Concordia, 1861-1862 (Anul 1, nr. 1-44)

1861-09-26 / nr. 13

concesiuni, candu le sta nainte perirea; asia au facutu ei si in 1849, din carea causa nu partinesce protestulu. — Subetitutulu vice-comite Biró Imre combate pre oratorii romani, pentruca vorbescu in numele romaniloru; si totusi elu insusi chiaru in numele romaniloru apera legile si osendesce nelegiuit’a desfacere a dietei. — Altu Protopopu de aiia, Petru Ratiu, vorbesce pe scurtu in limb’a romana, si tîninduse strensu de pieptu dice , ca Maiestatea Sa in Rescripturu la antei’a Adresa a insarcinatu diet’a, ca nainte de tóte, inca si de încoronare, sa caute a impaca nationalitatîle; diet’a nu a implinitu aceast’a in sarcinare; asiadaru oratorulu nu e multiamitu cu diet’a, nici nu partinesce protestulu. Acestu zelosu romanu debela cu totulu pre terorizantulu Orbán, si baga o însufletire in romani, cundu pofti , ca si numele lui, ca a unuia, ce e in contra protestului, spre esemplu ingrozitoriu alu posterității sa se insemne in protocolu. — Desbaterile in acestu pieptu se incheera cu vorbirea magiara a romanului Constantini, carele cauta sa faca de mintiuna pre romanii, cei ce in numele poporului striga asupra legiloru, ce au decretatu egalitatea de drepturi. Unu magiaru dintre cei mai vediuti, provoca pre domnulu Constantini, sa vorbésca in limb’a romana, ca sa nu pricépa si romanii cei cu siube, cari erau de fatia; dar domni’a sa nu a vrutu sa intieléga. Romanii cei cu siube inca potriva, sa auda in limba romana ce vorbesce Constantini; dar sa vedi la terorismu : magiarii din toate partile salei cu pumnii redicati taiau catra romani, strigândui de „b u j t o g a t o k“; se facil unu sgomotu ne mai audîtu. Vice-Comitele Vörös se parea, ca vrea sa sara, sa inghita pre bieţii siubasi, reflectandu pre Fiscalulu Comitatului a cere Actie in contra loru, care terminu de multu ne audîtu, fu repetîtu prin strigările magiariloru de nespuse ori. Cu aceast’a se incheera desbaterile cele inversiunate in pieptulu protestului, si Supremulu Comite enuntia incheerea , ca protestulu se adopteaza cu o majoritate absoluta de voturi. Noi cunoscemu sângele celu infocatu alu magiariloru, care une ori ataca crerii, si nu da locu unei judecati serioase, totusi astadata amu fi asceptatu dela densii, ca cu mai multa crutiare sa fie fostu catra barbatii nostri, cari a vorbitu chiaru numai, in interesulu poporului. Dar ce poti ascepta, candu unii romani, carora altcumu le pare reu ca suntu romani, întărită inimele in contra romaniloru, si leaga de cei binesimtitori, ca’ pentru interesulu privatu alu loru vreu sa bage pre poporul in periculu?! Pipăiţi fratiloru magiari! bine, si veti afla, ca pre a nostra e vin’a, daca românulu va fi silitu a despretiui libertatea ce io daţi cu mâni avare, si asi cauta mentiurea intraltu locu. Rele institutiuni trebue sa fie in cas’a aceea, a caria fii suntu siliți a fugi de pânea cea alba din cas’a loru, si a se baga slugi la vecinulu pe malaiu!! Un amicu alu concordiei. Timisiora in 18. Sept. 1861. Pecatele strabuniloru nostri trebue se fi fostu foarte multe si grele, de e dreapta atat’a pedeapsa ce trebue se o suferimu noi dela toata lumea, fara ca se avemu alta vina decatu ca suntemu poate pre buni, pre răbdători. Pe noi ne apésa si ne persecuteaza toate limbile, mici si mari, cu carii numai venimu in atingere, mirare ca n’amu peritu cu totulu de pe féti’a pamentului. Dintre toti apesatorii inse ce-i avemu noi cești d’in cace de carpati, mai fara consciintia suntu