Buna Vestire, iunie 1937 (Anul 1, nr. 80-100)
1937-06-13 / nr. 88
Pag. 2-a (No. 88) Ideea Românească A apărut numărul 3 (anul II) din revista de orientare în frământarea adevăratei Românii de azi, Ideea Românească. Se publică în acest număr: 1. Prima parte din manifestul „Revoluţia aşezării româneşti’' semnat de Alexandru Basarab, Pavel Costin Deleanu, Valentin Hoeflich, Horia Stamatiu, Mihail Urzică, Gheorghe Vânătoru, Geo Ziotescu. E vorba de un manifest de artă cu o reală perspectivă istorică. Făcând tabula rassa peste toată invazia modernistă în artele plastice și peste arhitectura înjghebată de trei sferturi de veac încoace, arhitectura care nu a rezolvat întru nimic problema aşezării româneşti, manifestul deschide printr’o grupare de artişti şi gânditori tineri o epocă creatoare în spaţiu pe linia sensului românesc, scoţându-ne dintr’un universal care tindea să ne anuleze. „Suntem astfel mai mult ca oricând în linia destinului românesc în zona înaltă a desfăşurării sale; a creia din început, a creia începutul cristalizării noastre majore. (Manifestul rev .as. rom.). 2. închinare Arhanghelului, imn şi rugăciune de Horia Stamatu. 3. Ecchilibrul totalitar al vocaţiilor regionale de Pavel Costin Deleanu. Autorul arată, în concret, pe fapte, cum reala unire, cum simtă mântul totalitar de neam, al provinciilor ţării s’a făcut prin răsmiriţa studenţească din 1922. „Astfel Mofa ridică unitatea regională a Ardealului de la existenţa sa particulară, pe care înţelegerea abstractă a lumii vechi o integra doar într’o generalitate românească, unitate minimă, agonică istoriceşte — la conştiinţa chemării sale proprii, unice în ordinea sintezei naţionale”. ...„In acest înţeles vorbeşte mai târziu Moţa despre descălecatul legionar din Ardeal”.4. Saint-Just — chipul revoluţionarului de totdeauna — de Alex. Constant. 5. 22 Mai — de Ion Vasile. 6. Un muzeu social de Dumitru Cristian Amzăr. Cităm din aceste aspre rechizitorii: „Dar atunci ce amestec are acest personagiu anonim (ţăranii, marele public N. R.) în chestiunea care nu-i priveşte câtuşi de puţin, a ridicării satelor? Unul singur şi foarte simplu: MARELE PUBLIC TREBUE INFORMAT CONTINUU DESPRE ACTIVITATEA ŞTIINŢIFICA ŞI CULTURALA A PROFESORULUI GUSTI. E un fel modest al poporului de a-şi arăta recunoştinţa faţă de un om care, cu muncă şi bani, ştie să se sacrifice pentru el ,chiar când munca nu e a lui, şi banii sunt ai Statului. Rânduiala a intrat la tipar cu al 5-lea coet din anul acesta. Colaborează D. C. Amzăr, Vasile Băncilă, Ornest Bernea, Ion I. Ionică, Victor Gârniceanu, Mihail Polihroniade, Haig Acterian, Virgil Carianopol. O carte despre România In editura Knorr-Hirth, din München, a apărut o interesantă şi documentată carte despre România datorită d-lui dr. W. Hopker: «Romănien dieseits und jenseits der KarpalLeit.» Aceasta este prima casetă documentară şi obiectivă care apare în Reich aut Al, despre ţara noastră Cronica Huşilor Revistă culturala şi bisericească a Clerului Eparhiei. Sub patronajul P. S. Episcop Nifon. Ultimul număr aduce sub seim.