Concordia, 1863-1864 (Anul 3, nr. 1-108)

1863-01-15 / nr. 1

apoi au gasitu masine belice, prisoner!, precum si unu standariu luatu mai nainte de la Fuscu cat­ du se debelase, fiica si sor’a lui Decebalu au cadiutu in manile inimice. Observandu Decebalu cumca acum numai o cale este spre salute, adeca supunerea totala, a indreptatu la Traianu o multime de barbati si de muieri d’impreuna cu copii loru, carii cadiendu in genunchi si aruncandusi ar­mele la pamentu si cu manile legate in deretru spre seranu de supunere totala, au cerutu pace. TAianu primindu arest l a solia, numai decatu s’a presentatu si Decebalu ina­­intea lui, si inca cu unu servilismu, cu care a petatu tronulu eroului Cotizonu, adeca fara ca se fia pretinsu no­bilulu Traianu, s’a prevalitu la petiorale lui desarmatu promitiendu-i tote, numai se-i conceda pace, care apoi s’a si dictatu sub conditiunile urmatorie: ca armele si masi­­nele belice d’impreuna cu maestrii ioru se le predeie d’im­preuna cu desertorii seu profugii; se derime cetatile si se cededie totu pamentulu, care-lu luase Traianu d’in otarele sale; se mira acei­asi amici si inimici cu poporulu Romanii. T­eoraandu Traianu estumodu mersulu antaiu be­­licifiul intra Daciloru a­ plecatu solia la Rom’a la senatu pentru ratificarea pacei, cara elu dupace a stationatu mai multe garnisone romane pe terminii noi ai imperiului s’a internatu cu mărire la Itali’a unde­ lu asceptau civil cu multa bucuria si amore. Solii Daciloru intrandu in senatu desarmati, cu manile increstate ca prisonerii au vorbitu pucin­e cu umilintia, si apoi santiunandu-se pacea,­­si in­­cinsera armele sale si se reintornara acasa. Traianu apoi in anulu 103, sierbandu triumfulu Daciloru se numi „Da­cicii“ precum se vede d’in monete, si alte monumente de pe tempulu seu: Dacicus et scripto radiat Germanicus auro. Juven. Sat. 6. Pen­truca amintirea debelarei Daciloru se remana si la posteritate, senatulu romanu a mandutu, ca tipurile so­­liloru daci se se taie in marmure asemene precum le era faptur’a, fisonomi’a, si vesmentele, adeca: faci’a, gramadii, peptulu si petiorele cu brace d’in marmure albu, eara ca­­ciul’a, perulu si siundr’a d’in marmure negru. Statuele aceste s’au pastratu in Rom’a pana in tempurile mai noi ’)• Mersulu d’in urma a­nu* lui Traianu in contra Daciloru anulu 104, d. Cr. Decebalu, care a intempinatu de atateori cu onore armele romane incependu de la Domitianu pana la Traia­nu, desi pr­in pacea d’in urma s’a umilitu pana la pamen­tu, desi a primitu in gramadii sei cei nobili jugulu sier­­bitutei, desi si-a intinsu manele se le lege, totusi inca a mai semtitu in anim­a sa atata taria, incatu infrangandu catusiele sclaviei, se rapesca arnjele ca ori se se elibere­­die ori se mora cu mandria pe pamentulu strabunu, deci provoca la arme pre toti patriotă,­­si intaresce fortaretiele derimate, pre consângenii sei pre Sarmati­i îndemna pr’in soli la aliantia, eara Jasigiloru cu aliati ai Romaniloru le amenintia totu realu. Audiendu Senatulu romanu despre mesb­rele revol­tei întreprinse pr’in Decebalu, la judecatu de inimicii alu Romaniloru, eara Traianu intru atatu s’a maniatu, incatu si-a propusu cumca earasi se va duce in persona asupra lui. In anulu 104, d. Cr. denou ferbea tota Daci­a, si se ascutiau armele ca in ajunulu unui nesbelu de vietia ori morte, legiunile romane in frunte cu divulu Traianu, cu nepotulu acestui cu Adrianu, si cu prefectiilu Luciu Cuvi­­tius Maurii se apropiu spre Dunăre. De si o parte a Daciei, adeca Banatulu Temesianu de acii era in manile Romaniloru de la mersulu antâiu, si cu tote ca de aici se poteau desfasiurâ operaţiunile belice cu îndemânare spre Transilvani­a in contr’a capitalei Da­ciei, cna si punţile ce le predicase pe albii de la Columbi­­n’a si Gradisc’a usiorau trecerea armieloru in Daci’a, to­tusi Traianu conformu­ programuri.