Ceahlăul, aprilie-iunie 1974 (Anul 7, nr. 1895-1931)
1974-04-18 / nr. 1909
Pag. 2 GINDUL SI FAPTA ■ ■ ■„>* v în confruntare cu normele etice ale orînduirii .. " ' v Pe adresa strungarului Constantin Grădinaru, de la Întreprinderea de țevi din Roman, a sosit, cu citva timp în urmă, o scrisoare tocmai de la Suceava. O expediase Neculai Nădejde, un tînăr care învățase meseria aici și se transferase apoi la o uzină din fosta cetate de scaun a Moldovei. „Nea Costică, ii scria între altele ucenicul de altădată meșterului care-l calificase, m-am încurcat. Am de calculat pasul filetului la o piesă și nu mă dumiresc. Uite despre ce-i vorba, explică-mi, te rog, ce am de făcut“.— Sigur că i-am răspuns imediat, dar mai întîi l-am făcut cu ou și cu oțet fiindcă uitase ce l-am învățat. Intr-un fel, însă, m-am bucurat că mi-a cerut sfatul, înseamnă că mă păstrează în sufletul lui. — Oare de ce ! — Știu și eu ? Poate pentru că am căutat să-l deprind nu numai cum să lucreze la strung, ci și cum să trăiască, fiindcă am căutat să-l înțeleg. Am 21 de ani de meserie in spate. Mi-au trecut prin mînă mulți băieți veniți la noi să-și caute un rost în viață și pot spune acum că nu mi-e rușine cu nici unul dintre ei. Baza am pus-o pe meserie și pe disciplină. Da' nu cu vorbe, cuvîntul zboară, mai ales la unii tineri le intră pe o ureche și iese pe alta. Ei se uită la tine cum te porți, asta are importanță. Privesc în atelier. Mulți, foarte mulți muncitori tineri, fie la strunguri, fie la raboteze, ori la freze. Maistrul Milu Capșa, secretarul comitetului de partid al secției mecanice, simte nevoia unor explicații. — Intr-adevăr, sunt mulți tineri la noi. Și încă nu-s toți acum, căci elevii au plecat in vacanță. Formarea lor ca muncitori destoinici și oameni de omenie ne stă mereu în atenție. Nu-i ușor de lucrat cu băieții aceștia, dacă nu reușești să ți-i apropii n-ai făcut nimic. Mă credeți c-am plecat împreună cu ei în cîteva excursii organizate prin B.T.T. la Izvorul Mureșului, la Bușteni? Nu întîmplător. Voiam să-i văd cum se comportă și într-o astfel de împrejurare, mai ales că erau cu noi și textilistele de la atelierul de covoare. Fiind cel mai vîrstnic, mi-au încredințat microfonul. Le-am povestit despre viață, despre căsnicie, cum m-am priceput, din cele trăite de mine. — Intră și asta în atribuțiile maistrului ? — Fără îndoială. Nu-ți poate fi indiferent cu ce fel de oameni lucrezi. Cine știe cum să se poarte în lume, e disciplinat și-n uzină. Prin felul meu de a fi îmi place tovărășia tinerilor. Contează foarte binele mult să le Înțelegi cevîrstei, să știi cum să-i faci să prindă drag de meserie și încredere în puterile lor. Am In atelier mulți elevi de la profesională in practică, împreună cu conducerea școlii, am căzut de acord ca pe cei din anul III să-i lăsăm să lucreze singuri pe mașină. Le-am făcut și dulapuri pentru scule, iată-le, ei știu că la absolvire vor veni aici și că strungul sau freza ii așteaptă. Pe unii, cum ar fi Ion Haiteș, Mihai Hociung, Ștefan Nichita sau Constantin Aramu, pot pune bază de pe acum. In biroul inginerului Mircea Jehac, șeful secției mecanice, privirea îți este imediat atrasă de maxima scrisă fie cu litere albe pe caligrafticla vei afla cit de puține știi!" vopsită-n roșu : „Învață și vei afla cît de puține știi!" — De ce ați ales-o tocmai pe aceasta ? — Fiindcă exprimă o realitate, o cerință firească, aceea de a nu te mulțumi niciodată cu câ ai aflat. — Și ați aplicat-o cu tinerii pe care-i aveți in secție ? — Da, mi s-a ivit ocazia. Intr-una din zile mă cheamă un maistru și-mi spune că un elev din anul III refuză să lucreze singur pe mașină. „De ce, băiețaș ?