Serbii, macar ca apesarea d’in partea acestora ne vine chiar dela aceia carii suntu chiamati a propaga cuventulu lui Christosu. Serbii nu se multiumescu cu aceea ca d’in sudarea romanului si-au facutu omeni cu stare, intrelegintia, si totu cu ce se potu ei mândri astadi, ei se nesuescu se rapéscu si aceea ce ni a datu natur’a : limb’a. — Prin sarte,acestu poporu micu venitu de eri de alatueri in patri’a nóstra, fiindcă a fostu totdeuna instrumentu bunu in man’a celoru ce erau la potere, a devenitu de domnitorii nostri in beserica —privilegiati firesce, — si ca atari pe catu suntu de putini pe atatu de tirani sciuti. — Abusurile loru, si daunele nóastre suntu scrise si rescrise de nenumerate ori, si le cunoasce toata lumea, si asia dori se nu mai fimu siliti a le readuce in memoria, inse cu durere esperiamu, ca ei neci acu nu mai slabescu d’in eserciarea asupririloru sale, si sî adi procedu mai departe pe calea croita de moșii loru. E lucru cunoscutu, caci a trecutu si prin gazetele străine, — ca serbii au intrebuintiatu tóte medilecele ca se scóta limb’a romanésca d’in beserec’a St. Georgiu d’in suburbiulu Fabricu. încercările de a o scóate d’in besereca nu le-au succesu neci sub guvernulu absolutisticu, neci in tempulu mai nou, — acum’a vise si au pusu tóate poterile ca se desfiintieze scól’a romanésca dela acést’a besereca, cu cuventu ca romanii de aici au 2. clase afara la beserec’a Sf. Ilie, si ca pecumu potu tramite nemții pe copiii loru d’in locurile cele mai îndepărtate, la scóal’a loru in partea nemtiesca, asia potu se tramita si romanii pe ai loru afara la scóal’a romaneasca. — Cine nu vede ca apucatur’a acést’a de a desfiinti’a scól’a romanésca de langa sora s’a beserec’a, o făcu cu intentiunea, ca pe ast’a cale, nefiindu neci scóla, neci invetiatoriu romanescu la besereca, le va succede mai usioru a- si ajunge scopulu infernalu, in loculu sonorei si dulcei limbei nóstre a baga in beserec’a St. Georgiu pe „paki-paki“ loru ce neci senguri ei nu-lu intielegu. Si loru le succede acéstea,caci — nu voiu se dicu d’in ce cause— ei suntu spriginiti si adi intru apesarea nóstra. Desfiintiarea scólei romanesci d’in piatra se poate privi cu fapta implinita, fiindcă magistratulu, in care afara de uniculu D. Cermena nu se afla altu romanu, inse multi serbi si si mai multi nemți — a otaritu desfiintiarea ei, — si ca nedrept’a lui procedura se nu fia asia abatatoare la ochi, voiesce a transpune scóal’a acest’a la beserec’a Stului Ilie , ca asia acolo se fia 3 clase romanesci si aici neci un’a. Prin acéstea li se face romaniloru o nedreptate strigatoria la ceriu. Caci afara de acea, ca copiii cu periclitarea sanetatii aru fi siliti se umble la o scoala indepartata, credintiosii romani ai acestei beserice carii trecu peste 2000, suflete aru remanea fara neci o clasa de scóla, pana candu serbii carii nu făcu neci 1000. de suflete au 3. clase. — In besereca asia si asia domnescu serbii, ei au representanti’a loru de 36. membri, intre carii se afla romani numai 4. si si acestia de cei............... ei manipuleza cu banii besericei după plăcu, si ei decidu in toate trebile besericesci fara de a intreba pe romani: barem de scoala se nu se atinga! Decisiunea susatinsa a magistratului anca.nu e intarita, inse adimine se va intari. Romanii negresîtu trebue se protesteze, eu inse me temu ca voru remanea ei cu protestulu, si scoal’a se vâ desfiintiâ; caci in anarchi’a ce traimu, neci ca mai scii unde se cerci dreptatea, la cine se te plângi’ *) si