Ceahlăul, aprilie-iunie 1974 (Anul 7, nr. 1895-1931)

1974-04-19 / nr. 1910

Pag. 2 125 de ani de la apariția ziarului „Brassói Lap“ La 16 aprilie a.c. s-au îm­plinit 125 de ani de la apa­riția primului număr al zia­rului „Brassói Lap". Organ al­­ revoluției de la 1848—1849, „Brassói Lap" se înscrie, a­­lături de „Espatriatul" „Kronstädter Zeitung“, în tra­ni­dițiile de început ale presei progresiste și revoluționare de la Brașov. Așa cum sugera și titlul articolului de fond al primu­lui său număr — „Libertate, Egalitate, Frăție" — încă de la nașterea sa, „Brassói Lup" a militat pentru frăția popu­lației brașovene, a ținut sus flamura aspirațiilor de liber­tate ,a cultivat cu consecven­ță spiritul revoluționar. Este important de reținut, pentru a ne da mai bine seama de caracterul profund revoluțio­nar al ziarului „Brassói Lap", faptul că editorul său, ca și al celorlalte două publicații menționate mai sus, a fost tipograful Johann Gött, om cu largi vederi progresiste, atașat năzuințelor de liberta­te și dreptate socială pentru toate naționalitățile din Ar­deal. La 18 iunie 1849, „Brassói Lap" a fost nevoit să-și înce­teze apariția, redactorul șef al ziarului Veszély Károly fiind condamnat pentru acti­vitatea sa revoluționară. La reapariție, în a doua serie, prestigiosul ziar brașovean avea să continue ideea de libertate, egalitate și frăție, înscrise pe frontispiciul pri­mului său număr. In condi­țiile intensificării mișcării muncitorești și comuniste din România, spiritul revoluționar al ziarului s-a accentuat mai ales în preajma celui de-al doilea război mondial. In anii socialismului, „Bras­sói Lap" s-a înscris și se află în primele rînduri ale presei comuniste din țara noastră, militînd activ pentru înfăptuirea politicii partidu­lui, împlinirea a 125 de ani de la naștere, eveniment care a­­re loc în istoricul an al ce­lei de-a XXX-a aniversări a eliberării patriei și al Congresului al XI-lea al P.C.R., găsește colectivul de redacție al ziarului „Brassói Lapok" deplin angajat în în­făptuirea exemplară a sarci­nilor mărețe trasate de partid întregii noastre prese, hotărît să ridice mai sus frumoasele tradiții ale gazetei pe care o realizează. Colectivul de redacție al ziarului „Ceahlăul“, alăturîn­­du-se confraților de la cele­lalte ziare județene, adresea­ză colegilor de la „Brassói Lapok", colaboratorilor și co­respondenților săi voluntari călduroase felicitări cu acest prilej aniversativ și le urea­ză noi și importante succese în nobila lor activitate pusă în slujba politicii partidului și statului nostru. Răspundem scrisoarea dumneavoastră Roșu Mihai — Piatra Neamț. Referitor la problema pe care ne-ați relatat-o, de la I­GCL Neamț ni se comunică ur­mătoarele : Costul unui abo­nament pe distanța Garaj- Vînători și Ferent-Vînători, este de 45 lei. Dacă pînă la data indicată de dv. în scri­soare s-a încasat suma de 38 lei, asta s-a făcut în mod greșit. Referitor la faptul că în ultima perioadă nu s-au mai eliberat abonamente pe aces­te distanțe, s-a datorat lipsei unui autobuz direct care să circule de la Foresta la Vînă­­tori. Acum problema portului de călători pe trans­tra­seul Sarata-Vînători s-a re­glementat punindu-se în cir­culație o pereche de curse. Teacă C. Constantin — co­muna Țibucani. Nu p­uteți beneficia de indemnizație de transfer deoarece unitatea la car­e v-ați transferat este si­­tuată în aceeași localitate cu cea de unde ați plecat. Tre­buie să mai știți ca indem­nizația mai este condiționată și