Calendarul, decembrie 1933 (Anul 2, nr. 527-550)
1933-12-08 / nr. 533
amul II JIEUL - PRESEI SEVER LOCUL JIMBOLIA - I fr&1...!© PAGINI 3 LEI CALENDARUL No. 533. Vineri, 1 Decembrie 1933 director: Nisilipil charnic REDACȚIA [ ADMINISTRAȚIA București, Bulevardul Elisabeti W>», 21 n.61.57 Redacția si Provincia TELEFOANE : 3.69.32 Direcție I 3.69.33 Administrația IPa 12 iuni 660 tei . 6 250 „ 3 „ 150 . . I luna 60 . Pentru instituți ț Autorität! Lei iOUO ar« Problema centrală Problema centrală a politicei românești e problema evreească. N’o spunem din antisemitism, ci fiindcă aceasta e realitatea. Dacă există o dictatură în România, e dictatura rafinată a forței evreești asupra conducătorilor democrați ai țării noastre. Tirania pe care o exercită azi guvernul liberal e dictată de forța aceasta. De altfel niciun guvern român nu se formează fără asentimentul evreesc. Problema semită e busola poliției românești. Verificați acest adevăr la ministerul de interne bunăoară. Un om cu sentimente cât de cât românești nu poate rezista niciodată la acest departament, e doborît de evrei. Octavian Goga, în 1926, ca ministru de interne, și-a îngăduit să fie naționalist în marginile legii și într’o guvernare foarte pașnică. Totuș, naționalismul i-a fost fatal: Octavian Goga s’a prăbușit atunci în oceanul de venin al celei mai groaznice și mai nedrepte campanii de presă ce s’a dus vre- i odată în România. Și n’a fost iertat decât făcând o anumită concesie regretabilă din care abia azi își revine. Al. Vaida, ca ministru de interne în prima guvernare național-țărănistă, și-a îngăduit să sprijine o demonstrație românească a tineretului în Basarabia pentru a provoca un reviriment național împotriva comunismului. Aceeași presă evreească a pornit o campanie turbată împotriva sa, iar un tânăr evreu, inflamat de această campanie, a tras cu revolverul în ministrul de interne. D. Vaida, nu s’a prăbușit,, din viață, dar s’a prăbușit din minister. Ieri, la alcătuirea guvernului Duca, d. G. Tătărăscu, n’a putut intra la interne fiindcă aducea amintirea unei faimoase demonstrații studențești la Oradia Mare. D-lui Tătărăscu i s’a putut ierta atitudinea față de Coroană, din 1927—28, dar demonstrația de la Oradia nu. Un Suveran poate să ierte; spiritul evreesc e neîndurat. Vorbiți, vă rog, cu membrii fostului cabinet Vaida; toți văi vor spune că acel guvern a căzut din pricina Gărzii de Fier . Li s’a cerut s’o distrugă; ei și-au dat toate silințele, iar în urmă, mărturisind că n’ar putea s’o distrugă decât prin împușcare (ceea ce socoteau o imposibilitate) , guvernul Vaida a fost fulgerat. Guvernul Duca știm cum a venit atât din revelațiile d-lor Goga și G. Brătianu că bancherii evrei din Paris l-au dictat cât și din programul de guvernământ anunțat și pus imediat în aplicare de d. I. G. Duca, distrugerea naționalismului. România trăiește în realitate sub dictatura evreească. Aceasttă dictatură, deghizată până ieri, a fost silită să iasă la iveala pe planul mondial, de fanamenul hitlerist. Lupta împotriva Germaniei antisemite a dat lumii întregi prilejul să vadă că evreii posedă o organizație politică internațională, un supra stat al lui Israel, ale cărui organe de susținere sânt: religia mozaică, finanța, presa francmasoneria și marxismul. Prin ele, Internaționala evreească, dictează guvernelor naționale. Ea susține sau distruge pe miniștrii de externe, ea pune notă primilor miniștri, ea felicită sau admonestează pe suverani și pe președinții de republici. Sub această dictatură, politica românească e complect diformată, centrul ei de gravitate fiind problema evreească. Evenimentele