Clopotul, 1987 (Anul 43, nr. 4803-4854)
1987-01-16 / nr. 4805
LUI EMINESCU (Urmare din pagina I) sau concursul de poezie și critică literară „Porni Luceafărul...“, care se adresează tinerilor creatori. Anual, participă la concurs un număr important de tineri din întreaga țară. Ar fi bine ca, sprijinit cu stăruință și interes de forurile competente, „ Porni Luceafărul..." să devină cel mai important concurs de poezie pentru tinerii poeți români. Un moment de interes l-a reprezentat și vizionarea expoziției de grafică „Opera eminesciană în viziunea pictorului Aurel Bordenache“, din colecția neobositului culegător de amintiri eminesciene Dumitru I. Grumăzescu.Corul Liceului pedagogic, dirijat de prof. Gheorghe Cojocaru, a susținut un moment coral intitulat „La steaua" iar membrii cenaclurilor „Mihai Eminescu“ din Botoșani și „Septentrion" din Dorohoi au citit poezii in cadrul recitalului „Inscripție la amfora Lui". Casa memorială din Ipotești a găzduit o manifestare numită frumos „Ceas la Ipotești”. Muzeograful Valentin Coșereanu a evocat cu multă simțire și competență universul memorial al Ipoteștilor. Oaspeții au putut vedea și expoziția de grafică a Ligiei Macoisei, cu ilustrații la opera eminesciană. Cei veniți in pelerinaj au trăit momente de emoție privind urechea sufletului lor la izvorul fără de moarte al poeziei românești. Seara, reîntorși la Teatrul Eminescu, am participat la o frumoasă și deosebit de interesantă șezătoare literar-artistică, la care a luat parte un număr mare de botoșăneni și la care și-au dat concursul scriitori de prestigiu din Iași, Bacău și Botoșani. S-au rostit versuri și cuvinte în memoria poetului. Filarmonica botoșăneană, cu participarea soliștilor Georgeta Stoleru, Gheorghe Petrescu, ne-a oferit un concert - spectacol omagial. De la corespondenții noștri am aflat că, în zilele de 14 si Dorin BACIU 15 ianuarie, în multe instituții de cultură din județ au avut loc simpozioane, evocări, seri de poezie dedicate lui Eminescu. Astfel la casele de cultură din Dorohoi și Botoșani s-au organizat acțiuni sub genericul „Eminescu — sinteza sufletului românesc", la Săveni — „Eminescu în contemporaneitate“, la Vorona și Pomîrla — „Constelația Eminescu“ și „Sărbătoare la Eminescu“. 1 Străbătînd Botoșanii, acest vechi oraș românesc, descoperim la tot pasul urmele cele vechi ale istoriei locurilor și, între ele sau odată cu ele, pecetea unică a celui care a purces de aici spre veșnicie. Luceafărul culturii românești, Mihai Eminescu. Lîngă Uspenia, ctitorie a Elenei Rareș, soția voievodului Moldovei, Petru Rareș, datînd din 1552, i-a fost dat Poetului să vină pe lume, în casa dotată a mamei sale, Raluca Eminovici, casă cu șase odăi și acareturi. Controverse și dispute numeroase, de uzură, au marcat masiv contribuția eminescologilor in a stabili data și locul nașterii Poetului. Noi nu stăruim, nici nu le trecem în revistă. Cine știe cui și cînd va aparține ultimul cuvînt ? Poate unui calculator electronic ! Casa în care a venit pe lume Poetul, casa de ltngă Uspenia - o placă de marmoră îi marchează locul - este, la rîndu-i, expresia unei frămîntate vieți a familiei Eminovici, aflată cînd la Botoșani - ITINERAR EMINESCIAN Ipotești, cînd la Botoșani, purtată de afaceri și de griji, mereu în căutarea unui rost mai bun, mai sigur. O continuă zbatere, cu necazuri și bucurii - dar ce altceva dă vitalitate unei familii ? - iată felul de a fi al Eminovicilor. Casa