Ceahlăul, ianuarie-martie 1973 (Anul 6, nr. 1510-1584)

1973-03-23 / nr. 1577

I Pag. 2 ÎN DEZBATERE PUBLICĂ Proiectul Legii privind dezvoltarea construcției de locuințe și proiectul Legii privind administrarea fondului locativ Un NU hotărît speculei de locuințe! Secretarul general al partidu­lui a atras atenția, după cum se știe, asupra anomaliilor exis­tente în repartizarea și admi­nistrarea fondului locativ încă cu prilejul conferințelor de partid ale organizației județene Iași și municipiului București, precum și în cuvîntarea rostită la recenta plenară a C.C. P.C.R. Au fost date apoi publi­ci cității proiectele celor două legi : Legea privind dezvoltarea con­strucțiilor de locuințe și Legea ptrivind administrarea fond­ului ocativ de stat. Avînd în vedere mai ales ultimul proiect, Comi­tetul executiv al Consiliului popular municipal Piatra Neamț a inițiat o serie de controale pe linia repartizării și administrării fondului locativ de stat, care vor fi urmate de o analiză comună a secretariatului Comitetului mu­nicipal de partid și a biroului permanent al Comitetului execu­tiv al Consiliului popular muni­cipal cu privire la stilul și me­todele de muncă folosite în a­­plicarea actelor normative de repartizare și gospodărire a fon­dului locativ de stat. Pentru depistarea cazurilor de închiriere a spațiului locativ la prețuri de speculă, deținerea u­­nor spații locative de persoane neîndreptățite, fără forme legale, care, în înțelegere cu titularii de contracte, au ocupat după ple­carea acestora spațiile locative, plătind în continuare chiria pe numele lor, comitetul executiv a inițiat constituirea unor colec­tive de control, compuse din lucrători ai serviciului de gos­podărire comunală și locativă din cadrul Consiliului popular mu­nicipal, ai întreprinderii de lo­cuințe și localuri, ai serviciului municipal al miliției, deputați, împuterniciți ai asociațiilor de lo­catari etc. care vizitează fiecare apartament în parte, reținînd as­pectele ce contravin legii, îndru­­mînd sau sancționînd locatarii în funcție de caz, pentru intrarea în legalitate. Concluziile finale ale acestor colective vor face obiectul unei examinări de lucru a comitetu­lui executiv în cursul lunii mai a.c., dată cînd practic se va termina vizitarea celor peste 5.000 de spații de locuit proprie­tate de stat și cînd se vor ela­bora noi măsuri în spiritul eti­cii și echității socialiste, pentru mai buna folosire a spațiului de locuit proprietate de stat, mai buna repartizare și gospodărire a acestuia. Au fost deja depista­te primele cazuri de încălcare flagrantă a legislației în vigoare. O serie de cetățeni speculează locuințele proprietate de stat, prin închiriere. La blocul D­1, ap. 46, strada Chimiei, titularii de contract, pentru una din cele trei camere repartizate, în­casează 400 lei lunar chirie de la două tinere. La blocul D 5, ap. 46 — o situație identică. In bloc B 3, b-dul Dacia, apart. 16, chi­riașul a subînchiriat o cameră la doi tineri, primind 300 lei chi­rie lunar. După cum se vede, anumiți loca­tari dispun în mod nejustificat de spații locative cu mult peste nevoi­le lor, în timp ce încă un număr mare de familii, îndeosebi pensio­nari, stagiari, alte categorii de ce­tățeni locuiesc în condiții mai mult decît modeste. Comitetul executiv al Consi­liului popular municipal, cu spri­jinul comisiilor permanente, al deputaților, al cetățenilor de bună credință, al organelor cu răspundere în acest domeniu, va manifesta mai multă fermitate și consecvență în dezvăluirea cau­zelor ce favorizează încălcarea legalității și echității socialiste, va acționa cu energie pentru în­lăturarea abuzurilor și nedrep­tăților în folosirea fondului lo­­ca­tiv de stat. Gică DUMITRU, prim-vicepreședintele Consiliului