internaționale și repercusiunile lor asupra vieții românești fac ca această problemă să fie mai acută azi ca oricând. Rusia e comunistă. Europa occidentală evoluiază repede spre forma de guvernământ autoritară de tip naționalist, fascismul și național-socialismul. Regimul democratic, pe care l-a caricaturizat România, nu se mai poate menține. Pentru evrei, el a fost o bine-facere. Singure două perspective se deschid politicei românești pentru viitorul cel mai apropiat : Sau regim naționalist autoritar, sau dictatura comunistă. Nimeni nu poate fi atât de naiv să-și închipuie că, în faza de transformări fundamentale și în care a intrat lumea întreagă, numai țara noastră va rămâne insula hieratică a unei democrații nezdruncinate. Că nu se poate, o știm foarte bine și noi, o știu tot așa de bine și evreii noștri. Și atunci pentru ei, cari sânt centrul politicei noastre, nu există decât o alternativă. Triumful regimului naționalist care li se pare dezagreabil, Triumful regimului comunist în care dictatura evreească, n’are nevoie să se mai deghizeze ca în regimul democratic, ci apare pe față ca în Rusia sovietică. Numai în perspectivele deschise de această alternativă putem înțelege cele ce se petrec ! azi în România noastră. Dacă la guvernele noastre se aruncă! I sau se formează cu o dezinvolt , tină ce uluiește și scapă orică trei logici, acest fenomen curios își are totuși logica lui. Numai că ea nu trebuie căutată pe planul preocupărilor românești, ci pe planul preocupărilor de problema evreească. Statul nostru apare mai mult ca un vehicul al Internaționalei lui Israel, decât ca expresie suverană a națiunii organizate. Constat țările acestea și reflecțiile ce vor urma nu le facem din ură I împotriva evreilor, ci din durere pentru decadența demnității noastre românești. i Nichifor Crainic ! STELE CE MI-E TANDA, CE MI-E MANDA Confratele „Viitorul" exaltă de bucurie că patronii săi au fost chemați la putere. Dar nu scapa nici o ocazie să arunce toate belelele tot pe vechiul regim, cu care dealtfel noi nu am prea avut ochi de cumătră. Chiar petele, din spare național-țârăniștii le-au făcut; actualul aer e stârnit din depozitele municipiului de către d. Dem. Dobrescu, spre a se răsbuna. Iată ce mai citim : „Viitorul , la ultime informații: „A apărut o carte asupra literaturei ce o conține, nu ne pronunțăm aci, dar care prin amănuntele ce le dă ’arată halul de imoralitate, de scădere intelectuală a celor ce au guvernat până eri țara. O tanara scriitoare Erassia Perete în cartea — „Te plac”, arată ce suferea o fată cinstită trecând prin parlamentul național-țărănesc și prin cabinetele miniștrilor de atunci, din care unii se distrau în timpul audiențelor, jucând jocul cuvintelor încrucișate ! Biata țară, — ce rușine a trebuit sa suporte lui Asupra suferințelor madriuzelei scriitoare prin cabinetele Excelențelor — vorba Viitorului — mai bine să nu ne mai pronunțăm. Și nu credem că foștii demnitari național-săteni să se fi jucat de-a 1 cuvintele încrucișate, acesta fiind un sprot prea subtil. Ce zice însă . ..Viitorul“ de un sub ministru actual j (ceva cumva p’acolo peia Interne) [ care umblă toată noaptea beat prin ] bodegi, iar ziua în timpul audienței lor, doarme ca o scroafă ? POETUL I. t art. ISOCA Șeful guvernului este nu numai ! Un conferențiar distins, dar este și un literat de frumoase calități. D.l. Gh. Duca este autorul cunoscutelor Mâini și al unui recent voi alum de portrete și Amintiri suns recent la a doua ediție. Miercuri, exact la ora când, la Giurgiu d. D. R. Ioanițescu se declara împotriva mișcărilor extremiste — la Radio, d. Duca le