Calendarul, iunie 1933 (Anul 2, nr. 382-406)

1933-06-11 / nr. 390

PACTUL CELOR PATRU Administrația bate... și justiția absolvă Pactul celor patru s’a semnat. Lucrul era de prevăzut. Și ni se pare că ziarul Calendarul e, în presa românească, singurul ca­re l-a prevăzut. Când a isbucnit această chestiune și s’a produs imediat intervenția pe cât de la­­borioasă pe atât de energică a d-lui N. Titulescu, ziarele s’au grăbit să anunțe că pactul celor patru s’a născut mort sau a fost Națiunilor era însă, în fapt, do­minată de două mari puteri , Anglia și Franța, stârnind gelo­zia Italiei și a Germaniei. Prin noul pact, așezat în piramidă deasupra instituții geneveze, în­­tră cu drepturi egale Germania și itali­i­­aturi de I­tan­ia și An­glia. Soarta păcii europene ca­de acum în patru mâini. Orgo­liul german și orgoliul italian ucis în fașă de marele nostru sânt deplin satisfăcute. Să re cu­diplomat. Noi am scris, dimpo­trivă, că pactul se va încheia și că intervenția d-lui N. Titu­lescu a isbutit numai să amâne încheierea, câștigând astfel timp pentru a cântări interesele Micei Înțelegeri în lumina noii perspective europene. Ceea ce s’a întâmplat. Pactul s’a încheiat fiindcă s-au voit neapărat domnii Mac­donald, Mussolini și Hitler. Franța, vrând nevrând, a trebuit să-l primească pentru a nu ră­mâne izolată. Și Franța — de ce să n’o spunem verde ? — era dispusă să-l subscrie chiar în re­dacția lui primă­ — dacă nu in­tervenea atât de energic și de stăruitor d. N. Titulescu. Perfect informat asupra mer­sului diplomatic, ministrul ro­mân a prevăzut acest pact. În­că înainte de a se ști public des­pre el, d. N. Titulescu a dat a­­larma asupra primejdiei ce ve­nea. „Vine revizionismul — spunea d. N. Titulescu astă iar­nă, — nu mă siliți să spun mai mult, dar rețineți că vine revi­zionismul !“ In consecință, s’a procedat la reorganizarea Micei înțelegeri. Mica Înțelegere, în forma ei cea nouă, era un scut ridicat în fața primejdiei revizioniste pe care o aducea pactul celor patru. Și dacă d. N. Titulescu a isbutit la Paris și la Londra să determine o amânare a încheierii acestui pact și o reexaminare a primu­lui text propus, aceasta se da­­torește faptului că diplomatul roman avea în spatele său soli­daritatea și voința unitară a celor trei state din Mica înțe­legere. Prin modificările pe care Franța a fost forțată să le ceară în textul pactului, ne­cesitatea vitală a acestei Mici înțelegeri ca organism diploma­tic unitar reese evidentă. Dar concluziile și reflecțiile născute din încheierea pactului celor patru sunt multe și va­riate. Pactul celor patru mari puteri europene spulberă odată mai mult visul celorlalte state că sunt egale în drept. Există, în pofida oricărei ipocrizii a So­cietății Națiunilor, state mari cu drepturi mari și Mate mici cu drepturi mici. Cu sinceritatea­­brutală, d. Mussolini a spus-o a­­laltă ori în Senatul Italiei când a vorbit atât de răspicat de ie­rarhia statelor consfințită prin pactul celor patru. Societatea Alta mai eficace nu vedem. Nichifor Crainic noaștem că acest lucru e bun. Cel puțin pentru zece ani, pactul celor patru stabilește un armistițiu între Italia și Franța pe de o par­te, între Germania și Franța pe de altă parte. Și răz­boiul: dacă e să vină, ei ar tre­bui să isbucnească mai întâiu între Germania și Franța. Prin noul pact, el e amânat timp de zece ani. Pentru Europa e un bine imens. Măcar cei mari ȘÎ tari să se înțeleagă între ei! in ce privește Mica Înțelegere raportată la noul pact, reflec­țiile noastre nu pot fi entusiaste. Pactul celor patru n’o recu­noaște ca o mare putere, cum ne-ar fi plăcut nouă. Dacă Mica înțelegere ar fi fost recunoscu­tă ca mare putere, ar figura ea cu o semnătură în pact, care atunci ar fi fost al celor cinci. D. Mussolini însă s’ar fi opu dintâiu. Ceva mai mult, nici Franța, în noua ei calitate de membră a pactului, nu recunoa­ște Mica înțelegere ca