* tura C. S. Pr. Anton Popescu şi c of. N. Chrangă un sever .ecoinform litreaturii pornografice şi scrisului jidovesc în genere, revistă filoală, arctică şi socială. Este la al 1-lea număr. Redactată de d. Vasile Netea. Iscălesc d-nii: E. Al. Zaharia V. Nils, Al. CeauşianuMh. Atanasiu etc Dacă a Vaile Netea ar fi mai atent cu mar,” scrisele [şi mai intransigent) ar fi bine. Încolo... entuziasm, versuri şi crocă. Este o revistă bună. Viaţa ilustrată Redactată de episcopia ortodoxă română din Cluj,. Tipărită elegant. Colaborează : C. S. Pr. Ion Goron, Grigore T. Marcu, Al. Străoneanu , Biloș, Grigore Popa, etc, etc. Iconar A apărut No. 9 al revistei «ICONAR», cu colaborările d-lor: George Macrin, Barbu Slușanschi, George Drumur, I. Negură, Claudiu Usatine, Gh. Antonovici etc. O cronică bogată complectează publicata bucovineană. * CUIBURI DE LUMINA Journal du commerce - Gazeta handiova — Publicaţia polonă «Journal du commerce»,«Gazeta handiova» din Varşovia, a tipărit un bogat număr festiv închinat României. In imgina întâia, găsim un cald salut pentru România, cu ocazia vizitei d-lui Ignacy Moscicki, preşedintele republicei polone, în țara noastră. Colaborează d-nii: Vaier Pop, Mieczyslaw Sokolowski, M. Negură, George I. Brătianu Miroslav Arciszewski, Alexandru Duiliu Zamfirescu, Lt. Rangel, O. Enescu, G. Chitulescu, G. Iwanovski, I. Răducanu, Adam Mikucki, Emanuel Popescu, etc «■Journal du commerce» are numeroase articole de specialitate economică etau deosebit interes pentru noi. Ni se arată, în ele, raporturile comerciale dintre Polonia şi România, dăndu-ni-se date interesante şi concludente pentru eficacitatea raporurilor economice dintre cele două ţări. Diferite statistici alcătuite cu minunţiozitate, referitoare la exportul României în Polonia, complectează numărul Publicaţiei «Journal du commerce» care poate fi considerat ca unul din cele mai informate publicaţiuni în acest fel din Polonia. Subliniem interesantele concluzii ale unui articol, intitulat «Alianţa polonoromănă», în care ni se arată că o lărgire a relaţiilor noastre comerciale cu vecinii de la nord e necesară, cu atât ma mult, cu cât sentimentele de prietenie dintre Poloni şi noi sunt atât de bine închegate în cadrele largi ale politicei europene. «Journal du commerce», aşa cum se prezintă în diversitatea informaţiilor lui economice, e un bun monitor al prieteniei polono-romăne. Astăzi, când în comerţul european se constată atâtea influenţe nefaste, semite, opiniile unei publicaţii de seriositatea lui «Journal du commerce» sunt bine venite. Vechea publicaţie economică din Varşovia e un sol al prieteniei economice cu Polonia, pe care trebuie să-l salutăm cu plăcere în rândurile cititorilor români. BUNA VESTIRE iudaizarea culturii Iudaismul în artă. — Pe scena Operei Române 60°„ evrei Intr’o serie de articole, apărute în paginile acestei gazete, camaradul Mircea Streinul a arătat cum iudaismul, — ca o încoronare a străduinţa de a cuceri complect viaţa, unui stat — şi-a înfipt rădăcinile şi pe tărâmul cultural. Editurile , librăriile au fost monopolizate de evrei. Astăzi vom arăta cum şi alte instituţii oficiale de cultură au fost invadate de evrei. Vom începe deci, cu Opera Română, cel mai înalt aşezământ oficial de cultură artistică al ţării. Opera Română, care trebuie să fie sinteza culturii artistice a ţării, r românească doar prin aceea că se află în Capitala României. Pentru edificarea tuturor, vom dovedi cu nume că 60 la sută din personalul artistic superior al Operei Române este jidovesc. GHETTG-UL DELA OPERA ROMANA Facem prezentarea numelor evreeşti de pe scena Operei Române. Director de scena: José Aratti. Şef de orchestră: Bein; Maestrul de cor; Iosif Rosenstek, Solişti; Steiner Rudolf, Kas-Algazi Eliakin, tenor; Pergola (zis Lucian Nanu tenor; Ion