“, curios să-i aflu l-am întrebat justificarea. Știți ce mi-a răspuns? Că și așa știe destul pentru el. A trebuit să-i explic că în meseria asta oricut ai învăța tot nu e de ajuns, că sporește mereu complexitatea pieselor de executat. I-am dat exemplul multă unor muncitori cu mai experiență decât el, care nu contenesc să se pregătească, să se țină la curent cu ce-i nou. S-a mai codit o vreme, dar s-a apucat, totuși, singur de treabă. Grija pentru schimbul de miine al uzinei am reîntâlnit-o, la aceleași cote ale responsabilității comuniste, și la laminorul de 6 toli. Despre maistrul Nicolae Neacșu aflasem de la tânărul Ionel că e un om excepțional. Enăscuț i-am cerut să-și justifice aprecierea. — Știe cum să se poarte cu tinerii. N-ai să auzi vreodată de la el o vorbă urîtă, un cuvânt care să te jignească, chiar dacă, să zicem, ai greșit cu ceva. Are el un fel de a fi că ți-e rușine să nu-ți faci datoria. Și-n plus, de la el și de la maistrul Goldan am învățat noi, la minoriștii mai tineri, tot ceea ce știm practic în meserie. . Maistrul Neacșu are 41 de ani, dar arată ca de 30. A venit aici încă din primele zile ale punerii in funcțiune a noului laminor. — Cînd am pornit secția, schimbul meu era format în majoritate din tineri care atunci învățau ce-i producția. Acum, una din bucuriile mele cele mai recente a fost să-i văd pe băieți trecînd cu calificative maxime, probele teoretice și practice pentru obținerea unei categorii superioare, înseamnă că n-am pierdut timpul degeaba. N-am renunțat pe drum la nici unul din ei, cu toate că am avut destule greutăți. Mă gîndeam că dacă-i scot din formație, cad sub influența lung să se ocupe străzii și amiliția de ei. Mai bine să trag o lună, două, mi-am zis, pînă se dau pe brazdă, decît să regret mai tîrziu că n-am știut să-i ajut la vreme. — Ce vi s-a părut mai important in acești ani ? — Să le devin prieten. Nu mi-a plăcut niciodată să vorbesc urît, să-i jignesc, cu toate că la noi munca e aspră și o greșeală te costă scump. Am vrut sa văd apoi și ce fac după program, la cămin, am jucat s-am vizitat împreună table ori șah, am mers la cite un film. Uzina trebuie să fie ca o familie, să existe încrederea de a te adresa celui de lângă tine și la bine și la rău. — Vi s-a întâmplat să vă ceară părerea și în alte privințe, care nu țin strict de meserie ? — De multe ori. Unul m-a întrebat ce cred despre fata cu care altul cum vrea să se însoare, să-și facă noul costum de haine, ori la ce spectacol să meargă. L. MARTIN Uzina, ca o familie. TRIBUNA CITITORILOR Etica spectacolului și eticheta spectatorului Faptul care m-a îndemnat să scriu aceste rînduri se datorează recentului spectacol prezentat de Opera de stat din Iași cu „ROSE-MARI", duminică 7 aprilie 1974. Ar fi de prisos să mă refer în acest articol la frumusețea spectacolului și la prestigiul de care se bucură ansamblul de stat din Iași, la cei Operei care se străduiesc, timp de aproape trei vri, să ne facă să ne simțim bine. Din păcate, mai sunt unii spectatori care nu vor să țină cont de aceste și, ca atare, procedează lucruri așa după cum cred ei de cuviință, deranjînd pe ceilalți după un sfert de oră de la începerea spectacolului, deși știau destul recent, la căminul cultural din comuna Horia a avut loc sesiunea consiliului popular. Cu acest prilej s-a discutat activitatea organelor de miliție din comună, pe linia prevenirii infracțiunilor, a aplicării legii. Toți cei care au luat cuvîntul au cerut mai mult sprijinul celor care apară legea pentru menținerea ordinii, și liniștii cetățenilor. Dar nu numai milițienilor le stă în putință să pună capăt neregulilor, ci tuturor celor care trăim in această comună. De aceea, eu am propus introdu^^cere^uno^o^^d^educație de bine ora începerii. Unii părinți vin cu copii mici (între 5 și 10 ani) să vadă spectacolul, și dv. știți cum sînt copiii la această vîrstă, ba vor afară, ba înăuntru, mai fac gălăgie și uite așa în loc să trăiești emoții artistice, începi să te enervezi de abinele. Am convingerea că cei care mai au obiceiul de „a se distra" prin a deranja pe alții, fie chiar și la cinema, trebuie să știe că nu procedează civilizat și să evite cum s-ar spune „Ce ție nu-ți place...