înfiera și dânsul, însă Î11 versuri. Cităm textual, după conferința publicată în ziare: „Când situația internaționala este [atât de gingașă, „Poporul nostru nu trebuie să se lase „Ademenit nici de ură de clasă „Nici de ura de rassă... Justus V&ajI u Democrația și alegerile Presa anumită — căci nu știu în definitiv cum ar fi mai bine numită ca să fie identificată precis — a înregistrat și continuă să înregistreze serios, grav și comod mai ales, schimbările de guvern din Franța care corespund, cum se știe, matematic exact indicațiilor suveranității naționale de acolo. Opinia este astfel informată că Franța dorește Chautemps, exact acum un guvern la trei săptămâni dacă nu mă înșel după ce definise gratiile „poporului“ suveranitate un guvern Sarraut și care, de altfel, la rândul lui nu obținuse gratiile „poporului’4 suveran— pretutindeni aceiaș și pretutindeni... bobor! — după vre- lună de zile mi se pare de guvern Daladier... Dacă am asista la un film de cinematograf în care saltimbanci și maimuțe se schimbă pe ecran pentru copiii amuzați al căror gust — suveran — reclamă și comanda acreste schimbări, poate n’am pricepe mai bine hazul tragic al democrației, maturitatea și capriciile ei. Iată așadar un popor de oameni: „Ies plus iuțelii gents de la terre“, cum se cred ei și cum faima le-a ieșit și cum poate n’ar fi totdeauna nedrept să se spună, dar în orice caz de o imensă prostie colectivă și care socotește util săși schimbe stăpânii la fiecare două săptămâni de zile, un neam întreg de oameni producători și chibzuinți în rosturile lor mărunte dar orbiți de orgoliul libertății pe care n’o mai au tocmai pentru că o dau, democrației care le-o cere_și nu le-o mai dă înapoi ! Și nicăieri mai bine decât în Franța, într’adevăr — singuraară pe continent rămasa ortodox credincioasă ! erorilor dein 89 — nicăeri mai bine nu apare în monstruoasa ei realitate sclavia democratici subt tirania ambițiilor de club. Căci să ne uităm puțin mai atent pe Listele acestor guverne care se duc, și care vin, în schimbul acesta necreștinat de irozi și de stăpâni, de stăpâni de un ceas adeseaori sau numai de o zi și să vedem în sfârșit dacă Franța astfel mai are guvern și dacă nu e preferabil mai ales aceea ce iubim bătrânul Homer, guvernamental, adică, acela care să nu fie decât «1 unuia singur. Se știe ce însemnează în Franța, în regim parlamentar în sfârșit, o schimbare de guvern. Dacă zeice, cinci, patru sau un singur de- a putat în definitiv a dormit cu burta în sus, cum ar spune, vesel, ca nu Leonida- și a visat urît, a doua zi guvernul e pus în minoritate la Cameră (pe nu importărare gravă chestiune !) și, conform cu regula parlamentară, ministerul trasge consecințele. E momentul solemn când d. Lebrun, președintele Republicii, începe consultările, care durează aproximativ vreo treapte zile în care timp câteva batalioane de oameni de stat se îmbracă în doliu—joben, haine negre, mânuși.—și se duc la Elysée unde cu mâna la tâmplă se întreabă ce e de făcut... Ar urma ca după atâtea emoții să rezulte prefaceri corespunzătoare care să răscumpere cel puțin stabLfirea treburilor publice. câteva nilioame (care se duc odată cu oricare guvern) -întrun stat atâta de mult chinuit de nuanțele dezideratelor populare. Fiți liniștiți... Nu se întâmplă și nu se face nimic Comedia tragică a democrației, are tot tastul unui teatru de păpuși— Căci adeseaori rezultă doar un cabinet tuberculos care știe sa moară primpi în ziua chiar în care s’a născut — cum a mai fost un prim guvern Chautemps — sau dacă întâmplarea naște un guvern de lungă durată, adică de încă două sau trei săptămâni, atunci