Concordia, 1861-1862 (Anul 1, nr. 1-44)
1861-12-08 / nr. 34
Amilii I. 1861 MivM. Domineca 27. Noemvre 8. Dec. Ese de doua ori in aeptemana Dorainec’a si Joia. Pretiulu de prenumeraciune pentru provinciele austriace. Pe anu intregu . 8 il. „ 6 lune . 5 „ ,, 3. „ .3 ,, Pentru principatele unite, si strainetate pe anu 14 îl. 40. cr. pe 6 lune 8 fl. 20. cr. pe 3 lune 4 fl. 60 cr. mon. austr. Pentru inserciuni si totu feliulu de publicaciuni se respundu 6 cr. de linia. Preinraeraciunea se face in Pest’a la Spedîciunea diurnalului, localulu tipografiei Dlui Vasîliu Cosma , tiermulu Dunării, in cas’a Piaristiloru. In Comituituri la tóte oficiele postali si la DD. Corespundînti ai Concordiei. Cancelariele episcopali sent rogate de a primi banii de prenumeraciune. A se adresă pentru totu ce privesce amenestraeiunea la spedîciune, ear’ pentru cele ce privescu redactiunea la localulu acesteia in strat’a Sacalului Nr. 9. L-^-—■—- ■ -a-,i-------------------__________________—--------- Revist’a Politeca. Pest’a 26. Nov. 7. Diec. Intre guvernul statelor confederate si intre celu britanicii s’au escatu nescari frecări seriose, cari potu se degenereze in resbelui formale. — Cu tote câ colonele diurnalului nostru sunt mai anguste decâtu ca se potemu pertratâ mai cu amenuntul intemplârile acele, cari in sine bine câ sunt importanti, dar’ pentru publicul nostru au unu interesu numai secundariu, totusi on cetitori ai diurnalului nostru si voru aduce aminte despre resbelul ce erupsese intre staturile de media-di si de média-nopte ale confederaciunii americane. Staturile de a média-di cari d’in interese materiali neci decâtu nu voiescu ca se se desfiintieze sclaviea pamântenilor, voiu mai bine a se desbina de confederaciune, si a forma unu stătu separatu. Daca vorbii socoti portarea Angliei fatia cu asta cestiune mai ca ni vine a crede cele ce spunu unele diurnale despre intrigele guvernului britanicu, care si-ar fi vîritu man’a intre aperatorii uniunii si intre separatisti, spre a vena folose egoistece după dâtîn’a vechia, dar’ pote fi ca prin asta apucatura englezii voru mana ap’a pe mor’a imperatului Napoleone, care de multu croesce la planuri cum se surupe domniea englezilor pe mare si se apuce a mana dîctatur’a universale carea si pana acum numai prin potîntea influintia a Angliei mai era incatu va restrinsa. De curendu o nae britanica Trentu luase pe bordu doi comisari de ai staturilor separatistece (meridionali) dar’ intielegandu ast’a prefetul corăbiei americane (a Staturilor de Nordu unioniste) Santu-Iacintu au capturatu naea englezesca si aresta pre cei doi comisari. Asta fapta mâhni pe guvernul englezescu si inversiuna forte pre englezi pentru lovitura data sumetiei britanice, si diurnalele cu putina esceptiune făcură larma mare. Guvernul nu vru a pripi lucrul care ar puté se aiba urmari stricaciose pentru Angli’a, supuse intrarea desbaterii jure consultilor coronei. Părerea acestor’a s’au substernutu acum la guvernul reginei. Arestarea comisarilor confederaciunii meridionali după asta părere se infatisia ca si o vatemare a dreptului gintilor si ca o batjocura făcută flamurei britanice, — densa dice cu dreptul guvernului federale de Washington se marginiâ intru a cerceta naea Trent si daca se afla pe dens’a omeni si lucruri presupuse a fi contrabanda de resbelu, a le conduce intr’unu portu si a supune cestiunea unui tribunalu de prise, care ar fi reculesu marturiele si ar fi ascultatuspicaciunile contradicatorie, pentru a decide apoi cestiunea de după precedîntiele si datînele esîstinti intre naciunile civilisate. Morning Postu dice, cumca guvernul radiemaiu pe asta părere e resolutu de a pretinde de la presiedîntele amer, D. Lincoln Înfruntarea oficierilor lui Sânt u • -J a c i n t u repunerea in libertate a personelor ar state fara dreptu pe bordul lui Trent, scusuri pentru insultarea flamurei englezesci, tote fara prejudecarea vreunei indemnisari in bani. — Acestu diurnalu a lui Palmerston