“. I. CIOBANU, Combinatul de chimice Piatra îngrășăminte Neamț cetățenească în școală, în grădinițe, în organizațiile noastre, începînd deci cu preșcolarii și terminînd cu salariații. Indiferent unde lucrează, fiind cetățeni ai comunei, ei au aceleași drepturi și aceleași îndatoriri. Numai așa vom putea să ne mîndrim cu comportarea cetățenilor noștri, lucru, de altfel, care stă în atenția comitetului de partid și a organelor de stat din comună. Andrei T. CIUBOTARU, președintele Comitetului de cetățeni din circumscripția electorală nr. 25 Horia De educație răspundem toți Nu fără să fii tu Însuți exemplu Înalt, cu fruntea senină, cu ochi luminoși, tânărul comunist tocmai terminase de descărcat presa. Mă apropii. — Cum vă numiți și ciți ani aveți ? — Mă numesc Gheorghe Oprișan, am 27 ani și lucrez ca „Comuna muncitor în Fabrica din Paris“ de 9 ani. — Vă place meseria pe care o practicat! ? —- Foarte mult, mă pasionează. — Ce credeți despre tinerii care detestă munca și care nu acceptă ideea că nu pot trăi nemuncind, lăsîndu-șii existența pe seama altora ? — Detestă munca prin faptul că nu văd în ce constă frumusețea ei, au un grad de pregătire profesională și de conștiință slab. E foarte rușinos faptul că acceptă să fie ținuți in spinare de către părinții lor și că acești părinți acceptă această situație. — Cum i-am putea ajuta ? — Explicindu-le normele eticii comuniste, calea spre o viață și muncă, în care numai cu sudoarea frunții cîștigi o existentă cinstită, bineînțeles, nu fără a fi noi înșine exemplu. Constantin BEȘICĂ corespondent CEAHLĂUL j Roadele datoriei implinite Atunci. In anul 1949, cind a pășit pe poarta fabricii, mașinile l-au întimpinat reci și imobile, purtind pe ele prenta unei uzuri de ani amși ani. Era un început, poate o răscruce la care se găsea tinărul Victor Schiller. Primii pași au fost grei, șovăielnici și adeseori neîncrezători în puterea sa. Dar timpul a venit să certifice ceea ce nici el nu credea că poate realiza. Au venit primele izbînzi in lupta cu timpul, cu mașinile uzate și depășite. Au venit apoi primii învățăcei, care s-au apropiat timizi de mașini, nu fiindu-l „meștere“. In ceasurile de restriște ori de șovăire, găsise un sprijin de nădejde într-o fată care pășise pe porțile aceleiași tăbliți cu un an înaintea lui, o fată frumoasă și îndrăzneață. Au tăcut împreună înalcul pas spre umanizarea fabrici unde muncitorii trebuiau să se simtă ca la ei acasă. Apoi, anii au adăugat, odată cu ghioceii de la tîmple, și alte bucurii, alte împliniri pe care cei doi soți le trăiau laolaltă, în fabrică și în familie. Astăzi, Victor Schiller numără cincizeci de ani. Douăzeci și cinci de ani, cea dinții parte a vieții, a fost parcă ștearsă de pe chipul său , deși nini pe la tîmple, nu arată a fi la o asemenea vîrstă. Cealaltă jumătate vieții, ceilalți 25 de ani — ani a pe care i-a petrecut numai și numai în Fabrica „8 Martie" din Piatra Neamț — parcă l-au întinerit. — Cea mai fericită clipă din viața mea am trăit-o atunci cînd am dat în folosință hala nou utilată a fabricii, în anul 1987. Momentul intrării ei în funcțiune a fost o adevărată piatră de încercare pentru