Calendarul, iunie 1933 (Anul 2, nr. 382-406)
1933-06-11 / nr. 390
PACTUL CELOR PATRU Administrația bate... și justiția absolvă Pactul celor patru s’a semnat. Lucrul era de prevăzut. Și ni se pare că ziarul Calendarul e, în presa românească, singurul care l-a prevăzut. Când a isbucnit această chestiune și s’a produs imediat intervenția pe cât de laborioasă pe atât de energică a d-lui N. Titulescu, ziarele s’au grăbit să anunțe că pactul celor patru s’a născut mort sau a fost Națiunilor era însă, în fapt, dominată de două mari puteri , Anglia și Franța, stârnind gelozia Italiei și a Germaniei. Prin noul pact, așezat în piramidă deasupra instituții geneveze, întră cu drepturi egale Germania și italiiaturi de Itania și Anglia. Soarta păcii europene cade acum în patru mâini. Orgoliul german și orgoliul italian ucis în fașă de marele nostru sânt deplin satisfăcute. Să re cudiplomat. Noi am scris, dimpotrivă, că pactul se va încheia și că intervenția d-lui N. Titulescu a isbutit numai să amâne încheierea, câștigând astfel timp pentru a cântări interesele Micei Înțelegeri în lumina noii perspective europene. Ceea ce s’a întâmplat. Pactul s’a încheiat fiindcă s-au voit neapărat domnii Macdonald, Mussolini și Hitler. Franța, vrând nevrând, a trebuit să-l primească pentru a nu rămâne izolată. Și Franța — de ce să n’o spunem verde ? — era dispusă să-l subscrie chiar în redacția lui primă — dacă nu intervenea atât de energic și de stăruitor d. N. Titulescu. Perfect informat asupra mersului diplomatic, ministrul român a prevăzut acest pact. Încă înainte de a se ști public despre el, d. N. Titulescu a dat alarma asupra primejdiei ce venea. „Vine revizionismul — spunea d. N. Titulescu astă iarnă, — nu mă siliți să spun mai mult, dar rețineți că vine revizionismul !“ In consecință, s’a procedat la reorganizarea Micei înțelegeri. Mica Înțelegere, în forma ei cea nouă, era un scut ridicat în fața primejdiei revizioniste pe care o aducea pactul celor patru. Și dacă d. N. Titulescu a isbutit la Paris și la Londra să determine o amânare a încheierii acestui pact și o reexaminare a primului text propus, aceasta se datorește faptului că diplomatul roman avea în spatele său solidaritatea și voința unitară a celor trei state din Mica înțelegere. Prin modificările pe care Franța a fost forțată să le ceară în textul pactului, necesitatea vitală a acestei Mici înțelegeri ca organism diplomatic unitar reese evidentă. Dar concluziile și reflecțiile născute din încheierea pactului celor patru sunt multe și variate. Pactul celor patru mari puteri europene spulberă odată mai mult visul celorlalte state că sunt egale în drept. Există, în pofida oricărei ipocrizii a Societății Națiunilor, state mari cu drepturi mari și Mate mici cu drepturi mici. Cu sinceritateabrutală, d. Mussolini a spus-o alaltă ori în Senatul Italiei când a vorbit atât de răspicat de ierarhia statelor consfințită prin pactul celor patru. Societatea Alta mai eficace nu vedem. Nichifor Crainic noaștem că acest lucru e bun. Cel puțin pentru zece ani, pactul celor patru stabilește un armistițiu între Italia și Franța pe de o parte, între Germania și Franța pe de altă parte. Și războiul: dacă e să vină, ei ar trebui să isbucnească mai întâiu între Germania și Franța. Prin noul pact, el e amânat timp de zece ani. Pentru Europa e un bine imens. Măcar cei mari ȘÎ tari să se înțeleagă între ei! in ce privește Mica Înțelegere raportată la noul pact, reflecțiile noastre nu pot fi entusiaste. Pactul celor patru n’o recunoaște ca o mare putere, cum ne-ar fi plăcut nouă. Dacă Mica înțelegere ar fi fost recunoscută ca mare putere, ar figura ea cu o semnătură în pact, care atunci ar fi fost al celor cinci. D. Mussolini însă s’ar fi opu dintâiu. Ceva mai mult, nici Franța, în noua ei calitate de membră a pactului, nu recunoaște Mica înțelegere