organism unitar ! De unde știm aceasta ? Franța, ca mângâiere că ne-a lăsat pe dinaluru, ne t­im­­e că­te o scrisorică de garanție, dar nu una singură Micei Înțele­geri, ci trei scrisorele, pentru fiecare țară în parte, cu alte cuvinte : „Eu am intrat în pac­tul celor patru, dar am grijă, pe din dos, și de voi“. Adevărul e că pactul celor pa­tru înseamnă moartea hegemo­niei franceze în Europa. Franța a fost constrânsă să intre în el și prin această constrângere în­frângerea ei e pecetluită. De a­­cum încolo, sub aparențele for­male ale acordurilor între pute­rile mari, Italia și Germania își vor disputa întâietatea continen­tală în cazul când nu se vor în­țelege amândouă să exercite a­­ceeași hegemonie, încadrată în­tre Anglia, Germania și Italia, Franța nu mai are hegemonia continentală. Scrisorile ei de mângâiere către țările Micei înțelegeri trebuiesc luate în sen­sul platonic sentimental pe care îl au în realitate. Politica viitoare a Micei înțe­legeri va trebui să pornească de la această constatare. Și dacă e vorba de siguranța granițelor noastre. Mica înțelegere are o ieșire în acordul pe care tre­buie să-l facă neapărat cu Ger­mania. Mișcările de dreapta au căpătat la noi, în ultimul timp, o suprafață tot mai pronunțată. Identificate în organizațiile Gărzii de fier și ale L. A. N. C­ei d-lui Cuza, în ultim r efec, nu-i desparte decât culoa­rea tunicilor și unele mici insemne. Ambele organizații n’au, cum se spune, corni și para-comitete exe­cutive, nici docte și searbe de cercu­ri de studii. Depozitul lor de doc­trină e bolovanul imens și de stân­că al credinței naționaliste și cre­atoare, sub soarele Regalității pavăza cu stere și milă a Ceru­și­lui. Li se impută de unii acestor or­ganizații spiritul de copie a fasci­smului italian ori a recentului hi­­tlerism, ignorându-se că d. A. C. Cuza, contimporan cu face... fascism încă de pe Eminescu, vremea când d. Mussolini se juca în țărână cu ciocanele și caelele lui taică­­său, ba chiar mai de mult. — d. Corneliu Zelea Codreanu a deve­nit idolul cu ochi albaștri al tine­retului românesc cam deodată cu ocuparea Romei de către cămășile negre și când Hitler visa poate, cu bidineaua de zugrav în mână, scara care avea să-l urce peste 10- 12 ani la streșinile Reichului. „Fa­scism“ și „hitlerism“ s’a făcut la noi și de către Tudor Vladimirescu și la 1848; „rasiști“ au fost și Ion Brătianu, Bălcescu, Cogălniceanu și divinul învierșunat Eminescu — iar „când cu strudenții“, adică 1907 își are isvoarele tot într’un fel de stea­guri de dreapta, ridicate prin Mol­­dova, năpădită de pirul străinilor. Nu? Gardiștii și cuziștii — in ce ter­men comun să-i contopim? — im­presionează și printr'un crâncen spirit de disciplină, înlăuntrul unor formațiuni pe legiuni, centurii cui­buri și nu știu cum le mai zice — și ți-era mai mare dragul să-i vezi manifestând în râuri de ordine și cu netul sentiment al răspunderii. Ba­gardiștii au făcut pe jos un marș spre Bârlad, prin sloatele ier­nii trecute care punea pur și sim­plu pe gânduri. Acum de curând, câteva căprării ale acestei orga­nizații lucrează pe undeva în ploa­ia care vedeți cu câtă milă cade, — la Îndiguirea unor terenuri. Bi­neînțeles, din proprie inițiativă și fără vreun stat de plată din partea cuiva. Nu mai vorbim de activita­tea sprintenă și patriotică pe care aleșii Dreptei o desfășoară în Par­lament. Sub semnul atâtor calități, acea­stă mișcare, care nu e numai con­­trasemită, nu face fascism ori hi­­tlerism, decât printr’o fatală înlăn­țuire de cauze și rezultate, — ci e­­ste însuși instinctul Națiunii care duduie 'n drastica ei tinerețe — era de prevăzut ca succesul ei tot mai întins să întristeze unele spirite an­chilozate care știm că ocrotesc tandru ba chiar incurajează unele cuiburi de șerpi, comuniști ori co­­munizanti. Legea stării de asediu a interzis, cum se știe, portul unifor­melor pe care băieții le purtau cu