Biserica şi Şcoala, 1923 (Anul 47, nr. 1-52)

1923-02-05 / nr. 6

Nr. 6. Anul XLVIÎ. Arad, 5-18 Februarie 1923. BISERICA ŞI ŞCOALA REVISTA BISERICEASCA, ŞCOLARĂ, LITERARĂ ŞI ECONO­MICĂ. ABONAMENTUL: Pe un an _ ... _. __ 40 Lei Pe jumătate de an _ __________ 20 Lei Apare odată în săptămână: DUMINECA. REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA. Arad, Strada EMINESCU Nr. 35.­­ ^ Telefon pentru oras si judet Nr. 266. *' • « v.s APELUL A. S. R. PRINCIPESA ELENA Moştenitoarea Tronului României. Mă adresez întâia oară poporului nostru, cu dragoste de el, cu setos suflet de jertfă şi cu vie grijă pentru pacea, sănătatea şi mântuirea lui. Mă adresez acum de-abia pentru că m’am silit singură, să pătrund şi să deslu­şesc bine care sunt păsurile şi nevoile lui. Vreau, din ceasul acesta, luând pildă dela vrednicele şi milostivele Domniţe din trecut, dela Toţi câţi s’au ostenit şi se ostenesc pentru viaţa şi izbăvirea poporului şi în deosebi de la Aceia care este astăzi Icoana noastră a tuturor, Maria, Doamnă şi Regină a României, să sprijin şi să lupt pentru tot ce ajută la înlăturarea suferinţii celor mulţi. De când trăeşte în inima mea, inima nobilă şi dăruitoare a acestui popor, gându­rile mele, lupta lui e lupta mea, aspiraţiile lui sunt năzuinţele şi temeiul întregului meu suflet.­­» Cu nespusă durere am văzut că cel mai greu păs al nostru e copilul, că pierderea noastră cea mai mare e viaţa lor, e rărirea populaţiei prin mortalitatea copiilor. Aceia ce clădeşte un Stat şi-i dă putere şi durată e populaţia lui, e desimea oame­nilor, e sănătatea lor. Pentru aceasta, toate silinţele noastre, tot avântul sufletelor culturale, toată trudirea celor ce călăuzesc şi învaţă trebue să ducă la sporirea şi întărirea elementului nostru de baştină. Răsboiul a rărit şi a slăbit populaţia Boalele cosesc fără milă. Sărăcia de după război le întinde mereu; nici buruiana nu cotropeşte aşa de iute ţarina nelucrată Oftica în­floreşte, iar la ţară, mortalitatea copiilor creşte înspăimântând gândul. O statistică arată că în vechiul regat mor în fiecare an peste 150 000 de copii; un răsboi nu nimiceşte mai multe vieţi. Trei sferturi din morţii noştri sunt copii. Toţi aproape pier cu zile. Cine-i caută, cine-i vede! Mamele sunt istovite de muncă, pentru că ele duc toată povara şi apăsarea vieţii. E adevărat că ţara noastră a fost în fruntea tuturor cu naşterile copiilor, dar toţ­i în frunte suntem astăzi cu mortalitatea lor. Trebue deci, cu orice preţ, cu orice sacrificiu şi trudire, să păstrăm şi să chiver­nisim viaţa copiilor. Această viaţă e marea zestre a României, şi către ea se duce întâiul meu gând de jertfă şi de muncă. , Tot ce s'a făcut şi se face, toată osteneala bunelor noastre românce, toată grija şi silinţa asistenţei Statului nu pot să prididească încă boalele, răul şi neştiinţa de pretutindeni. E nevoe, pentru aceasta, de toată truda şi ajutorul obştesc. Drept aceia, doresc şi Eu, să ridic în capitala Ţării un mare spital pentru căutarea şi vindicarea copiilor, ori de unde ar veni şi ori ai cui ar fi, doresc apoi să leg de acest aşezământ o şcoală practică de infirmiere şi să înfiinţez cât mai multe echipe ambulante pentru asistenţa sanitară la ţară.

Next