Concordia, 1862 (Anul 2, nr. 1-52)
1862-01-19 / nr. 1
Anulu II. 1862. Nr. 145 Domineca 7119. Januariu 1862. Ese de doa ori in septemana Dominecasi Joia. Pretiulu de prenumeraciune pentru provinciele austriace. Pe anu intregu . 10 fl . 6, lune , 5 „ » 3. „ 3 „ Pentru principatele unite, si strainetate pe anu 15 fl. pe 6 lune 7 fl. 50. cr, pe 5 lune 3 fl. 75, cr. mon, austr. Pentru inserciuni*si totu feliulu de publicaciuni se respundu 10 cr. de linia. CONCORDIA. Diurnalu politicu si literariu. Prenumeraciunea se face in Pest’a laSpedîciunea diurnalului, localulu tipografiei Cloru E. Podi n i si J. Noseda, in piatr’a Seminariului Nr. 7. In Comitaturi la tote oficiele postali si la DD. Corespundînti ai Concordiei. Cancelariele episcopali sent rogate de a primi banii de prenumeraciune. A se adresă, pentru totu ce privesce amenestraciunea la spediîeiune, ear' pentru cele ce privescu Redactiunea la localulu acesteiastrat’a Sacarului Nr. 9. La acesta numeru adîiugemu ca suplementul de cola, totu atât’a se va adauge si la unul viitoriu ca desdaunitre onoratilor prenumeranti pentru intardiarea as caia d’in schimbarea edîturei diurnalului. Red. Pesta 6/18. Jauuariu. Situaciunea omului nascutu cu vocaciunea literelor si in parte a celui ce se nevoesce a urmări d’in pasu in pasu cursul politicu al lucrurilor omenesci, e grea in tempuri agitate cum sunt ale nostre; miscamintele marii asorba tota atenciunea, iereaza detorinite innalte si i-o punu pedece grele. Neci unu fliu literatu al naciunei nostre nu trebue se uite ca are se iee parte d’in viéti’a mamei comuni, cu dens’a se se bucure, cu dens’a se sufere, si anim’a-i se palpiteze d’impreuna cu a ei; celui ce vietiuesce neatinsau de emotiunea publica, cu totu dreptul i se face înfruntarea de a fi egoistu. Animele cele devotate, pre cari lupt’a dilei le atrage, le rapesce, cu mahniciune privescu la aceia, a căror resuflare e atâtu de rece in câtu le permite a sufla in fluerul intereselor egoistece, or cea ce e si mai reu, cari canta cântecele străinilor atunci, candu lumea e in focu si destinul naciunei proprie se agitéaza, candu spre a poté pune temelie solida pentru viitoriul naciunii, dens’a are trebuintia de tote poterile fiilor sei. Aceste poteri recerute sunt: fisice, spiretuali, si materiali. Candu naciunea va ave trebuintia de bratiele fiilor sei, densii voru acure intru ajutoriu unul pentru toti si toti pentru unul; trecutul nu e mărturiica densii nu si-au crutiatu sângele intru aperarea mamei comuni; deci acele fapte istorice nu sunt garanţia pentru viitoriu. In asta epoca a luminelor, in carea destinul popoarelor se reguleza mai multu prin poterile spiretuali ale mintei desvoltate prin sciintie, prin litere, — de vomu socoti ca alta data densele vietiuindu d’in bunavointi’a catorva domni mari, din bunu placul regilor, neci nu constitueă vre o proprietate , de vomu socoti ca sciintiele, literele, acesti sierbitori si mercenari sublimi au liberatu lumea d’in intunerecu si d’in consecinti’a lui d’in sclaviea in carea gemuse atâtia secuii tristi, si cari au smulsu d’in catusiele sierbitutii libertatea cugetului, — trebuimu se recunoascemu, cumca literele, pen’a e o arma gloriosa si cea mai potinte intre tote. Asta arma sunt chiamati dara a portă toti fiii cei chiamati ai naciunii nostre, unii pe unu campu, altii pe altul. Spre imbunetatirea stării nostre cetatienesci, spre innaintarea intereselor nostre politice, terenul comune al luptelor e diurnalistic’a, aici se ne descoperimu sentiemintele, aici se ne impartesimu cugetele, aici se ne lamurimi. ideele nostre toti aceia, pre cam atâtu puseciunea civile, câtu si cunoscintiele respetive ne chiama la ’ ‘.east’a. Mai nainte de tra’' ,cere ca sé ne luptâmu sub unu stendariu comutie si se ascultâmu de mintea universale a naciunii: acéast’a sé ni fie cuventul de comanda, acestuia suntemu detori a ne supune toti inca si atunci candu părerile nostre, ba chiaru si convingerile nostre ar fi diverginti intr’un’a, sau intr’ alta privintia. De sine se pricepe, cum ca