Cinema, 1976 (Anul 14, nr. 1-12)
1976-04-01 / nr. 4
filmele vremii noastre Poeta şi savantul Un subiect pasionant o temă generoasă — ţîşnită din cea mai stringentă actualitate, să-i zicem «ştiinţifică», a secolului nostru, dar tratată la şcoala deloc anacronică a pateticii literaturii ruse din secolul 19 — şi-au găsit expresie în filmul lui Daniil Hraboviţki, «Poveste despre inima omenească». E o poveste de ştiinţă «la zi» şi de amor etern. O poetă — soţia unui pilot de încercare—e grav bolnavă de inimă. Se preconizează un transplant dar apare imediat problema etică inextricabilă: e moral să salvezi viaţa unui om, folosind inima altui om în agonie? Un chirurg celebru e adus la căpătîiul bolnavei şi aici are loc un fenomen în faţa căruia nici o ştiinţă nu e capabilă să dea un răspuns dar chirurgul se îndrăgosteşte de poetă, femeia se îndrăgosteşte de filmul politic Martorul marilor revoluţii ale secolului 20. Joris Ivens Joris Ivens s-a născut in acelaşi an cu Eisenstein —1898. El şi-a străbătut secolul In chip eisensteinian, adică vijelios, patetic, ca un posedat al cinematografului. Filmele lui Ivens—celebrele sale reportaje «la faţa locului»—contează de aproape jumătate de secol printre mărturiile esenţiale ale timpului nostru. Nimic din ceea ce a fost şi este revoluţionar nu i-a rămas străin acestui talent de excepţie aflat dintotdeauna la «stingă», pe poziţiile unui marxism generos, capabil să transfigureze fundamentalele mişcări ale omului — munca şi lupta — în poezie şi dragoste. Reporter fascinat nu de ficţiune, ci de document hotărât să lase urmă nu prin invenţie, ci doar prin captarea realului, înnebunit după un chip de om —faimoasele sale «gros-planuri» — ci după un răsărit de soare. Ivens e unul din primii maeştri ai cinematografului directalături de un Leacock, Rouch, acest bărbat. Cu un curaj miraculos, doctorul îndrăzneşte o operaţie excepţională, reuşind să înlocuiască valvele bolnave cu lame artificiale. Moartea e învinsă. Numai că din această clipă, a vieţii triumfătoare, cei doi au de răspuns unei probleme mai chinuitoare — susţin «specialiştii», în frunte cu Shakespeare şi Tolstoi —decât orice boli ale lumii: cum va trăi dragostea lor? Căci pentru ea, aceasta e marea dragoste a vieţii, un sentiment devorator, esenţia, la care nu există alternativă, ocol sau «măsură». Ea doreşte o împlinire totală, pură şi imediată. Intensitatea pasiunii ei poartă în adînc o forţă distrugătoare. O îndreptăţită ezitare a savantului — venită din pudoare, tact delicateţe şi raţiune — se dovedeşte fatală. Ea nu poate suporta ideea unei rupturi şi cu acel dor al femeii cehoviene (critica a observat repede decorul Yaltei din «Doamna cu căţelul» pentru momentul declaraţiei de dragoste, filmat chiar în faţa casei lui Cehov...) găseşte acea putere unică de a se prăpădi de durere. Care e sensul acestei poveşti «pe viaţă şi pe moarte»? Realizatorii şi critica susţin că marea reuşită a filmului este «ideea percutantă a necesităţii unei armonii depline între gîndurile şi sentimentele omului modern». Perrault). Artist care-şi poate privi veacul cu fruntea sus, tocmai pentru că l-a privit attt de adine In ochi, filmografia lui cuprinde principalele puncte de foc ale lumii, de la Magnnogorsk-ul sovietic al anilor '30 la Spania eroică a anilor '36—'37, pentru a trece In '38 In China invadată de japonezi, continutnd In Statele Unite, în '42—'44, cu «Pentru ce ne batem» Împotriva hitlerismului, ca după război să dea seamă de victoriile marilor forțe populare antiimperialiste din Cuba ptnă în Vietnam («Paralela 