cine te va asculta? Pentr’ ace’a eu mi-amu propusu ca de aci ’ncolo se dau publicității toate faptele ospetîloru noștri, sperandu ca daa nu li-e frica de Ddieu, si rusîne de noi cești dedați a-i vedé facandu nedreptăți, se voru sfii de tribunalulu celu necoruptiveru alu publicității, séu déca nu, se véda lumea barem sî se-i cunósca ce oameni liberali si drepți suntu serbii séu mai bine dîcandu , conducătorii loru, călugării serbesci facia cu romanii, pe carii ia condamnații sortea — nu sciu pana candu anca — a fi supusi in cele besericesci chiaru si loru, pana candu ei striga in lumea larga ca li se pericliteza limba si naționalitatea prin alții. (?) -50 - De pe malulu dreptu a Somesiului 15. Sept. 1861. Gimnasiu romanu in comitatulii Satumarelui. Romanii din comitatulu Satumarelui acum de secuii au sentietu lips’a unui gimnasiu nationalu, inse ursit’a si timpurile cele fatale asia au voiitu, cu acést’a lipsa strigatoria la ceriu neci pan’ in momintulu de facia se nu se suplenésca, ci déca voimu se gustamu nectariulu celu dulce a sciintieloru, si adi inca mai suntemu constrinsi a cerceta scólele strainiloru, unde apoi neamicii celi incarnati a romanului implu crerii celi sanetosi a tenerimei nóastre celei fragede cu nesce cunoscintie mencinose, cu nesce păreri retacite false despre originea nostra cea strălucită, ca aceşti invetietori maliţioşi prin „doctrinele loru cele vatre“ prin falsificatele si resucitele adeveruri istorice pre multi ei desvescurâ chiaru si de caracterulu loru omenescu, si-i fecera se calce cu pecióre sa prilege legile cele neviolabile a naturei, si asia se-si despretiuésca, si se-si urgisésca chiaru si pre mama aceea dulce, care i-au nascutu, laptatu si crescutu, caci acești sugravi străini charlatani — carpaci — tipulu celu originalu nobilu si maiestosu a namei — natiunei — noastre intru atata sau schimositu cu penelulu loru celu scalcatu, incatu multi sau rusinatu si spaimentatu de dinsulu ca de o chimera, si in istu modu sau lapidatu de mam’a loru cea dulce; si se ne credeti, ca metodulu acest’a adoptatu din principiu prin tote scólele străine ne-au literatu o multieme de totu soiulu de renegaţi, lapidaţi perduti, cari astadi suntu mai incarnaţi neamici ai noştri, decatu străinii aceiea, cari iau infundatu cu cunoscintiele loru cele mencinose, si leau tornatu in capacina principiile cele învechite in reutatea loru altmintrea menite pentru desnationalisarea nóstra. Toate aceste cunoscândule preabine intrelegintiva romana din Satumare, si despre o parte nevoindu a mai cresce pui de napiicatusi sierpi veninosi, cari sesi verse veninulu loru celu spurcatu in sinulu celu curatu a mamei loru; era despre alt’a parte portandu frica femeiósa, ca nu cumva cu timpii elementulu romanu d’aici se se contopesca in caldarea cea confundatoria a magyarismului, cu tóata seriositatea sau detiermuritu, si e prea resoluta a redica ori si cu ce sacrificii unu gimnasiu nationalu pe spesele romaniloru din comitatu, — contandu si pe ajutoriulu braviloru Mecenati romani — a cărora numera trece peste 100.000 de suflete. Cu cu atatu mai rapide se ne ajungemu scopulu nostru celu salutariu, amu si facutu pasii primitivi, precum va vedea on. publicu din protocolulu aci sub •/ pentru publicare alaturatu, ma ce e mai multu cei ce au fostu de facta la acéstea conferintia improvisata au si oferitu in favoarea gimnasiului proieptatu sume formóse, despre ce se va convinge on. publicu din consemnarea aici pentru publicare sub •// închisa. Resultatulu