Concordia, 1861-1862 (Anul 1, nr. 1-44)

1861-10-27 / nr. 22

Annin I. 1861. Mr. Domineca 15 27. Optovre. Ese de doa ori in septeraana D­o­­rainee’a si Joi­a. Pred­ulu de prenumeraciune pen­tru provinciele austriace . Pe anu intregu . 8 fl. „ 6 lune . 5 „ ii 3. ,, .3 ,, Pentru principatele unite, si strai­­netate pe anu 14 fl. 40. cr. pe 6 lune 8 fl. 20. cr. pe 3 lune 4 fl. 60 cr. mon. austr. Pentru inserciuni si totu feliulu de publicaciuni se respundu 6 cr. de linia.CONCORDIA. mmm politice si literarii. Prenumeraciunea se face in Pest’a la Spedîciunea diurnalului, localulu tipografiei Dlui Vasîliu Cosma , tier­­mulu Dunârii, in cas’a Piaristiloru. In Comitfituri la tóte ofîciele pos­tali si la DD. Corespundînti a­i Con­cordiei. Cancelariele episcopali sent rogate de a primi banii de prenumeraciune. A se adresă pentru totu ce privesce amenestraciunea la spedîeiune, ear’ pentru cele ce privescu redactiunea la localulu acestei­a in strat’a Pălăriei Nr. 9. Acei Domni prenumeranti, al că­rora tempu de prenumeraciune va es­­pira cu finea lui Optovre, sunt rogati de a mai respunde 1 fi. 50 cr. v. a. suplenindu est modu pretiul prenume­­raciunii pana la inchiarea anului cuvinte Str'dactiunea- Revist’a Politeca. Pest’a 14/26. Optovre. La Paris care faim’a cumca guvernul fran­­cescu au provocatu pe celu italienescu, ca se gra­­besca a inchiaia organisaciunea sa militare, pentru ca la începutul primaverei viitorie se pota intem­­pina or ce eventualități. Noi socotîmu că astfelu de lucruri nu se bucina in lumea larga. Dîferinti’a intre ambele curţi de Paris si de Taurinu, in privinti’a cestiunii romane nu s’au po­­tutu impaca după dorul Italienilor. — Imp. Napo­leone si-au pusu carul in pietre ca se impedece pre gur. ital. de a întreprinde ce­va pasi greşiti in contr’a statului papale, densul dice ca momentul deslegarii acestei intrebari inca nu au sosîtu, si estempu nu vre se auda nemic’a de pretînsîunile Dlui b. Ricasoli, d’in asta causa guvernul ital, e forte necagitu si are de cugetu a apela la tribuna­lul opiniunii publice, dandu la lumina propuseci unile făcute prin b. Ricasoli. Grav. ital. au facutu rechiamatiune la curtile resp. pentru eschiderea sa de la conferintiele tie­­nute la Constantînopole in caus’a principatelor rom. — Guvernul austr. adeca potestase ca mini­strul plenipotentiariu al regelui Italiei se nu ia parte in asta calitate, ci numai precum luase la conferintiele din 1857. — S’au facutu invoiala ca ministrul plenip. al Italiei se semne protocolul fi­nale in calitate de plenipotîntiariu al Sardiniei. — Nedep. belg. face observarea pre nimerita, cumca daca protocolul s’ar subscrise la curtea de Berli­­nu, carea nu au recunoscutii inca regatul ital, asta procedura ar ave intielesu, dar’ in Constantînopole nu, fiindcă port’a otom. au reconoscutu regatul Italiei. Fatia cu mesujele luate d’in partea autori­tății beséricei catolice in Polonia, de a inchide tote beséricele Varsiaviei, dice diurnalul angl. Times, cumca daca S. Sa Ponteficele are atăl’a potere cumplita fatia cu pré potîntele imperatu al totu­­roru Rusilor, apoi dieu, nu mai are trebuintia neci de o potere tempuraria. M. Sa imp. Austriei s’au reinternatu d’in ca­­letoriea sa de la Corfu unde fusese spre a cercetă pre M. Sa imperates’a, carea s’au reinsanetosiatu intru atâtu­a incatu va poté petrece iern’a la Ve­neția sub ceriul celu blandu si pururea serinu al Italiei. Ministeriul au trenutu dese siedîntie in dilele aceste, in cari s’au pertratatu obiecte forte ponde­­roase, in a caroru privintia, se dice, că s’ar fi facutu resoluciuni decisive, cari nu ascepta decâtu întă­rirea M. Sale imp. Se vorbesce că ministeriul e se­­riosu determinații a pune căpetu anarciei carea domnesce in tierele coronei ung. cum ca D. Geh­­ringer cunoscutu d­in an. 1850, e menitu de gu­vernatorul generale preste Ungaria si Transilvania unindu in a sa persona însemnatele posturi de cancelariu de curte a­lu ambelor tiere. Cu tote că nu ne indoimu despre capacitatea si energiea Dlui Gehringer ni­ se pare totu­si că in impregiurarile de