popular municipal Piatra Neamț Nouă dovadă a grijii pen­tru familiile cu venituri mici Sunt unul dintre cei care am primit cu bucurie și deplină apro­bare Proiectele noilor legi privind dezvoltarea construcției de lo­cuințe și administrarea fondului locativ, în care am văzut încă odată oglindindu-se spiritul de echitate, de dreptate care caracterizează în­treaga politică a partidului nostru. In familia noastră lucrez și eu și soția,­,realizînd un venit lunar de peste 2.800 lei. Avem și doi copii­­— băiatul de 6 ani și fetița de 5 ani — astfel încît venitul mediu pe membru de familie este sub 900 lei. De mai mulți ani locuiesc cu chirie, pe strada Ecoului. Pentru o cameră și o jumătate de bucă­tărie, în care nici nu prea ne putem mișca și care nu ne oferă con­diții normale de viață, plătesc chirie cîte 200 de lei pe lună. Noua lege este foarte bine venită, pe de o parte pentru că reglem­entează mult mai drept raporturile dintre proprietari și chiriași, iar pe de alta fiindcă dă prioritate familiilor cu venituri mici și cu mai mulți copii la obținerea unor locuințe din fondul locativ de stat. Eu am făcut cerere pentru locuință cu mai mulți ani în urmă și mi s-a spus că, în lumina prevederilor acestui proiect de lege, mă aflu acum pe primul loc în ordinea de prioritate la obținerea unui aparta­ment din­ cota repartizată fabricii noastre. Aș vrea să declar, în în­cheiere, că noua lege este dreaptă și vine­­ în ajutorul muncitorilor, al familiilor cu venituri mici, că ea este în spiritul politicii de echitate promovată de partid. , Gheorghe CUTLARU, lăcătuș la atelierul mecanic de la fabrica „Reconstrucția" UN OBIECTIV: La autogara Piatra Neamț ORARUL AUTOBUZELOR - OBIECT DE DECOR ? In ziua de 2 martie a.c., am efectuat un control obștesc la autogara din Piatra Neamț, a­­vînd drept scop verificarea res­pectării graficelor de circulație a autobuzelor de călători. Numai în decursul a două ore, între 16 și 18, au fost constata­te abateri destul de mari de la graficele de plecare a autobuze­lor în cursă. Intîrzieri de la 7 minute pînă la o oră au înre­gistrat plecările autobuzelor din Piatra Neamț spre : minute), Cîndești (10 Bodești (7 minute), Bălușești (10 minute), Negrești (13 minute), Dragomirești (26 minu­te), Girov (15 minute), Mărgi­neni (37 minute), Talpa (o oră), iar autobuzele de Dochia Mastacăn de la ora 17 n-au mai și sosit deloc la peron. Din discuțiile cu călătorii au rezultat și alte grave neajun­suri. De pildă, cu o zi înainte, cursa de Păstrăveni de la ora 17,30 a plecat la 21,30, deci cu o întîrziere de patru ore. Pe a­­celași traseu, dimineața, munci­torii întîrzie la serviciu, pentru că autobuzele nu pleacă nicioda­tă la ora fixată, iar în ziua de 2 martie n-a mai sosit nici cursă spre a-i transporta la lo­o­cul de muncă. Tot în ziua de 1 martie — frumos mărțișor 1 — autobuzul de Talpa de la ora 16,45 a ple­cat abia la 21:30, numai după insistențele disperate ale călăto­rilor, care s-au agitat astfel în frig nu mai puțin de 4 ore și 45 de minute. De obicei la Talpa se trimite numai o singură ma­șină, în loc de patru, muncito­rii fiind nevoiți, după opt ore de lucru, să doarmă în sala de așteptare. Mihai Dascălu, muncitor Șantierul nr. 1 afirmă că auto­l­­buzul de Mastacăn (Dragomi­rești) merge de la o vreme nu­mai pînă la Vad, deși călătorii au plătit abonamentele pînă la ca­pătul liniei. Tot astfel, cursa de Mărgineni-Hoisești, șofer Vasile Mihuț, a lăsat călătorii la Do­chia în ziua de 28 februarie. Mihai Ungureanu, deputat ju­dețean, arată că nu mai circulă nici un autobuz dintre cele care transportau muncitorii la UMTF, pentru că nimeni din persona­lul autogării nu dă nici o dis­poziție, totul rămînînd la dis­creția conducătorilor auto. Au­tobuzele spre