ca organism unitar ! De unde știm aceasta ? Franța, ca mângâiere că ne-a lăsat pe dinaluru, ne time căte o scrisorică de garanție, dar nu una singură Micei Înțelegeri, ci trei scrisorele, pentru fiecare țară în parte, cu alte cuvinte : „Eu am intrat în pactul celor patru, dar am grijă, pe din dos, și de voi“. Adevărul e că pactul celor patru înseamnă moartea hegemoniei franceze în Europa. Franța a fost constrânsă să intre în el și prin această constrângere înfrângerea ei e pecetluită. De acum încolo, sub aparențele formale ale acordurilor între puterile mari, Italia și Germania își vor disputa întâietatea continentală în cazul când nu se vor înțelege amândouă să exercite aceeași hegemonie, încadrată între Anglia, Germania și Italia, Franța nu mai are hegemonia continentală. Scrisorile ei de mângâiere către țările Micei înțelegeri trebuiesc luate în sensul platonic sentimental pe care îl au în realitate. Politica viitoare a Micei înțelegeri va trebui să pornească de la această constatare. Și dacă e vorba de siguranța granițelor noastre. Mica înțelegere are o ieșire în acordul pe care trebuie să-l facă neapărat cu Germania. Mișcările de dreapta au căpătat la noi, în ultimul timp, o suprafață tot mai pronunțată. Identificate în organizațiile Gărzii de fier și ale L. A. N. Cei d-lui Cuza, în ultim r efec, nu-i desparte decât culoarea tunicilor și unele mici insemne. Ambele organizații n’au, cum se spune, corni și para-comitete executive, nici docte și searbe de cercuri de studii. Depozitul lor de doctrină e bolovanul imens și de stâncă al credinței naționaliste și creatoare, sub soarele Regalității pavăza cu stere și milă a Cerușilui. Li se impută de unii acestor organizații spiritul de copie a fascismului italian ori a recentului hitlerism, ignorându-se că d. A. C. Cuza, contimporan cu face... fascism încă de pe Eminescu, vremea când d. Mussolini se juca în țărână cu ciocanele și caelele lui taicăsău, ba chiar mai de mult. — d. Corneliu Zelea Codreanu a devenit idolul cu ochi albaștri al tineretului românesc cam deodată cu ocuparea Romei de către cămășile negre și când Hitler visa poate, cu bidineaua de zugrav în mână, scara care avea să-l urce peste 10- 12 ani la streșinile Reichului. „Fascism“ și „hitlerism“ s’a făcut la noi și de către Tudor Vladimirescu și la 1848; „rasiști“ au fost și Ion Brătianu, Bălcescu, Cogălniceanu și divinul învierșunat Eminescu — iar „când cu strudenții“, adică 1907 își are isvoarele tot într’un fel de steaguri de dreapta, ridicate prin Moldova, năpădită de pirul străinilor. Nu? Gardiștii și cuziștii — in ce termen comun să-i contopim? — impresionează și printr'un crâncen spirit de disciplină, înlăuntrul unor formațiuni pe legiuni, centurii cuiburi și nu știu cum le mai zice — și ți-era mai mare dragul să-i vezi manifestând în râuri de ordine și cu netul sentiment al răspunderii. Bagardiștii au făcut pe jos un marș spre Bârlad, prin sloatele iernii trecute care punea pur și simplu pe gânduri. Acum de curând, câteva căprării ale acestei organizații lucrează pe undeva în ploaia care vedeți cu câtă milă cade, — la Îndiguirea unor terenuri. Bineînțeles, din proprie inițiativă și fără vreun stat de plată din partea cuiva. Nu mai vorbim de activitatea sprintenă și patriotică pe care aleșii Dreptei o desfășoară în Parlament. Sub semnul atâtor calități, această mișcare, care nu e numai contrasemită, nu face fascism ori hitlerism, decât printr’o fatală înlănțuire de cauze și rezultate, — ci este însuși instinctul Națiunii care duduie 'n drastica ei tinerețe — era de prevăzut ca succesul ei tot mai întins să întristeze unele spirite anchilozate care știm că ocrotesc tandru ba chiar incurajează unele cuiburi de șerpi, comuniști ori comunizanti. Legea stării de asediu a interzis, cum se știe, portul uniformelor pe care băieții le purtau