Manolescu, bariton; Rita Elensohn (căsătorită Cottescu soprană); Lidia Babici; Eugenia Babaci (căsătorită Cioculescu; Elena Basarab (fiica preotului Berezovski), căsătorită cu Rudolf Steiner; Corul: Goldner Ilie (zis Aureanu) Colieru Bernard -zis Brăileanu); Rosentwil Zalinah; Marcu Bernard (zis Mărculescu); Solomon Heinrich; Fuchs Efimoff; Katzensohn; Eugenia Popescu (Moseul, Theia Schwartz (azi Negri)Rica Văieanu; Mery Slit (Slitoianu) Renee Almosnino; Renée Baumfeld (Câmpeanu); Orchestra: Leon Mendelshon; Solomoneanu; T. Fleorman; Fuchsman.: Cecilia Isipovieh Seidman-F. Fleormea. Pentru angajare se cere ca nouile elemente să debuteze în două sau trei concerte. Ei bine, fiindcă directorul de scenă, şeful orchestrei, maestrul sunt evrei, cine credeţi că vor fi Preferaţi pentru angajare. Desigur, tot numai evreii. Ne Întrebăm pentru ce mai există atunci Academiile de muzică, dacă românii, absolvenţii acestor Academii, Colibovici; I. Dailis; Feldman ; Dşoara Sasova Sehikon; Margareta Rosen şi Iosefina Sternfeld primă balerină. Opera Română are o şcoală de balet unde se învaţă gratis. Şcoala e subvenţionată de Stat, adică de către contribuabilul român. Opera mai are şi un cor de copii. Amândouă, — şcoala de balet şi corul de copii — cu o majoritate de peste 75% sunt feţe angelice pistruiate. Până şi cel ce face condica de prezenţe e jidan un anume Leova (Leon Vasilescu), — unele elemente valoroase, — nu-şi găsesc plasamente în pricina jidovilor? FAGURE-HONEGMAN ’ CENZOR ARTISTIC Trecem acum la alte consideraţii susţinute numai pe fapte. (Continuare în pag. IV-a) Sunt preferaţi evreii... Când a pornit în presa românească viguroasa campanie împotriva pornografiei în artă, am fost între primii, cari au cerut sancţionarea inconştienţilor producători de afrodisiace literare. Arătam — şi colecţia ziarului nostru stă mărturie — că nu se mai poate permite ca straniul decadentism moral al câtorva eşuaţi să infecteze scrisul românesc, pervertind tineretul şcolar şi chiar cititorii maturi. Scrisul românesc are o puritate a lui, care nu trebuie întunecată de nici o murdărie. Literaţii noştri au avut aproape întotdeauna o frumoasă decenţă de expresie, chiar când subiectul era oarecum îndrăzn."ţ. Au năvălit, însă, jidanii în câmpul literelor româneşti şi consecinţele n’au întârziat să se arate. S'au ivit, ca nişte ciuperci obeze şi otrăvitoare, întăiu timizi, apoi mai liberi şi, la urmă, chiar agresivi, jidanii Felix Aderca, mare apologet al desfrânării sexuale (v. romanul «Al doilea amant al doamnei Chatterley», «Ţapul» şi «Femeea cu carne albă»), Ion Călugăru, abil teoretician comunist şi comentator indulgent al pederastiei (v. romanul «Don Juan Cocoşatul»), H. Bonciu, propovăduitor al delirului sexual ca ultimul scop al vieţii, şi destui alţii, de o suspectă conformanţă morala, cari par descinşi direct din tratatele de patologie şi cari îşi răspândesc peste zeci de pagini schimbina unei inspirata nu numai amorale, dar şi imorale, pasabilă de sancţiuni prevăzute în codul penal PRESA JIDOVEASCA ISI APARA NEAMUL Evident, presa jidovească, presa care n’a avut niciodată ceva sfânt în conduita ei, a sărit în apărarea scriitorilor imorali. Aceasta, pentru ca scriitorii pornografi sunt jidani sau jidăniti (v. romanele lui N. D. Cocea, ale lui Damian Stănoiu , ale lui T. Tudorestu-Branişteah5)» Aderca, Bonciu şi Călugăru, au fost proclamaţi genii şi li s’a făcut o reclamă formidabilă. Presa