17») și Laos... Probabil că nu există martori — In cinema—mai «cuprinzători» decit Ivens, mai «competenți» In problemele secolului 20. Ultima sa creaţie, la 78 de ani, este un ciclu de 12 reportaje despre China populară, intitulat «Cum a mişcat Yukong munţii», primit cu un extraordinar interes de opinia publică şi critică. Împreună cu o altă specialistă a «directului», Marceline Loridan, Ivens a lucrat la acest ciclu, timp de un an şi jumătate, In China —«o documentare» serioasă care cuprinde, de pildă, patru luni de viaţă Intr-o uzină din Sanghai sau chiar munca fizică In fabrica «7 noembrie». Ivens explică limpede că echipajul — operator Li Tse-hsiang,cu o «cameră» de o mobilitate exemplară—a evitat riguros impresionismul, exotismul, reportajul-foto şi mai cu seamă, «enciclopedia» imagistică (incercare de orgoliu, orgoliu inutil In artă de a spune totul, prin care nu obţii decit nimicul). «Un Obsedantele clasamente Ancheta anuală a revistei «Cine-revue» printre cititorii săi cu privire la actorii şi actriţele preferate în anul 1975 a dat următoarele rezultate (atragem din nou atenţia — ca şi în cazul «Uriaşilor rîsului», ancheta aceleiaşi reviste referitoare la marii comici —vezi «Cinema» nr. 1/76 — că aceste clasamente n-au decit un caracter informativ, n-au putere de lege, dar au un pronunţat gust franţuzesc, căci de aceea «Cinérevue» apare la Paris şi nu în Groenlanda..). La «masculin», nr. 1 este Alain Delon, «pe bune» cum s-ar zice la noi, la peluză, avînd în vedere admirabila sa creaţie din «Flre Story». Nr. 2 : Belmondo, revenit în gratiile marelui public, după o mică concesie comercial-artistică, actorul reluindu-şi în '75 rolurile sale de hoţoman simpatic. Nr. 3: Paul Newman — mulţumită «Turnului infernal» (filmul catastrofic despre care am informat cititorii la timp) şi «ochilor săi albaştri divini» — zice revista. Nr. 4: Lino Ven-proverb chinez — spune Ivens — te învaţă că, dacă te plimbi pe cal, nu poţi vedea locurile clar. Pentru a descoperi florile In iarbă, trebuie să descaleci. Noi am pus piciorul pe pămlnt». Titlurile celor 12 filme sunt suficient de sugestive pentru a da o imagine a «metodei» lui Ivens In captarea semnificativului: «Farmacia», «O femeie, o familie», «Uzina de generatoare», «Povestea unei mingi», «O cazarmă», «Un sat de pescari», «Antrenamentul la circul din Pekin», «In jurul sondei de petrol», «Repetiţie la opera din Pekin»... Un critic marxist prestigios — Maria- Antonietta Macciocchi —apreciază elogios opera lui Ivens, dindu-i o dimensiune esenţială In istoria cinematografului: «Plnă acum, China era un spectacol mut, oferit de mandarinii occidentali, aflaţi faţă de ea Intr-un raport exterior. O Chină-obiect de consum, In nemişcata concepţie livrescă realizată In eprubeta greco-latină. O Chină fără chinezi. Acum, această regie ne oferă ţesătura concretă a uneia, a o mie, a opt sute de milioane de vieţi... Nu ni se prezintă o masă de oameni care risca să se transforme Intr-un cor, ci indivizi, subiectivităţi revoluţionare, cu nume, prenume, poveşti personale»... Pentru critic, filmul lui Ivens — «ducind la bun sftrşit o incercare attt de dificilă ca dezvăluirea unei Chine cotidiene» — constituie un fel de testament artistico-politic al celui care a filmat toate revoluţiile secolului 20. Poveste despre inima omenească — o poveste la Moscova, in care ştiinţa «la zi» dă o dimensiune amorului etern tura — în anul 1974 pe locul 6, săli de două locuri Intr-un clasament care are și o latură sportivă, că de-aia e clasa- ul Brynner în filmul Iubito, reîncepem 16