de schimbarea domiciliului. Voloșeniuc Gheorghe — Piatra Neamț: Salariații tran­sferați în interesul serviciu­lui beneficiază de indemniza­ție de transfer în condițiile prevăzute de art. 16­2 din vechiul Cod al muncii. Dacă îndepliniți aceste condiții, iar unitatea refuză să vă acorde drepturile, adresați-vă comi­siei de judecată. Corduneanu Gheorghe — Roman: In legătură cu pro­blema pe care ne-ați relatat-o nu vă putem da decit același răspuns pe care l-ați primit de la OCLPP Roman. Luca Constantin — comuna Horia: Legile în vigoare pre­văd că — timpul de lucru, prestat suplimentar trebuie să fie compensat cu timp li­ber corespunzător în urmă­toarele 30 zile. Numai în ca­zul cînd compensarea nu e posibilă — avîndu-se a­­cordul angajatului — orele suplimentare se retribuie cu următoarele sporuri față de salariul tarifar: — 50 la sută pentru primele 2 ore peste program­e— cu 100 la sută pentru orele prestate peste primele 2 ore și în zilele de repaus săptămînal și sărbători le­gale. Moraru Costache — tabăra ICSIM Roman. Perioada cit aui fost pensionar de invalidi­tate nu vi se poate lua în calcul la stabilirea vechimii în cîmpul muncii. Dacă lo­­cul dv. de muncă face parte din grupa a II-a, vi se adau­gă la fiecare an cite 3 luni. De exemplu la vechimea de 25 ani vi se mai adaugă 6 ani și 3 luni. r Factorii educaționali din co­muna Bălțătești au organizat recent o dezbatere care se do­rea finalizată prin găsirea unor noi mijloace de antrena­re a tineretului în viața cultu­rală a comunei. Participarea la această dezbatere a fost destul de largă : locțiitorul se­cretarului comitetului comu­nal de partid, directorul cămi­nului cultural, directorul coor­donator al școlilor de pe raza comunei, ceilalți directori de școli, secretarul comitetului comunal U.T.C., președintele consiliului comunal al organi­­­­­zației pionierilor, cadre didac­tice ș.a. Ca la orice întîlnire de acest gen, încet, încet, s-a spus lucrurilor pe nume. Și in final, imaginea de ansamblu conturată prin intervenții, s-a apropiat foarte mult de reali­tate. Tineretul din Bălțătești se spune că nu ridică proble­me deosebite. Și totuși... Și totuși, cei interesați privesc educația exclusiv ca o proble­mă a școlii ! la căminul cultu­ral se planifică uneori activități fără să se țină seama de fina­litate ; nu toate familiile sunt interesate în colaborarea cu ceilalți factori educaționali din comună ; orientarea școlară și profesională a elevilor este adeseori deficitară; de lucrat lucrează toți tinerii, în comună sau în întreprinderi industriale din Piatra Neamț și Tîrgu Neamț, dar la timpul liber al acestora nu se gîndește nimeni în suficientă măsură, măcar prezența în comună Nici peste o sută de intelectuali nu a­u reușit să creeze un climat care să antreneze tineretul la activități culturale. Dar mai mult decit atît, nici organiza­ția de U.T.C. nu se constituie ca un factor activ, dinamizator. „Comitetul comunal UTC ” afirma Ion Ploscaru, numără 23 de membri. Dintre aceștia, singur secretarul muncește. Și in ce constă munca lui ? Face dări de seamă pentru organiza­țiile din comună, procese ver­bale, referate. Nu există, în cadrul comitetului comunal sarcini concrete pe fiecare membru. Din acest motiv, adu­nările generale nu-și ating sco­pul, prezența tinerilor la viața culturală a comunei este spo­radică. Nu prea știe nimeni ce vrea și mai ales ce trebuie să facă“. Afirmația, deși pare de do­meniul irealului, ilustrează un trist adevăr. Mai sunt încă