cu atâta candidă cochetărie și, ceeace-i mai grav, este nu numai că fiecare membru al acestor organizații are fișă specială de urmărire la Siguranță, ca toți borfașii — dar s'a pornit de la o vreme împotrivă la un adevărat regim de vânătoare. In Vlașca, unde poți să dai cu tunul și n’ai să întâlnești evreii — legiunea de jandarmi găsește un adevărat deliciu în urmărirea și șicanarea celorlalte legiuni de gardiști care au început să cutremure văile Neajlovului. Ziarele relatează apoi zilnic cazuri când, in diferite puncte ale tării, răsar din pimnicele și cotețele șefilor de post, burdușiți în bătaie ca hoții de cai — membri ai acelorași organizații care nu fac decât să arate pe șart și în disciplină, locuitorilor noștri, feluritele pericole ce se arată la prispa Neamului. Pe deasupra acestor avânturi opresoare din partea puturoșilor acelora cari 'și văd moșia de voturi amenințată — iată însă că sabia justiției țării cade senină pe aceste cazuri: la Caransebeș, Tighina, Rădăuți, etc., unde s’au produs atari arestări, tribunalele respective, spre onoarea lor, au absolvit de orice culpă pe „insurgenți“. Mișcările acestea au de la 1918 încoace, spre canalizat dreapta, spre acea dreaptă creatoare cu care începem întotdeauna lucrul, ne facem cruce, și, la rigoare, întoarcem o palmă — catastrofa ce ne pândea. Urgisirea lor dovedește tocmai slăbiciunea părții care-o dezlănțuie, — înnobilează mișcarea și-o fortifică. Mâine-poimâne, dreapta pe care o schilodiți voi astăzi — va pune mâna pe hățuri. E o lege a naturii lucrurilor politice și natura, în mersul ei, cu furca să 'ncerci s’o oprești — vorba înțeleptului Moș Horațiu — și nu se poate. N. Cr«media STELE VERZI MICUL PANSAMENT AL BESTIALIȘTILOR curești. Prima întâlnire dintre România și Bulgaria, sa terminat printr’o dezastruoasă înfrângere a amicilor noștri de peste Dunăre. Rezultatul a fost că bieții bulgari, au fost avertizați că la Rusciuk, îi așteaptă populația să-i primească cu „cepe putrede“ (în loc de „ouă docile” ca la noi). Cât privește pe Greci, fiindcă au mâncat bătaie, li se va interzice consumul de țâri și măsline, timp de șase luni, ca pedeapsă. Justus In urma celor întâmplat la întrunirile publice convocate de partidul bestialist de sub conducerea marelui venerabil Bestia, unde regulat „a ieșit cu bătaie și ciomăgeală’’, conducerea partidului a dat următorul ordin de zi: „Oricare membru al partidului bestialist, când merge la o întrunire, va avea asupra lui, așa numitul „mic pansament“ compus din: 0.250 gr. vată, 10 metri fase și 10 grame tinctură de iod; îndată ce coboară din gara orașului respectiv, „micul pansament“ va fi ținut în mâna dreaptă, gata pentru orice eventuală manifestație „de dragoste și simpatie“ din partea populației locale“. Pentru a se aduna fondurile necesare procurării acestor pansamente, toate tripourile cu firma bestială, vor percepe o taxă de 10% asupra camietei zilnice. Dacă nu se vor aduna sumele necesare, nici în acest fel, se vor angaja triseuri de meserie, al căror pentru câștig se va împărți: 50% fondul „micului pansament“, 10% pentru victimele populației partidului bestialist, 10% pentru loja massonică și 30% câștig netto pentru „operator“. p. COOTf. Justi US In cele două foiletoane dedicate până acum corporatismului am schițat evoluția istorică care a dus la corporatism. Să vedem acum — înainte de a cerceta efectele corporatismului în domeniul social și economic — în ce constă propriu zis mecanismul corporativ. De la început o precizare, corporatismul nu a fost realizat quasi integral până acum decât în Italia, asta nu înseamnă că ne vom ocupa aci exclusiv de mecanismul corporativ italian ci, orientându-ne du- Abia s’au terminat desbaterile după ceia ce s’a făcut în Italia și dupentru constituirea blocului agrar pa doctrina corporatistă, de meldest european și iată