Concordia, 1863-1864 (Anul 3, nr. 1-108)

1863-06-11 / nr. 43

Anul 111. Etr. 43.—190. Joi 30. Main 11. Junta, 1863. Ese de doa ori in septemana Domine c’a si Jo­i­a. Pretinl pentru Austri’a * , pre anu întregii ■ • 10 11. v. a. ,, jumetate de anu 5 .,­­» „ trei lune . . . 3 „ pentru Rom­ani’a si Strainetate pre anu intregui . 14 fl. v. a. „ jumetate . . 7 „ „ ,, trei luue . . 3 50 er.CONCORDIA. DllIRNAUI POLITICE SI LITERARII]. Prenumeratiunea se face la re­­dactiunea diumalului Straj’a Sa­­carului Nr. 9, unde sunt a se adresă tote scrisorile. Scrisori nefrancate si corespun­­d intre anonime nu se primescu. Scrip­­­tele nepublicate se ardu. Pentru insertiunea publication­i­­lor au a se respunde 6. cruceri de linia. Revista diurnalistica. Diariul „Ung Nachr.“ su titlul, ,Partit’a ma­giara in diet’a monarciei. Noi credemu, ca o asta-felei de portare a na­­tiunei magiare d’in Transilvania nu ar’ intardia a face sensatiune buna in tote partile. I si nevindecabila, mai bine se deschida o discusiune libera despre sustinerea statului, despre afacerile comune a­le imperiului si representatiune; astu­­fel- ar’lucra spre modificata, constitutiunei d’in fauru (carea, precum ne sansa I). Z. de repetite ori, tgjtuds&uu’a e­apta pe^c revisiune) si prin acest’a si tierei materne Ubmâ­riei, i-ar’ deschide calea pentru coijaplanare; in Transilvania natiunea acea ^ , candu acestu articl'd, lu petrece far’ de niei unuco- magiara s’ar apropia de cele lalte popore, si in fine mentariu , articlul susatinsu e urmatoriul: _ e posibile ca tiér’a sorora s&aiba o certa legătură „Transilvania, o parte a coroanei unguresci, drept U publicu cu tiér’a materna Ungaria, care trece prin o straformare, ce atinge nemediulocitu ar’ coreSpun­ie intereseloru inj­rumutate a­le tie­­pâtri’a nóastra, riloru, si n’ar’ scirba nici imaturele intregitatei Nu neresultarea uniunei, seu mai bine dicandu, a contopirei politice si natiunali a tiéreloru sorori,d­e acea ce atrage in primul gradu atențiunea nóastra, fara modul si calea prin care se aneséza tiér’a acé­­ltt’a câtra constitutiunea imperiului austriac« ;mis­­eamentul acel’a, care e de mare importantiaindes­Pentru ca de ce se se o^upa romanii si sasii . „ I­­n contr’a modificarei constitutiunei d’in fauru, de legarea cestiunei cons­­­u­­una e a^ pa ne pra­ce si provintiele ereditari« inca o dorescu d’in Uniunea Transi­vaniei cu ngana cei e a a multe privintie, si nici d’in­­Aparte nu se afirma a 1848 si asie n a ostii a ta, ecu unu­­nu ir a ^ ^ nepotintia? Scopul principalu a constitut iu­toriu a unei nopti e venn, oare inse, t­ar e • nei ^nn fauru e chiaru nuXanacel’a, ca cele ce satu după sine îeminiscin ie sânger se. . o e a' constituescu căușele resbelulii, finantiei si comer­fostu mai bine pentru nefericitele tieri soron daca ^ -n imperiU, gi ge ^ de competintpa tutu. uninneivcea gra iita, nu pioc îiama. a un î I roru tieriloru, casi unu intregu 'se se asiedîe su unciul acest­a e credibile ca tier­a era crutiata de ’ . . ° , , . ,easul acesta „• . 