or­ganizații de tineret care nu au nimic comun cu spiritul revo­luționar, cu entuziasmul crea­tor specific vîrstei. Am reținut din raportul prezentat la re­centa plenară a județean U.T.C. de Comitetului tovarășul Ion Leuștean, prim-secretar­ al Comitetului, faptul, semni­ficativ de altfel, că la Bălțătești, în cursul anului trecut nu a fost înregistrată nici o oră de muncă patriotică la lucrări finanțate. In aceste condiții, Jenică Axinia, secretarul comitetului comunal U.T.C., solicită un sprijin concret din partea in­telectualilor satului. Dar oare organizația de tineret nu are drept la inițiativă ? Trebuie să punem în mișcare un întreg angrenaj pentru a urni în sfîr­­șit și organizația de Pe bună dreptate l­a tineret? vorbit despre necesitatea lansării unor activități cultural-artistice in cadrul zilelor rezervate tine­retului. Dar cine este oare da­tor să se organizeze? Se pare că unii îi mai privesc încă pe tineri ca pe niște „copii mari" neajutorați. E drept, comuniș­tii au datoria de a urmări și îndruma activitatea organizației UTC, dar de aici pînă la a le oferi pe tavă activități, nu nu­mai că e distanță mare, dar, nu ultimă instanță este chiar o deformare de optică. Nu puține au fost interven­țiile care s-au referit la peri­colul „poluării" comportamen­tului tineretului din prin navetiști. Există, și comună tre­buie să recunoaștem că nu nu­mai la Bălțătești se înregistrea­ză acest fenomen, tendința ti­nerilor care vin de la sate de a epata prin deformarea carica­turală a ținutei și comportării. Pe un fond educațional insufi­cient (ce face oare căminul cul­tural?) toate aceste manifestări străine de normele eticii noas­tre își găsesc o acceptare care creează un climat total nefa­vorabil. Cu toții au fost de a­­cord că factorii educaționali nu au făcut totul pentru înlă­turarea acestor fenomene. Se știe aici că trebuie întărită le­gătura cu organizațiile de par­tid și de tineret din întreprin­derile industriale unde lucrea­ză tineretul comunei. După cum spunea Mihai Airinei, di­rectorul școlii generale din Valea Seacă, „nu-i greu de propus, e greu de realizat", realizat". Cam aceasta era acum m­­ai bine de o lună situația tinere­tului din Bălțătești. Ce s-a în­tâmplat în această perioadă ? Răspunsul ni-i oferă tovarășul Gheorghe Munteanu, directo­rul căminului cultural. — Antrenînd factorii edu­caționali din întreprinderile unde lucrează cei mai mulți tineri din comună, C.I.Ch. CFS și întreprinderea de volvntir Tîrgu Neamț, am reușit să asi­gurăm o frecventă de o data la dou­ă săptămâni acțiunilor de întîlnire cu navetiștii. Realizăm astfel un contact direct cu co­legii lor de muncă, aflăm care e comportarea tinerilor noștri în întreprindere, le spunem și noi ale noastre. In urma recen­­sămîntului pe care l-am făcut, cunoaștem exact situația tine­rilor : cuti sînt în sat, ci­i sînt plecați, cîți fac naveta. Am în­ceput de pe acum (de ce abia acum?), activități să organizăm la cămin culturale pentru ti­neri, să-i atragem in competi­ții, în acțiuni de muncă patrio­tică. Nu am neglijat nici fami­lia. Am stat de vorbă cu pă­rinți ai tinerilor care nu se in­tegrau în viața satului. — Tovarășe director, ce pă­rere aveți despre activitatea organizației UTC din comună ? — Este în prezent o organi­zație activă. La Ghindăoani treburile nu merg prea bine, dar în cel mai scurt timp le rezolvăm și acolo. (Să nu uităm că la Ghindăoani a existat o formație de dansuri acum uita­tă n.a.) Se pare deci că lucrurile au luat un curs