că altecanismul corporativ în sine. Pendesbateri au loc tot la Butruca există un mecanism corpo SPORT IADA *■' BALCANICA A trecut de mult data de 1 Iunie, adică termenul până la care — conform legilor și dispozițiunilor în vigoare — trebuiau terminate lucrările de revizuire a supușilor streini, aflători pe teritoriul „coloniei africane“. România. A TRECUT TERMENUL DE I IUNIE Deocamdată ținem să relevăm un fapt. De la 1 Iunie și până astăzi nici un străin nu a fost invitat nici peste frontierele țării, ba ceea ce este și mai grav, se constată o afluență de nouă străini, oploșiți pe teritoriul ospitalier al mult răbdătoarei noastre țări. Din două una, ORI lucrările au fost terminate și atunci au fost executate neglijent și cu rea credință ORI lucrările n'au fost executate. Și într’un caz și în celălalt guvernul, respectiv ministerul muncei și sigurarția generală a Statului, trebue să lămurească opinia publică, urgent și cât mai lămurit. Noi întrebăm ministerul munciii recte Comisia de migrațiuni: S’au executat lucrările de revizuire a streinilor, cari trebuiau terminate până la 4 Iunie? Dacă s'au executat, atunci câți străini au fost frontieră și mai ales de trimiși peste ce profes iunte? Are cunoștință guvernul de aceste situațiuni, cari sunt In flagrantă contrazicere cu legea pentru proteguirea muncei naționale (cap 18) și legea minelor (art. 79)? CE FAC AUTORITĂȚILE RESPECTIVE? că d. prim ministru Alex. Vaida s’ar fi sesizat de această gravă problemă în calitate de șef al guvernului și de șef ad interim al ministerului industriei dând ordine a i se alcătui și prezenta o situațiune asupra elementului străin din țara noastră- Nu știm dacă la ministerul de industrie se vor fi întocmit aceste situațiuni. In orice caz ministerul de industrie este obligat a cerceta aplicarea art. 79 din legea minelor, în ceea ce privește numărul de funcționari zec Inici și administrativi străini admiși In o. . societate particulară (de orice fel) Ne place a crede că cei de la conducerea acestui departament vor binevoi a ne da un comunicat oficial asupra acestei probleme atât de vitale pentru munca economică și siguranța noastră națională. Dacă ministerul muncii este obligat a respecta articolele 1—7 din legea pentru protecția muncei naționale, și teinistend de industrie are obligația de a respecta art. 79 din legea minelor, după cum și Siguranța generală a Statului are o serie întreagă de legiuiri în legătură cu controlul străinilor, măsurile contra spionajului etc. Și în fine, chiar ministerul de finanțe ar avea uni cuvânt de spus, față de fraudele fiscale constatate la mai toate societățile străine și făptuite aproape în unanimitate de către funcționarii străini. GUVERNUL ESTE DATOR O URGENTA INTERVENTIUNE s’au executat. Elementul țării In pericol îndepătat în mod criminal dela drepturile sale naturale? Nu, vede nimeni că întreaga noastră economie națională este în mâinile străinilor? Nu vede nimeni că mulți dintre acești străini sunt spioni sau agenți provocatori? Nu vede nimeni că tot ei sunt autori de fraude fiscale de sute de milioane în dauna budgetului statului? După cum spuneam și cu altă ocazie: Să ni se arate o singura țară pe lume în care elementele străine să aibă ’stata libertate și să operez* In atâta liniște contra muncei și «economiei naționale și contra siguranței și existenței însăși a țăreii Intri un nenorocit caz de războiu, ce ne facem cu legiunile de străin» băgați în industrii, în societățile particulare, spionii și aventurierii răspândiți pe tot cuprinsul țarei? Dacă situațiunea nu ar fi atăt de gravă, nu am continua de atâta vremme campania noastră. Avem speranța totuși că guvernul se va interesa cu mai multă atențiune de aceasta vitală problemă a țărei romănești. Dacă legile nu sunt destul de drastice, să se facă una clară și definitivă. Dacă cei