1 controlarea comuna a tuturorti poporeloru impe­riului pe langa representatiunea comuna. Ore periclu-se-aru scopul principale, daca se­natul imp. alu Austriei s’ar schimba câtu­ va in form’a sa, séu i s’ar restringe in ce­va modu privi­­legiele poterei, astufelu d. e. se nu detiermuresca representatiunea comuna imp. de unde se se supli­­nesca speselei unui drumu Jr^wTv^nu, séu a unei scoli comunale, seu, oii de Î5p.W%'rUhA — vitoriu comitatului ? Prin ce suntu legate aceste cestiuni de legaturele statului, si ora Anglia pe­riclitata e in victi’a ei constitutionale de statu prin aceea, ca asemene cestiuni nu se dau spre despu­­setiune parlamentului comunu?“ Diariul „Botschafter“ si face observatiunea sa la cele dise de „Ung. N.“ după „Bot.“ diet’a Transilvaniei nu se póte consulta despre modifica­­tiunile constitutiunei d’in fauru, câ­ ce acesta e com­­petinti’a senatului imperiale; dietei Transilvane­i resbelul civile, in care nobilimea Transilvana si-a versatu celu mai bunu sânge a inimei sale, si nu­­meróse viduve si orfani de a­le Romaniloru si plan­sara perderea celor’a ce le sustinea viéti’a, poporul romanu de presentu n’aru avé suveniri triste, si in inim’a lui nu ar nutri atât’a neincredere in contr’a natiunei magiare, carea lu face se se uite de acea, ca tocm’a naţiunea magiara a fostu, care cu mari­"dăm^^^ega^^drept^ire"politica, pentru tote popoarele. Toate aceste avemu de a le multiami uniunei acei triste, carea asemene cutiei Pandorei, a datu ansa la patimele cele mai rele in fierile sorori, si a latitu prepastî’a, aceea natiunale, carea asta-di des­parte pe natiunile Transilvaniei. In genere, a fostu unu curagiu politicu, intr’o nóapte a o contopi in patri’a nóastra, tiér’a, care mai multe secte, a fostu independinte de Ungari’a. Fara indoela, daca­­ , in 1848 uniunea se supunea votisarei generali a­­ compete numai dreptul de alegere poporului, ea devenia a fi o cestiune, ca­ ce tocm­a Transilvania a avutu lungu tempu o autonomia, ce i se invidia, si nu s’a aretatu necesitatea ca victima municipala se se sacrifice unei sisteme de guver­nări ministeriale centralisata in Pesta, pe care po­­liticesce nici nu o precepeau in Transilvania. De la 1848 in cece intr’adeveru nu s’au spo­­ritu elemintele uniunei, ci inca a crescutu numerul contrariiloru ei. Pe natiunea magiara d’in Transil-Reproducemu d’in „Wanderer“ urmatoriul articlu : Despre diet’a Transilvaniei, primimu de la o persona démna de respetu, si in acést’a privintia de buna sema bine informata, urmatóriele impartasiri intere­sante, cari le petreceau cu observatiunea ca ele sunt icon’a pareriloru si a tendintieloru partitei magiare. Cuprinsul vania, la toata intemplarea, lips’a o conduce la ane- scrisorei adresate noe e urmatoriul: sarea câtra tier’a materna, câtra poporul propriu. „De câte-va dile, se vorbesce prin diurnale de asie CU tóte aceste si ea ar defendâ pe câtu se poate in- numitul programu alu partitei magiare in Transilvania, si tre margini largi autonomi’a Transilvaniei, numai acel’a, daca mi aducu bine a­minte, a intratu si in diurna­­cestiunea constitutionale a Ungariei de ar fi degia lui Dtale. Celu putinu „Hirnok“ care combate acestu pro­­complanata, legile d’in 1848 revideate si daca gu­­gramu, se provoca de a dreptul la „Wanderer.