lista lui, priviți-o atent, nu se deosebește — nici măcar în punctele esențiale — de acea a ministerului care a căzut. Atâta doar cutare subsecretar de stat nemulțumit a dobândit un loc periferic de ministru plin, cutare miniștrii incomod sau bine „lucrat44 s’a resemnat să aștepte o soartă mai bună, sau altul a trecut, spre binele țării, direct de la educația fizică la apărarea naționala... Și astfel democrația cu mizeriile, cu deficitele, cu abdicările, cu bețiile și eu jafurile ei, își urmează mai departe vienta ei prostituată, vieața ei asasină de neam— Acum când poporul român se duce grăbit la voi și i se dă să mănânce — ... și acestui popor flămând — amestecată cu sângele lui, rijică suveranitate, noi vrem să-i spunem, cu fotografia unei fari mai mari că hrana aceasta, otravă, îl omoară și să-l învățăm să dorească un alt regim în care el să fie mai puțin... suveran, dar mai mult liber și mai mult fericit. Toma Vlădescu Două tabele economice — Intre stabilirea , restabilizarea realul — Nu sunt încă destul de clare cauzele pentru care a căzut de la guvern partidul național-țărănesc și a venit la cârma Statului partidul național-liberal de sub Conducerea d-lui I. G. Duca. După mine unul, problemul economic nu trebuie neglijat. Ajunsese chestia așa : ori rămân țărăniștii la putere cu d. I. Mihalache în frunte și atunci vom avea o restabilizare a leului, ori pleacă ei și vin liberalii spre a menținea leul stabilizat. Această chestiune a făcut și ea obiectul unei largi dezbateri la Paris, unde cercurile interesate franceze sau opus unei schimbări a regimului nostru financiar. Ceea ce pare a fi fost hotărîtor ^pentru «soarta guvernului d-lui Al. Vaida și, desigur, a regimului național-țărănesc. Situația noastră economică a ajuns însă imposibilă. Stau și mă întreb, — și am acest drept cel puțin ca cetățean al acestei țări, dacă nu ca redactor economic al unui cotidian independent—, cum va putea face față împrejurărilor noul guvern? Cu aceiași monedă slabă, — stabilizată și restrânsă în circulație? Să nu ne facem iluzii! Cu economiile budgetare cari se anunță și cari nu pot înșela decât pe naivi? Dar acestea chiar dacă s’ar face, nu pot fi o soluție de înviorare a pieții. Cu restabilirea creditului? Acest credit însă nu va putea fi restabilit cu legile în vigoare, sau cu cele în doi peri ce se pregătesc. Și nu va fi la ce să fie întrebuințat creditul fără trai fie comercial. Liberalii nu vor putea face nimic altceva decât să continue o politică economică de cârpeală. Spre a putea răspunde dorinței bancherilor francezi și poate și unei doctrine proprii liberale, guvernul va menținea stabilizarea leului ,cu prețul unor Noi nu ne putem compara în anoui sacrifici pentru noi, prin aceasta privință cu Franța care trebari cel mai grav ar fi: justă călare pe o mare parte din portarea unor noul împrumutrin aurul lumii, care este o țară caexterne. Ceea ce ar putea fi depitalistă și are la 40 milioane laastădată fatal țării întregi Scuitori circa 80 miliarde FRANCI Sânt o serie de oameni cari văd . 171 cfrcutrofie. Noi nu sântemnic totuși lucrurile drept în România : capitaliști și la 18 milioane locuaceasta nouă și cari cred că poli! «ori avem abia 18 miliarde LEItica de până azi de sărut mâna față de străinătate și 11 special față de Franța trebuie să înceteze. Vom cita, în primul rând, dintre ei, pe marele nostru economist și profesor, d. A. C. Cuza. Vom cita economiști mai tineri,iar deplin cunoscători ai situației, ca d. I. Răducanu. Vom cita oameni politici clar văzători în această materie ca d-nii I. Mihalache, C. Argetoianu, Gr. Iunian și alții. Vom