jidănească îi apără cu o furie specific israelită. Jidovul H. Bonciu şi jidănitul Geo Bogza după o zi de cercetări la parchet, au ieşit din nou, cu laurii culeşi din hârdaele închisorii, în piaţa literară, ca să-şi continue «opera». Presa jidănească i-a declarat imediat eroi, ca Pe Bubi Brănişteanu, Honigmann şi Alfred Hefter. Jidănaşii Oscar Lemnaru, Andrei Tudor, Lucian Boz şi ceilalţi rândaşi ai ziarelor sărindăriste le reproduce, comentează şi elogiază «spritele scăpate la «Corsoj» — ca şi când F. Aderca, acest jupan gumos şi falnic, şi H. Bonciu, pensionarul doamnei Pippersberg, ar fi cel puţin Bern, Shaw sau d’Anomizio. ACARUL PĂUN A trecut destul ţitaip de la plimbarea la parchet a scribilor H. Bonciu şi Geo Bogza şi nu s’a întâmplat nimic. Au rămas eroi şi atâta tot ca ultimul a şi plecat în Spania, să ia o dulceaţă cu domnul Largo Caballero. In schimb, Mircea Eliade, român şi deloc jidovit, a fost îndepărtat din învăţământul,universitar ca Un ...student oarecare , Mircea Eliade, pe lângă ghinionul de a fi român, mai e şi un mare scriitor. «Isabel şi apele diavolului», Maitrey», «Întoarcerea din raiu», «Lumina ce se stinge», «Şantier», «Domnişoara Christina» şi «Şarpele» sunt realizări epice, care stabilesc o valoare certă în scrisul nostru — şi un astfel de lucru indispune întotdeauna■ Apoi, Mircea Eliade e un posedat al muncii. In loc să se bată pe burtă cu «publiciştii dela «Corso», munceşte întreaga zi la Academie, şi, deci, n’are timp să fie amabil cu scribii, cari, din nenorocire, mai sunt încă în stare să creeze în România, prin subsolurile fiţuicilor lor, atmosferă favorabilă sau defavorabilă unui scriitor. «Oceanografie», «Yoga» şi ediţia din Bogdan Petriceicu-Haşdeu sunt rezultatul acestei munci care, evident, nu poate decât să-i indispună pe catârii literaturii noastre. Era cât pe ce să uit: *Mircea Eliade e doctor MAGNA CUM LAURE al Universităţii din Bucureşti, — şi asta e, trebuie să recunoaşteţi, revoltător ! Eh, dacă Mircea Eliade era niţel incult, niţel de reacredinţă şi niţel pungaş, ca atâţia din, hai să spun aşa, confraţii lui, atunci da, vă asigur, Mircea Eliade ar fi beneficiat de «atmosfera favorabilă“ a lui Oscar Lemnaru şi a celorlalţi cretini din presa noastră jidovească şi jidovită, şi, precis, n’ar fi avut nici o neplăcere cu autorităţile şcolare superioare. Dar Mircea Eliade e creştin, cult, talentat şi — încă una! — naţionalist în toate convingerile lui. înţelegeţi, deci, de ce toţi jegoşii presei israelite au sărit asupra lui Mircea Eliade, care e o admirabilă, pentru ei, diversiune în cazul adercilor şi-al bancilor. Noi, însă, nu le vom da târtanilor răgazul să se bucure de «victorie». Avem toate argumentele, de-o temeinicie absolută pentru a arăta că tot sdlomolul în jurul pretinselor pornografii din romanele lui Mircea Eliade a fost pornit în mod interesat, JIDANEȘTE, de-o ocultă, pe care o VOM DEMASCA PANA LA CAPAT. Nu se poate tolera ca târtănimea să-şi facă toate mendrele în arta românească, pentru ca, apoi, un Român, şi încă unul din cei mai buni o mândrie a scrisului nostru, să îndure atacurile laşe, de javre aţâţate, ale jidovilor din caraghioasa presă pistruiată. Mircea Streinul Cazul Mircea ESEade Singurul vinovat CALENDAR Sâmbătă 12 Iunie 1937 ORTODOX: Cuv. Onofrei Egipteanul. I SOARELE:: răsare 4,33, apune 19,58 CATOLIC: Sata Olimpia. SPECTACOLE TEATRE COMOEDIA (Teatru în aer liber). — Kontusovca Palace. LIGA