porta grige de a face ca se sune cam tarisioru importanti’a poterilor marine, cari Angli’a le are pe apele americane, si de a adauge totu o data, cumca Angli’a n’are decâtu se voiésca numai si vom desparé de pre suprafati’a mărilor pana la cea d’in urma corabie americana, si a închide porturile nordului, punendu ăstfelu capetu resbelului actuale. Spirile mai noue despre cestiunea ast’a cuprindu ultîmatul Angliei , care s’au si speduitu in a 2. Diec. formulandu pretînsîunile amintite 1.) ca sé se înfrunte prefetul naei San tu - Jaci nu, 2.) ca se se puna in libertate personele arestate pe bordul lui Trent, si 3.) ca se se faca scuscare pentru insultarea făcută flamurei englezesci. Daca guvernul staturilor unite va refusa a se supune acestui ultîmatu Anglia va rechiama pre solul seu si va tramite pre D. Adams, care indata va recunosce confederaciunea de a media-diadeca: desbinarea. Asta resoluciune d’in urma s’ar fi statoritu intr’unu suatu tienutu in30.Noem, si impartesitu indata cabinetului Tuilerielor. Vom vedea ce va face guvernul de Washington , a cărui representarite in London sustiene o părere de totu contraria. Imperatul Napoleon are unu prilegiu bine, venitu de a face pre judecatoriul impacatoriu , or de a sumutta pârtile, ca apoi densul după unu resboiu cruntu intre doue poteri maritime, se apuce pe de asupr’a, si se rapesca domniea marilor d’in man’a Angliei. Se dice câ Mesîcul au imbiatu pe Angli’a cu nesce tocmele parteculari, facandu dreptu toturoru pretinsîunitoru britanice, dar’ aste propuseciuni nu se primiră pentru cuventu câ Angli’a nu vre sé despartă caus’a sa de a Franciei si a Ispaniei. Gazet’a de Vezer afirma ca starea sanetâtii sântului Părinte insufla neodihna mare. Ran’a de pe piciorul dreptu s’ar fi astupatu si de atunciS.S. patîmesce de friguri neîncetate, cari făcu progresu cu atâtu mai vertosu fiindu ca S. S. purcede neintreruptu in fundunile sale besericesci. B. Tecco departandu-se d’in Madridu si sosîndu la Barcelon’a fuse obieptu de manifestaciuni forte simpatice d’in partea populaciunii carea acursese al saluta. Densul multiami multimei asecurandu, cumca caus’a Italiei va triumfa si ca tricolorea Peninsulei italice va flutura acusi de asupr’a Romei si a Venetiei. Senatul-consultul in privinti’a votării bugetului s’au substernutu in 2.1. c. la senatu, pe temeiul datelor cuprinse in renumit’a scrisore a imperatului. Diurnalul ofic. al guvernului englezescu, intr’unu numeru straordenariu in 1. Decemvre publica, cumca incependu d’in 30. Noem, s’au opritu a se esporta : pulvere de pusca, sare nitrata, nitratu de soda si pietra p u c i o sa (sulfure). De mare insemnetate sunt spirile telegrafice, cari ni sosiră asta-di, faptele cuprinse intr’ insele se potu socoti ca nesce presemne ominose cari cutrierandu staturi potînti, pre usioru potu sé turbure pacea contenintelui nostru, anume : Garibaldi in 2. I. c. sosi neasceptatu in Taurinu, unde are de cugetu a lua parte intru o siedîntia a casei representantilor. In Genu’a i se facil o demustraciune marétia d’in partea poporului, căruia densul au dechiaratu cumca in diu’a faptelor va fi cu ei. In Turinu inca se pregatescu a i se face demustraciuni populari; dealtmintrea cetatea e liniscita. O scrie telegr. d’in Washington cu data 20. Noemvre, publicata in diurnalul engl. Er al du afirma, cumca presiedîntele republicei D. Lincoln au dechiaratu câ pre cei doi comisari arestați nu-i va preda Angliei, neci chiaru daca s’ar escu resbelu d’in asta causa, fiindu câ legistii guvernului amer, opera fapt’a căpitanului Wilkes, care prinsese naea englez. Trent. Alta scrie telegr. cu datu Castelu-nou, 2. diec. insciintieza, cumca generalu-majorul austr. de Rodîciu, cu ostea spedîciunale provedinta cu doa baterei de tunuri au pornitu in Ertiegovina spre a curati de rescolati calea militareasca ce duce de la Clecu la Ragus’a. Asta misiune au si implinitu o stricandu bateiiele lui Luc’a Vu cale vie iu asiediate in