însărcinați cu executarea lor nu sunt la înălțime să fie înlocuiț. Dar chestiunea străinilor din Romănia trebue soluționată: cât mai este vreme și până nu va fi prea târziu. O grea răspundere apasă asupra conducătorilor noștri. Așteptăm deci măsurile guvernului cât mai repezi și mai complecte. Ion Scutaru * *te** Data 1 iunie a trecut. Lucrările de revizuire nu străină creștere. Siguranța și existența Dacă atâtea departamente și aid_tea autorități sunt chemate a soluționa această problemă, ne întrebăm: cum se aflm că întreg teritoriul romănesc este invadat de străini. Nu vede De puțină vreme, fusesem informați * nimeni că elementul românesc este No. 390 Duminică 11 Iunie 11333 Director: NICHIFOR CRAINIC REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚia București. Bulevardul Elisabeb No. 21 [05.40 Redacția »I Provinci» XUJRO Direcția 8.1009. Administrația ( Pa » tma 600 * , 6 . 290 , , 3 . î50 , . 1 luna m . Pentru insumții « Autorități ut Muuura» ! Pamina trata atab. OQO . Din parafonele ininimal-priv im toată admirația și tot respectul față de actualii conducători și îndrumători ai ministerului instrucțiunii și îndeosebi față de d. profesor Dimitrie Gusti, distinsul mult apreciatul meu profesor de sociciologie, etică și estetică și dacă nu i-aș cunoaște gândurile sincere și toată puterea de fin organizator, pare că nu mi-aș fi luat îndrăsneala să atrag atenția asupra unor contraziceri care se observă in actuala îndrumare și raționalizare a învățământului normal-primar. Am citit, cu mult interes în ziarul „Adevărul“, conferința pe care a ținut-o la radio de profesor Petre Andrei, subsecretar de Stat la ministerul instrucțiunii, reținând din ea câteva lucruri care ne interesează în articolul de față. Astfel, d-sa afirmă că politica fiecărui departament este strâns legată de bugetul care îi stă la dispoziție și că politica școlară, care ar trebuit să se facă, este astfel strâns legată de această posibilitate bugetară. Nevoia echilibrului bugetar scria de prof. Petre Andrei, însoțită de dorința sinceră de a se pune ordine în bugetul statului, a silit și ministerul instrucțiunii la comprimări de cheltueli, impumându-i-se chiar sacrificii, prin desființări de școli și în deosebi prin suprimări de școli normale, fiindefi acestea s’au socotit că sunt prea multa. Obiecțiunea care i s’a adus d-lui profesor Petre Andrei că aceste suprimări de școli normale sunt în contrazicere cu ideologia și doctrina partidului național-țărănesc, deoarece se ating tocmai școlile în care învață feciorii de țărani, o socotim și noi Întemeiată, deși d-sa găsește această obiecțiune profund eronată, aducând drept argument că astăzi avem peste 5000 învățători normaliști cu examen de capacitate, fără posturi și fără perspectiva de a fi plasați tn curând, adăugând la acestea și faptul că școlile normale, chiar atâtea câte au rămas, întrec cu mult posibilitățile de plasare ale absolvenților. D-sa merge mai departe și mărturisește că ar fi suspendat și mai multe școli normale, decât cele 16 la număr, dacă ar fi avut posibilitate. Cer scuze d-lui subsecretar de Stat, Petre Andrei, că nu sunt de părerea d-sale și iată pentru ce. Argumentarea de mai sus ar fi valabilă dacă intri adevăr s’au suprimat școlile cele mai slabe și dacă mai ales, prin suprimarea unor școli normale, s’ar ajunge la Împuținarea numărului absolvenților. Lucrurile se petrec invers. Multe din școlile normale de băieți și de fete au fost desființate de doi ani de zile și totuși au continuat să funcționeze ca școli extrabugetare, plătindu-și profesorii suplinitori din fondurile comitetului școlar și având toată întreținerea din contribuția elevilor. Astfel — în această categorie — sunt multe școli normale printre care și școala normală de fete din Câmpulung-Muscel, care — deși n’a avut nici local propriu — a continuat totuși