Cinema, 1964 (Anul 2, nr. 1-12)

1964-09-01 / nr. 9

transpunerii pe ecran a Amintirilor îmi impunea o desfăşurare a acţiu­nii urmînd cu stricteţe textul literar şi, fatal, mai puţin cine­matografică, deci. M-am convins mai apoi că trebuie să realizez în primul rînd atmosfera paginilor lui Creangă şi că nu căutarea unor procedee inedite, ostentativ­e „moderne“ m-ar conduce la succes. Mi-am asigurat colaborarea unor colegi hotărîţi să-şi „sacrifice“ va­canţa şi, ajunşi la Humuleşti, am început să ne socotim „de-ai lo­cului“, ne-am ales majoritatea interpreţilor dintre şcolarii satu­lui şi, în căutarea locurilor de filmare „am uitat“ că sîntem cine­aşti şi am descoperit cu emoţie teiul cu celebra pupăză, cireşul „Măriucăi“, casa Smărăndiţei „zgî­­ria de fată“, ne-am socotit la rîn­­du-ne, copii, descinzînd din filele „Amintirilor“. * Cîndva, povestea Mihail Sado­­veanu, dragostea pentru Creangă l-a adus pe autorul „Baltagului“ pe malul Ozanei, în valurile căreia „se oglindeşte cu mîhnire Cetatea Neamţului“. A colindat uliţele pustii şi a întrebat de Smărăndiţa de odinioară. I-a bătut în poartă şi, cutremurat, a văzut apropiindu-se o femeie bătrînă, gheboşată, cu ochi răi şi buze viclene. A între­bat-o Sadoveanu dacă şi-l mai aduce aminte pe Ion Creangă. „Creangă?“ — bătrîna a dat din umeri cu nedumerire. „Nu ştiu despre cine vorbeşti dumneata, călătorule...“ întristat, scriitorul a stăruit: „De unul Nică a lui Ştefan a Petru­ Ciubotariu nu mai ştii nimic?“ Bătrîna a răspuns „Nu“ clătinînd cu uimire din cap. Nimic n-o mai amintea pe Smă­răndiţa de altădată. Numai Ozana sclipea în amurg, ca totdeauna. ... Noi am întîlnit-o pe „zgîtia de fată“. Se numeşte Ileana C. Iacob, are 11 ani şi e o şcolăriţă din Valea Tarcăului... * Dar cine e Nică? Un ştrengar din Bicaz: Ion Bacancea. Iar mama are în acest film chipul Corinei Constantinescu. însuşi Creangă (intrepretat de artistul poporului Ştefan Ciubo­­tăraşu) urmează să apară în faţa camerei de luat vederi a operato­rului Iuri Drukman. Cu îndreptăţită emoţie aşteptăm terminarea acestui film, pe care, în copilărie, fără să gîndim „cine­matografic“, l-am văzut cu toţii, proiectat pe ecranul fosforescent al închipuirii. Acolo, filmul n-avea nici un cusur. Oare acesta, turnat de Elisabeta Bostan are să ne placă la fel? GH. T. ★ 1. Unul dintre interpreţi (Ovidiu Maftei în vîrstă de 4 ani) intr-un moment de relaxare. 2. Humuleşteanul Stan Vasile po­­zînd pentru „Cinema“, vietici. A fost odată un moş şi o babă. Dintre creatorii care au afirmat „free cinema“-ul britanic pe plan mondial, nu lucrează în prezent nici John Schlesinger, nici Lind­say Anderson, nici Tony Richardson. Mai precis, To­ny Richardson va turna dar nu in Anglia, ci in SUA. E a doua sa experienţă a­­mericană, după intilnirea nu prea fericită de acum trei ani. Filmul pe care 11 pre­găteşte este Cel ce este iubit. Apoi, va turna tot In Ame­rica, Şarja brigăzii uşoare, după un scenariu al celebru­lui dramaturg englez Os­borne. Un nume nou In cinematografia britanică ce trebuie reţinut: Desmond Davis. După strălucitul său debut Fata cu ochii verzi, în care a jucat Rita Tushing­­ham, pregăteşte un nopfilm, Unchiul. Iar Dirk Bogarde (interpretul din The servant) şi Tom Courtenay (Billy min­cinosul şi Singurătatea aler­gătorului de cursă lungă) vor juca Intr-un film a cărui acţi­une se petrece In timpul pri­mului război mondial: Hamp. Nu trebuie să omitem filmul turnat In Extremul orient Lord Jim, cu Peter O’Toole şi Rolls Royce-ul galben, un picaresc modern realizat de Anthony Asquith. Pentru că e vorba de un vehicul somptuos, distribuţia aleasă să se plimbe In Rolls Royce e la Înălţimea celebrei mărci: Ingrid Bergman, Shirley MacLaine, Jeanne Moreau, Alain Delon, Rex Harrison etc. Pentru cineaștii iugoslavi clasicul Nusic e o sursă ine­puizabilă. Ultimele două ecranizări după Nusic: Depu­tatul poporului, realizată de Stele Jancovic și Voiaj în ju­rul globului, semnată de una din primele femei regizori iu­goslave, Soja Iovanovic. Fil­mul, împărţit în nouă secven­ţe, unite prin inscripţii mo­derne şi desene create de cele­brul Duşan Vukotic, descrie aventurile provincialei Jo­­vanca şi ale prietenului ei porniţi să cutreiere lumea. Cităm citeva din numeroa­sele coproducţii ale anului: suedo-iugoslave — Băieţii in albastru şi Vikingii sălbatici; franco-italo-iugoslave — In Tackson po­i muri; america­­no-iugoslave — Atentatul de la Sarajevo; şi, bineînţeles, Marco Polo despre care s-a mai vorbit In revista noas­tră.