marginile austriace la Svinia si Lucieiu, si luandu doa tunuri ce aflase acolo. Totu lucrul s’au intemplatu fara a descarcă o arma. Faim’a despre asta intemplare cursese la burs’a de Paris in diferite forme, ca si candu ar fi o intrevenire oprita prin convenciunea de Paris. D’aici au urmatu totu felul de comentarie asupr’a influintiei ce ar poté se aiba acestu evinementu asupr’a eliberării Venetiei, infiintiandu-se o aliantia intre Itali si Slavi. Dar’ spre nenorocirea novelistilor, fapt’a, ce o luase de base, nu e esapta. Cabinetul austr.au incunoscintiatu celui de Paris, cumca densul fu sîlitu arestatori libertatea unei câli militaresci ce se tiene de Austria, si carea fusese ocupata prin artîleriea rescolatilor. — Se vede FOISIDVA. Doi morti de vii. (Novela.) închinata Dlui S. Romanu fostului meu profesoru in semnu de stima. I. Departe de-abia, colo intre codrii cei romantici ai Ardealului, intru o vale incantatore zace unu satutiu, se-lu numimu: Ioanesci. Pe tempul intemplarii nostre, mai nainte de ast’a cu trei dieci de ani totu satul de abia numera siese dieci de case; locuitorii sunt romani, omeni pacinici si fericiţi, pentru ca aspiraciunile loru nu trecu preste trebuintiele neaperate ale vietiei omenesci, pamentul udatu cu sudorea loru li întinde fruptele sale bine ca puţine, precum si portul celu simplu multiumesce totusi, ear politîc’a lumei nu li face batere de capu, neci nu li rapesce leni cea. Situatiunea satului e forte fantastica, de strate nici pomenire, casele construite si asiediate in desordine, ca si candu unu Dieu pre potericu le-aru fi’nproscatu , precum inproscamu o mana de grâu. Abatendu-se cineva in satu nu pleca pe uliițele tortuose, ci alegea cale cea mai drepta pintre casullele cele raru semenate. Casele mice anguste si acoperite cu paie, după datina străbună, nu erau văruite, cu tote ca abia se ardea varul cel mai bunu. Casele in fati’a de catra uliiia aveau o ferestra seu ducandu mai bine o gaura; numai cas’a judelui si a parocului se faliau cu doue ferestre. Intre aceste casulie batea forte la ochi acele doue case frumose de langa-olalta acoperite cu caramide. Dinaintea caselor, cresceau arbori verdi, cari da umbra plăcută, iar’ de cea parte se ’ntindeau doue gradine frumose. Proprietarii acestor’a erau doi nobili romani, Ioane Todorescu si Petru Campianu, omeni avuţi, romani buni; dar’ cine ar cugetă, ca aceşti domni erau cei mai inversiunati neamici unul altuia. — Ca se pricepeți neamicet’a loru, va fi dora de ajunsu a spune, câ Todorescu erâ nelinitu, iara Campianu u n iu si amendoi forte religiosi. Scimu toti in ce mesura mare erâ latîtu atunci a confesionalismul; bietul pruncu in scola mai ’nainte invetiâ asta dîferintia, apoi ur’a câtra cealalta confesiune se incuibâ in fraged’a-i inima si crescea cu etatea-i, cercandu tote ocasîunile a o dovedi câtra fratele de unu sânge dar de alta confesiune. Soimu toti catu ni-au stricatu preotii fara pricepere — onore esceptiuniloru — candu d’in catedr’a baséricei in locu de predice morale audiamu necontenitu predice dogmatice. Astfelu, de multe ori forte mica causa a debuitu numai, ca amicii de diferite confesiuni se devină cei mai mari neamici unul altuia. Togm’a asia se intemplâ ast’a si la familiele nostre si amicii de odiniora acuma traescu in discordia. Bine ca amendoi erau romani buni, totusi nici unul nu-lu recunoscea pe celu-a-l-altii de romanu. Campianu l’a numitu pe Todorescu de „grecu“ — si acestu-a pe celu-a de „papistu.“ Celu ce a traitu in acelu tempu intre uniti si neuniti, ’si va pote închipui ce discordia a doamitu intre ei. — Asta-di lauda Domnului nu mai suntu intre noi asemenea frecări confesionali, — si ar face mare pecatu acelua, carele ar mai arunca intre noi in privinti’a acést’a sementiele discordiei. Noi toti suntemu romani, toti nepoții lui Traianu se firmu ori uniti ori neuniti! Asia dara nu voiu spune lucru necredibilu, daca voiu dice, cumca aceste familie nu avea intai-34