Biserica şi Şcoala, 1938 (Anul 62, nr. 1-52)
1938-01-02 / nr. 1
V- în DIRECTOR: Icon. Staur. Dr. QH. CIUHflnDU Arad, 2 Ianuarie 1938.; Ar 1 flBonfi mente: Rentrn 1 fln . . . lsei 300 Pentru 6 luni . . hei 150 HUK 23® un nu finul hXH. HUS ss ifflfs fcttţyşţyjfy y?r*f y*H*fy**y^ţr*f?ţ>îţf?ţ • •«J ítltMM f •>••••% HtMMl MttilM /•»••••Ti ^CS*» |r• 5 > •■> M« " MM {* »• • • •• • 5 A»»J BISCRICA sí SCOflhfl II RCDlStfl BlSeRlCeflSCflCUlKLlRflbfl II ORQfln oficiflis Ah epflRHiei ortodoxe Romflne a aradualji ^ttl ftjiitn ftintA arare Dumineca 1StSt REDACțlA Sl ADmiMStR Ati A bîISj ARAD, sir. eminescu is raff«?" suk 3® afiDi in'" i^oooooooqííöooíj&xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxíoíxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxjcxxxxxxxxííHIIMí : MMittKa UniYersiiăîil laji • : Gânduri pentru viitor De Episcopul Andrei friegfättfal’Uhul organ bisericesc de publicitate are în vedere desăvârșirea Clerului în sublima lui misiune. Cele trei ramuri de activitate preoţească: a învăţa, a săvârşi cele sfinte, şi a guverna sufletele, sunt puncte cardinale şi în programul organului nostru eparhial. Anul trecut s’a deschis rubrica „Despre ce să predicăm ?“ în care s’au dat scurte schiţe de predici pentru toate Duminecile şi sărbătorile de peste an. A fost un început, care va trebui desvoltat. Veacul nostru grăbit cere : idei, scântei, sugestii, orientări sumare. Idealul nostru trebue să fie, ca o idee bună, o doctrină folositoare, să poată fi difuzată cu repeziciune şi deodată în sufletul credincioşilor. Un fel de programă analitică pentru toţi predicatorii din eparhie, — ba chiar din toată Patriarhia — va mişca, în acelaş ritm, sufletul masselor. Din rodul gândirii, cuprins în această rubrică, va răsări apoi .Biblioteca predicatorului“, la care ne gândim de pe acum. Va trebui să dăm tot mai mult loc graiului Sfinţilor Părinţi, — această comoară inepuizată — pe terenul doctrinar. Gândirea lor e veşnic actuală şi neîntrecută. Preocupările de guvernarea sufletelor şi săvârşirea celor sfinte, va trebui să deschidă rubrica celor pastorale. Aci aşteptăm colaborarea cucernicilor duhovnici, plini de experienţa vieţii pastorale. Nu diminuăm necesitatea acestei laturi a preoţiei, faţă de ştiinţa oratoriei. In duhovnicie vedem chiar cheia de aur a preoţiei şi culmea misiunii noastre. Dacă persistăm cu menţinerea şi a titlului deŞcoală“ pentru organul nostru, înseamnă că ne gândim şi la rubrica tinerimei. Viaţa ne-a scos în cale, pe lângă tineretul catehizat la şcoală, şi străjeria, premilităria, legionaris- I BIBLIOTECA llRIVEnţ mul etc. — mişcări în cari pulsează elanul tineresc, ce se cere canalizat spre Hristos. Trebue să ştim cum să le frângem şi lor pâine cerească. Alături de rubrica cronicilor, care se cere şi ea lărgită şi sporită, şi de cea de bibliografie, care va fi un informator fidel despre tot ce poate fi de folos ca lectură pentru preoţime, o rubrică permanentă pentru întrebări şi răspunsuri ar face cel mai bun serviciu preoţimei, această oaste duhovnicească veşnic mobilizată în faţa tuturor întorsăturilor vieţii. Cineva a spus, că organul oficial este cartea de vizită a eparhiei, oglinda vieţii şi a preocupărilor ei. Poate să fie o exagerare. Precum lucrul albinelor în coşniţă nu se vede, aşa şi munca preotului în parohie o poate judeca în deplină măsură numai Cel ce vede într’ascuns. Totuşi, pentru posteritate judecata se va opri mai mult la cele scrise. In consfătuirea avută cu colaboratorii acestui organ am putut constata, că numărul bunilor purtători de condeiu în eparhie întrece binişor numărul celor 12 apostoli. Putinţa de într’aripare a scrisului este, deci, dată. Se va frânge cu încetul şi sfiala, căci multe mai sunt încă de spus. E ca şi cu ogorul. Numai până ce n’ai înfipt plugul ţi se pare netedă ţarina. După ce ai tras prima brazdă ţi se arată cât mai ai de arat. Dacă în laturea oficială nituim să veghem la disciplina Clerului, acţiune ce ţine trează conştiinţa misiunii, în scrisul acestui organ, — unde ca la masa întinsă a ospăţului frunţile se descreţesc — lămurim obiectivele, scoase de vreme la suprafaţă, înflăcărarea de către aceluiaş Duh ne va face să aflăm mijloacele cele mai potrivite, ducătoare la ţintă. Un gând, un duh, o inimă şi o voinţă: iată ceea ce ne va ! 1 MAO