Concordia, 1863-1864 (Anul 3, nr. 1-108)
1863-12-07 / nr. 98
Anulu III. Nr. 98.245. Luni 25. Nov. 7. Dec. 1863. Ese de doue ori in septemana Joia si Dominec’a. Pretiul pentru Austri’a pre anu intregu . . 10 fl. v. a. „ jumetate de anu b „ „ n trei lune . . . 3 „ „CONCORDIA. pentru Romani’a si Strainetate pre anu intregu . . 14 fl. v. a. „ jumetate ... 7 „ „ „ trei lune . . . 3 „ 60 er. Prenumeratiunea se face la Redactiunea diumalului 8 t r a t’a lui Leopoldu Nr. 8, unde sunt a se adresă tote scrisorile. Scrisori nefrancate si corespundintre anomine nu se primescu. Scriptele nepublicate se vorn arde. Pentru insertiunea publicatiunilor au a se respunde 6. cruceri de linia. DIURNALU POLITICO SI LITERARE. Numeml acestua alu diumalului nosttru a intardiatii d’in cause ucateruatorie de la noi, deci cercmu indulginti’a 00. cetitori ai nostri. REVISTA POLITICA. Pest’a 24 nov./6 diec. 1863. Atentiunea~publica europeana a paresîtu pe unu tempu proieptul congresului alu Imperatului Napoleone, si s’a intorsu câtra cestiunea nemtiésca, care acu din ce in ce totu mai multu se apropia câtra deslegare, desi modul acestei deslegari nu se pare a fi liberu de veri-ce periclu. Nu pentru unitate se lupta de presentu confederatiunea nemtiesca, ci pentru a câstigă principateloru Schleswig si Holstein unu guvernu nemtiescu, pe care cea mai mare parte lu credu alu afla numai daca acele principate se voru pune su domnirea principelui Federicu d’in cas’a de Augustenburg, nerecunoscandu astu-felu pe Cristianu regele Daniei de domnu legitîmu asupra acestoru principate, ca ce dreptul de sucesîune alu acestui rege se intemeieza numai pe tratatul de Londra, caruia confederatiunea i-a denegatu aplacidarea sa. Nu putienu i-a datu confederatiunei de cugetatu acea impregiurare cu tratatul de Londr’a caruia ea denéga validitatea legale, a fostu subscrisu si de Austri’a si de Prusi’a, ambii capi a confederatiunei, fara de cari confederatiunea cu greu va s6 intreprindia ceva. La prim’a vedere se parea ca aceste poteri sunt aduse intre neplăcutele alternative, seu a rumpe cu dorinti’a natiunei nemtiesci seu a calcă tratatul de Londr’a. Asupr’a acesteia impregiurari dedera deslueiri depline atâtu ministrul Bismarck in camer’a Prusiei câtu si unul ministru de esterne Rechberg in cas’a deputatiloru senatului imperiale (vedi unul de asta di alu Concordiei.) Dechiararile ambeloru ministri consuna intr’aceea, ca atâtu Austri’a câtu si Prusia voru face totu ce pretinde confederatiunea nemtiésca si demnitatea unei natiuni, numai de cestiunea de sucesîune a regelui Daniei nu se voru atinge, ca ce intru acést’a li sunt legate manele prin tratatul amintîtu. Ambele dechiarari n’au potutu fi primite altum intre in Germania de câtu numai cu plăcere, ca ce ele nu rumpu cu dorinti’a natiunei, si sustienu si oblegamintele primite asupr’a-le prin tratatu. Confederatiunea nemtiésca pentru binele celei d’antâia de buna séma va sei stimă pe a dou’a si nu va pretinde de la Austri’a si Prusi’a mai multu de câtu oferescu aceste poteri de buna voi’a loru. Cestiunea nemtiésca prin aceste doua dechiarari a innaintatu férte. Mai pretutîndene prin Germania, camerele representative interpeleaza pe guverne despre politîc’a acestora-a fatia cu principatele Schleswig-Holstein. Pana acu nici unu guvernu n’a fostu in contr’a vointiei natiunei. Amintîmu aci de guvernul Sassoniei, carele — după cum ne invoiintiéza unu telegramu d’in Dresd’a — in 4 diecem, respundindu ministrul Beust la o astu-felu de interpelatiune dise. Guvernul sassonu nici n’a subsemnatu tratatul de Londr’a nici nu s’a alaturatu aceluia formalu. Amintesce cumu au decursu consultările asupr’a tratatului de Londr’a, si seuseza pe cele doua poteri mari nemtiesci cace atunci au fostu astufelu