atâta candidă cochetărie și, ceea­­ce-i mai grav, este nu numai că fiecare membru al acestor organi­zații are fișă specială de urmări­re la Siguranță, ca toți borfașii — dar s'a pornit de la o vreme împo­­trivă­ la un adevărat regim de vâ­nătoare. In Vlașca, unde poți să dai cu tunul și n’ai să întâlnești e­­vreii — legiunea de jandarmi gă­sește un adevărat deliciu în urmă­rirea și șicanarea celorlalte legiuni de gardiști care­ au început să cu­tremure văile Neajlovului. Ziarele relatează apoi zilnic cazuri când, in diferite puncte ale tării, răsar din pimnicele și cotețele șefilor de post, burdușiți în bătaie ca hoții de cai — membri ai acelorași organi­zații care nu fac decât să arate pe șart și în disciplină, locuitorilor no­ștri, feluritele pericole ce se arată la prispa Neamului. Pe deasupra acestor avânturi opresoare din partea puturoșilor a­­celora cari 'și văd moșia de voturi amenințată — iată însă că sabia justiției țării cade senină pe aceste cazuri: la Caransebeș, Tighina, Ră­dăuți, etc., unde s’au produs atari arestări, tribunalele respective, spre onoarea lor, au absolvit de orice culpă pe „insurgenți“. Mișcările acestea au de la 1918 încoace, spre canalizat dreapta, spre acea dreaptă creatoare cu ca­re începem întotdeauna lucrul, ne facem cruce, și, la rigoare, întoar­cem o palmă — catastrofa ce ne pândea. Urgisirea lor dovedește tocmai slăbiciunea părții care-o de­zlănțuie, — înnobilează mișcarea și-o fortifică. Mâine-poimâne, dreapta pe care o schilodiți voi astăzi — va pune mâna pe hățuri. E o lege­ a naturii lucrurilor politice și natura, în mersul ei, cu furca să 'ncerci s’o o­­prești — vorba înțeleptului Moș Horațiu — și nu se poate. N. Cr«media STELE VERZI MICUL PANSAMENT AL BESTIALIȘTILOR cur­ești. Prima întâlnire din­tre România și Bulgaria, sa terminat printr’o dezastruoa­să înfrângere a amicilor noștri de peste Dunăre. Rezultatul a fost că bieții bulgari, au fost avertizați că la Rusciuk, îi așteap­tă populația să-i primească cu „cepe putrede“ (în loc de „ouă docile” ca la noi). Cât privește pe Greci, fiindcă au mâncat bătaie, li se va inter­zice consumul de țâri și măsline, timp de șase luni, ca pedeapsă. Justus In urma celor întâmplat la în­trunirile publice convocate de partidul bestialist de sub condu­cerea marelui venerabil Bestia, unde regulat „a ieșit cu bătaie și ciomăgeală’’, conducerea partidu­lui a dat următorul ordin de zi: „Oricare membru al partidului bestialist, când merge la o întru­nire, va avea asupra lui, așa nu­mitul „mic pansament“ compus din: 0.250 gr. vată, 10 metri fase și 10 grame tinctură de iod;­ în­dată ce coboară din gara orașu­lui respectiv, „micul pansament“ va fi ținut în mâna dreaptă, gata pentru orice eventuală manifes­tație „de dragoste și simpatie“ din partea populației locale“. Pentru a se aduna fondurile necesare procurării acestor pan­samente, toate tripourile cu fir­ma bestială, vor percepe o taxă de 10% asupra camietei zilnice. Dacă nu se vor aduna sumele necesare, nici în acest fel, se vor angaja triseuri de meserie, al că­ror pentru câștig se va împărți: 50% fondul „micului pansa­ment“, 10% pentru victimele po­pulației partidului bestialist, 10% pentru loja massonică și 30% câștig netto pentru „operator“. p. COOTf. Justi US In cele două foiletoane dedicate până acum corporatismului am schițat evoluția istorică care a dus la corporatism. Să vedem acum — înainte de a cerceta efectele cor­poratismului în domeniul social și economic — în ce constă propriu zis mecanismul corporativ. De la început o precizare, cor­poratismul nu a fost realizat quasi integral până acum decât în Italia, asta nu înseamnă că ne vom ocupa aci exclusiv de mecanismul corpo­rativ italian ci, orientându-ne du- Abia s’au terminat desbaterile după ceia ce s’a făcut în Italia și du­­pentru constituirea blocului agrar­­ pa doctrina corporatistă, de me­ldest european și iată că alte­­cani­smul