să funcționeze, iar acum această școală normală de fete, sfarmă intențiile bune ale ministerului instrucțiunii îngăduindu-și să treacă peste marginele echității sociale cerând să vină în locul școalei normale de băieți din Pitești, care, în treacăt fie zis, are un singur cusur. S’a ridicat și organizat frumos numai prin propria sa forță și de aceea trebuie dispară pentru o altă școală să fie repusă în buget, după doi ani de desființare și să treacă în locul ei. Nu constituie această o contrazicere isbitoare in ceea ce privește a de RADU PETRE firmația menținerii școlilor bune și înlăturarea celor slabe? Ce să mai vorbesc de alte școli care, deși puse pe tablul de desființări, au dispărut apoi datorită cine știe căror considerente?! Apoi, dacă într’adevăr numărul absolvenților de școli normale este prea mare, atunci de ce s’a mai îngăduit să funcționeze școlile normale extrabugetare? în acest caz absolvenții și absolventele cu diplomă de capacitate de la aceste școli nu constituiesc un procent mare de elemente lăsate in voia soartei, fiindcă nu sunt posibilități de plasare? La acest paradox îmi îngădui să mai adaog încă unul. Este vorba de dorința foarte lăudabilă a licențiaților și liciențiatelor de a trece in învățământul primar. Ministerul le-a aprobat ca, în urma unei practice la o școală de a Continuare in pag. ll-aj lin IKK i_luiliii La Iași s’a petrecut un act pe care am șovăit să-l credem: profesor I. Golodinescu s'a retras la pensie. L-am văzut pe bătrân anul trecut, in fața unei case naționaliste, și oricât de elocventă păr,'a tâmpla albă, m’a izbit verdele sănătos al unei calde figuri vlahuțiene, vioiciunea neînfrântă a spiritului, bărbăția inimei . In educatorul dela catedră a câtcriva generații, in veteranul tuturor cauzelor românești, eu am citit atunci prezența unui legionar care, ca An, zeu când atingea pământul, întinerește veșnic, ori de căteori pronunță cuvântul neam și țară. £ ceea ce, intr’adevăr, a ținut și si mai tine multă vreme vajnic pe ■ine cteanul acesta trasnplantat intr’un lași patinat de cocierile tuturor socialismelor disolvante și unui raționalism care dacă începuse onorabil cu Junimea, avea să termine in balesiismulsterist. De aceste cocieli de care s’a lăsat roasă și nu știu dacă nu și descompusă mândra făptură de atunci a nihilistului de astăzi, larga, auzul personalităței sale nu s’a lărsat atins. Și filosof, el nu s’a făcut furat de ideologii cu tarif; gânditor, el nu s’a împrăștiat în vântul sistemelor umanitaristo-masonice. Cărturar, el a rămas neaoș ; pedagog, el a preferat să fie mai ales al neamului și pământului său. Numele profesorului I. Găvănescu se înscrie atunci la sorgintea naționalismului român, păstrând în ochii noștri ceva din virginitatea acestor prime ape din care fruntea celor mai buni și vechi dintre noi s’a stropit. In Găvănescu: Un nume care inseamd o curăție, o candoare întreagă. Fiindcă, rareori cineva, frământat el însuși cu generațiile pe care le-a plămădit a rămas, nu numai la debuturile sale, dar și in cursul unei atât de lungi cariere, mai puțin profanat de ispita politicianistă, de fățărnicia ideei, sau meschineria hărței personale" Ca și celălalt veteran, oțelitul ca un iatagan. A. C. Cuza, prof. Găvănescu s’a îmbătat toată viața sa, dintr’un singur vin , apa vie a neamului Aceasta l-a ținut treaz și sprinten și%>ricit să vadă in juru-în chipeșe vlăstare voinice ca un Corneliu Zelea Codreanu, ridicăndu-se la umbra admirației lui, tot mai mândre sub un cer in care a crezut cincizeci de ani în Șir. In crezul acesta nu există retrageri la pensie. Și dacă o catedră ieșeană îl pierde, noi, elevi nematriculați ai săi rechemăm la o catedră ceva mai mare, catedra neamului, pe acest verde și entuziast decan al naționalismului român, Pripssisescu Corporatism Mecanismul corporativ de MIHAIL POLIH RON