Concordia, 1863-1864 (Anul 3, nr. 1-108)
1863-01-15 / nr. 1
Anul 111. Nr. L m Joi 3./15. Januariu 1863. Ese de doa ori in septemana D o ra in e c’a si J o i a. Pretiul pentru Austri’a pre anu intregu . . 10 f1. v. a. ,, jumetate de anu 5 ,, ,, ,, trei lune . . . 3 ,, ,, pentru Romani’a si Strainetate pre anu intregu . 14 fl. v. a. „ jumetate . . 7 ,, „ ,, trei lune . . 3 ,, ,,CONCORDIA DIURNALU POLITICI] SI LITERARII). Prenumeratiunea se face la Redactiunea diurnalului S t r a t’a Sacarului Nr. 9, unde sunt a se adres’a tote scrisorile. Scrisori nefrancate si corespund intre anonime nu se primescu. Scriptele nepublicate se ardu. Pentru insertiunea publicatiunilor au a se respunde 6. cruceri de linia. Revist’a politica. Pest’a 2./14. Januariu. Precum in Anglia cartea, cea véneta asie in Francia cartea galbina se numesce acelu reportu generale ce făcu guvernele respetîve corpului legelitîvu cu prilegiul fiesce careia sesiuni asupra situatiunii, cuprindiendu in sine tote documintele ce se referescu la politic’a d’in launtru si d’in afara a statului. Guvernul fr. au depusu pre més’a corpului legelativu documintele diplomatice, impartindu-le toturoru membrilor spre a lua cunoscintia despre starea lucrurilor precum se cuvine intr’unu statu constitutionale. Bucăţile, cari se referescu la Italia, fiindu interesanţi le vomu reproduce si noi in câtu voru erta colonele diurnaiului nostru. Guvernul fr. au datu ordene ca lucrările revediunii listelor electorali se se afiga la casele toturoru antisti elor comunali, incuviintiandu-se alegatorilor diece dile spre verificare. Cele mai multe diurnale de Paris indeamna pre cetitorii loru ca se mearga a vedéa de sunt ei inscrisi seu ba, si de nu ar fi, se mediuloceasca a se inscrie. Unu numera anumiti de legisti (jurisconsulti) impartiti in diversele patrarie ale Parisului dau instruitiunile cuviinciose fresce caruia, care le va cere svatu asupr’a unorugreuminte electorali. Mesuje forte lăudabili, ce adeverescu ca opiniunea publica se redescepta si cu ea d’impreuna interesul ce se unesce, celu putinu in capitale, de esercitiul drepturilor electorali. Evinementul dilei, ce preocupa tote diurnalele Angliei, e prochiamatiunea Ului Lincoln presiedinte al Uniunii Americane, prin care decreteaza eliberarea sclavilor d’in tote staturile designate. Uiurnnlele enpservative ce e drept« nu dicu nemica si Times, asta gura mare a Britaniei, se pare a nu fi observatu pana acum lucrul, dar celelalte diurnale tote făcu comentarie câtu se pote de vine, fiesce care in intielesul principiei or sale. Unele aproba fara reserva, ear Morning Star dice „De acum Europa nu pote vedé pre pamentul Americei decâtu doa ostiun’a ce se lupta pentru desfiintiare sclaviei, eara alt’a ce se lupta pentru manatienerea ei.“ Consîderatiunile cari s’ar fi potutu produce cu dreptu cuventu pentru a sili adoptarea acestei mesure inca d’intru inceputu, s’au delaturatu prin necesitatea energica a intemplamintelor. Desbinatii insisi atrasera asupra-si asta lovitura ce isbesce in institutiunea lor cea favorita. Intemplarile viitorie potu intardia desfiintiarea sclaviei ,nu sunt evineminte ce i-ar mai pute da vietia si puterea unei institutiuni recunoscute si suferite intre poporele civilisate. Diurnalele ministeriali „Telegraful“ „M. Post“ si „Globul“ denuncieza prochiamatiunea lui Lincoln ca o fapta de infamia si de proditiune, inse in asta Gestiune umanitaria, prés’a ministeriale eră pururea in neinvoéle deplina fatia cu opiniunea publica, dens’a neincetatu au bucinatu recunoscerea staturilor meridionali, intrevenire si mediulocirea impaciuirei séu prin marile poteri europene séu prin Anglia ins’a-si purcediendu isolata si nemediulocitu; meritul Ului J. Russel e inse, ca guvernul britanicu de mare nevoe au fostu sîlituase supune legii dictate de opiniunea publica, carea i-au impusii detorinti’a neintrevenirei. —M. Post. au scosu faim’a impartesita prin tote diurnalele cu Partea Otomana au decisu a tramite unu comisariu la Bucuresci, pentru a cere de la domnitoriul României ca se i se dee armele secestrate