pozitiv la tești și bine ar fi să fie Băltă­­ușa. In ce măsură același comitet UTC a devenit intr-o lună deo­sebit de activ, sau cât de re­zolvată este în realitate pro­blema tinerilor, cred că mai bine ne pot spune ei. Cert este faptul că, din păcate, doar vii­torul ne vă putea oferi o au­tentică prezență a tin­erilor în viața culturală a satului. D. SIMIONESCU Cine-i învață pe tineri să fie tineri ? BĂLȚĂTEȘTI. » ) Dezbatere privind antrenarea tineretului la viața culturală 3« o­b­icen­ti: APROVIZIONAREA ȘI SERVIREA POPULAȚIEI Controlul obștesc (Urmare din pag. 1) „Unic“ la raionul de dulciuri unde vînzarea este asigurată de Virginia Efrim, precum și la ma­gazinul alimentar nr. 50, gestio­nar Vasile Baroi. O practică mult combătută de noi dar care continuă să mai dăinuie, din păcate, este aceea, a reținerii unor mărfuri în ma­gaziile de mină — pentru cine ? — așa cum se întîmplă la ma­gazinul alimentar nr. 50 și la cofetăriile „Violeta" și „Ghio­cel“. Igiena și curățenia în unități nu se bucură de atenția cu­venită din partea lucrătorilor. Deficiente la acest capitol au înregistrat magazinul nr. 86, braseria „Lunca Bistriței", ma­gazinul Agrocoop Săvinești, ma­gazinul nr. 21 Săvinești, magazi­nul alimentar nr. 50 ș.a. O situ­ație mai delicată în această pri­vință prezintă braseria „Lunca Bistriței" unde preparatele de bucătărie nu sunt asigurate îm­potriva prafului, cuptorul de pîine nu este curat, iar ținuta personalului lasă mult de dorit. Mai prost se prezenta din acest punct de vedere simigeria din piață, gestionată de Margareta Cio­­coiu care n-a respectat nici măcar dispoziția organelor sanitare de în­chidere a unității, continuînd să etaleze în fata consumatorilor un local dizgrațios, cu pereții murdari, cu cuptorul grav dete­riorat și mobilierul in paragină. Echipele de control obștesc au mai consemnat o serie în­treagă de alte deficiențe asupra cărora spațiul nu ne permite să mai insistăm : utilaje frigorife­­rice defecte (magazinul nr. 86 și chioșcul alimentar Săvinești), lipsa ecusoanelor la vînzători (magazinul alimentar nr. 4), cin­tare nereglate (cofetăria nr. 50 și complexul Dărmănești nr. 86), lipsa registrului unic de control (magazinul nr. 15), neafișarea programului șefului de unitate (restaurantul „Măgura"), aglo­merație deși există posibilități pentru instalarea sonetelor (ma­gazinul nr. 106 Dărmănești), prezența unor persoane străine în unitate (magazinul Agrocoop Săvinești), unități deschise cu întîrziere (chioșcul nr. 48), am­balaje neridicate la timp (chioș­cul nr. 42), carnete de sănătate neavizate (magazinul nr. 50), produse expuse fără prețul de informare (restaurantul rece", magazinul alimentar „Bolta nr. 11, chioșcul nr. 42, centrul de pîine nr. 52, magazinul alimen­tar nr. 25). Supunem și pe această cale toate aceste observații atenției conducerilor întreprinderilor co­merciale și Direcției comerciale județene cu convingerea că mă­surile ce se impun nu se vor lăsa prea mult timp așteptate, măsuri pe care dorim să le a­­ducem și la cunoștința citito­rilor noștri. La cofetăria „Violeta“ din Piatra Neamț Igiena nu-i în toate drepturile ei . Intr-o unitate ospitalieră, cum cofetăria „Violeta" din Piatra Neamț, am intrat întotdeauna cu plăcere să-mi savurez prăjitura preferată. Iată însă că, din păcate, în ultima vreme, intr-un local a­­tît de atrăgător și-au găsit lăcaș un soi de insecte diz­grațioase care umblă nestin­gherite în exteriorul vitrinei printre lambriurile de stejar, drept