CULTURALA. — Clopoţelul de alarmă. CAPITOL si ROXY. — Serbările încoronării Regelui Angiei. Subjugat de tine, jurnal. ARO. — Două inimi și un sărut cu Carl Brisson și Frances Day. Jurnal Fox. DaRLY. — Inimile noastre plâng joison şi Moartea se răzbună. VOX. — Maria Stuart şi „Picolino" cu Grugger Rogers şi Fred Astaire. FEMINA. — Prater cu Magda Schneider şi complectare colorată. A. R. P. A. — Brigada 41 şi Îngerul Alb. FORUM. — Adolescenţă şi Frigurile Dragostei. OMNIA. — Frigurile Dragostei şî Biroul No. 2. DOAMNEI. — Nitchevo şi Zouzou. A. R. P. A. „COLOS”.. — ,iA,„ m3 ’ însor”, farsă în 3,. acte de Labichqi GRADINA MARCONI. — Crai de tobă. E ROMANEŞTI I FRANKLIN. — Cavalcada şi Treil ştrengari şi o ştrengărită. I MARCONI. — Femeia In Frac şil Fraţi de cruce (Simfonia bravăl.l AIDA. — Mama cu camelii şi Tre- cutul nu iartă. I DACIA (Sala şi Grădina). — Micul prinţesă cu Shirley Temple şi Fugul lui Tarzan. ! fl ATENEUL TEL — Aur chinezesc! şi Romanţa Orchideelor. Incoros-I narea. i ' 1 1 BARCELONA. — Misiunea Brigăzul 41, Covorul fermecat şi jurnal. 1 FLORIDA. — Curierul de sud, Rosei Marie şi compiectare | CENTRAL. — Taras Bulbai și Mun-I tele Blestemat. 1 LIZEANU. — Crinul din Mocirlă sil .Marietta. | CINEMATOGRAFE RA.DIO Sâmbătă 12 Iunie 1937 6.30: Deschiderea emisiunii. Gimnastică ritmică. Radio jurnal. Concert ac dimineaţă (discuri). Sfaturi gospodăreşti şi medicale. 7.30: închiderea emisiunii. 13.00: Ora. Cu turale. Sport. Cota Dunării. 13.10: Concert de prânz. Muzică vânătă (discuri). 14.10: Radio jurnal. Ora. Mersul vremii. Bursa. Ştiri interne şi externe. 14.25: Muzică distractivă (discuri). 15.00: Ultimele ştiri. 16.45: Ora străjerilor: I. „Cultul eroilor" de g-ral Ion Manolescu, secretar g-ral OETR. II. Un mic erou, scenariu radiofonic de Gh. Enescu jucat de Stolul de străjeri ai Aşezământului de ocrotire „Principele Nicolae” de sub direcţia d-lui Dumitru Popescu, comandant Stan Roşea, III. Ştiri străjereşti. 18.00: Concertul fanfarei Reg. de Gardă călare, cond. de lt. Ion Tudor, it.pp. Ora. Mersul vremii 19.03: Violonişti, violoncelişti şi pianişti renumiţi (discuri). UNIVERSITATEA RADIO 20.10: Tratamentul boalelor de femei la băile noastre de d-na dr. Medea Niculescu. 20.30: Cântece populare de ieri şi d® azi, Petre Alexandrescu (canto), Gh. Boldeanu (pian). 21.00: Trandafirul de Gh. D. Mugur. 21.20: Concert de muzică de dans. 20.30: Sport. Radio jurnal. 22.45: Concert de noapte al Orchestrei Petrică Moțoi, transmis de la restaurantul „Mircea”. 23.45: Jurnal pentru străinătate la limba franceză și germană. 23.55: Ultimele știri. „Dreptate, Frăţie!“ 1848 Să ne întoarcem cu un veac înnapoi. Aniversară-Se ridicase flamura conştiinţii noastre pe tot întinsul ţării şi ziua de azi a însemnat pentru tinerimea de atunci ceasul cel mare. «Revoluţia dela 11 a fost cea mai frumoasă ce s’a întâmplat vreodată la un popor!» Şi o mărturiseşte aceasta Nicolae Bălcescu, sufletul ei, acelaş care împreună cu Heliade Radulescu redactaseră proclamaţia ce se cetise în ajun, la Islaz: «Fraţi Români, respectaţi, proprietatea şi persoanele, adunaţi-vă câ şi mai mulţi, urmaţi-vă cu toţii.. ! N’aveţi nici o temere decât temerea de Dumnezeu... ...Cu voi este Dumnezeu, fraţilor, sculaţi-vă în numele său şi îngerul Dreptăţii va doborî orice duşman. La arme, Români, La armele mântuirii!» In cuiburi de 10-20 fraţi se plămădise viitorul ţării. Şi ziua de 11 Iunie a fost zi mare. Clopotele