corporativ în sine. Pen­­des­bateri au loc tot la Bu­­­truca există un mecanism corpo­ SPORT IADA *■' BALCANICA A trecut de mult data de 1 Iunie, a­­dică termenul până la care — conform legilor și dispozițiunilor în vigoare — trebuiau terminate lucrările de revi­zuire a supușilor streini, aflători pe teritoriul „coloniei africane“. Româ­nia. A TRECUT TERMENUL DE I IUNIE Deocamdată ținem să relevăm un fapt. De la 1 Iunie și până astăzi nici un străin nu a fost invitat nici peste frontierele țării, ba ceea ce este și mai grav, se constată o afluență de nouă străini, oploșiți pe teritoriul ospita­­lier al mult răbdătoarei noastre țări. Din două una, ORI lucrările au fost terminate și atunci au fost exe­­cutate neglijent și cu rea credință ORI lucrările n'au fost executate. Și într’un caz și în celălalt guvernul, respectiv ministerul muncei și sigu­­rarția generală a Statului, trebue să lămurească opinia publică, urgent și cât mai lămurit. Noi întrebăm ministerul munciii recte Comisia de migrațiuni: S’au e­­xecutat lucrările de revizuire a strei­­nilor, cari trebuiau terminate până la 4 Iunie? Dacă s'au executat, atunci câți străini au fost frontieră și mai ales de trimiși peste ce profe­­s iunte? Are cunoștință guvernul de aceste situațiuni, cari sunt In flagrantă con­trazicere cu legea pentru protegui­rea muncei naționale (cap 1­8) și le­­gea minelor (art. 79)? CE FAC AUTORITĂȚILE RESPECTIVE? că d. prim ministru Alex. Vaida s’ar fi sesizat de această gravă problemă în calitate de șef al guvernului și de șef ad interim al ministerului indus­triei dând ordine a i se alcătui și pre­zenta o situațiune asupra elementului străin din țara noastră- Nu știm dacă la ministerul de industrie se vor fi în­tocmit aceste situațiuni. In orice caz ministerul de industrie este obligat a cerceta aplicarea art. 79 din legea mine­lor, în ceea ce privește numărul de func­ționari zec Ini­ci și administrativi străini admiși In o.­ . societate particulară (de orice fel) Ne place a crede că cei de la conducerea acestui departament vor binevoi a ne da un comunicat oficial a­­supra acestei probleme atât de vitale pentru munca economică și siguranța noastră națională. Dacă ministerul muncii este obligat a respecta articolele 1—7 din legea pen­tru protecția muncei naționale, și tei­­nistend de industrie are obligația de a respecta art. 79 din legea minelor, după cum și Siguranța generală a Sta­tului are o serie întreagă de legiuiri în legătură cu controlul străinilor, măsurile contra spionajului etc. Și în fine, chiar ministerul de finanțe ar avea uni cu­vânt de spus, față de fraudele fiscale constatate la mai toate societățile stră­ine și făptuite aproape în unanimitate de către funcționarii străini. GUVERNUL ESTE DA­TOR O URGENTA IN­TERVENT­I­UNE s’au executat. Elementul țării In pericol îndepătat în mod criminal dela drep­turile sale naturale? Nu, vede nimeni că întreaga noastră economie națio­nală este în mâinile străinilor? Nu vede nimeni că mulți dintre acești străini sunt spioni sau agenți pro­vocatori? Nu vede nimeni că tot ei sunt autori de fraude fiscale de sute de milioane în dauna budgetului sta­tului? După cum spuneam și cu altă o­­cazie: Să ni se arate o singura țară pe lume în care elementele străine să aibă ’stata libertate și să operez* In atâta liniște contra muncei și «e­conomiei naționale și contra siguran­ței și existenței însăși a țăreii Intri un nenorocit caz de războiu, ce ne facem cu legiunile de străin» băgați în industrii, în societățile par­ticulare, spionii și aventurierii răs­pândiți pe tot cuprinsul țarei? Dacă situațiunea nu ar fi atăt de gravă, nu am continua de atâta vrem­me campania noastră. Avem spe­­ranța totuși­ că guvernul se va inte­resa cu mai multă atențiune de­­ a­ceasta vitală problemă a țărei romă­nești. Dacă legile nu sunt destul de dras­tice, să se facă una clară și defini­tivă. Dacă cei însărcinați