desi scopul la care atientîmu e numai unul, totusi căile cari conducu la acelu scopu potu fi diverginti, inse neaperatu se cere ca vederile nostre cele contrarie se le impartesimu fratiesee, ear aperarea lorii, precum si combăterea opiniunilor ce lis’ ar opune, se se faca turnai si numai pe terenul nostru celu comune, câ ce de altmintrea, toti aceia, cari d’in interese parteculari, or îmbolditi de sumedea loru si alte patime desierte, spuau ca densii au alte principie, si apuca alte căi spre a ajunge la scopul comune (pote la unu scopu pre care va . . .) trecandu pe unu terenu străinii si d’in castrele altor’a arunca beutaciosele loru proieptile asupr’a celoru ce se lupta sub flamur’a comune, unii ca acestia nu sunt fiii naciunei romanesci. Daca cineva are se combata părerile comuni ale naciunii si ale intrelegiutiei, poftîmu! câmpul nostru e largu, e deschise fiecaruia ostasiu naciunale, si vedemu bucurosi pe or si cine pe terenunostru diurnalistecu; dar daca cineva despretiu esce acestu terenu ori isentiendu- se tare de ajunsu cerca aiurea resen ajutatoria si ne impetiesce cu ameîe altora ’• J. ca acestu a e perfidu si armele lui sunt tîcalfire. Despre unii ca acestia neci notitia nu vomu mai luă. Multiumita spiretului luminații ce domnesce in tempul de acum, câ ce unii ca aceia imtempina despretiul tuturoru, si suntemu pre convinsi, cumca in taina, acelu despretiu afla resanetul seu chiaru si in castrele in cari i-au dusu necredînti’a loru. Anul trecutu au documentaţii mai multe caşuri de aceste, au descoperitii multe ascunse d’in tempurile de mai nainte, au fostu o scola pentru tote partile, dar pare-mi-se ca omenii dau de minciuna dicerea „istoria magistra vitae“ neinvetiandu nemica d’in cartea cea mare si betrana a intemplarilor genului omenescu. Pentru ca poterile nóstre spiretuali in decursul acestui anu nou se sporeasca, se se intareasca, se recere ca se le concentramu mai bine si ca se le deprindemu neincetatu spre a le face apte la luptele ce ni stau innainte, apoi se li adaugemu spre consolidarea loru si pre al treile factoru, adeca poterile materiali, se nimpemu d’in averile ce ni-au datu Domnedieu ca repretiuire ostenelelor nostre, — spre ajutorarea si innaintarea tuturoru întreprinderilor cari trentescu la fericirea naciunii nostre. Noi d’in parte-ne precum in anul trecutu asia si in acestu viitoriu vomu purcede pe calea apucata credinciosi programului nostru, avendu pururea innaintea ochilor interesele cele mari, si căusele cele sânte ale naciunii romane si conscifiti’a ca suntemu fiii ei. Onoratul publicu va scil apretiui staruintiele acestei redactiuni, si daca sîmpatîele cu cari fu imbratisiata pana acum voru cresce progresivii, ostenelele ei voru fi recompensate, câ ce mare ar fi dorerea candu imu diurnalu romanescu in Ungari’a ne intempinandu simpatie din partea connaciunalilor ar supedîtâ causa compatriotilor antagonist a dice câ ast’a s’ au intemplatu pentru câ redactiunea au urmati o dîrepciune naciunale romana. Spre inchiare, cu ocasîunea anului nou dorimu onoratului nostru publicu sanetate si îndestulare, ear pre dulcei nostre naciuni fericire ca întru acestu anu se-si védia naciunalitatea politica reînviata, asiediata pe aceeasi treapta cu celelalte naciuni surori ale patriei, spre intarirea fratietatii intre popore. Quod faxint Superi! F 01 S I 0 RA Solii Dacilor si Traianu. (an. 100. d. Cr.) Pe ceriu azuru e sere, si suie catra-amédi,. . . Nuori negri, fidgeru rosiu l’astupa cu mirazu . . . Si Rom’a, aceste semne le judeca de rele, Asia s’ areta ele in dîlele mai grele ! Si ore, ce se fia ? câ ’n foru si in senatu, Traianu si cu patricii, popom, s’a adunatu ? ! — Din Daci’a departe, trei soli acu sosîra, Cu Rom’a se-i asculte, in Capitolu veniră. Traianu delocu s’asiédia in tronu si ce lu iunaltu, De drépt’a si de steng’a, betranii din senatu,------Si solii, plini de fala, de tronu s’apropiara. Din câta sîla-amara la tronu se închinară: „Dar cine ve tramite, si ce e voi’a sa ? De ati venitu la Rom’a ?!