Mitropoliei cântară pentru libertatea unui neam întreg. Un atentat împotriva lui Bibescu răspunsese după cuviinţă acelui care nu ne cunoscuse îndeajuns. Magheru citi proclamaţia în str. Lipscani, urcat pe o masă, şi mulţimea înnaintează spre Palat. Clipe mari. Domnitorul seranează Mai târziu într’o luptă de stradă, o femee, Ana Ipătescu cu două pistoale în mâini încurajază mulţimea în focul încăerării: «Curaj, copii- Moarte Trădătorilor». Revoluţionarii pierd oameni. Şi Bălcescu scrie lui Ghica: «Poporul nostru al Capitalei trebue să ştii că a întrecut toate popoarele Europei, chiar şi pe Parizieni». Şi mai târziu exclamă sub imboldul unei vizionări: «O! Mândră oaste va avea România când îi va veni şi ei rânduit» * Şi acum, după ce eri s'au pomenit Eroii Neamului, cuvine-se astăzi un cuvânt cald şi pentru ei , pentru cei mai buni feciori ai veacului acela românesc! AL. ALEXIANU De la Academia Română In recenta sesiune generală, Academia Română şi-a constituit biroul pentru anul academic 1937—38, precum urmează: D. Alexandru Lapedatu, preşedinte, al Academiei Române. D. G. Ţiţeica, secretar general. D-nii C. Rădulescu-Motru, Andrei Rădulescu şi Dr. Gr. Antipa, vice-președinți. Eternitatea lui Caradale Sobolii culturii noastre ne-au atacat în ceea ce ne e mai scump, în tezaurul literaturii noastre, adică tocmai în campionii scrisului romînesc, cu cari trebuia să ne prezentăm la concursul literaturii mondiale. Ne amintim de critica negativă a lui Aron Densușianu, în marginea operei eminisciene, sau a unui oarecare blăjan, sau epigrama nedemnă a lui Macedonsky, nemuritor de două ori, odată prin «Noaptea de Decembrie», a doua oară prin impietatea față de tragedia umană a lui Eminescu. Deasemeni, acuzăm miopia critică a lui Maiorescu, autocratul cultural al epocei, care-l subestima pe Eminescu confuzului Bodnărescu. Dar însuş Eminescu şi-a fost iconoclast: modestia lui şi crezul junimist nu i-au îngăduit propria-i estimare. Chiar Creangă, omul de la sat, a suferit o reacţiune citadină. Mai mult, fiindcă noi l-am ignorat ni l-au furat străinii, îl citesc englezii şi-l înţelege într’o admirabilă ediţie critică, francezul Boutiére. Bojdeuca lui e o biată figură de stil. In felul acesta ajung la celălalt muşchetar care a dat girul eternităţii, literaturii romîneşti : I. L. CARAGIALE. împotriva lui s’a organizat o adevărată francmasonerie începând cu faimosul trust Caion Macedonsky (iar!) care-l acuza de plagiat şi sfîrşind cu N. Davidescu şi O. Şuiuţiu (1935), procurori severi ai etnicităţii şi valorii lui literare. Prin 1891, Caragiale solicita un premiu academic, care nu-i fu acordat din cauza Junimismului lui, pentru «tendenţa antinaţională», de fapt pentru că zeflemeaua lui îl pişcase puţin şi pe Haşdeu. însuşi Lovinescu comite eroarea maioresciană a dimensiunilor neacordându-i decât 50—100 de ani de corespondenţă cu mediul. Insă posteritatea, adevărata critică nedesminjită, ii compromite drept gratuită afirmaţia. De altfel, oficial şi administrativ un fost ministru (C. Banu) care se entuziasmează de «Peneş Curcanul», denunţă pesimismul şi rîsul (sic), dizolvante amîndouă, respectiv în Eminescu şi Caragiale. Aşadar, procesul Caragiale cu Iconoclaştii lui Caragiale era de o boerie spirituală ce nu-i îngăduia să iasă fără dungă la pantalon şi guler tare: cultul formei (pe linia Flaubert). Dar zeflemeaua lui a fost prea ascuţită. Nici mai mult nici mai puţin, N. Davidescu