impregiurarile in catu aceste poteri trebuira se se multiumesca cu promisiunile Daniei, si legara mari sperantie de ele. In 1862 Dani’a recerca pe Sassoni’a ca se se convoiesca la tratatul de Londr’a si i se respunse cu Sassoni’a si reserva a se alatură acolo unde va fi si confederatiunea. „Prin acést’a reservare — dise ministrul — Sassoni’a e libera a decide cum i place, chiaru si in casul daca Dani’a aru fi implinitu oblegamintele ce le-au calcatu“ Ministrul dise mai departe câ nu trebue acusata confederatiunea pentru câ nu face decisîunea mai rapede, ea se va face sperezu câ mane (5 diec.). De la senatul imperiale. In siedînti’a d’in 4. diecemvre a casei deputatiloru , ministrul de esterne contele Rechberg respunde la interpelatiunea Rechbauer despre politîc’a guvernului fatia cu SchleswigHolstein. Tratatul de Londr’a făcu lunu intregu cu decisîunile ce i-a premersu, si daca Dani’a s’aru provocă la tratatu, Austri’a si Prusi’a i-aru respunde ca se implinesca oblegamintele d’in acelu tratatu. Domnirea regelui Cristinianu se incepe cu calcarea acestoru decisîuni, deci Austri’a si Prusi’a proieptéza essecutiune in Holstein câtu mai curundu. Trebue se rumpemu cu sîstem’a de Copenhag’a, carea vatema drepturile si demnitatea nemtiloru, trupele austriace la Francofurtu stau gata a pasi câtra Elb’a. Fatia cu amestecarea in cestiunea de ereditate, Austri’a nu primesce asupr’a sa nici o responsabilitate. In fine Rechberg dechiara ca Austri’a va tiene cu Prusi’a intru tote, va stimă tratatul, dar’ afara de marginile acestuia va pasi cu tota poterea pentru interesele nemtiesci. — Rechbaive, dice ca respunsul nu l’indestulesce nici pe cei de unu credeu cu densul. Alianti’a cu Prusi’a e lăudabile, dar’ nu cu ministeriul Bismark. Si reserva dreptul de a proieptă. Schindler doresce ca Austri’a se astérna carte veneta despre polltîc’a esterna. Rechberg. Nu e aci locul a trată despre căușele esterne (contradiceri) Primesce responsabilitatea pentru cele intemplate de la 1859. Ideea congresului e sublime, dar’ resultatul e nesecurut: pentru a incungiură resbelul e de lipsa a se pregăti pentru congresui, si a se contrelege asupra obieptului, scopului si altele. Guvernul se insuesce a sustiene pacea si intregitatea imperiului, Grocholski. Daca aci e vorba despre principiul nationalitatii, atunci de securii Polonii si nemţii se voru ajută in luptele pentru natiunalitate. Condamna politîc’a Austriei in caus’a polona. Oratorele nu doresce ca si cestiunea nemtiesca sa se deslege in asemene modu. Brinz amintesce chiamarea Austriei in Germani’a. Waidele. Tratatul de Londr’a e nevalidu, representanti’a nemtiloru nu s’a invoitu. Giskra e pentru ocuparea principateloru Schleswig si Holstein. Schmidt aru dori ca cas’a sâ se ocupe cu cause interne. Kinski e pentru politîc’a guvernului. Rechberg dechiara câ politîc’a Austriei in Itali’a e sustienerea pacei si nu cucerirea, iar’ guvernul de Torino ascepta numai ocasîunea pentru rapirea Veneției, de aceea nu pote fi amicetia intre aceste doue guverne. Cas’a trecu la consultarea bugetului ministeriului de esterne, si se primiră proieptele comisîunei. Bohemi’a, si conducatorul propriu Germani’a după straformarea politica a ordînei de statu in seclul alu 18-le, ce a purcesu de la Franci’a, in tempurile nóstre câtra nisuinti’a pentru libertate individuale, spirituale si esterna se mai adauge inca si alu treile motîvu: nisuinti’a poporeloru pentru recun&terea elemateloru loru natiunali in sîstem’a de statu. Cumca principiul nationalitatii, — de a caruia consecintie binefacatorie s’a folosîtu Italia — si deriva indreptatirea sa chiaru d’in istori’a numai acelua va denega, carele ’si’nchide preceperea sa d’in antea esperiintieloru si invetiatureloru istoriei. Ea nu