în Aradtt.“ — Nr. 1637. Preş. Cercularin, catra toti P. T. Protopresviteri, inspectori de scoli, si catra toti preoţii si inveti atori din eparchia Aradului. Desi, — precum se scie, — n’am intrelasatu nici o ocasiune binevenita, pentru a areta P. T. inspectori, preoţi si invetiatori ai nostri importanti’a cea mare a pomaritului si grădinăritului [pomologi’a si horticultur’a] cu deosebita aplicare la poporulu nostru, carele, — in parte, — locuesce in tienuturi muntóse si putienii roditoare, cum si neaperat’a trebuintia de a face si pre ai nostri se poata concurge cu popitele conlocuitoare in lupt’a de esistintia , totusi cu dojrere am esperiatu ca unii dintre P. T. inspectori, preoţi si invetiatori ai nostri nuau apretiatu după merită nici importantia nici vocea nostra, si sfatulu nostru si asia, — de sine se intielege, •— n’au progresatu nici ei, nici cei incredintiati grigei loru, in ramolii de cultura economica alu pomaritului si grădinăritului. Acéstea este chiar asia de durerosu pentru noi, precum este de durerosu pentru ori ce părinte, când vede ca unii dintre fiii lui nu asculta sfaturile lui cele parintesci, cari au de scopu numai binele aceloru fii; dar si mai durerosul este, când vinu alţii se spună părintelui, neascultarea fiiloru de sfaturile lui, precum ni s’a intemplatu si noua acum de curend, când, — afara de unii dintre ai Nostri, — chiar si autoritatile politice comitate ne, au venitu se ne reflecteze in scrisa, si incacu date autentice, ca in unele comune bisericesci de ale nostre, nu ar esiste de felin grădini si scule de pomi si legume, doar pe unde esista aseminea grădini, acestea ar fi neglese in tote privintiele. Inse ce mai trebue se ni spună noua altii acestea, când insine am vediutu cu ocasiunea visitatiuniloru canonice, — pre langa progrese imbucuratore in unele locuri, — cum iu altele, curţile bisericeloru, ale scóleloru si cimiteriele nostre, apoi gradinele unoru preoţi si invetiatori ai nostri, cari — împreuna cu locuintiele loru, — ar trebui se fie modelu de curatienia si ingrijire, incât se iee tota comun a indemnu si exemplu : birnu, — suntu pline de necuratienia, de spini si polemida, sau cu alte cuvinte negrigite si ne-cultivate. Acéstea este cu atât mai durerosu pentru noi, cu cât vedemu câ locuintiele, apoi curtile, bisericesci si scolarie, cum si cimiteriele altora confessiuni suntu curate si bine ingrijite, ceea ce se vede apoi si la poporulu loru, si ceea ce ^ infacisiéza pre adeveratulu pastoriu si invetiatoriu. Astfelin standu lucrulu credemu ca ori ce omu cu buna judecata va intielege ca starea al céstea férte dejositoare si pagubitoare in toate privintiele, mi se mai pote suferi nici pentru ca este mare rusine a se vedé atât de negrese curtile si gradinele bisericeloru si ale scóleloru nóastre, precum si cele de pomi, — unde esista, — dar este si mare dauna, nu numai pentru aceleași grădini, ci si pentru ca elevii si poporulu, n’au de unde lua essemplu si invetiatura, — ba este chiar pecatu înaintea lui Dumnedieu, a avé subsistintia dela popom ca selu