cu execu­tarea lor nu sunt la înălțime să fie în­locuiț. Dar chestiunea străinilor din Romă­nia trebue soluționată:­ cât mai este vreme și până nu va fi prea târziu. O grea răspundere apasă asupra conducătorilor noștri. Așteptăm deci măsurile guvernului cât mai repezi și mai complecte. Ion Scutaru * *te** Data 1 iunie a trecut. Lucrările de revizuire nu străin­ă creștere. Siguranța și existența Dacă atâtea departamente și aid_­tea autorități sunt chemate a solu­­ționa această problemă, ne întrebăm: cum se aflm că întreg teritoriul romă­nesc este invadat de străini. Nu vede De puțină vreme, fusesem informați­ * nimeni că elementul românesc este No. 390 Duminică 11 Iunie 11333 Director: NICHIFOR CRAINIC REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚ­ia București. Bulevardu­l El­isabeb No. 21 [05.40 Redacția »I Provinci» XUJRO Direcția 8.1009. Administrația ( Pa » tma 600 * , 6 . 290 , , 3 . î50 , . 1 luna m . Pentru insumții «­ Autorități ut Muu­ura» ! Pamin­a trata atab­. OQO . Din parafonele in­­in­­imal-priv­ im toată admirația și tot respec­tul față de actualii conducători și îndrumători ai ministerului instruc­țiunii și în­deosebi față de d. pro­fesor Dimitrie Gusti, distinsul mult apreciatul meu profesor de so­ci­ciologie, etică și estetică și dacă nu i-aș cunoaște gândurile sincere și toată puterea de fin organizator, pare că nu mi-aș fi luat îndrăsnea­­la să atrag atenția asupra unor con­traziceri care se observă in actuala îndrumare și raționalizare a învă­țământului normal-primar. Am citit, cu mult interes în zia­rul „Adevărul“, conferința pe care a ținut-o la radio de profesor Petre Andrei, subsecretar de Stat la mi­nisterul instrucțiunii, reținând din ea câteva lucruri care ne interesea­ză în articolul de față. Astfel, d-sa afirmă că politica fie­cărui departament este strâns lega­tă de bugetul care îi stă la dispozi­ție și că politica școlară, care ar­­ trebuit să se facă, este astfel strâns legată de această posibilitate buge­tară. Nevoia echilibrului bugetar scria de prof. Petre Andrei, însoțită de do­rința sinceră de a se pune ordine în bugetul statului, a silit și minis­terul instrucțiunii la comprimări de cheltueli, impumându-i-se chiar sa­crificii, prin desființări de școli și în deosebi prin suprimări de școli normale, fiindefi acestea s’au socotit că sunt prea multa. Obiecțiunea care i s’a adus d-lui profesor Petre Andrei că aceste su­primări de școli normale sunt în contrazicere cu ideologia și doctri­na partidului național-țărănesc, de­oarece se ating tocmai școlile în ca­re învață feciorii de țărani, o soco­tim și noi Întemeiată, deși d-sa gă­sește această obiecțiune profund e­­ronată, aducând drept argument că astăzi­­ avem peste 5000 învățători normaliști cu examen de capacitate, fără posturi și fără perspectiva de a fi plasați tn curând, adăugând la acestea și faptul că școlile normale, chiar atâtea câte au rămas, întrec cu mult posibilitățile de plasare ale absolvenților. D-sa merge mai departe și mărtu­risește că ar fi suspendat și mai multe școli normale, decât cele 16 la număr, dacă ar fi avut posibili­tate. Cer scuze d-lui subsecretar de Stat, Petre Andrei, că nu sunt de părerea d-sale și iată pentru ce. Argumentarea de mai sus ar fi valabilă dacă intri adevăr s’au su­­primat școlile cele mai slabe și dacă mai ales, prin suprimarea unor șco­li normale, s’ar ajunge la Împuți­narea numărului absolvenților. Lu­crurile se petrec invers. Multe din școlile normale de bă­ieți și de fete au fost desființate de doi ani de zile și totuși au conti­­nuat să funcționeze ca școli extra­bugetare, plătindu-și profesorii su­plinitori din fondurile comitetului școlar și având toată întreținerea din contribuția elevilor. Astfel — în această categorie — sunt multe școli normale printre care și școala normală de fete din Câmpulung-Muscel, care —­ deși n’a avut nici local propriu — a conti­nuat totuși