mine pentru alții ca mine, care lușiraseră la mașinile vechi și ruginite, străduindu-ne să facem planul de producție și să răspundem astfel chemării partidului nostru. Văzind că montajul merge soare încet, am pus mina pe cheie și am strîns cu mîinile mele șurub cu șurub, deși în viata mea nu tăcusem nici un curs de lăcătușerie — montaj. După aceea au mai sărit și alți băieți inimoși, și astfel am reușit să ne vedem mai repede visul cu ochii, visul fiind ca toată hala, cu mașini noi și moderne, să fie dată un lucru. Comunistul Victor Schiller a rămas o clipă pe gînduri zîmbind, asaltat de amintiri mai vechi sau mai noi. Apoi a adăugat : — Astăzi, ca maistru textilist, am în subordine aproape 900 de muncitori, din care peste 400 sînt tineri și tinere care au învățat meseria alături de mine, îmi amintesc că unii din ei, cînd au venit lingă mașină, nici nu știau în care parte trebuie să se așeze, ca să o poată mînui și supraveghea mai bine. Astăzi, mulți dintre ei sînt muncitori cu rezultate excelente. Dacă în fiecare lună, sectorul de care răspunde maistrul Victor Schüler depășește planul de producție cu 2—3 la sută, este și acesta un indiciu asupra felului cum știe să muncească și acum acest om, muncă din care el a cules și culege încă roadele unei datorii împlinite cu prisosință. Incendiul izbucnise într-o zonă in care erau depozitate, pe o rază de numai cițiva metri pătrați, bunuri în valoare de circa 30 milioane lei. Cu toate că prin apropiere nu existau surse de apă ce ar fi putut folosi pentru reîmprospătarea rezervelor, plutonierul Costache moară — eroul acestor Rozorînduri — a organizat rapid garda de intervenție, folosind cu maximum de eficiență tot ce i-a oferit terenul din jur_ Invingînd vîntul deosebit de puternic și lipsa de apă, oamenii au reușit atunci să lichideze incendiul. Umilind la minimum pierderile materiale și evitînd extinderea focului. — Sunt bucuros că întotdeauna cînd am ieșit la foc, ne mărturisi el, nu am avut situata cind vreunul din ostașii din garda de intervenție să șovăie în fata flăcărilor. Ii cunosc pe fiecare din ei foarte bine, am purtat cu fiecare din ei discuții apropiate, de la om la om contează foarte mult în aspra încleștare cu locul starea de spirit a fiecăruia. Cu cîtva timp in urmă, mi-a murit copilul Era primul și pierderea lui mameu copil zguduit profund. Nu mai puteam să mă concentrez ca înainte, începusem să fac treaba de mîntuială și să mă eschivez chiar de la momentele cele mai grele din timpul intervenției. Asa, mult chiar, după un timp, a început să-mi fie frică să mai urc la volanul mașinii de intervenție. Fără voia mea, undeva, în interiorul meu, se surpase parcă ceva și mă cuprinsese teama. O frică bolnăvicioasă, de care rmi era rușine și pe care doream s-o ascund fată de comandanți și ostașii din gardă. Numai că nu am fost lăsat singur în această durere a mea. Comandantul companiei pietrene, tovarășul maior Prisecaru, a fost primul care și-a dat seama de situația grea în care mă aflam și a stat îndelung de vorbă cu mine. Odată ce mi-am descărcat sufletul, m-am simțit mai ușurat. Apoi, secretarul organizației de partid... s-a alăturat și el durerii me-le psfo-jmțfk»!, imburbil.a. aratînâu-mă să trec peste acest moment. Acum am un copil de 5 ani și mă bucur că este sănătos și voinic. Dar ajutorul pe care l-am primit eu în acele clipe de cumpănă, m-a învățat că munca cu oamenii trebuie să se bazeze pe o atentă cunoaștere a sufletului fiecăruia din ei, pe o înțelegere a stării de spirit ce domnește în subunitate în fiecare clipă. Ieșirea la intervenție presupune folosirea unui mănunchi de ostași, care trebuie să acționeze toți ca unul singur