Buletinul Muncii, 1943 (Anul 23, nr. 1)
1943-01-01 / nr. 1
2 NOUL MINISTRU AL MUNCII C. A. P. I. R. a participat la elaborarea mai multor proecte de legi cu caracter muncitoresc, dintre care semnalăm proectele de organizare profesională şi organizarea muncii (1937), iar ca financiar şi fost în două rânduri Ministru Subsecretar de Stat la Ministerul Finanţelor, a preconizat o serie de măsuri financiare pentru combaterea crizelor monetare. Ca doctrinar, domnia-sa a scris „Naţionalismul istoric şi Naţionalismul Românesc" (1939), operă de căpetenie în ideologia româneascăa deceniului trecut, la care se mai adaugă „Tradiţia corporativă în lumina actualităţii" (1941), lucrare de o deosebită importanţă social-economică. Arhitect diplomat al Academiei de Arhitectură, d-l Ministru I. D. Enescu este decanul Colegiului Arhitecţilor. In această profesiune domnia-sa vede îmbinarea ştiinţei cu arta, adică îmbinarea preciziei şi a măsurei cu armonia. Aceleaşi principii le-a pus şi la baza activităţii ministeriale, căutând să imprime vieţii sociale, în special, caracterul de armonie, atât de necesară colaborării rodnice a forţelor producătoare în cadrul intereselor naţionale permanente. Pe această linie a mers actualul Ministru al Muncii când, prezidând comitetul de acţiune pentru organizarea profesională a salariaţilor şi meseriaşilor patroni, sau „Centrul de Studii Corporative", a luptat pentru încadrarea tuturor forţelor producătoare în Stat şi pentru colaborarea lor armonioasă la viaţa acestuia. Referitor la problemele viitorului, examinate prin prisma experienţelor trecute, d-l Ministru I. D. Enescu spune într una din lucrările sale: « „Lumea nu se va mai întoarce la economia liberală, însă aceeaşi lume, înlăturând abuzurile acestei economii, nu se poate să nu folosească roadele ei bune, prin menţinerea şi încurajarea iniţiativei individuale, în cadrul intereselor generale. Lumea nu poate să accepte nici economia etatistă, în care producătorii nu au decât un singur client: satul, — consumatorii un singur furnizor: Statul, — iar muncitorii manuali şi intelectuali un singur patron: Statul. Statul care plăteşte cu preţul ce stabileşte singur şi, vinde cu preţul cerut de nevoile sale, pe care şi le apreciază tot singur. Lumea înţelege că o ordine trebue pusă în mecanismul vieţii economice. Dar mai înţelege că această ordine trebue