îl împachetează şi-l face cadou Greciei (parcă ea n’ar avea pe Homer) iar O. Şuluţiu îi dă la conduită. Deci, catalogul : La 3 August 1935, N. Davidescu în «Cuvântul liber», ridică aceste acuzaţii în articolul «Caragiale cel din urmă fanariot» sau «inaderenţa lui la spiritul românesc», iar O. Şuluţiu se asociază in «Intre Moliere şi Caragiale» (pe planul calitativ) în Vremea. Ca între două buzdugane, Şerban Cioculescu l-a apărat pe Caragiale prin argumente de rit «Zarifopol». Acuzaţii: 1. Caragiale e un «inteligent călător străin» care a reuşit să descopere caracteristicile peisajului romînesc; 2. Origina lui e fanariotă; 3. Caragiale a fost un fel de «măscărici» colecţioneur de ticuri; 4. Satul romînesc inexistent (în «Păcat»); 5. «Făclia de Paşti» un oarecare monolog; 6. Cetăţeanul turmentat e anonim şi beţiv; 7. Poporul nu-i oglindit în opera lui; 8. Imoral. Apărarea: 1. Totuşi Caragiale a simţit specificul nostru, a sesizat divorţul dintre fondul oriental şi forma apuseană şi a turnat acid sulfuric să ardă falsa creştere spre regenerare; 2. Există un Mavrocordat şi un Ghica să reabiliteze sensul peiorativ de «fanariot». Ironia lui e politică, nici decum xenofilie. (Noi Romînii). Ce demenţă savonatolică! Să-i ardem pe Eminescu şi Caragiale!; 3. Dar skila înseamnă ca şi caricatura, linii, gest,tic, portret skematizat la perimetru şi evidenţă. Oricînd o depăşeşte, Conu Leonida, Leiba Zibal, Caţavencu şi Cetăţeanu turmentat sunt ticuri. 4. Peisajul e de rol romantic, iar Caragiale era clasic, aşadar? 5. In «Făclia de Paşti» este o realitate de mare anatomie şi diagnostic. Frica la paroxism răsturnată în act suprem de cu- Tat, Tipul oveiului (Doar n’o fi fost ovrei, Caragiale); 6. Anonimatul Cetăţeanului e chezăşuit de etnicitatea lui. Obîrşia lui — o categorie de oameni — este dacică, de dincolo de Deceneu; 7. Doar nu-i apologet, fiindcă materialul lui e de natură protivnică; 8. Să nu confundăm eticul cu esteticul. Adică să nu-1 urmăm pe O. Şuluţiu care spune că personagiile lui Caragiale sunt odioase, imorale, caraghioase, proaste «o societate de monştri». E fals. In Caragiale e o lume complet simpatică; deci viciile ei sunt naturale, reale,, existent«; personagiile îi eşiseră în cale, băuseră cu Caragiale un ţap de bere. Sau că tipul femenin este imoral şi nerealizat (Şuluţiu -i- Lovinescu) ca şi cum Zoiţica ar fi — zice O. S. —«scîrnavă» şi mai rău(!). Parc’am fi în pension de călugăriţe unde singurul bărbat de care se poate vorbi e Iisus sau în seminar unde singura femee admisă este Maria fecioara. In sfîrşit, o altă torpilă : absenţa sentimentului naturii: elementul e prescris romanului iar Moliere, nici el nu şi-l însuşeşte măcar. Caragiale rămîne, stîncă, neclintit. Tipurile lui au creiat o lume romînească — aşa cum a întîlnit-o, fără chinoroz şi dantele. Satira lui a procedat hirurgical, fără ca morala să-i apere conştiinţa artistică. Oamenii lui au eternitate. Societatea aceia e atestată şi de versul înverşunat al lui Eminescu: «Toată grecobulgărimea e nepoata lui Traian»! Iar «fanariotul» Caragiale (vezi Nirvana, Ironie, Două Note) nu l-a dezavuat pe Eminescu. Aderenţe romîneşti. Tipurilor caragialeşti se prieşte orice climat. După cum lumea homerică este un document social, opera lui Caragiale rămîne un document al mahalalei politice din monografia falsei burghezii. Cei trei muschetari ai literaturii române : Eminescu, Creangă și Caragiale. Ion Bâleanu