areta, cum ca primele base a veri-ce ordine cetatienésca si a veri-ce statu, au avutu o origine nationale : originea si limb’a comuna, si cu aceste identitatea intipuiriloru religiose, a cultului si a dreptului. Asie a fostu acést’a la Greci, la Romani, la poporele germane si altele. Crestinismul a fostu antâiu, a caruia caracteru cosmopoliţii a reportatu învingere asupra celui natiunale, a imblanditu indemnul naturale pentru separare alu natiunalitatiloru, si le-au impregiuratu pre téte cu o legătură spirituale de unire. Luptele papismului si a imperialismului germanu inca conduseră — prin reformatiunea besericei in seclul alu 16. — la base noue» in dreptul ginteloru europene, ce le cugetau a esîstă in „sîstem’a de ecuilibriu a p o t e r e i,“ ceea ce ignoredia verice recunoscere a drepturiloru unui popom pentru neaternare natiunale. In fine in revolutiunea de la 1789 principiul natiunalitatii si facu cale potente, si tempul nostru porta tipul lui. Nistiinttele nemtiloru pentru unitate natiunale — cu a carora potere luptele cele mari de libertate conduseră la învingeri fericite — inca in a. 1815 nu dobândiră recunoscere in cabinete, dar’ cu atâtu mai vertosu capetara spatiu in anim’a poporului, fiindu ca institutiunile confederatiunei nemtiesci se opuneau pe fatia instiintieloru si spiretului natiunei. Veni anul 1848, care dede in câtuva si cabineteloru splicatiune despre importanti’a principiului nationalitatatii, si li demustra, cumca acestu factoru trebue luatu in consîderatiune la desvoltarea sistemei de statu. Pana ach nu li-au sucesu inca instiintieloru nemtiesci a straforma confederatiunea de state intr’unu statu confederatîvu ; dar’ indemnul pentru unitatea natiunale a crescutu numai, si asceptar’a, in care va reportă recunoscerea indreptatirei. In Serbi’a si in Greci’a si facii cale spiretul natiunale in resbelul celu gloriosu pentru libertate d’in 1804, «i respetîve 1822 in contr’a despotiei turcesci ne mai audite, si a aflatu recunóscerea poteriloru mari, cari fura constrinse de poterea opiniunei publice — a poterei a sies’a — ca sâ ignoredie principiul legitimității celu putienu fatia cu Turci’a. Mai nefericitu, cu multu mai nefericitu a fostu poporul Poloniei in resbelul celu sangerosu contra Rusiei in 1830. Unu resbelu, carele pentru interesele aloru trei poteri mari trebui sa cada atunci, pentru a da dovada in dilele nostre cu o furia noua, cum ca spiritul libertăţii si a cunoscintiei nationali e nemeritoriu. Nistiintiele de unitate ale poporului italianu se alipira de Sardîni’a, si făcură unu pasiu mare spre realisarea loru prin luptele anului 1859 .... Aceste scurte retrospectiuni istorice făcu mărturisire despre poterea si importanti’a principiului nationalitatii in viéti’a poporeloru; istoria dileloru nostre ni aréta invetiaturele trecutului nemediulocitu alu nostru, ea ni areta ca viforul inca nu s’a impoveratu, cumca diu’a pentru luptele cele mari de achiva veni. Poloni’a sangeréza si se lupta inca, Romanii d’in Moldavi’a si tiér’a romanésca se dar’ n’a fostu siedîntia. Portarea Austriei si a Prusiei e de stimatu, dar’ nu trebue trecutu cu vederea cumca tratatul de Londr’a nu pote nemici actul confederatiunei si tratatele de Vien’a. Lordul Russell a indreptatu o nota câtra poterile străine, prin care începe a părtini pre Dani’a in contr’a confederatiunei, s’a, incercatu la Parisu a află părtinitori pasiului sâu, ci indiadaru. Natinnalitatile si congresul. Su acestu titlu diuariul „Ost. u. West“ ni aduce unu artîclu subscrisu de K. Ldr. ce lu reproducemu si noi, pentru ca cetitorii, nostri se véda parerea diurnaleloru despre Austria fatia cu congresul, si in care consuna mai tote : „După revolutiunea besericeasca a seclului alu 16, a careia precursoru a fostu