dovadă că normele sa­nitare nu sunt cunoscute și a­­plicate întocmai. Din această cauză consumatorii evită me­sele din apropierea vitrinei, alții evită localul de tot. Su­gerăm organelor sanitare de control să-i amintească gestio­narului despre obligația res­pectării regulilor elementare de igienă. Nelu BICA, corespondent CEAHLĂUL Din scrisorile cititorilor rubricii : Oricine trece pragul magazinului sătesc din Negrești, comuna Dobreni, nu poate să nu fie impresionat de modul în care este primit și servit. Iată de ce cred că gestionarul Va­­sile Văileanu poate constitui un exemplu de corectitudine și conștiinciozitate pentru lucrătorii din cooperația de consum. Am dori să fim întîmpinați cu aceeași solicitudine și în alte magazine în care intrăm (Maria D. Humă, comuna Dobreni). H In ultima perioadă am constatat că produsele din comerț, provenind de la Centrul de semiindustrializare a legumelor și fructelor din Tîrgu Neamț, sunt de o calitate mai slabă în comparație cu anii anteriori. Cred că se cuvine o atenție mai mare în această privință din partea controlului de calitate al unității și al comisiilor de recepție din comerț. Sperăm ca măcar în viitor să fim scutiți de surprize neplăcute (Ioan Călin, Piatra Neamț). gig Programul de funcționare a punctului far­maceutic din Cartierul Mărăței II reclamă unele îmbunătățiri, deoarece locuitorii acestei zone apelează mai mult la servi­ciile lui în cursul după-amiezii decât dimineața (Mihai Roșea, Piatra Neamț), m Gestionarul Ion Bilbor de la magazinul să­tesc din Cracăul Negru, comuna Crăcăoani, pune în vînzare cutii de conserve și alte produse fără eticheta cu prețul res­pectiv, solicitînd apoi cit socotește el. De ce nu-l mai vizi­tează și pe el controlul obștesc și organele locale de stat ? (Un grup de cetățeni). La bufetul „Ozana“ din Piatra Neamț este un muncitor care, ține uneori locul șefului de unitate, cu care este rudă. Din această cauză nici nu-și mai îndeplinește atribuțiile sale de serviciu. Avem așadar trei „șefi" și trebu­rile tot nu merg bine la unitatea noastră. N-ar fi cazul să pună și ei mina să muncească alături de noi ? (Un grup de lu­crătoare de la bufetul „Ozana“). Numitor comun - supraprețul ! B Buteliile de aragaz pline se onorează cu aceeași întîrziere de trei pînă la șapte zile și chiar mai mult, în funcție de dărnicia sau nedărnicia de care solicitanții dau dovadă în fața distribuitorilor. SB In timp ce portarii spun cetățenilor că nu mai sînt deșeuri, în curtea fabri­cii „Foresta“ cărăușii particu­lari încarcă de zor, solicitîn­­du-ți apoi cam cu­ cred ei de cuviință. La magazinul de legume și fructe din cartierul Precista, gestionara Georgeta Lungu greșește foarte des înmul­țirile, dar întotdeauna în detri­mentul cumpărătorului. Q­ La ra­ioanele de mărunțișuri din maga­zine nu sînt afișate prețurile și nu poți ști niciodată dacă cos­tul produsului cumpărat este in­tr-adevăr cel solicitat de vînzător. jjg In unele localuri de alimen­tație publică, ospătarii evită să-ți ofere nota de plată, pentru a nu putea fi verificați dacă au înca­sat sau nu costul real al consu­mației. A­­LIFICIU: Piatra Neamț Vineri, 19 aprilie 1974 SEMNALAM Patru oameni și­ un renume Simbăt­ă, 13 aprilie, orele 20. Ajunși la cap de linie, din autobuzul care circula pe ruta Rampă — Pildești, călătorii se pregăteau, gră­biți, să coboare. Cîteva cli­pe mai tîrziu, cu cîțiva pa­sageri ce se urcaseră între timp, mașina își relua trase­ul în sens invers. La un mo­ment dat, taxatoarea