conferintiei nóstre dara e cuprinsulu protocolului sub cuminecatu, si suma de 1816 f. v. a. Acést’a suma ce e dreptu e fórte mica facia cu spesele cele enorme ce se receru la redicarea si organisarea unui gimnasiu, inse sperâmu,cu poporulu nostru romanu, precum si intrelegintii romani, daru mai vertosu preoţii din acestu comitatu convinganduse despre santieni’a acestui scopu salutariu voru rivalisa unii cu alţii in subscrierea oferteloru cu atatu mai vertosu, cu o parte bunicica dintre preoţii din Satumare din darulu lui D. dieu au bunuri pamentesci in mesura bunicica, era aceste si le-au castigatu, si le castiga din viati’a sociala a poporului romanu intre cari viatiuescu, si pre care pastorindulu — trebue se porte grige neadormita de puile sale, ca nu cumva lupii — de cari ’su impresorate — se le rapésca, ca si pan’ acum au facutu mare préda in turm’a cea blanda grasa rapindu mai toate puile cele mai lanoase si mai laptee : se au eu alte cuvinte, cine esi castiga bunurile sale din viati’a sociala a poporului romanu, se au si mai limpede, cine traiesce de pe pelea romanului, acela după dreptate bunurile sale agonisite cu sudori crunte debite se le folosesca totu in aceasta societate spre scopuri nobile, salutarie, bune si natiunei întregi folositorie, ca asia fii romanimei se nu orbece si mai departe in întunecimea cea grasa a nesciintiei, din vin’a nepăsarea se ridicu recél’a conducatoriloru sei, cari suntu preoții, si cari se numescu „lumin’a lumei, sarea pamentului.“ Ne place a spera, ca intreprinderea acest’a salutaria va prospera, inse ca speranti’a noastra se nu fia eludata se poftesce se domnesca intre noi consonantia, armonia cointielegere, cu unu cuvintu se poftesce sa nu fiu intre noi imparecheri, se nudica neme „io sum a lui Chifa, era io a lui Apolos, se nu fia intre noi neci Elinu neci Evreu“, ci toti se fimu un’a, caci altmintrea nu vomu pote esi la limanulu doritu din causa, ca disonanti’a disarmoni’a neunirea strica totu ce e bunu si folositorul. — Se priveghiamu cu ochi de Argosu, câ nu cumva se arunce cutare diavolu intre frații de unu sânge si de o mama seminti’a discordiei caci acést’a seminția rea si fatala inneca fruptele binelui comunu, ca neincetatu róde la radecin’a arborelui fericirei nóstre nationale. Se urmarimu dara si in privintia acéstea esemplele cele strălucite de virtute a gloriosiloru nostri străbuni cari candu era vorba despre binele comunu a patriei, despre salvarea onoarei nationale, despre aperarea lemnului, tóte le puneau la o parte, urma, invidi’a le lasa acasa, si dandu mana fratiésca alergau cu bratie tari, cu puteri unite, in cointielegere acolo unde poftea interesulu comunu. Insufletiésca- ne pre noi esemplulu celu formosua lui Aristidu si Temistocle, cari erau neamici personali, inse candu au vediutu patri’a in perire, „se lasamu,“ dice Temistocle ur’a aici la portile patriei, si candu ne vomu reintorce din servitiulu comunu, de voiesci, se-o incepemu érasi.“ Se facemu si noi fratiloru celu puciuu asemene, déca nu asia precum pretinde dela noi spiritulu legei celei Dumnediesci, se ne calcamu pe fire, se ne invingemu prenoi insine, ca acéstea e învingerea cea mai strălucită, si asia in cointielegere se aratamu lumei ca noi suntemu capaci si volnici de a face lucruri mari, cu unu cuventu, se dementimu prin fapte măreţie opiniunea publica, ce au domnitu pan’ acum despre romanii din Satumare. Onoratele Redactiuni a Gazetei si a Telegra- *) In casulu acest’a negresitu la Locotienintia. Red.