aceasta, între 1842 și 1851 aflată în proprietate deplină, apoi închiriată unei spătărese, găzduia într-o odaie care o fi fost aceea ? - pe micul vlăstar, pe Mihai, învăluit de bunătatea și duioșia din privirea mamei, mereu vie fn graiul și versul său de mai tîrziu. Cu familia sa, Mihai Eminescu a mai locuit într-o casă din strada Ruset, pentru ca, în 1853, la aproape 4 ani, să ia drumul Ipoteștilor, tocul unei mirifice copilării. I-a fost dat Poetului să cunoască, din fragedă vîrstă, o viață zbuciumată, cu uluitoare experiențe și trăiri, cu eforturi și sacrificii. O mărturisește însuși: „O familie grea, îngreuiată încă prin deșertăciunea îndărătnicului bătrîn — și întristarea mea cea mare este că eu ajut de a-ngreuia prin nefolositoarea mea existență. Nu crede însă cum c-o fac din impuls propriu. Dacă de la al 14-lea an și pîn'la al 20-lea mi-am cîștigat pîinea singur, într-o viață aventuroasă și plină de nemulțămiri - am făcut-o aceasta cu deplină conștiință a sacrificiului, însă nu din caprifiu copilăresc, precum protestam foarte des față cu cunoscuții mei, căci voiam mai iute să trec de un lucru rău, decît de „fiul unui om sărac și van". Praf Ionel BEJENARU O donație valoroasă Rar se întîmplă să găsești într-un om o generozitate așa de mare ca a lui Mihail Popescu. Jurist de profesie, membru al Societății oamenilor de știință, el își închină declarat restul vieții sale pentru a face cunoscute meritele reale ale fiului său, Corneliu Popescu, mort la cutremurul din 4 martie 1977. Opera sa, adică traducerile — creație pe care le-a făcut din poezia eminesciană, după ediția princeps Maiorescu, s-au păstrat printr-un hazard într-un singur exemplar dactilografiat, la biroul tatălui său. Manuscrisele au murit odată cu blocul prăbușit peste copil. Academia londoneză a instituit un premiu de traducere „Cornel Popescu“ Statele Unite vor să instituie și ele un astfel de premiu, așa incit, după ce a fost făcut membru post mortem al Academiei Române, nu numai în Europa, dar și peste ocean, autoritatea acestei traduceri este unanim recunoscută. Așa cum se stătea bine, ca un cadou generos de ziua nașterii lui Eminescu, Mihail Popescu donează 32 piese diverse muzeului din Ipotești. Spicuim cîteva dintre ele : volumul „Mihai Eminescu — Poems“, Editura Eminescu, București 1978 ; Programul Societății britanice de poezie anunțînd premiul „Cornel Popescu“; Prospect pentru lansarea celui de-al treilea premiu, în 1987 ; revista „Gazetta de Chieti“ ; Scrisoare de prezentare către tovarășul Nicolae Ceaușescu a volumului „M. Eminescu — Poems“ ; Carte de vizită a tovarășului Nicolae Ceaușescu, cu mulțumiri pentru volum ; fotocopie a coperții volumului în limba urdu, apărută în Pakistan. Acestea toate își așteaptă locul în noul muzeu ce va să vie, iar astăzi, parte din ele, într-o vitrină a casei memoriale. Valentin COȘEREANU muzeograf — Ipotești Iarna, la Ipoteștii lui Mihai Eminescu :SSS3 Munca de orientare școlară și profesională desfășurată de colectivul de cadre didactice de la Școala Generală Nr. 2 Botoșani cunoaște o desfășurare continuă, preocuparea incluzând îndeosebi elevii clasele a VIII-a. Gazeta din de perete întitulată „Gînduri de viitor“, unde sînt prezentate acțiunile concrete organizate. • In perioada 4—10 ianuarie, circa 200 de pionieri comandanți de unități din școlile gimnaziale ale județului au participat la activitățile taberei de instruire a activului