să funcționeze, iar acum această școală normală de fete, sfar­mă intențiile bune ale ministerului instrucțiunii îngăduindu-și să trea­că peste marginele echității sociale cerând să vină în locul școalei nor­male de băieți din Pitești, care, în treacăt fie zis, are un singur cu­sur. S’a ridicat și organizat frumos numai prin propria sa forță și de aceea trebuie dispară pentru o altă școală să fie repusă în buget, d­upă doi ani de desființare și să treacă în locul ei. Nu constituie această o contrazi­cere isbitoare in ceea ce privește a­ de RADU PETRE firmația menținerii școlilor bune și înlăturarea celor slabe? Ce să mai vorbesc de alte școli care, deși puse pe tablul de desființări, au dispărut apoi datorită cine știe căror conside­rente?! Apoi, dacă într’adevăr numărul ab­solvenților de școli normale este prea mare, atunci de ce s’a mai în­găduit să funcționeze școlile nor­­male extrabugetare? în acest caz absolvenții și absolventele cu diplo­mă de capacitate de la aceste școli nu constituiesc un procent mare de elemente lăsate in voia soartei, fiind­că nu sunt posibilități de plasare? La acest paradox îmi îngădui să mai adaog încă unul. Este vorba­­ de dorința foarte lăudabilă a licenția­ților și liciențiatelor de a trece in învățământul primar. Ministerul le-a aprobat ca, în ur­ma unei practice­ la o școală de a­­ Continuare in pag. ll-aj lin IKK i_lu­iliii La Iași s’a petrecut un act pe care am șovăit să-l credem: profesor I. Gol­­odinescu s'a retras la pensie. L-am văzut pe bătrân anul trecut, in fața unei case naționaliste, și oricât de e­­locventă păr,'a tâmpla albă, m’a iz­bit verdele sănătos al unei calde fi­guri­ vlahuțiene, vioiciunea neînfrân­tă a spiritului, bărbăția inimei . In educatorul dela catedră a câtcri­va generații, in veteranul tuturor cauzelor românești, eu am citit atunci prezența unui legionar care, ca An, zeu când atingea pământul, întinere­ște veșnic, ori de căteori pronunță cu­vântul neam și țară. £ ceea ce, intr’adevăr, a ținut și si mai tine multă vreme vajnic pe ■ine­ c­­teanul acesta trasnplantat intr’un lași patinat de cocierile tuturor socialis­­melor disolvante și unui raționa­lism care dacă începuse onorabil cu Junimea, avea să termine in bales­iis­­mul­sterist. De aceste cocieli de care s’a lăsat roasă și nu știu dacă nu și descompusă mândra făptură de atunci a nihilistului de astăzi, larga, auzul personalităței sale nu s’a lăr­sat atins. Și filosof, el nu s’a făcut furat de ideologii cu tarif; gânditor, el nu s’a împrăștiat în vântul sisteme­­lor umanitaristo-masonice. Cărturar, el a rămas neaoș ; peda­gog, el a preferat să fie mai ales al neamului și pământului său. Numele profesorului I. Găvănescu se înscrie atunci la sorgintea naționa­lismului român, păstrând în ochii noștri ceva din virginitatea acestor prime ape din care fruntea celor mai buni și vechi dintre noi s’a stropit. In Găvănescu: Un nume care in­­seamd o curăție, o candoare în­treagă. Fiindcă, rareori cineva, frământat el însuși cu generațiile pe care le-a plămădit a rămas, nu numai la debu­turile sale, dar și in cursul unei atât de lungi cariere, mai puțin profanat de ispita politicianistă, de fățărnicia ideei, sau meschineria hărței perso­­nale" Ca și celălalt veteran, oțelitul ca un iatagan. A. C. Cuza, prof. Găvănescu s’a îmbătat toată viața sa, dintr’un singur vin , apa vie a neamului Acea­sta l-a ținut treaz și sprinten și­­%>­ricit să vadă in juru-î­n chipeșe vlăs­tare voinice ca un Corneliu Zelea Co­dreanu, ridicăndu-se la umbra admi­rației lui, tot mai mândre sub un cer in care a crezut cincizeci de ani în Șir. In crezul acesta nu există retrageri la pensie. Și dacă o catedră ieșeană îl pierde, noi, elevi nematriculați ai săi rechemăm la o catedră ceva mai mare, catedra neamului, pe acest verde și entuziast decan al naționa­lismului român, Pripssisescu Corporatism Mecanismul corporativ de MI­HAIL POL­IH