fatia unul d’intre aceste doa po­sturi innalte inca i-ar fi de ajunsu daca nu pre greu, cu atâtu mai putinu potemu crede , uniunea ambelor cancelarie, fiindcă astfelu s’ar recunosce uniunea d’in 1848, carea inse e condîcionata de la mai multi factori, si neci nu e causa de a crede că ministeriul ar ave motive de a grăbi chiaru acum cu infiintiarea ei. Comisarii regesei prin comitate au destula nevoia de a curati staulele regelui Augia, dar cea ce le lipsesce e poterea lui Ercule. Ibant qua pote­rant, cam totu astfelu i­ merge si Dlui ministru Schmerling. Unde voru reesi cu carpiturele inda­­tenate o mai sei bunul Ddieu. Consiliul reg. de locutie nintra in Buda, au facutu o representaciune la M. Sa, in carea s’au indegetatu calea constitucionale pe care purcedi­­endu s’ar poté restatori pacea, ordenea publ. si în­crederea comune. Intre dorinitele desfasiurate in aptul numita, cea mai de frunte se dice a fi : ca M. Sa se vina a iesie de la Buda, subtragandu-se estmodu de la incurgerea periculosa a suaturilor ce-i dau consuliarii străini in contr­a intereselor Ungariei, — apoi ca M. Sa adunandu toti comitii supremi innaintea loru se faca juruintia solene că va guvernă constitucionalminte, etc. Diurnalele de Viena nu mai potu de necadiu, mai vertosu pentru espresîunea „Străini.“ Nu potemu judecă câtu e adeveratu d’in cele ce se vorbescu in asta privintia prin diurnale, presupu­­nemu totu­si că consiliul ung. au sciutu păzi cu­­viinti’a si s’au tienutu strinsu de obieptu. Altmin­­trea după a nostra părere nu pot să se se indégete o cale mai secura spre impacare decatu cerendu-se convocarea câtu de curendu a dietei carea d’im­­preuna cu suverenul pote scapă tier’a de incurca­­turele cari au devenitu nesuferibili Principele primate al tierei Em. Gard. Sci­­tovschi ca comite supr. al comitatului Strigonianu au respunsu la provocarea cancelariului de curte făcută in privinti’a recrutării. Repunsul e negatî­­vu, adeca : deregatorii constituciunali nu potu în­tinde mana de ajutoriu spre a scote feciorii pentru este Insi­si feciorii scosi cu modalitate neconstitu­­ciunale, dice A-Eppul, nu voru fi ostasi buni ca se sprijinesca tronul si binele publicu, si cu tote că atunci, candu s’au emisu ordenatiunea nu i­ s’au cerutu suatul, totu­si densul nu se indoesce a da suatul, ca M. Sa se delâture tote influintiele nele­giuite si se graesca câtra naciune prin organele ei cele legali,a­nume se se îndure a despune ca dîet’a se fie convocata câtu de curendu, carea apoi ne­­gresitu va împlini totu ce-i va fi in potîntia. Din Ardeal ii. In „Ost und West“ Nr. 215 din 20. Opt. nou 1861 cetimu : „Alb’a Carolina (Juli’a) 14. Opt. Aici Ve impartasiescu representatiunea, ce o indrepta es­­celintia S’a părintele archiepiscopu a­­­u Albei Julie, corniţele Alesăndru St­er­ca Siulutiu, catra cancelar­i’a pro­­visoria de curte pentru Ardealu : „Escelintia Ta !“ „Nu potu sa nu ’mi esprimu durerea mea cea mai profunda in privintia resistintiei celei pasive, ce se dice a se fi aratatu in mai multe locuri din partea Romaniloru nostri facia cu autoritatile co­­mitateloru, precum putuiu pricepe din pretiuitea scrisoria a Escelentiei Tale din 8. a­­. c. Nr. Praes. 253, precum si din mai multe scrisori a­le unoru domni comiti supremi. Doritu asiu fi ca acea resi­­stintia sa nu se fi aratatu nice candu. Aceasta durere a mea se maresce prin aceea, ca autoritatiloru din comitate, car’ pe temeiulu reporteloru oficiali, chiaru si locurile mai innalte, nu vedu in aceasta resistintia pasiva pacifica alta, decatu anarchia, turburare si rescoala apiiata, si asia nisce cugete nepacifice si o dispusetiune in­terna inimica in contra natiunei magiare; cu tóate ca, daca cauta omulu fara părtinire si cu conside­­ratiune, motivulu celu adeveratu alu acestei resis­­tintie, ea nu e alta decatu o conserbare de dreptu (juris sustentatio) esercitata in modu legale si constitionale. O stare ca cea aratata mai in­susu aru caută sa imple de spaima si de superare pe fi­­acare patriotu, car’ mai alesu pe ceilalţi locuitori ai tierei. In urmarea