Baratca n-au circu­lat mai multe zile, lăsînd munci­torii să se deplaseze 11 km pe jos. O altă problemă se ridică în legătură cu transportul munci­torilor care dispun de autobuze prin convenție. Aceștia nu sînt primiți în autobuze de unii și­ Controlul obștesc­­în acțiune ieri fiind îndrumați spre curse­le locale și de aici înapoi. De asemenea, unele autobuze nu o­­presc în stații chiar și atunci cînd nu sînt aglomerate. Am încheiat controlul la bi­roul de mișcare, solicitîndu-i ex­plicații Acatrinei impiegatului Gheorghe despre toate aceste stări de lucruri. Dînsul moti­vează totul prin lipsa pieselor de schimb, ceea ce face ca ma­șinile să stea prea mult în ga­raje, așa cum staționau 26 de autobuze chiar în ziua controlu­lui nostru. Părerea noastră, alături de cea a numeroșilor călători pe care i-am intervievat, diferă însă puțin de cea a impiegatului Gh. Acatrinei, avînd în vedere și alte aspecte mai puțin observate poa­te de cei ce lucrează în această unitate. Astfel, putem afirma cu toată certitudinea că actualul șef de autogară, Vasile Hobotă, mani­festă mult dezinteres față de bu­nul mers al treburilor de aici. Chiar primirea nepoliticoasă, ca să nu-i spunem altfel, pe care ne-a făcut-o cînd ne-am prezen­tat la dînsul înainte de organi­zarea controlului, dispariția lui din unitate imediat după înce­perea controlului, neluarea în seamă a propunerilor formulate în controlul anterior spun ceva despre competența în materie de conducere a acestuia. Propunem conducerii ITA efec­tuarea unei analize amănunțite a problemelor ridicate de noi și soluționarea lor grafică, în con­sens cu interesele publicului că­lător. Corneliu BARBU, responsabil ; Petre HANU, Mircea POENARU — membri ai echipei de control obștesc SEMNAL RECEPȚIONAT La nota critică „Feudă proprie“, apărută în nr. 1.544 al ziarului nostru, in care se combatea sistemul folosit de gestionara Aglaia Du­­mitrache de la magazinul mixt din Sovinești, de a condiționa desface­rea unor produse de vinzarea altora, am primit un răspuns de la IJECOOP Neamț în care se spune : „Cercetind cele sesizate la fața locului, s-a constatat că, intr-adevăr, gestionara Aglaia Dumitrache a vîndut detergenți numai acelor clienți care au cumpărat, chiar dacă nu aveau nevoie, cutii de artificii, pentru a evita răm­înerea acestora în stoc. Pentru acest abuz, gestionara A. D. a fost sancționată cu o amendă contravențională de 250 lei, in conformitate cu art. 7, litera C din Legea nr. 3/1973. In ceea ce privește închiderea unității in orele de program, s-a constatat că aceasta s-a intimplat numai atunci cînd gestionara era plecată la depozite pentru aprovizionare cu marfă. Pentru evitarea unor asemenea situații neplăcute, s-a atras atenția gestionarei să nu mai facă aprovizionarea magazinului în timpul programului“. Sem­nează I. Stafie, director coordonator, și N. Dumitru, șef serviciu. Așteptăm vești de la cititorii noștri, clienții acestui magazin, în legătură cu eficiența măsurilor întreprinse. CEAHLĂUL Ideea organizării unui partid al muncitorilor a fost emisă încă de cercurile socialiste, iar în 1866, cînd Dobrogeanu Ghe­­rea a formulat programul cer­curilor socialiste, program cu revendicări gener­al-democr­ati­ce, care priveau și clasa mun­citoare, el menționa că propa­ganda în jurul acestor revendi­cări trebuie să aibă drept scop crearea unui partid al muncito­rilor. Crearea unui partid al clasei muncitoare din România a fost impulsionată și de hotărîrile Congresului de constituire a In­ternaționalei a 11-a, care a sta­bilit că acolo unde nu există partide constituite, ca și în ca­zul României, să se depună toa­te eforturile în vederea înfiin­țării lui. Delegații cercurilor muncitorești din România, care au participat la Congres, întorși­­ în țară, au popularizat hotărîri­­le Congresului, au intensificat propaganda, în vederea creării partidului muncitorilor din Ro­mânia. Astfel, în paginile gaze­tei săptămînale „Revolta" au început să apară materiale cu rolul de a atrage cu­ mai mulți membri și de a lupta pentru crearea unui partid muncitoresc independent. In această acțiune, un rol important l-au avut mun­citorul tipograf Alexandru Io­­nescu, intelectualii socialiști An­ton Bacalbașa, Panait Mușoiu, croitorul Niță Pițurcă și alții. In acțiunea de reorganizare și de dezvoltare a mișcării muncito­rești socialiștii din România s-au bucurat și de sprijinul pro­letariatului internațional, de sfa­turile lui Fr­angels, conducăto­rul de atunci al mișcării mun­citorești­ internaționale. Constituirea Clubului munci­torilor din București, la 17 fe­bruarie 1890, a avut drept scop să lupte pentru îmbunătățirea stării materiale, morale și poli­tice a muncitorilor, să se orga­nizeze într-un partid aparte al lor, servind de sîmbure în jurul căruia să se grupeze toate pu­terile partidului muncitorilor. Incepînd de acum, mișcarea muncitorească din țara noastră intră intr-o nouă fază, faza lup­tei directe pentru crearea unui partid al muncitorilor din Ro­mânia pe scară națională. In decurs de doi ani de zile, din februarie 1890 pînă în iunie 1892, iau ființă cluburi munci­torești și în alte orașe : Roman, Iași, Botoșani, Ploiești, Galați, Craiova și Bacău, Turnu Severin și Focșani Brăila, ce duc o susținută activitate. In pregătirea ideologică și­ te­oretică a înființării P.S.D.M.R. un rol de seamă l-a avut „Cer­cul de studii sociale din Bucu­rești” care publică în paginile ziarului „Munca", a „Critica socială” articole revistei teore­tice în legătură cu problema în­ființării unui partid social-de­mocrat. Aceste articole erau, de fapt, traduceri din Marx și En­gels, din lucrările social-demo­­crației internaționale.­­ La 2 mai 1892, intr-o ședință Clubului muncitorilor din București s-a hotărît ținerea u­­nui Congres socialist in vederea înființării partidului, in timpul cel mai scurt. Pe marginea a­­cestei hotărîri, din mai 1892, în decursul acelui­ an au avut loc in toate cluburile muncitorești discuții aprinse asupra caracte­rului viitorului partid, care tre­buia să fie creat. Bineînțeles, în aceste discuții au ieșit la iveală și divergențe, dar scopul urmărit, de a se convoca congresul a fost îndeplinit. Congresul de constituire P.S.D.M.R. a început la 12 apri­­­lie 1893 (stil nou) la București, în sala Clubului muncitorilor din strada Amzei. La congres au participat 54 de delegați ai cluburilor și cercurilor muncito­rești, ai asociațiilor profesionale din București, Iași, Ploiești,­ Ga­lați, Roman, Craiova, Bacău, Botoșani, Tecuci, și Tîrgu Fru­mos. Programul P.S.D.M.R. — in prima parte — cu­­prinzînd o serie de principii se arăta printre altele rolul istoric al proletariatului, de gropar al capitalismului și de făuritor al unei noi orî­nduiri sociale. Se mai evidenția necesitatea înar­mării proletariatului cu învăță­tura socialismului științific. Se sublinia că scopul final al so­­cial-democrației române, la fel ca și al social-democrației lumii întregi era : lupta pentru trecerea mijloacelor de producție din mîinile exploata­torilor in proprietatea întregu­lui popor. Partea a doua a programului. — sau partea practică cum i se spunea, — cuprindea o serie de revendicări general-democratice, ca: votul universal, egal și direct pentru toți cetățenii de la 20 de ani în sus, egalitatea juridi­că și politică a femeii cu bărba­tul, invățămint gratuit și obli­gatoriu și integral pentru toți clere­ a dreptului de grevă, im­­dreptului de întrunire, de aso­ciere, a dreptului de grevă, im­pozitul progresiv, revizuirea constituției