RON IADE­ rativ în sine așa cum există și un mecanism democrat în sine, atracție făcând de felul divers ab­în care a fost înfăptuit de diferitele democrații parlamentare naționale. Prima caracteristică a mecanis­mului corporativ, opus celui demo­crat, este că cel dintâi se bizue pe unitatea socială iar cel de al doilea pe individ. Democrația parlamentară își clă­dește întregul sistem pe noțiunea de individ îmbrăcat cu o persona­litate juridică și politică proprie prin simplul fapt că există și po­sesor, de la o anumită vârstă, a u­­nei parcele de suveranitate, deve­nit deci cetățean-In corporatism individul n’are decât o personalitate juridică dato­rită faptului că există și una po­litică. Numai încadrându-se într’o uni­tate socială el dobândește un frag­ment din personalitatea politică pe care singură acea unitate socială o posedă. Dar am alunecat prematur în capitolul politic, să revenim la punctul de plecare. Orice individ luând parte la pro­cesul de producție — proces de producție care poate fi economic, marea majoritate, dar poate fi și artistic, literar, intelectual — face de drept parte dintr’o unitate so­cială sindicatul profesional. Deci — teoretic cel puțin — în sistemul corporatist orice individ care în­tr’o formă sau alta muncește, face parte dintr-un sindicat profesional. Sindicatul grupează așa­dar pe toți indivizii dintr’o aceiași locali­tate și din*»aceiași profesiune. Aceasta este unitatea socială tip de ordin primar. Sindicatul profesional­ comunal, de primă categorie, celula socială primară, se grupează la rândul lui în uniuni intersindicale, în federații regionale, provinciale însfârșit în confederații naționale. Așadar sindicalismul se întinde orizontal și se ierarhizează verti­cal și cuprinde în­ păienjenișul său întreaga națiune. La baza sindicalismului corpora­tist stau două principii esențiale : obligativitatea sindicalizării și u­­nicitatea sindicatului. Obligativitatea e realizată prin constrângere juridică? Amendă, închisoare? Nu! Dar cine nu intră în sindicat nu se bucură de avantagiile sociale și economice pe care i le asigură unitatea socială (ajutor în caz de boală, de invaliditate, pensii, par­ticipare la cooperativa sindicatului etc.) și nu posedă drepturi politice. Deci, practic vorbind, nimeni nu rămâne în afara sindicatului. In al doilea rând sindicatul este unic în sensul că în aceiași loca­litate nu poate exista pentru aceiași categorie profesională mai mult de câ un singur sindicat de lucrători și unul de patroni. De pildă nu pot exista în Bucu­rești două sau trei sindicate a lu­crătorilor metalurgiști, roșii, gal­bene, verzi, cu caracter politic an­tagonist. Sindicatul profesional e­tnic grupează pe toți profesioniștii lu­și­­rători într’o parte și și pe toți pro­fesioniștii patroni de altă parte. Să trecem acum mai departe și să cercetăm al doilea element al sistemului: corporația. _ Ce este corporația? Corporația este o unitate socială superioară în care sunt reprezentanții sindicatelor întruniri munci­torești și patronale, sub președin­ția unui delegat al statului. Ea este o instituție de stat și în ea sunt reprezentate numai cate­goriile mari de producție, metalur­gia, manufactura, agricultura, etc., formează diversele corporații. Așa­dar în corporație nu sunt repre­zentate sindicatele de primul rang ci uniunile sindicale de aceiași ca­tegorie. Evident corporația are organe provinciale și regionale care su­praveghează aducerea la îndepli­nire a hotărîrilor sale. Ce fac sindicatele și corporațiile? Prima și cea mai importantă a­­tribuție a sindicatului este închee­­rea contractului colectiv de muncă. Contractul colectiv se închee de sindicatul patronal dintr-o regiune cu sindicatul muncitoresc, evident din aceiași categorie profesională. In al doilea rând sindicatul per­cepe contribuții de la membrii săi și îndeplinește o largă operă de a­ . (Continuare, în vag. II-aj.

Next