acestoru intipuiri, se dice ca fraţii magiari in multe locuri ’si părăsiră locuin­­tiele loru de pana acum, prin urmare cumca pacea si securitatea publica se aru află in pericula inve­­derata. Sa ingreuie oare, or potu asfeliu de reporte,— sa nu dicu clevetiri — oficiali, redlimate numai pe fantasia — sa nu dicu pe cugete rele — ingreună pe o națiune intrega, — pacifica si asiediata, — cu nesce prepuse atatu de nedrepte si de nefundate, ajunse nu numai pana la inaltulu guberniu de tiera, da si chiaru pana la innalt’a cancelaria regia de curte si pana la tronulu M. S’ale ? ! Spre parerea mea de reu cautu sa recunoscu pe temeiulu tristei esperintie, cumca vediendu cu ochii scade acea dulce sperantia, ce o nutreă naţi­unea mea pana acum in inim’a s’a, speranti’a cumca ’i va sucede a se intielege cu nobilea naţi­une magiara si se va infrati cu ea intr’unu modu statatoriu si cumca prin aceasta se va reintorce încrederea reciproca intre naţiunile surori a­le scumpei patriei noastre ! Care parte sau care natiune e culpasa la aceasta? Noi Romanii intru adeveru nu amu datu m­o­­tivu la aceste si nice nu voimu sa damu, denu­­cumva ni se va impută de culpa si de crimine, pentruca voimu sa avemu parte deplina la liber­tatea patriei noastre comune si la binefacerile ega­­litatei cetatianesci după proportiunea, in care con­­tribuimu la sustienerea si aperarea ei cu averea nostra si cu sângele nostru si pentruca dorimu si ceremu aceste dela fraţii magiari si Sasi cu fota energi’a si neîncetata! Naţiunea romana inse nu va încetă nice candu a cere si a pretinde aceasta, car’ fratii magiari se insiela tare, daca credu cumca, daca au datu unoru Romani, cari posedu mai multu increderea loru (a magiariloru), decatu a confratiloru loru, ca din indurare cate­va locuri de oficiati mai multu su­balterni, aru fi facutu totu si aru fi impartitu si datu natiunei romane, partea, ce ni se cuvine după egalea îndreptăţire. Nu escelintie! Ne aflamu intru o retacire ma­ne daca credemu aceasta. A sositu odata timpulu celu mai intetietoriu, ca cele doue naţiuni surori, — cea majoara si cea romana — sa se chiarifice odata in privintia pre­­tinseiuniloru si cerintieloru, ce au catra­olalta. Romanii nu voru o parte aruncata ca din in­durare ca la cersitori, nu, ei ceru intru fote drep­tu asemenea si din fote bunătățile o parte amesu­­rata sacrificieloru, ce le a adusa pe allariulu patriei din averea si din sângele loru. Escelintia ! Spera, ca me vei escusă, daca cu încredere deplina in cautarea cea profunda, in ne­­partinitorea iubire de dreptate si in bunatatea ini­­mei Escel. Tale, nu me voiu folosi facia cu Esc. Ta in aceste timpuri critice si lucruri politice for­te delicate, nice de o ascundere sicreta, nice de o faciaria instelatoria sau de o prefacere ascunsa, ce a fostu totudéun’a in contra naturei mele, ci ’mi respiru opiniunile mele cu inima deschisa si cu cugetu curatu. Motivulu resistintiei pasive, ce se arată din partea Romaniloru in mai multe locuri a­le comi­tatului Albei de josu, precum reieptarea de oficie sau resemnarea de ele si modulucum si midlocele, prin cari sa se delature aceste neplăceri si acestu reu, acum anca neinsemnatu, le amu aratatu in scrisorea mea alaturata, ce o indreptasemu si ca­tra Escel. S’a gubernatoriulu provisoriu si catra respeptivulu domnu comite supremu, cu datulu din 27. Maiu a. c. Inse durere, ca acestu miciloculegale de vin­decare nu s’a folositu, ear’ prin aceea, ca fratii ma­giari — carii dealtumintea in totu loculu si in to­te lucrurile se arata liberali si constitutionali, nu­mai nu facia cu dorinitele cele legali constitutiu­­nali a­le Romaniloru — au denegatu cu cerbicia si la aceasta ocaseiune împlinirea dorinei celei con­stitutionali a fratiloru loru Romani, prin care s’a­­ru fi aparatu si chiaru autonomi’a comitatului; ei au datu materia multa spre neodihna si spre resi­stintia pasiva, prin urmare si aici se pote dice cu securitate : „Causa causae est causa causati.“ Acestei neîncrederi generale si acestei resi­sting pasive ’i dedera intrementu destulu si fap-22

Next