­ seu de a nemici si de a sterpi pre perfidii Daci cu intardiare daru cu securitate, a impartitu teatrulu resbelului in mai multe direptiun­i, cu asia stremtorinduse Decebalu d’in tote partile, se nu mai aiba in lume cale de scapare. Traianu înainte de tote, conformui planului seu a ve­­diutu a fi cu cale ca se mai aredice o punte, si inca mai la vale, daru nu pe balii seu albii,­­d’in petra cu casteluri si cu valuri pe la capete, ca precum de o parte se fia tre­cerea peste Dunăre usiora, asia de alta parte se fia incre­­dintiata comunicatiunea armieloru­lui cu Mesi’a. De n’aru mai esprima ruinele marimea trecutului, atunci n’aru (1 de prisosit cuvintele lui Dion Casiu despre acest’a punte, ci pentru mai mare lumina le reproducerii si noi. Intr’ace’a a facutu Traianu punte de petra peste Dunăre, de care eu singuru nu potu destula a me minima. Pentruca desi a fă­cutu­ Traianu mai multe lucruri minunate, daru puntea ace’a pre tote le intrece, a fostu aredicata pe douadieci de stâlpi de petra cioplita si patrata; liacare stâlpii era afara de temeiu inaltu de 150 de petiore (matematice) si latu de 60 eara depărtarea loju^de olalta era 170 de petiore, aven­­du intre ei cupole deSpetra cu care se lega împreuna. Ero­­gatiunea făcută pei^m podulu acesta a fostu nespusa; inse pentru aceia a fostu mai minunatu­ pentruca a fostu facutu in riu venturosu si plini­ de molii, era ap’a 11 luvi­ului nu s’a pututu abate in alte parti. Ci eu nu pen­tru ace’a am spusu latimea riului, penruca dora aru fi pre mare (caci uneori candu inundedia e mai mare de doua si de trei ori) ci numai pentruca in loculu acela e atata, care e celu mai angu­stu, de catu care locu mai indemanatecu de a face podu nu s’a aflatu, in carele cu catu care flu­­viulu d’in latu in mai angustu, si erasi d’in augustu in mai latu, cu atutu curge mai rapede, si e mai afundu, ce ma­­resce greutatea de a face puntea. D’in care lucru lumea pote intielege anim’a cea mare a lui Traianu etc 2) Panace s’a terminata construirea pantei peste ripele Dunărei, prefecţii romani avura mai multe bătălii sange­rose cu ostile Daciloru,­ si anume in partile apusene a Transilvaniei spre Banatu si Ungari’a, învingerile Roma­niloru reportate in mai multe intempinari mărunte pe la confintele Transilvaniei, au conferitii multu spre ace’a ca construirea puntei se se efeptuesea cu mai mare înlesnire, pentruca fiindu poterea lui Decebalu impartita n’a potutu se-si realisedie planulu seu de a alunga pre Romani pre celalaltu malu alu Dunărei, si asia a­­ impedeea si in clîdi­­rea puntei. Nepotelulu Decebalu a-si realisa planulu seu de a alunga pre Romani d’in­colo de Dunăre a judecatu ca îna­intea fortaretieloru romane se aredice si elu alte valuri si in intarituri, ce apoi si facandu a superatu multu pre Ro­mani cu săgetătorii sei, panace in urma legiunile romane cuprinsera pastrele dace cu asaltu si lu alungara de la Dunăre de parte, atunci apoi lucratorii puntei au lucratu cu indemana. Cunoseiindu Decabalu cumca cu trecerea Romaniloru in Daci’a se apropia unu viscolii infricosiatu, care pote va aduce si perirea patriei, ne mai incrediendu­­se in poterile sale, s’a plecatu­ la instelatiune, si anume a tramisu cativa militari sie­si devotati, si plini de taria in Mesi’a ca fad­arnicindu-se de profugi se rapesca orecare ocasiune de a se apropia de imperatulu romanu, a carui­a cortu mai alesu pe tempulu resbeleloru diu’a si noptea era deschisu, si apoi selu ucidă. Daru descoperindu­ se in­­stelatiunea toti complicii asasinatului se pedepsiră cu morte. 