pionieresc. Un complex program de activități politico-educative, deosebit de interesante, propus de către Consiliul Județean al Organizației Pionierilor, a oferit tuturor participanților posibilitatea de a lua parte la dezbateri angajante, pe teme ale activității pionierești, vizitele și întîlnirile pe care aceștia le-au avut contribuind din plin la educarea comunistă, revoluționară, a pionierilor comandanți. Vizitarea întreprinderilor „Electrocontact“ și „Melana“, a Expoziției Județene a Realizărilor Economico - Sociale și a Muzeului județean de istorie, ca și întîlnirile la comitete de partid și U. T. C. de pe platforma industrială a municipiului, au contribuit la lărgirea orizontului de cunoaștere de către pionierii comandanți a realizărilor din județul nostru, iar excursiile organizate in județele Botoșani și Suceava le-au oferit prilejul de a lua contact cu locuri ce evocă momente importante din istoria patriei și mărturii despre trecerea pe aceste plaiuri a unor titani ai culturii noastre. (De la Al. Funduianu): răspunsuri la întrebări, monografii profesionale etc., atelierul școlar multifuncțional, laboratorul ce facilitează realizarea educației elevilor în spiritul muncii, al ordinii și al disciplinei — toate se constituie ca mijloace folosite cu succes în desfășurarea acestei activități. Organizația de partid din școală și consiliul de conducere situează în centrul preocupărilor munca de călăuzire a absolvenților spre profesiile de care economia județului are nevoie. In acest an școlar, pe baza planului de măsuri întocmit, cei doi diriginți — profesorii Angelica Ciobanu și Aurel Neagu — au în atenție organizarea unor acțiuni prin care viitorii absolvenți să se familiarizeze cu principalele cerințe ale profesiilor de bază din economia județului nostru. Existența statului de orientare școlară și profesională, vizitele la unități liceale și întreprinderi, convorbirile individuale și colective pe această temă, întîlnirile cu oameni ai muncii și specialiști din diferite domenii oferă un cadru optim pentru informarea viitorilor absolvenți. La finele primului trimestru școlar, elevii claselor VIII-a au răspuns la întrebările unui chestionar alcătuit de conducerea școlii. Tovarășul Nicolae Pavlică, directorul școlii, ne-a prezentat cîteva din concluziile desprinse din răspunsurile primite: „Dacă putem aprecia ca pozitivă grija și răspunderea elevilor pentru acest important moment al vieții lor, trebuie subliniate și citeva neajunsuri pe care trebuie să le lichidăm prin acțiunile ce le vom organiza. Este vorba de o cunoaștere limitată a profesiilor, de lipsa de concordanță intre opțiunea afirmată și rezultatele la învățătură la unii elevi, precum și, necesitatea sporirii ajutorului dat elevilor prin consultații, meditații și lecții suplimentare la obiectele limba română și matematică. Vom stărui, așadar, pentru continua cunoaștere a evoluției fiecărui elev, astfel incit împlinirea sa profesională să fie un succes in care școala să aibă cuvîntul hotărîtor". Dumitru IVAN .........., VIAȚA ȘCOLI Mm ȘCOALA călăuză în orientarea și împlinirea profesională a fiecărui elev Eminescu sau seducția muzicii „Regret amarnic că n-am învățat muzica — mărturisea poetul Veronicăi Micle — căci din copilărie mama, care avea glas fermecător, întrecîndu-se cu tata, care cînta ca un adevărat artist din flaut, descoperise în mine și o ureche remarcabilă de muzician“. întreaga sa copilărie, cu