și acest lucru reușește numai cînd ei sunt dăruiți cu trup și suflet misiunii în care sunt angrenați în acel moment. Ne-am despărțit de plutonerul Costache Bozomoală încercînd sentimentul siguranței că ori de cîte ori va suna „Foc!" în timpul serviciului său, pompierii de sub comanda sa vor interveni la timp. Reportaje realizate de Victor Stan și Mihai PIETREANU, corespondenți Sentimentul siguranței Biografii contemporane Primul popas în raidul anchetă întreprins de ziarul nostru îl facem în Dumbrava Roșie. La magazinul „Universal" facem cunoștință cu gestionara Gafița Geangalău. La cele trei raioane textil-încălțăminte, industrial și alimentară se pot vedea expuse diferite sortimente unduite în rafturi, cu etichetele respective. Mai mult, în frigiderul unității, alimente proaspete — brînzeturi, costiță, mezeluri etc. — A fost foarte greu la început, ne relatează interlocutoarea, a trebuit să muncim mult pentru a atrage cumpărătorii. Orașul fiind foarte aproape, majoritatea sătenilor făceau cumpărături de acolo. Cu timpul această tendință a scăzut. Totuși mai sunt cetățeni care mu prea intră în magazin, pentru că nu întotdeauna putem satisface cerințele consumatorilor. De exemplu la sectorul textile-încăltăminte nu avem ciorapi de bumbac, pînză albită, perdele, unele sortimente de stofe, mărimi corespunzătoare de costume și deloc încălțăminte pentru bărbați și copii cu talpă din piele. La raionul alimentar problema cea mai grea o prezintă pâinea. Fiind de proastă calitate, nu este cumpărată de săteni. A sesizat despre slaba ei calitate la brutăria din Vaduri, care aprovizionează unitatea. Insă deocamdată nu s-a produs nici o schimbare. în același bloc de clădire, în imediata vecinătate, se află și bufetul. Suntem întîmpinați de gestionarul Dănuț Gafița care în acel moment servea câțiva consumatori. Mesele curate și simetric aranjate își așteptau clienții. In galantar, mărfuri proaspete ca și la oraș. — Dacă am avea și un ventilator pentru aerisire, ne spune gestionarul, totul ar decurge bufetul e normal. După amiaza, aglomerat, iar spațiul fiind mic se creează uneori o atmosferă cețoasă de fum, provocată de țigările consumatorilor. Conducerea noastră a luat cunoștință și acum.. mai rămîne rezolvarea. Tot în centru am intîlnit și pe Sandu Valeriu, oficiant sanitar la Dispensarul medical Dumbrava, care ne relatează: — La prăvălia sătească din satul Cut, am întocmit două procese-verbale, unul la data de 27 martie, iar altul la 4 aprilie a.c., spre a rezolva o situație necorespunzătoare de igienă. E vorba de racordarea instalației de apă care trece numai la cîțiva metri de prăvălie. Cu toate insistentele mele, gestionara Elena Eftimie nu a răspuns favorabil la înlăturarea acestei situații precare de igienă. La Mărgineni, însoțiți de Ion Iamandi, locțiitorul secretarului comitetului comunal, de partid, și de Vasile Florea, șeful de unitate al magazinului sătesc, am mers la bufet, care de curînd se redeschisese, după o „hibernare" de două săptămîni. Cu toate că mesele și scaunele erau proaspăt reparate, praful și dezordinea continuau să existe Gestionara Elena Săndulache nu purta halat, iar perdelele de la geamuri chipurile date le lipseau, fiind spălat. In galantar — o singură conservă de costiță cu fasole, cîteva pachete de ciocolată și o bucată de cașcaval deteriorată. — Noi am luat măsuri, ne spune Vasile Florea, chiar am și penalizat-o pe gestionară cu 10 la sută din salariu. Dar sincer să fiu, nu am cu cine s-o schimb. Oare acesta să fie adevărul? Instalația frigorifică, ,existentă în unitate din aprilie anul trecut, n-a fost dată în folosință decît zilele trecute, după trecerea noastră. La