• Situaţia din Franţa este prea bine cunoscută ca să mai insistăm asupra ei. Totuşi citeva date semnifi­cative se impun. Subtilul creator Alain Resnais care se bucură de o atenţie deose­Eddie Constantine, noua vedetă aleneă de Godard pan­tru Sammy contra vampirilor. Kită din partea criticii, nu a avut succes de public cu Muriel. In compensaţie Resnais pregăteşte un film poliţist cu un titlu foarte comercial, Aventurile lui Har­ry Dickson. Jean Luc Go­dard lucrează din plin. Ce anume? Declaraţiile lui ac­tuale ne dezamăgesc­­­în ele nu-l poţi recunoaşte pe vehementul tribun al nou­lui val de acum cîţiva ani. „Bande­r­part­e o poveste de aur care va face să se vindă din plin biletele“ pronosti­­chează el cu siguranţă. Pe şantier regizorul are şi un film intitulat Sammy contra vampirilor, cu Eddie Cons­tantine (de altfel simpaticul actor american stabilit In Franţa scoate curent fil­me în serie cu starlete drăguţe şi bătăi spectacu­loase). Dar ce lucrează bătrlnii maeştrii? Jean Delannoy, specialist al ecranizărilor, turnează, acum după „Les a­­mitiés particuliéres“de Roger Peyrefitte, povestea Îndrăz­neaţă a unei dragoste între elevii unei şcoli iezuite. Julien Duvivier pregătește un film-suspens Intriga. Mar­cel Carné realizează la New- York exterioarele filmului Trei camere în Manhattan după Simenon, cunoscutul autor de romane poliţiste. Iar René Clair — o comedie a cărei acţiune se petrece In secolul 18, Sărbători galante. In această atmosferă nu prea îmbucurătoare, Alain Delon, vedeta masculină cea mai bine plătită In prezent, și-a investit banii într-o dramă pe temă contempora­nă (războiul din Algeria), aleglnd ca regizor un tînăr care a turnat un singur film (Alain Cavalier, îndrăzneaţă Luptă in insulă) „Am Intenţia să produc filme de un înalt nivel artistic, chiar şi fil­me In care nu voi apare şi eu“ ne promite (să-l credem oare?) Alain Delon. Bateria grea a cinemato­grafiei poloneze s-a pus în acţiune. Sunt pe şantier fil­me ale „marilor“ care n-au mai lucrat de mult: Kawa­­lerowicz, din 1961, cu Mai­ca Ioana; Andrzej Wajda, tot din 1961 (Intre timp a turnat In Iugoslavia si Franţa). Kawalerowicz rea­lizează ecranizarea unui ro­man de Prus, Faraonul iar Wajda, Oseminte. Al treilea regizor Wojcech Has filmează cu Zbygnew Cybulsky Jurnalul de la Sara­gossa după spirituala lu­crare a lui Jan Potocki. • Dintre cele peste cinci sute de filme aflate In pro­ducţia anuală japoneză, pes­te o treime intră In catego­ria aşa-numitelor „chanbara“ corespondentele japoneze ale herculilor şi maoiştilor ita­lieni: filme cu spadă, samu­rai, costume de epocă şi bătăi, în marea majoritate, variaţii pe aceeaşi temă, ca la covoarele orientale. Ti­tlurile sunt tipice: Cei trei samurai, Sabia soro­cită etc. Masaki Kobayashi, auto­rul impresionantului Haraki­ri, Îşi iroseşte talentul în­­tr-o dramă cu stafii (Poves­tiri de groază) . Iar dintre fil­mele cu tematică contempo­­ană, foarte multe au ca eroi gangsteri. Kon Ichikawa turnează Dansul monedelor a cărui acţiune dezvăluie activitatea unei bande de traficanţi de stupefiante. A­­celaşi regizor pregăteşte un documentar despre Olimpia­da de la Tokio. • In cealaltă parte a globu­lui, argentinianul Leopoldo Torre Nilson turnează un film In limba englează, cu actori tineri dar de mare talent: Janet Margolin, des­coperită de Perry (David și Lisa) și Stathis Giallelis, lansat de Elia Kazan in America, America. M. A • Filumena Marturano la 16 ani (Sophia Loran). Elizabeth­ Taylor va fi pro­tagonista primului film regi­zat de soțul ei, Richard Burton. AFIC INTERNATIONAL

Next