cita, în sfârșit, grupările de dreapta, ca L. A. N. C[ Garda de Fier, național-agrarii d-lui Oct. Goga] și național-socialiștii d-lui Ștefan Tătărăscu. Toată această lume crede că menținerea stabilizării leului este o nenorocire și că singura salvare pentru noi ar fi sau o restabilizare a leului, sau chiar o inflație a lui. Toate aceste personalități și grupări cer declararea independenții noastra economice, reexaminarea minuțioasă a tuturor legăturilor comerciale ale României cu străinătatea și repunerea acestor legături pe bazele lor naturale din trecut și de totdeauna, singurele prin care poporul român a trăit și s’a dezvoltat. A ceea ce vrea să facă azi partidul liberal este și nepractic și nenatural. Nepractic, pentru că el vrea să mențină stabilizarea monedei, într’un moment când aproape toate țările din Europa și presus de ele, Statele Unite mai și Anglia, au părăsit-o complect leului. 2) Printr'o totala revenire la drumurile de comerț naturale de altădată, spre Germania și Polonia, la Nord, spre Italia și Orientul apropiat, la Sud. A ceea ce încearcă partidul liberal să mențină, e numai persistarea diabolică într o greșeală, care să dea Dumnezeu să nu ducă nu numai la moartea lui, dar la desființarea țării. A. C. Cusin d in circulație, când ar trebui să le avem cel puțin dublu. Nenatural, pentru că acest partid se îndărătnicește a păstra o legătură economică cu totul nerentabilă pentru țările românești, ba din contră ruinătoare. Fiindcă in loc să câștigăm, pieridem prin împrumuturile oneroase ce ni s’au dat și la care plătim o sumă de dobânzi scandaloase pentru Stat și pentru noi toți. Din această cauză credem că regimul liberal nu va putea face față situației. El nu va fi în stare să mențină stabilizarea leului decât cu sacrificii cari îl vor face curând complect impopular. Un regim de dreapta ar fi singurul capabil să restabilească ordinea și să creeze mijloacele necesare pentru o nouă viață politică și economică care sa redea acestei națiuni încrederea pierdută în forțele sale . 1) Printr’o largă restabilizare a * Pentru străinătate. I7&¹ Coloniștii și băncile din Cadrilater Așadar precedentul guvern a hotărît ajutorarea coloniștilor români din Cadrilater, pentru a putea cumpăra bunurile pe care Turcii localnici, dornici să se reîncetățeneascâ în țara lui Kemal le vând pe prețuri de nimic, și intr’acest frumos scop guvernul s’a adresat de bună seamă Băncei Naționale. Pentru că guvernul, nu vedem, cum ar fi înmânat bani direct prin percepții coloniștilor români din Cadrilater. Or precum se știe Banca Națională nu acordă nici cai indivizilor de teapa unor simpli coloniști împrumuturi directe, i Dimpotrivă, pe cale ce rescent ea împarte bani cetățenilor acestor țâri prin băncile intermediare, deși are sucursale în toate capitalele de județ. Nu de alta, dar da să mai câștige și aceste bănci intermediare ceVa, să prospereze grație unui surplus de dobândă, sustras astfel unor nevolnici de indivizi oarecari (marilor proprietari și marilor bogătași Banca Națională le împrumută direct, scutindu-i de surplusul acesta — in cel mai benign caz Cât dobânda însăși — pe care il încasează băncile intermediare). Deci Banca Națională a expediat sumele necesare, băncilor particulare din Cadrilater, ca să înlesnească pe coloniștii români și aromâni la cumpărarea pământurilor delăsate de turci. Numai astfel se explică doar afluiența de capital la băncile din Cadrilater, care pe cine credeți că ajută cu banii căzuți din cer ? Tocmai pe bulgarii din Cadrilater, cari și până la această distribuție de capitaluri cumpărau pe capete locurile de casă și de