magazinul universal de centru situația apare mai bună. Vînzătorii la posturi căutau să servească cît mai bine cumpărătorii cu sortimentele pe care le aveau expuse. Greutăți sînt și aici în aprovizionare. Mărfuri in stoc de ani de zile, lipscă — tot de un an — și sticla de geamuri. Sătenii au trecut prin iarnă cu înlocuitori — carton, placaj etc. O neglijență la transport a făcut să se deterioreze geamuri în valoare de peste 1600 lei. Pînă să găsească formele legale de scădere (asigurare la ADAS), a trebuit să treacă o perioadă destul de mare de timp. Magazinul sătesc din Hoisești e renumit prin frumoasa comportare pe care o au față de consumatori Ion și Elisabeta Nistor, gestionar și respectiv vînzătoare la această unitate. Cu toate că spațiul e destul de mic, mărfurile sunt bine depozitate și etichetate. Curățenia din jur, totul ne spune că aici a acționat mina gospodarului. Lipsuri sunt și la noi, afirmă cumpărătorul Jenică Iordache Lungu. Avem nevoie de hîrlețe, sape, sîrmă, cuie, o diversitate de vopsele, costume și încălțăminte mai adecvate pentru sate. Și de ce să nu zic, pește, lămîie, hamsii, drojdie și pîine. Ajuns la magazinul sătesc Bașta, aparținînd comunei Secueni, discutăm cu Gheorghe Bejenaru, soțul gestionarei Viorica Bejenaru — aceasta fiind plecată. Duminica se adună mai mulți cetățeni, atît cooperatori cît și cei care lucrează în întreprinderile industriale. — Spațiul e mic, mărfurile cerute de noi lipsesc și, bineînțeles, condițiile de igienă sînt nefavorabile, ne relatează Ion Samson, cooperator pensionar. Ce să facem ? Cînd nu găsim ceva ne ducem și noi la Roman, că doar e aproape. Iar în rest cumpărăm ce găsim la prăvălia satului, înainte de a încheia, trebuie să mai arătăm că n-am intîlnit in nici o unitate sătească, din cele vizitate, prezenta echipelor de control obștesc. Registrele unice de control așteaptă atît pe componenții echipelor de control obștesc, cît și pe cei care le instruiesc să-și consemneze constatările De asemenea, socotim că este cazul ca și pe agenda de lucru a comitetelor executive ale consiliilor populare să stea mai la Ioc de frunte problema aprovizionării și servirii populației. I. SANDU COMERȚUL COOPERATIST * susceptibil de continue îmbunătățiri Raid anchetă în comunele Dumbrava-Roșie, Mărgineni și Secueni Joi, 18 aprilie 1974 cinema PIATRA NEAMȚ - Panorămic (tel. 18247) : „UN COMISAR ACUZA“ — Sergiu Nicolaescu, protagonist și regizor al unui film polițist avînd drept pretext vendetta unui comisar aflat pe urmele unei pande de legionari (10 : 15 : 17 : 19 : 21). — Pietricica (tel. 12404) : NEA* MUL ȘOIMAREȘTILOR» — ecranizarea binecunoscutului roman sadovenian, datorată regizorului Mircea Dragan (10.30 ; 14.30 ; 17.30 : 20). ROMAN — 33 August (tel. 13573) . „MARELE VALS“ — film american aductuel pe ecran figura compozitorului Johann Strauss Jr. și nemuritoarea lui muzica (10 . 15 : 17;30 : 20). — victoria iiei. 11770) . ..INTIMPLARI cu COSA NOSTRA — comedie polițistă, coproducție italo-franceză , cu Vittorio ete Sica, Pamela Tiffin, Claude Brialy (14,30 ; 16,30 ; 18.30 ; 30,30). expoziții PIATRA NEAMȚ — Colecția de artă : Patria și Partidul in grafica noastră contemporană piatra neamț — Liceul nr. 1 .Petru Rareș" : Eliberarea Patriei de sub jugul fascist reflectată in arta plastică. PIATRA NEAMȚ - Liceul nr 2 „Calistrat Hogaș" : Ion Andreescu, reproduceri de artă: PIATRA NEAMȚ - Școala generală nr. 1 . Nicolae Grigorescu, reproduceri de artă. ROZNOV — Bibliotecă 4 Artă neolitică: SAVINEȘTI - Căminul cultural Columna. OȘLOBENI - Căminul cultural : Ștefan Luchian, reproduceri de artă. GRUMAZEȘTI — Constitut popular : Omagiu anului XXX — reproduceri.