2) Dion in Traianuni. (Va urma.) 1) Georgia Sincai. Cron. Romanilor, tom. I. p. 8. 3 „Domnilor Senatori, Domnilor Deputaţi“ „Corpul legelativu incepe a sa ultima se­siune. A preocupa terminul defiptu prin constitu­­tiune ar fi fostu, in ochii mei, unu actu de nemul­­tiamire câtra Camera, de neîncredere câtra tiera. Nu m­ai e acelu tempu, in care se credea necesariu a intrebuintiă prilegiul unei intemplari norocose pentru a se asecură sufragele unui numera re­, strinsa de alegatori. Asta­ di, de ar vota tota im­­populatiunea, nu mai e, in massele poporului, acea mobilitate de odeniora, si convingerile nu se schimba la cea mai mica suflare ce semena a cla­tină atmosfera politica. „De ora ce ne afiamu reuniţi pentru ultim­a data, nu e de prisosu a reprivi la cele ce împreuna le faciiramu de cinci ani incoce, cu­ ce numai im­­bratisiandu unu periodu mai îndelungaţii se pote apretiui spiretul care au condusu derégerea aface­rilor. „Cam de comune omenii sunt dedați a cercă in actele suveranilor îndemnuri ascunse si miste­­riose combinatiuni, cu tote aceste inse, politic­a mea au fostu forte simpla: a immari bunăstarea Franciei si superioritatea-i morale, fara de a abusă precum fara de a se scade poterea asiediata in ma­nile mele. „In afara, a­parteni, amesuratu drepturilor si tratatelor, dom­nitele cele legiuite ale poporelor pentru unu viitoriu mai buni. A desveli legaturele nostre comerciali cu tierele de cari ne apropia o mai mare comunitate de interese. A face se dispară de pre hartiele diplomatice vechile cestiuni nedes­­legate, cu scopu de a delatură pretesturile de nein­­tielegere. A urmări in fine cu barbatia repararea de ori­ce insulta a flămurei nostre, de ori­ce pre­judecata causata nationaliloru nostri. „Astufelu, de după impregiurâri am aplicatu principiele aceste. „In resar­i­tu do­r­in­ti’a natiuna­l­e a provieloru Dunărene de a formă decâtii ii fa­u s­e­n­g­u­r­u s­i a­c­e­i­u­­­a­s­i p­o­p­o­r­u nu p­o­­tease ne afle nesentîtori, si con­cursul­u nostru a contribuitua întări uniunea Ioni. Sprijinitu-amu încercările cele întemeiate ale Serbiei,a Munt­enegrului si ale creştiniloru din Siri­a, fara a uită drepturile porţii Ottomane. „Armele nostre au aperatu neaternarea Italiei fara de a face vre­o tocmela cu revolutiunea, fara de a strică a­fara de campulu bătăliei bunele rela­tiuni cu adversarii nostri de odiniora, fara de a parasi pre Santulu Părinte, pre care onorea nostra si oblegamintele de mai nainte ne indetoră alu scuti. „Delaturatu-amu căușele imparechieriloru cu Ispani’a, caror­a le-ar fi potutu da vre­ unu temeiu sau nedelimitarea fruntarieloru, seu vechia detoria d’in anulu 1823, si cu Elveti’a cert’a a­supra valei Capeloru. „Tratate de comerciu au fostu si sun­tu aprope de a se inchis cu Anglia, Belgiulu, Prusia, Itali’a si Elveti’a. „In fine, espeditumile in Chin’a, Cochinchina si in Mesicu adeverescu, ca nu suntu tienuturi atâtu de îndepărtate unde vre a vatemare a onorei Franciei se remana nepunita. „Asemenea fapte nu s’au potutu produce fara a nasce incurcature. Detorinti’a nu se învinge totu­­deaun­a pedecele. Cu tote aceste, Franci’asa maritu cu done provincie: barierele ce ne despartieau de vecinii nostri s’au mic­oratu , unu largu teritoriu a’a deschisu aptivitatii nostre in indepartatulu re­­saritu, si ceea ce ajunge mai multu decatu cuceri­ - le, noi amu cascigatu simpatiele