IADE rativ în sine așa cum există și un mecanism democrat în sine, atracție făcând de felul divers abîn care a fost înfăptuit de diferitele democrații parlamentare naționale. Prima caracteristică a mecanismului corporativ, opus celui democrat, este că cel dintâi se bizue pe unitatea socială iar cel de al doilea pe individ. Democrația parlamentară își clădește întregul sistem pe noțiunea de individ îmbrăcat cu o personalitate juridică și politică proprie prin simplul fapt că există și posesor, de la o anumită vârstă, a unei parcele de suveranitate, devenit deci cetățean-In corporatism individul n’are decât o personalitate juridică datorită faptului că există și una politică. Numai încadrându-se într’o unitate socială el dobândește un fragment din personalitatea politică pe care singură acea unitate socială o posedă. Dar am alunecat prematur în capitolul politic, să revenim la punctul de plecare. Orice individ luând parte la procesul de producție — proces de producție care poate fi economic, marea majoritate, dar poate fi și artistic, literar, intelectual — face de drept parte dintr’o unitate socială sindicatul profesional. Deci — teoretic cel puțin — în sistemul corporatist orice individ care într’o formă sau alta muncește, face parte dintr-un sindicat profesional. Sindicatul grupează așadar pe toți indivizii dintr’o aceiași localitate și din*»aceiași profesiune. Aceasta este unitatea socială tip de ordin primar. Sindicatul profesional comunal, de primă categorie, celula socială primară, se grupează la rândul lui în uniuni intersindicale, în federații regionale, provinciale însfârșit în confederații naționale. Așadar sindicalismul se întinde orizontal și se ierarhizează vertical și cuprinde în păienjenișul său întreaga națiune. La baza sindicalismului corporatist stau două principii esențiale : obligativitatea sindicalizării și unicitatea sindicatului. Obligativitatea e realizată prin constrângere juridică? Amendă, închisoare? Nu! Dar cine nu intră în sindicat nu se bucură de avantagiile sociale și economice pe care i le asigură unitatea socială (ajutor în caz de boală, de invaliditate, pensii, participare la cooperativa sindicatului etc.) și nu posedă drepturi politice. Deci, practic vorbind, nimeni nu rămâne în afara sindicatului. In al doilea rând sindicatul este unic în sensul că în aceiași localitate nu poate exista pentru aceiași categorie profesională mai mult de câ un singur sindicat de lucrători și unul de patroni. De pildă nu pot exista în București două sau trei sindicate a lucrătorilor metalurgiști, roșii, galbene, verzi, cu caracter politic antagonist. Sindicatul profesional etnic grupează pe toți profesioniștii lușirători într’o parte și și pe toți profesioniștii patroni de altă parte. Să trecem acum mai departe și să cercetăm al doilea element al sistemului: corporația. _ Ce este corporația? Corporația este o unitate socială superioară în care sunt reprezentanții sindicatelor întruniri muncitorești și patronale, sub președinția unui delegat al statului. Ea este o instituție de stat și în ea sunt reprezentate numai categoriile mari de producție, metalurgia, manufactura, agricultura, etc., formează diversele corporații. Așadar în corporație nu sunt reprezentate sindicatele de primul rang ci uniunile sindicale de aceiași categorie. Evident corporația are organe provinciale și regionale care supraveghează aducerea la îndeplinire a hotărîrilor sale. Ce fac sindicatele și corporațiile? Prima și cea mai importantă atribuție a sindicatului este încheerea contractului colectiv de muncă. Contractul colectiv se închee de sindicatul patronal dintr-o regiune cu sindicatul muncitoresc, evident din aceiași categorie profesională. In al doilea rând sindicatul percepe contribuții de la membrii săi și îndeplinește o largă operă de a . (Continuare, în vag. II-aj.