Biserica şi Şcoala, 1937 (Anul 61, nr. 1-52)
1937-01-03 / nr. 1
ym HH ORcan oficiau au eparhici ortodoxe RomfliiE a aRacului mniHi apart Dumineca •*** DIRCCIOR : Icon. Slaur. Dr. QH. CIUtifUlDU X' RCDflcifl si flDmimscRfirm &!j3 str. eminescu is ’ ttfíX^XXXXXXXXXXXXXXXJOÍXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXj'ÍHH finul kX\. Arad, 3 Ianuarie 1937, nr. 1 HUHHUs KM» HUK ISi5i SalfsiBISERICA si SCOflhfl a* Sun 51!k sí® ialísi SS RCDlSCfl BISeRlCeflSCflCUüIURfllifl II r 1 " - M ^ * h Gândul•curaj&l«“ifliftioşilor clerici din Institutul teologic din Arad, cari în 1869 se grupau în jurul „Speranței" „foaia literară-bisericească, organul societăţii de lectură“ a fost plăcut lui Dumnezeu. Par’că-i văd cu fruntea iluminată de un ideal, cum aprind flacăra „Speranţei“ alimentându-o cu tot ce era mai bun în gândirea şi simţirea lor. Ideea unui organ de publicitate al Clerului a supravieţuit obstacolul tehnic ce se punea în calea tinerilor entuziaşti, fiindcă grăuntele de muştar binecuvântat de Dumnezeu se face totdeauna copac. Din „Speranţa“ s’a făcut în 1872 .Lumina“ ce’şi proiecta razele asupra celor 2 instituţii de temelie, pe care se întemeia toată viaţa noastră din timpul robiei. „Biserica şi Şcoala“ apărută în 1877 era titlul ce concretiza programul întreg al preocupărilor noastre ca neam robit. Cele două tărâmuri, mamă şi fiică, erau nedespărţite în concepţia veche. Eparhia Aradului era în culmea vieţii culturale, când înfloreau cele două institute (teologic-pedagogic) cu profesori de renume. Organul eparhial era plămânul vieţii bisericeşti-culturale. Nu avea caracter strict preoţesc, îl puteam ceti cu plăcere şi noi, copiii de preot, fiindcă aflam în el, pe lângă chestiuni strict teologice, oglinda întregii vieţi româneşti în lumina ei religioasă. „Biserica şi Şcoala“ a făcut şcoala cetitului şi a gândirii pentru generaţia preoţească de em. Datorită unor redactori meşteri ai condeiului, între cari se înşiră ierarhii Vasile Mangra şi Roman Ciorogariu, scrisul ei avea totdeauna farmec şi frăgezime. In împrejurările schimbate, când Biserica a trebuit să cedeze şcoala în grija Statului, s-ar părea că menţinerea titlului de „Biserica şi Şcoala“ ar fi un anacronism. Este numai prima impresie. Pentru că, judecând ,mai temeinic, rolul Bisericii în şcoala română nu s-a încheiat, poate abia acum începe mai sistematic. Elevii sunt mlădiţele din care pregătim pe enoriaşii de mâine. Educaţia lor religioasă, chestiunea programei analitice, a metodei, catiheţilor şi manualelor de religie vor continua să ne preocupe. Ele trebue discutate şi îndrumate spre soluţiile cele mai fericite. De aceea am menţinut titlul întreg. Scrisul, îndeosebi cel de natură religioasă, este o părticică din fiinţa noastră aruncată în veşnicie. Ca orice cult al veşniciei îşi are şi el sfinţenia şi îngrijirea lui. Mijloc misionar de rostul al doilea, în Biserică scrisul nu va putea să înlocuiască puterea graiului viu. Totuşi este şi dânsul un mijloc al revelaţiunii. Dovadă e sfânta Scriptură. E ca polenul purtat de vânt ce fructifică prin asocierea ideilor, atâtea flori duhovniceşti, fiind în acelaş timp şi un isvor de inspiraţie. Tradiţia cea bună o avem la acest organ de publicitate. Să mergem pe linia ei. Vatra e aprinsă, aduceţi iar pe ea. In preoţimea noastră sunt multe daruri bogate, ce aşteaptă să fie găsite şi grupate. Persoana redactorului e magnetul ce atrage. O asociere în lumea spirituală, dincolo de cinste şi plăcere, devine o necesitate sufletească pentru cel ce are ceva de spus sau de învăţat. Noi rugăm pe Dumnezeu să binecuvinteze, — ca odinioară pe ale entuziaştilor clerici, — sămânţele cele bune ale gândirii ce se vor aduce ca ofrande pe acest altar, ca din ele să răsară tot mai luminoasă concepţia creştină- ortodoxă. f Andrei Episcop. ■'Tmm'ffJ' *n a* Șaptelea deceniu. MBLICT1 .18 JAN.1S37