poporeloru, fa­ra de a perde încrederea si stim’a guverneloru. „In decursulu aniloru trecuti mi s’a datu oca­­siunea de a conveni cu cea mai mare parte a Dom­­nitoriloru si d’in aceste conveniri s’au născutui re­­latiuni amicabile, cari suntu totu atâte garanţie pentru pacea Europei. Asta pace nu pote fi turbu­rata prin evenimintele ce s’au intemplatu de curen­­du in Greci­a. „Asta repede espusetiune a trecutului vi re­­spunde de venitoriu si cu tota ingreunarea intem­­plariloru contrarie si a pareriloru opuse, veti recu­­nose, eu credu, ca totudeaun’a am urmatit resolutui pre aceea­si carare. „In ceea ce, privesce mai de aprope si­­tuatiunea d’in launtru, am voitu, de o parte, prin o amnistia deplina, a sterge in câtu am potutu suvenirea imparechieriloru nostre civili, de alta parte a inmari importanti’a innalteloru corpuri de statu, vani chiamatu a luă parte mai de adreptulu in cursulu afăceriloru ; sprijinitu-am deliberatiu­­nile DVostre cu tote garantiele ce pot să se pre­tindă libertatea desbateriloru Lapedatum'am de o prerogativa socotita pana atunci de neincungiura­­ta, pentru a’ncuviintia Corpului Legislativii dre­­ptulii de 3 ernti'obi chelindile in­tr’un­u,­­ nerestrensu, si pentru a da mai multa soliditate temeliei pre care face eredetu in publica. Cu scopu de a u si oră finantiele nostre,­ostea continentale si marin’a s’a redusu la proportiuni mai restrinse Detori’a nelimpedita s’a potutu scadé, si, sucesandu con­erciunea rentei, o mare propăşire s’a facutu catra unificatiunea detoriei statului. „Veniturile midilocite se sporescu neincetatu prin simpl’a fapta a creseamentului bunestarii ge­nerali , si situatiunea imperatiei ar fi infloritoria, deca resbelulu ,d’in America n’ar fi venitii a secă mnulu din isvorele cele mai manose ale industriei nostre. „încetarea cea de sila a lucruriloru a casiunatu, in mai multe parti, o seraaia demna de tota ingrijirea nostra, si vi se va cere unu eredetu pen­tru a’ntinde ajutoriu celoru ce porta cu resemna­­tiune urmările unei nenorociri, a cărei curmare nu aterna de la noi. Cu tote aceste m’am incercatu a da din­colo de oceanulu atlanticii svaturi inspirate de o simpatia sencera; inse marile poteri maritime neparendu-li-se inca a mi se poté insoti, am trebu­itu­ se amana la unu tempu mai favorabile servi­­tiulu de midilocire alu carei­a scopu era, ca se în­cete versarea de sânge si a preveni storcerea pote­­riloru unei tieri a carei­a viitoriu nu ne pote fi in­­diferinte. „Nu voiu se ve insîru amănuntele mai mul­tora inbunetetîri administrative, precum infiintia­­rea unei reserve de oste, straformatiunea flotei; asied­emintele favorabile claseloru serace; marile lucrări publice; innaintarea agriculturei, sciintie­­loru si arteloru, conservarea prosperității coloni­­loru nostre cu tote câ s’a opritu emigrarea negri­­loru, intarirea posesiuniloru nostre d’in Afric­a prin ingrijirea nostra de a casciga de ce in ce apleca­rea poporului arabicii si de a scuti pe colonii no­stri. Descrierea situatiunei imperiului vi va desco­peri un’a fiesce care d’intre aceste mesure. „D.Vostra aveti inca se semnaţi prin folosi­tore lucrări capetulu mandatului vostru, si candu veti re’ntorna in despartiemintele vostre, daţi de solie, ca, deca amu invinsu multe pédece si amu împli­nitu­ multe lucruri folositore, asta s’a facutu prin concursulu celu devotatu alu mariloru corpuri de statu si prin co’ntielegerea ce a domnitu intre noi, câ cu tote aceste e inca multu a se face pentru în­deplinirea asiediaminteloru nostre, a răspândi ideile overate si a invetia tior’-a­ ft se increde in

Next