muncă ale turcilor. Doar precum se știe, chiar aceasta acaparare bulgărească a moșiilor turcești a determinat guvernul să intervină intru ajutorul elementului românesc. Se vede insă că băncile cu pricina confundă noțiunea de român cu aceea de cetățean român. Și asta probabil pentru că Banca Națională n’a insistat prea mult asupra acestei deosebiri. De bună seamă din simplă neglijență, în orice caz însă, e cert că intenția guvernului a fost realizată, practic, cum s’ar zice exact cu dosul în sus. Realitatea e asta. Băncile din Cadrilater se dovedesc, dormn deosebit belșug și activitate, în ceea ce privește căpătuirea bulgarilor din județele sud-dobrogene , de unde au banii? Logic, nu pot să-i aibe decât de la Banca Națională. Care nu ne închipuim că are vreo predilecție pentru elementul bulgăresc din acest ținut. Mai există și altă explicație ? Atunci banii provin direct din Bulgaria și guvernul cel nou este dator să ia aminte la acest lucru extrem de grav. In primul rând turcii ar trebui sfătuiți și la nevoie chiar siliți să nu-și abandoneze bunătate de averi pe prețuri derizorii. După informațiile noastre Turcia nu prea e încântată de afluxul acestor conaționali, cari se întorc în patria mamă cu mâna goală. Ar trebui să li se explice acest lucru turcilor , e în interesul lor ca, în noua lor țară să aibă la îndemână un capital, cât mai mare, pentru a începe o viață nouă, pe atât mai comodă și mai înlesnită. S’ar putea riposta că în felul acesta ne-am procura nouă un de savantagiu economic; că adică, odată ce românii ar fi în putință să achiziționeze ei bunurile turcești, prețurile ce vor plăti vor fi mai grele de suportat decât acuma. Așa e, sărmanii! Dacă pe ei n’are cine sa-i ajute și sa-i lumineze, dacă băncile din Cadrilater sunt bulgărești și dacă nevoile politico-electorale fac să se confunde noțiunile de națiune și de cetățenie, de către partidele politice românești!... Dar în lipsa, unui ajutor vme de GIB. MIHAESCU chiar p. preferabil pentru ei să plătească un preț mai urcat mai târziu,decât să se trezească într’o bună zi fără nici o posibilitate de achiziționare, mizeri paria, tăind lemne și muncind cu ziua (Continuare în pag. II-a) i»m alte fari Acesta e titlul celei de-a douăsprezecea cărți a lui Marcu Beza. Marcu Beză e una din figurile cele mai originale ale literelor noastre actuale. Nu fiindcă elevul favorit — alături de Cerna — al lui Maiorescu e macedonean, nici fiind, că plimbai cu viața și cultura sub câteva ceruri streine, scrisul lui a devenit un potir topit de miresme noi și adesea dulce contradictorii. Dar fiindcă, între diplomație și carte, fugind de convenționalitatea de livrea a uneia, ca să se ospăteze in asceza voluptoasă a celeilalte, sufletul său a rămas un devotament și o închinare. Rareori un scriitor român, cu oricât de superior talent, și-a dat seama că scriind oficiază. De aceia, consul al României la Londra, dânsul aprecia mai mult Biblioteca Museului Britanic decât serviciul pașapoartelor, și trimițând la urmă vreunn evreu expatriat sau marinar pescuit prin docurile Londrei, dânsul se gândea mai mult la urmele de biblii vechi românești șide călători englezi pe care le putea dibui în sala manuscriptelor de la British Museum, sau la vreun anticar din Charing Cross. Astfel consiliul-student descoperă porțiuni însemnate de trecut valah la călători englezi asupra unora dintre care își oprise atenția și Nicolae Iorga, și ne dă încă de timpuriu acea colecție de esseuri în englezește Papes on the Roumanian. People and Literature , care revelă englezilor pure importante din viață și literatura neamului nostru. Vin