si menite pentru Serbia, se adauge ca delegati ai Austriei si Angliei si vom insoti comisariului turcescu. De cumva e adeverata scrrea, ca armele nu mai sunt pre teritoriul României, ci câ s’ar fi trecutu acum in Serbia, atunci comisariul d’impreuna cu domnii delegati voru sosi cam tardiu la Bucuresci, unde de altmintrea nu crédemu câ voru lati vre o spaima, ba dora nu vom sei storce neci mecaru respetul ce intr’alte impregiurari s’ar cuveni si s’ar da representantilor acestoru mari poteri. D’in asta causa si pana acum se dice a se fi escatu incurcature intre Rusia si Turcia. Port’a face ca si candu s’ar pregăti de resbelu, ear guvernul de Petrupole invinuesce pre celu turcescu de a fi tramisu ajutorie Circasîenilor si de a atitia poporatiunile d’in Caucasu si Daghestanu. — Lucrurile mari se născu adese ori d’in nesce amenunte pregătite intru adins , scimu câ resbelul orientale se incepusa cu o certa nevinovata asupr’a cbieilor sântului mormentu. — In asta privintia o scrie electrica ne si imparteshsce noutatea préinsemnata, ca Rusia aduna osti in Besarabia ear principele Cuza la Calafatu. Nu potemu sei ce valore se atribuimu acestui telegramu, pana candu nu vomu intielege d’in diurnalele d’in Bucuresci, pre intemeiata e asta noutate sau ba, — de s’ar adeveri apoi viitoriul celu mai de aprope se apropia de deslegarea finale. Noutăţile d’in Constantînopole (B. jan.) spunu ca Sultanul ar fi refusatu a primi demisîunea lui Ali-pasi’a d’in funcțiunile sale de ministru al afacerilor străine si ca Marele Viziru insusi ar fi staruitu ca asta demisîune se se retraga. In Grecia insufletirea impoporatiunii in favorea principelui Alfredu se sustiene cu tote ca densul au refusatu a primi coron’a, si cu tote cu protocolele tratatului de 1832, l’eschidu de la tronul elinescu. — „Francia“ asecureza cu ducele de Sachsen- Coburgu au refusatu propusetiunile Angliei, ce i s’au facutu pentru a primi cbron’a Greciei, cu tote aceste betranul Palmerston nu si-au perdutu sperarea de a pote indupleca pre ducele ca se se invoasca la unu felu de transactiune prin care tronul Greciei s’ar asiedia sub influinti’a guvernului britanicu. Diet’a nemtiesca in Fmneofurtu se ocupa de faimos’a cestiurre a uiumuiti. ..vrei camere de delegaţi pentru staturile nemtiesci, carea ar fi însărcinata a decide cestiunile ce privescu finantiele confederatiunii si contingintele ostasiesci. Plenipotentiariul ducatului de Baden pretinde ca decisîunile se fie oblegatorie numai după invoer’a unanima a dietei si după incuviintarea unanimal? a camerelor regelative a diverselor staturi ale Confederatiunii nemtiesci; asta conditiune in contr’a majoritatii nu au fostu sprijinita neci de cât la unu stătu. Senatu de Petrupole au condemnatu pre maresialii Podoliei, la unu anu de prinsore, apoi a fi internat in fundul Sîbiriei, acum se ascepta decisîunea imperatului, despre care se presupune ca nu va incuviintiâ o astfelu de sentîntia neumana, numai pentru sîmpl’a vina ce se imputa maresialilor de a fi lasatu ca nobilii Podoliei se subscrie adres’a catra imperatul in care se cerea uniunea administrativa a Podoliei cu regatul Poloni’a, — fiindu amendea provinciele sub domnirea unui si aceluiasi monarcu nu se pote pricepe cum s’au potutu intempla ca petitiunea se fie socotita de unu actu de lesa Majestate, seu proditiune. Catra On. Publicu. Peste a 13. ianuariu 1863. Candu prin pre inalt’a diploma d’in 20 opt. 1860. s’au facutu schimbare iu organismulu de statu, iar’ căușele patriei s’au readusu pe terenul constitutionalu, ne-am convinsu cu totii ca si națiunea romana trebuesce se pasiésca pe terenul actiunei; se-si formuledie cererile sale basate pe dreptate si egala îndreptățire; se-si chiarifice conceptele obscure; se sliceasca abusurile, pe cei ce dormu cu nepăsare, a-i tredi d’in letargi’a morții, se resfire intunerecul nopții, se luminedie pre totu-insul ca se-si intieleaga misiunea sa, si in fine ca se deie o direptiune — conformii cu caus’a comuna a patriei — tuturora aceloraa, carii pe marea cea lata a politecei ambla retecindu fara