și abrogarea legilor excepționale. Referitor la îmbunătățirea si­tuației clasei muncitoare progra­mul P.S.D.M.R. din 1893 cuprin­dea o serie de revendicări im­portante ca : ziua de muncă de 8 ore, repaosul duminical, asi­gurarea pentru caz de boală și bătrînețe, interzicerea muncii în fabrici pentru copii sub 14 ani ș.a.m.d. In domeniul agrar, pro­gramul prevedea răscumpărarea marii proprietăți moșierești de către țărani și arendarea de că­tre aceștia a pămînturilor prin intermediul comunelor, preferîn­­du-se asociațiile țărănești. Prin faptul că programul partidului afirma că scopul său final este instaurarea societății socaliste, socializarea mijloace­lor de producție și preluarea puterii de către poporul munci­tor, prin faptul că revendicărilor imediate pe care le preconiza erau de­ natură cratică. P.S.D.M.R. general-demo­­s-a dovedit a fi cel mai înaintat partid po­litic din viața României la sfir­­șitul secolului al XIX-lea. Programul din 1893 avea însă și unele limite. In primul rind, linia tactică indicată de Congre­sul de constituire al P.S.D.M.R., și anume aceea a căii exclusiv legale de luptă, pe care trebuia să meargă mișcarea muncitoreas­că. O altă lacună a programu­lui era atenția exagerat de ma­re acordată luptei pentru drep­tul de vot universal. Problema națională a consti­tuit de asemenea obiectul dez­baterilor, la Congresul de con­stituire al P.S.D.M.R. din 1893. Trebuie subliniat că de la înce­put P.S.D.M.R. s-a postat pe o poziție justă, înaintată, in problema națională. Judecat in ansamblu, Congre­sul de constituire al P.S.D.M.R., a însemnat, în general, un mare pas înainte în dezvoltarea miș­cării muncitorești din țara noa­stră , a însemnat un nou pas, foarte important, înainte pe drumul unirii mișcării muncito­rești cu socialismul științific, a demonstrat falsitatea teoriilor cu privire la exotismul socialis­mului în România. In general, putem spune că congresul de constituire al P.S.D.M.R., din a­­prilie 1893, reprezintă un mo­ment important în lupta clasei muncitoare din țara noastră. Prof. Gh. TÄNASE Prof. Gh. ȚEPEȘ 80 de ani de la crearea P.S.D.M.R. UN PAS BAT PE DKUMUL UNIRII SOCIALISMULUI SEMM­EIESC CU MIȘCAREA MUNCITOREASCA rale “ str. Proletariatului nr. 4 (lingă M­­UZCC Parcul zoologic). — Muzeul de istorie — str. Cuza Vodă nr. 33. PIATRA NEAMȚ - Muzeul jude­ TIRGU NEAMȚ - Muzeul de istorie țean de istorie — str. Libertății nr. 1. — str. V. I. Lenin nr. 189. - Muzeul județean,,de științe natu- VINATORI - Muzeul memorial rale - str. V. I. Lenin. ,,Mihail Sadoveanu“ - Muzeul memorial ,,Calistrat Ho­ HUMULEȘTI - Casa memorial gas" - str. C. Hogaș nr. 1. ,,Ion Creangă". ROMAN - Muzeul de științe natu­ BICAZ - Muzeul orășenesc. Centrele de lapte - centre de dispută aprinsă Centrele de desfacere a lapte­lui din municipiul Roman pro­voacă cetățenilor multe greutăți in unele perioade ale anului, pe­rioade care, din păcate, sînt des­tul de întinse, suprapunîndu-se cu toate lunile de iarnă grea, cînd laptele nu poate mai fi transportat, și mai ales cu cele de vară călduroasă, cînd laptele se acidulează. Așa, de pildă, pe 27 februarie,­­ centrele de lapte din Roman n-au putut pune la dispoziția cetățe­nilor nici un strop de lapte, a­­cesta neputînd fi transportat de la Piatra Neamț. În zilele de 28 februarie și 1 martie, mașinile care deservesc centrele de pe strada Anton Pann­ au sosit du­pă ora 7,30, iar în zilele de 2 și 3 martie au sosit la ora 7, ceea ce a avut drept urmare lua­rea cu asalt a unităților res­pective și desigur multe întîr­­zieri de la serviciu. Așa cum arătam și mai sus, în zilele călduroase, laptele adesea se acidulează, fiind transportat de la așa distanță, Iată de ce, cetă­țenii municipiului Roman se în­treabă : cînd se va