“ Traianu ’i întrebă : „Nalitate imperate! unu solu dacianu respunde : Decebalu ne tramite, se dai a lui tribute Ce are dela Roma pe anu de-a le primi, — Pe viitoriu, pretinde de a le mai mari, — — Sau regele celu tare, cu ostea-i se gatesce, Si-a Romei imperatia ’n mini o gramadésce!“ Atuncea imperatfilu, in peptu se turbură, Lovindu pe arma i cinsa’n piciore se sculă : ,,Destulu! cumanii dieti, ce sunt in Capitolu ! — Din Rom’a voi indata se ’ntorceti innapoi, Si spuneţi: voi acasa, ca Domicianu e ’n gropa, Si Nerva vai betranul ! nu potu se ve potopa, Dar adi pe tronulu Romei e imperatiil Traianu, Va stinge-a ei ruşine, ce-i puse unu dacianu, Se sciţi, de astadi Rom’a tri,butu nu ve platesce Ci Daciei, mormentulu, ce-o ascepta, i-lu gatesce! Vieze imperatulu! beiranii ’i strigă, Si-acést’a si poporulu din foru mai resună, Dar’ solii de mania, si buzele-si musicara, Barbarii, o trufia daciana demustrara. Unu altu dacianu atuncea, asia respunsa indatu: „Domicianu, cu ai nostri o pace alegatu, Cu Rom’a se platésca pe viitoriu, tribute. — Tocmelele acele, pan’ astadi, nu suntu rupte!“ Delocu, Longinu betranulu cu tonu inversiunatu: „Tocmelele suntu rupte! in furia a strigatu ! Romanii, nu mai suferu de adi asia ruşine, Mai bine Roma, stinsa, sdrobita in ruine!“ Traianu propune Romei, ca Daci’a-i de stersu, De a da minune lumii, in lupta e de mersu,— Senatulu si poporulu cu unu sufletu se ’nvoira, Si Daciei resboiulu prin solie si vestiră. „Se spuneţi l’ alu fostu rege, ca nu-i mai damu tributu, Si ’mpacatiunea vechia in Capitolu s’ a rupta, — Câti singruu a calcat’o, — si pacea intre noi, Se poate se se tiena chiaru numai prin resboiu! Unu altu dacianu graiesce : „Acasa vomu turnă, Si regelui , resboiulu, de scrie i-lu vomu dâ, —Vi- a duceţi inse aminte câ voi calcati pe pace, Si nu se uitati! — dacianii, resbuna sum’ti place, Unu bellduce mare, câ Decebalu n’ aveţi, Mai tremurat a Rom’a de-a Daciei săgeţi, Nici dieti toti din lume nu potu se ve ajute, Candu voi, veti sta in fetia cu ostile nóst’ multe, — S’ a scuturata imperuilu romanii de armia loru, Dar credu câ vâ se cada ’n mormentu pe viitoriu !“ Atuncea imperatulu li aretâ pe Marte! „Pandiculu acesta mare cu noi se vâ mai bate, Si Rom’a vâ fi tare, — dar’ voi, acei poternici, Veti fi ucisi cu arm’a, cu micele furnici.“ Si solii se nchinara, si vrură câ se iesa, Dar’ domnitoriulu Romei, se scóla, — de pe mesa Luandu o spada scumpa la soli o intindea : „Acést’a, voi s’o ducéti! superba câ li dîcea — Lui Decebalu alu vostu, in locu de-a lui tribute, Si peste scurte dîle-i aducemu si mai multe!“ Si solii toti iesiră de cale se gatiâ, — Trufia si mania in Daci’a-i grabia: — Patricii si poporulu a casa se resfira, Si de resboiu, romanii cu totii se gătiră! Marienescu. Catone Censoriul. Revista politica. Diurnalele straine aducu testul integru al corespundîntiei diplomatice asupr’a causei cu Trentul. Vomu reproduce si noi cate va estrase din sirul depesilor schimbate asupra acestui obieptu si anume d’in respunsul Dlui Seward la ultimatul Angliei. Interesant e a sei cum ca secretariul de statu al confederaciunii in discusiunea desfasiurata asupra întrebărilor de dreptu maritimu escate prin asta intemplare, afirma cumca comisarii meridionali si depestele loru constituea contrabanda de resbelu, ear căpitanul Wilkes avu dreptul a-i prinde, fara ca acestu dreptu se se fie imputinatu or nemicitu prin impregiurarea cumca corabiea capturata mergea d’intr’unu portu neutru intru altul neutru; si cumca acestu oficieriu au intrebuintiatu dreptul acestua conformu regalelor codîcelui maritimu intrenacionale si intru unu modu cu totul cuviinciosu. — Vedemu dara câ Americanii nu au grabitu de felu (precum ne facea se credemu, analisârile date prin diurnalele englezesci) de a recunosce tote principiele statorite din partea Angliei pentru a justifică rechiamaciunile sale. Din contra, aceste principie cabinetul de Washington le au contestatu si le au deslegatu intr’unu intielesu de totu opusu pretinsiunilor Angliei, si daca guvernul amera de-