Biserica şi Şcoala, 1927 (Anul 51, nr. 1-52)

1927-07-24 / nr. 30

Anul LI. Arad, 24 Iulie 1927. N-rul 30. ŞCOALA­ ­ M. S. Regele Ferdinand I. Pe cerul României Mari flutură zăbranicul morţei. Marele ei Rege nu mai este: înfăptuitorul visurilor seculare ale neamului românesc; ctitorul ţărei mărite şi al poporului liber şi unit; bărbatul viteaz al răsboiului şi bărbatul înţelept al păcei, a închis de-a pururi ochii. M. Sa Regele Ferdinand I, al României­ Mari a trecut din rândul celor vii. Provedinţa divină s'a chemat la sine şi s'a aşezat pentru veacurile ce vor veni de acum încolo lângă Ştefan cel mare şi cel sfânt, lângă Mihai cel viteaz, înfăptuitorul de-o clipă aceea ce El a făurit pentru totdeauna. Regele Ferdinand urcându-se pe tron a făcut un legământ sfânt cu ţara: „Voi fi bu români. Când vremurile cele mai turburi, şi când clipele cele mai grele s’au abătut asupra neamului românesc, Regele a dovedit prin fapte mai mult de cât a făgăduit. A fost cel mai bun dintre bunii români; a fost viteazul cel mai hotărât; a fost voinţa cea mai ne­şovăitoare. Sabia Lui s’a scos pentru ca să apere o moşie, un neam, o credinţă şi-un ideal. Şi de aceea El nu a cunoscut nici-un alt glas, nu a ascultat nici-o altă poruncă a sufletu­lui, de­cât vocea datoriei, şi obligaţia internă de-a fi străjerul unui neam şi înfăptuitorul vi­surilor lui de libertate şi de întregire naţională. Invingându-se pe El, a dat pilda învingerei altora, şi vrăşmaşii ţărei au putut ast­fel cunoaşte printr’o tristă experienţă ce poate face un Rege Mare care’se topeşte cu su­fletul în sufletul poporului întreg ce’l stăpâneşte. De numele Regelui Ferdinand va rămâne astfel de­ apururi legat marele eveniment al întregirei poporului român, şi al înfăptuirei României Mari. Dar nu numai vitejia şi nu numai indentificarea Lui idealul poporului român, vor rămâne singure nepieritoare în istoria românească; va mai rămâne şi virtutea, de-a se fi făcut reprezentantul ideilor celor mai înaintate, şi al reformelor celor mai largi, căci El a prezidat legiuirile ce aveau să cheme la viaţa statului pe toţi cetăţenii în chip egal şi să dea pământ, prin exproprierea marilor moşii, celor ce-l muncesc. Sub domnia Lui astfel s’a înfăptuit o ţară nouă, o ţară mare, o ţară care cuprinde în graniţele ei un popor ce năzuia ca într'un vis frumos la situaţia în care el a ajuns azi. Regele Ferdinand a închis ochii. El a murit cu trupul Sufletul Lui nu a murit şi nu va muri niciodată. Va pluti ca un geniu asupra României Mari, şi-l vom simţi în noi şi lângă noi, în ori­ce clipă grea prin care va fi ursit să mai treacă poporul românesc care şi-a câştigat dreptul cu atâtea jertfe şi cu atâtea dureri. Lângă mormântul Marelui Rege plânge un neam întreg; plânge biserica noastră plânge neamul care a fost prin El ridicat la lumina zilelor de azi ale României Mari; şi în lacrimile românilor de pretutindeni se reflectă razele de soare ale României nemuritoare. Plângând pe Marele Rege ce şi-a dat tributul morţei, neamul românesc se cheză­­şueşte astfel a fi păstrătorul roadelor pe care vitejia, înţelepciunea şi bunătatea lui le-a dat. In veci fie mărită amintirea Marelui nostru Rege ctitorul României Mari, întruchipă­torul visului lui Mihai cel viteaz!

Next