rezolva oda­tă această problemă ? Nu poate îmbutelia laptele la Ro­se­man, pentru satisfacerea nece­sităților locale ? Pînă atunci se impun a fi lua­te unele măsuri pentru ca mași­nile ce transportă laptele de la Piatra Neamț la Roman să plece de acolo la ore mai potrivite, astfel ca să ajungă aici cel mai tîrziu la ora 6. Totodată se impune un studiu mai atent al cererii de consum, întrucît la ora actuală consumatorii care nu au posibilitatea să-și procu­re acest aliment dimineață nu-l mai găsesc după-amiaza în ma­gazine. Cred că s-ar putea apoi introduce și la noi abonamente cu reținerea laptelui în magazi­ne pînă la ora stabilită, sau cu servirea consumatorului la do­miciliu. Sunt oare niște cereri absurde ? C. AVRAM, corespondent Dacă la firma unității 9 nu se gîndesc... Cu câtva timp în urmă, am cumpărat de la unitatea I.S.F., de lingă magazinul „Unic" din Piatra Neamț, printre altele, și niște castra­veți murați. Vînzătoarea, o fată tînără, serviabilă, a luat o pungă de hirtie și tacticos, cu mina plină de pămint, du­pă ce mă servise cu cartofi, începe să pună unul cite unul castraveții în pungă. Nici clește de servit, nici apă de spălat, nici prosop de șters, nimic nu vorbea de igiena necesară intr-un magazin in care se desfac alimente. O întîmplare ce produce nedumerire s-a petrecut tot la „Unic", la raionul de în­călțăminte pentru bărbați. Mi-am cumpărat o pereche de pantofi. Am cerut mări­mea 39 și mi s-a dat 39,5. Și atrag atenția, dar mi se spu­ne că acel număr este bun, și nu mi se dă numărul so­licitat. A trebuit să fac proba pentru a-i dovedi că îmi cu­nosc propriile picioare. Cirul a trebuit să-mi aducă o altă pereche de încălțăminte a fă­cut-o cu atîta greutate, de parcă m-ar fi servit pe gra­tis din magazia proprie. Am prezentat două cazuri de încălcare a regulilor din co­merț, fără a populariza și nu­mele vînzătoarelor, intrucit nu aveam calitatea să le le­gitimez. Aș propune ca toți lucrătorii din comerț să poar­te la halate ecusoane cu nu­mele scris vizibil. Poate că astfel se vor teme să nu-și păteze măcar propriul nume printr-o comportare necores­punzătoare, dacă la firma u­­nității în care lucrează nu se gindesc. E. BUCUR, Piatra Neamț Vineri, 23 martie 1973 Vai, ce pașnic era bătăușul! Este în după amiaza zilei de 1 martie și ne aflăm în bufetul „Ci­­reșica“ din Piatra Neamț. Deoda­tă, liniștea care domnea, totuși în local, este violent tulburată de un bețiv. Expresii și insulte ce nu pot fi reproduse, geamuri, sticle și pahare sparte, scaune scoase din uz. Mai mulți cetă­țeni aflați în local se pomenesc loviți și bruscați din senin, unii sînt nevoiți să plece. „Eram îm­preună cu maistrul Z. G. și ser­veam un rom, cînd mă trezesc că sînt lovit peste cap, paharul căzînd jos și spărgîndu-se“, de­clară în acest sens martorul L. M. „Sînt salariată la bufetul „Cireșica" și cînd i-am spus că nu are voie să consume în local vin adus de la Alimentara, m-a înjurat și a început scandalul", consemnează în declarația sa o chelneriță. Acestea sînt, pe scurt, faptele comise de Ion Hociung, un om de 30 de ani, conducător auto la întreprinderea de industrializare a laptelui Neamț, care în după a­­miaza acelei zile n-a găsit ceva mai bun de făcut decit să con­sume­ în bufet vreo 5 litri de vin, cumpărat de la un magazin alimentar, pînă a ajuns într-o stare avansată de ebrietate. Se înțelege că față de un asemenea ultraj adus bunei cuviințe, față de scandalul produs, organele de ordine publică, ajutate de cetă­țeni, au imobilizat pe agresor și l-au chemat la ordine. Ion Ho­ciung este astfel trimis în jude­cată în stare de arest, la proce­dura flagrantă, pentru comite­rea infracțiunilor de distrugere săvîrșită în paguba avutului ob­ștesc, de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștei publice. Judecătoria Piatra Neamț, în fața căreia a fost adus, l-a condamnat la 6­­ luni închisoare. In rîndurile de față, însă, nu ne-am propus să relatăm atît faptele comise de Ion Hociung, ci, mai ales­(lucru pe care l-am mai făcut și în alte împrejurări), să punem în discuție atitudinea și optica unor persoane cu funcții de conducere, chemate să dea referințe în astfel de împreju­rări. Este vorba de acei „avocați fără portofoliu" de „oamenii de treabă" care, de fapt, înțelegînd pe dos omenia, umanismul și e­­tica socialistă, iar în ajutorul cuiva după și nu înainte, iar pentru a-i scăpa de răspunderea pe care trebuie s-o dea societă­ții, după ce faptul socialmente periculos este consumat și anu­mite relații sociale au fost deja vătămate. Ei nu se grăbesc ca acest ajutor, într-o diversitate de forme, să-l dea înaintea produ­cerii unor asemenea fapte. Așa se explică că factorii de condu­cere din unitatea la care a lu­crat inculpatul, în loc să facă o problemă din comportarea huli­ganică a unui om din colectivul lor de muncă, să dezbată cazul cu toți salariații și să dezapro­be astfel de atitudini, s-au făcut luntre și punte pentru a-i scăpa cît mai mult de răspundere. în ziua judecății, pe masa in­stanței, este depusă o lungă ca­racterizare, mai mult decît elo­gioasă, semnată pentru directorul Dumitru Prisecaru și șeful de autobază Mihai Dăscălescu de alte persoane, a căror iscălitură este indescifrabilă, și de șeful de coloană Vasile Bostan. Dacă n-ai ști că misiva este necesară la tribunal, ai crede că a fost scrisă pentru acordarea la ex­cepțional a cîtorva gradații ori trepte de salarizare sau mai știm pentru ce avansare. „... Se pre­zenta corect la serviciu, fără a avea întîrzieri sau să se prezinte obosit“, iar în ochi laudele „a­­vocaților". Ca și cum, faptul de a veni fără întîrziere și teafăr la serviciu, n-ar fi un lucru nor­mal, obișnuit, o obligație a ori­cărui angajat. Și parcă pentru a­­cest „merit“ unitatea ar trebui să te premieze ori să te ridice în slăvi. „... după terminarea pro­gramului de lucru pleca acasă la familie și nu frecventa loca­lurile“... îi dă mai departe ca­racterizarea. In legătură cu cele de mai sus, oricine s-ar putea întreba pe bună dreptate, ca și noi de altfel, dacă pe semnatarii acestei hîrtii nu i-a apucat cum­va amnezia ! Să fi uitat că toc­mai pentru acest fapt „proteja­tul“ lor a fost trimis în judecată și condamnat , că în loc sa meargă acasă la familie, de serviciu a intrat direct în circiu­la mă, iar la ora 22,00 se mai afla acolo ? Dar iată și un alt aspect. E­­xistă dispoziții legale care pre­văd că unitățile socialiste pot elibera acte oficiale (ca cel în­ cauză, cu dată, număr, ștampile, semnături etc.) cu privire la si­tuații ori împrejurări ce rezultă numai din datele pe care le po­sedă unitatea. Nu credem că la întreprinderea de industrializa­rea laptelui s-ar ține vreo evi­dență a celor care, după termi­narea programului, „pleacă aca­să în familie“ ori, „nu frecven­tează localurile“, încercarea de a atesta într-un înscris oficial împrejurări care nu corespund a­­devarului se numește după o a­­num­ită lege (Codul penal) fals intelectual. Consecvenți stilului adoptat, punînd, cum s-ar spune, „moț" la tot ce au spus mai sus, sem­natarii actului încheie : „Con­ducerea întreprinderii, cit și a coloanei apreciază pe tovarășul Ion Hociung ca unul dintre cei mai buni șoferi, care se poate (i) mîndri în orice moment cu el“. Lăsînd la o parte aspectul ri­dicol al acestor afirmații, cei vizați ar trebui să știe că nimă­nui nu-i este permis să denatu­reze adevărul și că asemenea considerente fals umanitare fac mai mult rău decît bine. Emil OLARU, procuror șef adjunct al județului Neamț s'*

Next