Elena Cenușă, călătorii Laurențiu Caraiman și Alexandru Para­­lău, zăresc căzut între scau­ne un portmoneu, pierdut probabil de unul dintre cei care coboriseră în stația an­terioară. Conținea o impor­tantă sumă de bani, un bilet de tren și două fotografii. Împreună cu șoferul autobu­zului, Nicolae Miron, au în­cercat, dar fără rezultat, să dea de urma păgubașului. Și atunci, după cum ne scrie corespondentul nostru Gh. Barcan, care ne relatează in­­tîmplarea, cei patru, dînd dovadă de cinste și spirit cetățenesc, au predat portmo­­neul la postul de miliție Cordun, de unde păgubașul îl poate oricînd ridica. Ne­­uitînd, desigur, să mulțumeas­că acestor oameni pentru gestul lor frumos, K.O. Se spune că NECULAI ZI­­MICA, în vîrstă de 20 ani, din Piatra Neamț, str. Anexa Ciritei, incă de cînd era co­pil numai de­ o șchioapă și-a dorit să ajungă mare boxer. Așa se face că, în ziua de 14 aprilie 1974, după ce cochetat cam multișor in fata a paharelor cu vin la restau­rantul „Bolta Rece" din Pia­tra Neamt, la ieșire din lo­cal, i-a venit ideea unui meci de box. Intilnind, din întîmplare, un cetățean care se îndrepta pașnic spre casă, a început să-l lovească pînă cînd a­­proape era să-l facă K.O. Urcindu-se apoi în autobuzul de călători nr. 31-NT-1554, condus de șoferul ENARA MIRCEA, amintindu-și că nu-și terminase meciul, l-a­­ amenințat pe șofer, în văzul călătorilor, cu cuțitul. Trimis în judecată conform Decre­tului 153, Judecătoria Piatra Neamț i-a aplicat un K.O. a­­devărat — cu o lună de re­­paos... 3 De pe șantier — la șantierul de acasă Ion în toamna trecută,­ maistrul Zavate, șeful lotului 4 construcții din Tîrgu Neamț, aparținînd de Șantierul 2 con­strucții Roman, s-a decis să-și ridice și el o casă proprietate personală, în care scop și-a luat și concediu de odihnă. Nimic neobișnuit, nimic rău în toate acestea. Numai că, profitînd de funcția sa, el l-a determinat pe maistrul Mihai Drăgușanu, pe care-l lăsase să-i țină locul, să-i pună la dispoziție 40 de panouri pen­tru cofraje și o echipă de 7 muncitori. Bineînțeles, totul pe cheltuiala șantierului. Nu atît valoarea pagubei produse ,astfel avutului obștesc intră în discuție, deși nici acest aspect nu e de trecut cu ve­derea, ci­ mentalitatea de a te folosi în interes personal nu numai de bunurile încre­dințate, ci și de oamenii de care răspunzi, ca­­ și cum funcția de conducere n-ar presupune, mai presus de ori­ce, stricta­ respectare a lega­lității. Rubrică realizată de I. MARTIN și Sandu ARBORE cu sprijinul corespondenților voluntari și al Procuraturii locale Piatra Neamț încleștarea curajoasă cu focul Era la sfirșitul unei săptă­­mini de muncă, cînd oamenii își organizau binemeritatul timp de odihnă in cadrul fa­miliilor sau drumețind, pen­tru a cunoaște frumusețile re­numite ale văii Bistriței. Deo­dată, deasupra comunei Tarcău, se zărește un nor de fum alb­­cenușiu. — O fi praful de la cimen­tul din Bicaz­­ exclamau unii. Alții, mai prudenți, nu pu­teau admite ideea că praful de ciment să fi poluat și Munții Tarcăului... — Fococ! Arde pădurea la Tarcău, ne făcu semn un șofer al miliției, care se în­drepta cu viteză spre Bicaz, pentru a mobiliza oamenii și mijloacele de luptă împotriva incendiilor. Ajunși la fața locului, ne dăm mai bine seama de peri­colul prezenta deosebit de mare ce-i incendiul de pădure din apropierea stației C.F.R. Tarcău. Pe lingă pîrjolirea unei suprafețe de rășinoase, el amenința depozitul de ma­teriale cherestea finite al fabricii