fermecătoarele-i imagini, singurătatea și foșnetul codrului, amurgul și cîntecul nostalgic al buciumului, vor fi rechemate mai tîrziu în versurile sale, imagini ce îi vor fi stimulat sensibilitatea și înclinația reală spre muzică. Nu înclinări fugitive, sau porniri de simplu meloman il vor apropia de această artă, ci o legătură tainică și trainică, începind cu universul primilor ani ai copilăriei la Ipotești cînd: „Povești și doine, ghicitori, eresuri, / Ce fruntea-mi de copil o-nseninată / Abia-nțelese, pline de-nțelesuri“, și culminînd cu anii maturității cînd va zămisli reflecții de un interes aparte despre locul și rolul muzicii în ansamblul artelor. Afecțiunea sa profundă față de cîntecul popular, va fi continuu amplificată prin audierea unor rapsozi populari, pe care îi va intîlni In peregrinările sale prin țară (începind cu vara anului 1866, cînd va străbate pe jos Ardealul), a unor contacte nemijlocite cu diverse trupe, precum cea a lui Alexandru Vlădicescu, Iorgu Caragiale sau Mihail Pascaly, unde va cunoaște cei mai buni lăutari ai epocii contemporani și descendenți ai lui Barbu Lăutaru și Nicolae Picu — posesori ai unor cintece populare de reală valoare artistică, pe care Eminescu adeseori le va cînta : „Barbu Lăutaru“, „Frunză verde de piper“, „Mai tumați-mi în pahar“, „Frunză verde baraboi, Durduleană, băi“ ș.a. „Darul de a cînta, precum și muzicalitatea vocii, poetul le-a moștenit de la mama sa, Raluca“ afirmă Matei Eminovici, fratele poetului. „Avea un glas profund muzical — remarca Vlahuță la prima întilnire cu poetul — umbrit intr-o surdină dulce, misterioasă, care dădea cuvintelor o vibrație particulară, ca și cum veneau de departe, dintr-o lume necunoscută“. „O voce dulce și mlădioasă. Cuvintele erau spuse cu o expresiune și cu un accent, de care ar fi fost gelos cel mai mare cîntăreț“ — spunea contemporanul cintărețul C. Bărcănescu său, — specialist în arta interpretării muzicii vocale și mare admirator al lui Eminescu (va conduce corul care a însoțit convoiul funebru la moartea poetului). In anii de prietenie cu Creangă, la Iași, cînd se afla in vizită la acesta, Eminescu cînta adeseori, cuprins de nostalgia plaiurilor natale, cintece populare „și avea un glas de-ți dădeai și cămașa să-l asculți“, mărturisea Ținea Vartic, martoră a acestor întîlniri. (Va urma). George MANOVICI • Numărul 2 al revistei Lucea, fărul din acest an cuprinde o pagină dedicată creatorilor botoșăneni publicînd poezii de Dumitru Țiganiuc, Gellu Dorian, Constantin Dracsin, Emil Iordache, Vasile Băietu. Ion Iuga scrie in „Măștile omului“ despre creatorul popular Gheorghe Țugui din Vorona. Dedicația „La Eminescu“ este semnată de Iulian Neacșu. • A apărut ultimul număr din 1986 al CAIETELOR BOTOȘANENE care are editorialul dedicat aniversării Republicii. Rubrica de Convorbiri este realizată de Florin Cântec avînd ca interlocutor pe poetul și publicistul Ion Murgeanu. Pagina a doua cuprinde o anchetă de amplă respirație „Cultura poetului tînăr“ condusă de Gellu Dorian. In acest număr răspund poeții Dumitru Țiganiuc și Liviu Ioan Stoiciu. Proza numărului din decembrie aparține Cătălinei Nistor iar publicistul Corneliu Filip este prezent cu reportajul „Bogății nedescoperite“. Grupajul de poezii de la rubrica Poesis aparține Lucreției Andronic. Cronicile literare și plastice sunt semnate de Emil Iordache, Emanoil Marcu și Octavia Buhociu. CLOPOTUL Vineri 16 ianuarie 1987