apoi Roumanian Proverbs, primele, și până acum ultimele proverbe romănești traduse în englezește, apoi Paganism in Roumanian Folklor, carte savantă care după modelul lui Fraser, discută comparat diferite teme de flokllr daco,român și macedonean, apoi Shakespeare in Roumania, carte de prețioasă informație, pentru englezi. Iar paralel cu acestea, în românește, cărți despre Anglia, de impresii, sau de cunoaștere onestă a literaturei engleze, cum ne poate dovedi Din Anglia. Romantismul englez; sau și mai prețioasa carte asupra Romanului englez contemporan. De data aceasta Marcu Beza ne aduce Din alte țări, un nou buchet de impresii și aprecieri smulse pe căile pribegiei sale între America și Antiochia, de la Restaurantul Carmen Sylva, din New York, cu sarmale și țambalagii, cum și „Cine bate noaptea“ său „La Marița sprâncenata“, cântate în idiș, și până la „grupul de impunătoare coloane care au fost cândva templul din Luxor“. Trec prin fața noastră Mormonii de la Lacurile Sărate, și, învestmântat în solemnitatea tradiției și excentricul rasei, parlamentul englez; presa engleză cu onestitatea ei vetustă; cluburile engleze; cuiburri de educație puritană, unde candidați sunt respinși fiindcă s’au purtat rău în tinerețe cu șoarecii; Canterbury cu povestea lui Thomas Becket și a întreg creștinismului englez; figuri marmoreene ca a vicontelui Grey, sau numai prietene nouă, ca a lordului Thompson, un gardenparty la Buckingham Palace, ca și Duiliu Zamfirescu sau Ion Creangă în travesti englezesc. Marcu Beza e un fervent. Și nicăeri locul lui nu se putea fixa mai potrivit ca în preajma Mîntuitorului, la Ierusalem. Ajuns consul general la locurile sfinte, acest pios al slovei sa adâncit cu evlavie în trecutul sever strejuit de grozăvia năzdrăvană a muntelui Sinai, și de acolo ne vine cu însemnări rare, așa cum în preajma muntelui Athos descoperă urme românești anterioare tuturor celor înregistrate de istoricii noștri până acuma. La marea editură Dent, din Londra, vor apărea în curând acestea toate, sub titlul Lands of many religions, și aceasta va fi a treisprezecea carte, a acestui tânăr și neobosit eremit al cârtei. Dragoș Protopopescu Cronica literară de OVIDIU PAPADIMA : Gib. I. Mihăescu: Femeea de ciocolati („Rosidor” — Ciornei) Damian Stănoiu: Ucenicii sfântului Antonie (Cartea Românească) = După construcția boltită larg și masiv a romanului . Jlujoaica", d. Gib. I. Mihăescu se odihnește, și se amuză —■ așa cum se poate odihni și amuza un scriitor român după un succes, care, la noi, dacă duce la ajungerea sau depășirea rapidă a două ediții își poate revendica adjectivul de „fabulos“ — dându-ne , încă o carte, o povestire de „scurt metraj“, cum am putea-o numi, nii trebuințănd un termen precis de tehnică cinematografică, îngemănând și amplificând acorduri pe o temă mai veche, această închegare de proză a d-lui Gib. 1. Mihăescu prelungește o Mrie de preocupări, mult anterioară. . . încă de la primele sale organizări epice, d. Gib. Mihăescu nu s’a simțit atât atras de desfășurarea largă a vieții cât de complicatele noastre mecanisme interioare, de peisajul sufletesc, a căruia , o necontenită schimbare și împletire de umbre și lumină,ii schimbă mereu perspectivă și ii nuanțează detaliile la nesfârșit. Autorul nostru nu e insă un chirurg al sufletului, mânuind finele ascuțișuri ale disecției cu dexteritatea, și răceala pe cari nu ți le poate da decât o anumită scoborâre a temperaturii interioare. .Dimpotrivă, frecvente explozii de viață ii svâcnesc condeiul, uneori până la exagerare. Și daca îl tentează împletirea subțirilor noastre pârghii interioare e pentru