de din localitate, apoi, datorită vîntului care sufla cu intensitate, putea să se extin­dă, cuprinzind și locuințele să­tenilor. Față de această situație, în­­țelegindu-și bine îndatoririle cetățenești, locuitorii comu­nei au trecut imediat la ac­țiune. Întregul schimb de după-amiază de la secția de industrializare a lemnului, in frunte cu șeful secției, tova­rășul Cornel Negreț, și-au luat uneltele pe care le aveau la îndemînă — lopeți, topoare, drujbe, au urcat in grabă pan­ta abruptă a muntelui și au început lupta cu focul. Alături de muncitori au intrat în luptă pentru salvarea avutului ob­ștesc de furia flăcărilor peste 100 locuitori ai comunei — pensionari și tineri, bărbați și femei, înconjurînd locul in­cendiului, au oprit transforma­rea în scrum a lemnului care le este atît de scump și de care sînt­ legați prin întreaga lor ființă de atitea generații. In această confruntare cu­rajoasă cu focul am văzut ac­­ționînd, ca o pildă vie, pe maistrul Ștefan Pop, care, cu o cazma în mină, s-a pus sta­vilă în fața flăcărilor pentru a nu cuprinde arborii. „Să nu se piardă nici un brăduț!“ îndemna el cu voce tare oa­menii. Printre femeile care s-au luptat bărbătește cu focul distingem pe muncitoarea Ana Panea, oprind înaintarea in­cendiului la sol, prin lovituri energice cu lopata și mobili­zînd femeile la acțiune alături de ea. Dar incendiul nu era încă lichidat, vîntul învăluia flă­cările și in direcția opusă, in­ci­ se cereau de urgență noi forțe și intervenții foarte o­­perative, mai ales că se a­­propia înserarea. La iniția­tiva organelor locale sînt mobilizați de îndată cîteva sute de elevi de la Școala de șoferi Bicaz, care, îndrumați de Aurel Popa, secretarul Co­mitetului executiv al Consi­liului popular orășenesc, au deschis un nou front de luptă și le-au consolidat pe cele existente. Imediat au intrat în acțiunie și formațiile locale de pompieri, cei de la Bicaz — în frunte cu Ioan Volintiru, au intervenit frontal pe dis­tanța de cîteva sute de metri, iar cei de la S.I.L. Tarcău, conduși de Ștefan Cheza — din partea opusă. Fapte de devotament și adevărată dă­ruire muncitorească au dove­dit pentru apărarea proprie­tății socialiste tovarășii Con­stantin Nițu, care, Crăciun și Nicolae deși vremea era răcoroasă, n-au încetat lucrul la motopompă pînă ce incen­diul nu a fost lichidat. Manifestînd inaltă răspun­dere cetățenească și calități deosebite, acești oameni vred­nici, harnici și devotați țării, au reușit ca în scurt timp să localizeze și să stingă complet focul ce amenința pădurea sta­tului și alte bunuri obștești. Cînd au sosit la Tarcău pom­pierii militari de la Piatra Neamț, incendiul era aproape lichidat, pentru că oamenii au știut să acționeze la timp, n-au subapreciat nici un mo­ment pericolul focului. Cu­ despre pagubele produse, ele sînt minime, așa cum apre­ciază tovarășii din conducerea inspectoratului silvic. Deosebit de mari sunt însă și vor ră­­mîne faptele acestor oameni care au depus toate eforturile pentru apărarea avutului ob­ștesc. Ce ar putea semnifica mai mult decit ele înalta con­știință cetățenească, patriotis­mul lor profund ? Iată de ce adresăm și pe această cale felicităm­ tuturor celor stingerea care au contribuit la incendiului de pă­dure de la Tarcău și le mulțu­mim sincer pentru inițiativa, devotamentul și dăruirea in muncă de care au dat dovadă. Gh. DASCALU, activist al Comitetului județean de partid Gradul și fupta în confruntare cu normele etice ale orînduirii noastre

Next