compasu ori indreptariu. Mediulocul celu mai corespundietoriu scopului acestuia , am cugetatu a fi diurnalisteca, in care ne potemu tângui de durerile si suferintiele nóstre, ne potemu areta grelele necadiuri, si totuodata se damn de scrie natiuniloru colocuitorie, ca si in natiunea nóastra este atâta potere de viétia, in câtu nu poate se remana nerespetata atunci, candu e vorb’a de complanarea causeloru comune ale patriei. Procedendu d’in aceste punte de vedere, am recursu la înaltul guvernu pentru licenti’a de a eda o foia politeca sub redegerea si responsabilitatea mea. Recursul l’am asternutu atunci la inaltele locuri, candu inca nu eramu denumitu pre gratiosu prin Maestatea sa de capitanu supremu alu distritului Cetatii de piétra. Pe recursul asternutu am capetatu licenti’a cerata, deci sarcin’a intreprinderei cei mari si efeptuirea se lasara pe umerii mei cei slabi. Acu am trebuitu se me ingrigescu de cauţiunea ce se poftesce la edarea unei astu-felu de foi politece; am provocaţii pe atunci pe totu insul, ma si acţiuni am deschisu, carii promiteau profite, inse nu s’au aflatu intre romani, pe tempulu acel’a celu ce m’aru fi ajutatu la depunerea cautiunei. O marturisescu sincera, ca in comitatul Aradului, —• unde petrecému in epoc’a acést’a, parte ca jureconsultu la sedin’a orfanale, parte ca plenipotentiatul mai multora familii nobile in afacerile loru juridice— am aflatu mai mare părtinire a intreprinderei mele, si inca la de aceia carii sunt magiaci si nu romani. Caus’a acestia o cugetu a fi seraci’a romaniloru, iar’nu indiferentismul ! După mai multe provocări m’am incercatu a mediuloci depunerea cautiunei, la romani avuti, despre carii cu securitate asia fi potutu crede, ca ne va da mana de ajutoriu, candu si asia interesele cautiunei le va capeta, dar’indiadaru au fostu tata incercare, pentru ca sinul rece, egoistu, si iisetosietoriu după interese mari, nu scie pretiui importanti’a intreprinderei nationali. Acesti oameni calcula interesele materiali după matemateca, iara cele spirituali sunt numai secundarie, carii n’au rubrica in bugetul loru de anu! Intre asia impregiurari fatali am trebuitu se me radiamu numai pe mine; si am depusu cautiunea prin intrepunerea unchiului meu a judelui de cercu VeniamillU Buteanul, carele acuma, fiindu mortu, in numele patriei si a natiunei i binecuventamu memoria si i dicemu de asupr’a mormentului o „Fie-i tierau’a usiara,“ — peptul lui nici candu n’au sciutu de egoismu , si inim’a lui dede esemple de miratu, candu era vorb’a de a oferi pentru patria si natiune, pe elu lu nutria speranti’a, se lupta neincetatu pentru unulu si aceluasi principiu : ca in patri’a acést’a mare si frumóasa, ca caria fiiu e si elu, nascuntu d’in o semintia nobila, vechia si gloriosa d’in carea si trage originea si famili’a contilor Batrânyi — totu locuitoriulu se se bucure de drepturile cetatienesci fara desclinire de religiune, limba ori nationalitate. In mediu locul acestora fluctuatiuni, Maestatea Sa i. r. apostolica s’a indurata pre gratiosu a me denumi de capitanu supremu in distritul Cetatei de piétra, prin care pe umerii mei se pusere sarcini indoite si responsabilitate. Se alegu intre aceste doue, adeca: intre a guvernă unu tinutu, sau prin o foia romana a da dîreptiune natiunei intregi, — acéstea nu au fostu o tema asia usiara, in câtu iute sé sefii potutu decide finalminte, si mai vertosu in anul 1861. Eu, cu toate aceste, mi-am propusu, intre impregiurarile aceste grele, a ocupa ambele posturi de si grele, celu dantiu pentru acea, ca-ce grati’a Maestatei Sale in privinti’a mea o cunoscu de nemărginită, a lu doile pentru acea, ca ce am voitu a da direptiune politecei nationali, si dorintiele ei a le aduce in conformitate cu interesele patriei comuni. Ocupandu ambele posturi grele, ce se atinge de guvernarea distritului incredintiatu mie, de si nu mi-su de totu publicității cu respunsu, atâtu totu-si potu spune, ca in toata patria ungara numai Distritul Cetatii de pietra e singurul, carele gusta inca libertățile constitutionali, si binefecerile ce le *P31423*