a da corp fantasmelor cari le pun în mișcare și le fac să sară din resorturi. E interesează astfel in primul rând obsesia, prin urmare tocmai procesul prin care curgerea fluidă a vieții sufletești tinde să încremenească în loc, și prinzând conture precise și, came. j Dela formele, cele mai elementară < I ale obsesiei — aproape de fiziologie I 1 — până la înflorirea de vis din „Rusoaica“, această linie caracteristică , a epicei d-lui Mihăescu însemnează o ascensiune lentă și sigură. In adevăr, în „Rusoaica“ — roman care rămâne până acum punctul de boltă, al creațiunii literare a d-lui Mihăescu — obsesia era înălțată și sublimată aproape de un plan spiritual, pur. Și tocmai in această gamă largă de acorduri stătea valoarea cărții înălțată din clocotul unei vieți de toate zilele, extrem de apropiată pământului, din adâncurile făpturii noastre carnale, imagina, sveltă a ..rusoaicei“, depășea închegarea aproape palpabilă dar elementară a obsesiei, pierzându-se în lumina de estompă a unui vis ce trebue să echilibreze cu greutatea, lui de fulg, în cumpăna inegală a vieții, trivialul vizibil al traiului de toate clipele. D. Gib Mihăescu a știut, cum puțini scriitori ai vremii noastre, să țină această cumpănă între tentația subțirimii de aur a gândului și a visului. — și ispite plinătății de constururi, de încordări și de sevă al vieții trupului. Intelectualizați, subțiați ca o lamă de oțel ce nu poate vibra decât în note inalte, sau, dimpotrivă, încordând elementar pumnul pe condeiu, epici ai cărnii, beneficiari ai unui trecut de experiență și aventură la acumularea căruia i-a forțat viața , și nu visul — scriitorii moderni au pierdut obienuința creației pline, în care sufletul să nu rătăcească aerian, fără razten, și nici bestia, din noi să nu se încoande, liberă, în întuneric... D. Gib. Mihăescu a încercat și a isbutit mult, în „Rusoaica“, să se apropie de acest miracol al marii literaturi de altădată. „Femeea, de ciocolată“, precum am accentuat mai sus, se așează, pe Urn punct aproape, in linia care duce la această ascendență. Conturată într-un moment depărtat, cartea nu indică acea încordare, masivă, caracteristică prozei de înaltă tensiune a dlui Mihăescu. Prin echilibrul construcției insă și prin caracteristica tehnică de analiză, își poate"găsi"un loc precis în literatura d-sale. . Și aici, un proces sufletesc își organizează, își crește încordarea, până la relaxarea finală. In adevăr, în ființa și creșterea unei obsesii e ceva din incordarea unui elastic, până la plesniră sau revenire la normal, nebunie, și moarte sau relaxare prin suprimarea mișcării de încordare. În această cărte d. Mihăescu urmărește și verifică — gelozia bunului și nehotărâtului său erou Negrișor, căruia tocmai această lipsă de frână a unei voințe și a unui obiectiv care să-i organizeze traiul intr’o disciplină — dă gândurilor sale îngăduința de a prinde corp, de a crește și de a se împlini până aproape de ființare carnală. Negrișor nu e prada unor halucinații, dar urechea sa e ațintită doar înnăuntru, e plină de zumzetul lui interior și, nefiind constrâns, refuză să înregistreze din viața celorlalți, ceea ce nu e în concordanță cu lumea care crește în sine. Viața adevărată curge nesimțită pe lângă el și se pierde fluidă. Ai plecat peste propriul său suflet, ca, din noapte, peste marginea ferestrei de la etajul IV al odăii Eleonorei, pricina acestei alunecări în vis, :— " Negrișor nu distinge, de pildă, copiii decât după asemănarea cu el sau cu Modreanu, rivalul său în iubirea pentru Eleonora, nu remarcă femeiile decât dacă chipul lor poartă re. Continuare în pag. II-»*