Calendarul Nostru, 1974
La aniversarea naşterii lui loan Slavici în anul trecut, în 1973 s-au împlinit 125 ani de la naşterea lui loan Slavici, scriitor român, născut la Şiria, judeţul Arad în anul 1848. El a fost primul care a fost capabil să prezinte cu demnitate în literatura română oamenii acestor meleaguri: români, unguri, germani, sîrbi, fiindcă s-a născut şi a trăit printre ei. Slavici s-a impus ca nuvelist viguros, dar a scris şi romanul „Mara” valoros şi azi şi „Amintiri” despre cei mai iluştri poeţi şi prozatori ai literaturii române: Eminescu, Caragiale, Creangă etc. Amintirile acestea au o deosebită valoare şi pentru că conţin o mulţime de date şi epizoade importante din viaţa acestor scriitori şi despre raporturile lor. Astfel, din însemnările lui Slavici despre Eminescu aflăm că marele poet era capabil uneori să nu doarmă nopţi întregi (Eminescu a locuit un timp la Bucureşti şi la Slavici.) Citea şi cizela cele scrise pînă rămînea satisfăcut. Lectura alăturată ne arată prietenia dintre Eminescu şi dramaturgul Caragiale şi împrejurările grele în care au trăit ei în perioada aceea. Eminescu şi Caragiale Doi oameni în multe privinţe foarte deosebiţi, care se căutau unul pe altul şi se bucurau cînd puteau să petreacă un ceas-două împreună. Era o plăcere nu numai pentru dînşii, ci şi pentru orişicine, care vedea cum petrec împreună. Mi se întîmpla din cînd în cînd să mă aflu cu Caragiale într-o cafenea, într-un restaurant, la vreo serbare, undeva unde sunt mulţi oameni, care intră, ies, vin, stau, se duc şi treceau ceasuri întregi fără ca să schimbăm vreo vorbă. Cu toate acestea petreceam foarte bine împreună. Una din marile lui slăbiciuni era să se uite la cei ce îi trec prin faţă ori stau în preajma vederii lui, să scruteze mutre, să prindă gesturi şi atitudini, — o slăbiciune, pe care o aveam şi eu, ba mi-a rămas şi pînă-n ziua de azi. îmi dedea din cînd în cînd cu cotul, îmi trăgea cu ochiul, îmi 138