“ De la cine­vernarea politica a Transilvaniei pe basea acést­a, s’a nascutu originalminte acestu programu, nu sciu; inse ar’ fi obiectul de tocmire intre aceste doue cumca n­u e programul partitei magiare, ci pe semne nu­­diete, mai combinatiunile private a unui corespundinte lipsitu Intr’aceea situatiunea politica esentialminte de materia, acést’a o potu afirmii cu asecurare. O simpla s’a ingreuatu prin constitutiunea d’in fauru, cu­ ce descompusetiune a pareriloru, de cari naturalminte se li pana e vorba de primirea simpla si neconditionata pescu magiarii d’in Transilvania, va dovedi ceea ce am a constitutiunei imperiale, națiunea magiara d’in­­ afirmatii, si poate câte­va păreri retacite, le va pote in­ Transilvania se va alipi de constitutiunea d’in 1848, cu tote ca — ceea ce catediamu a afirma are vointia serioasa a revide aceste legi in spiritul santimnei pragmatice, precum si a nu impedeca in­­fiintiarea unei guvernu comunu supremu in imperiu. Acu ar fi in interesul Transilvaniei, precum si a guvernului austriacu, a lua in consideratiune dreptu. „Lovitur’a principale, ce s’a datu partitei magiare d’in Transilvania e implinita, conchiamarea dietei separate a Transilvaniei e decisa finalminte.“ T­asie a scrisu cu câte­ va septemani mai ’nainte, cine-va d’in Viena, la ore­­cine in Sabiiu. De la celu d’antiu ,,cine-va“ s’aru ascepta ca se cunosca deplinu relatiunile, ma s’ar’ si pretinde, si totu­si precum ,se vede nu poste de acést’a cunoscintia, intrelépta astu-felu de intentiuni, si a dâ ocasiune câ­ ce­la d’in contra ar’ trebui se scie cu conchiamarea die­­pentru dechiararea despre ele. Dar’ si pentru na­­tei Transilvane, n­u a fostu lovitura, cu atâtu mai putinu tiunea magiara d’in Transilvania e o cestiune ii­ o lovitura principale. Partit’a „magiara“ — daca e tata, ca in locu de a se alipi forte de constitutiu- vorb’a de o astu-felu — atâtu in Ungaria câtu si in Tran­­nea d’in 1848, prin ce aru intari numai opositiu- silvania n’are de câtu numai unu scopu, si anume: a se nea natiunalitatiloru, escandu o desbinare perfeta­­ impaca cu cele­lalte natiunalitati, a le asecurâ acelor’a de­ Diet’a Transilvaniei, plin’a indreptatire egala, si a dovedi de absurdum fras’a repetita pana la ingretiosiare despre „vointi’a de o supre­matia magiara “ Diet’a Ungariei in acést’a privintia precum se scie a facutu pasii cei d’antai, inse desalvarea ei ce a urmatu intr’aceea, a impedecatu resultatul deplinu, diet’a prin cunoscutele decisiuni a­le comiteteloru, si-a manife­ - statu vointi’a ei ceea buna, inse pentru fapte n­i-a remasu tempu. In Transilvania, partit’a magiara era intr’o pusetiune mai critica de câtu in tier’a materna; ea n’a luatu parte la diet’a Ungariei, iar’ pentru o diet’a separata in Tran­silvania, in care anume se se procliiame egal’a indreptatire a Romaniloru, ea n’a potutu se-si redice graiul d’in puntul e­i de vedere, pentru ca ea nu voesce a calcă legile san­­tiunate d’in 1848. In locul ei a intreprinsu acu cancelari’a de curte Transil, acestu salto mortale — si Dta poti fi ase­­curatu — Magiarii celu putinu in intrul inimei lorii, nu suntu superati pentru acést’a; si n’au lipsa de a sacrificii din părerile loru juridice nici o iota, si totu­si voru ave ocasiunea a dovedi câtu mai eelatantu ca ei cugeta seriosu de egal’a indreptatire a natiunei romane După acést’a scurta splicatiune, Dta vei precepe ca Magiarii de la edarea ordinatiunei pentru conchiamare, nu au clatinatu nici unu momentu, ci pa­­strandu părerile loru juridice, s’au dechiaratu a lua parte la dieta. Acést’a decisiune atâtu e de naturale, câtu in acela­siu tempu a fostu aduse de mai multe confe­­rintie, cari altu dintre nu aveau nici o le­gătură intre sine, seu celu multu a fostu numai simplu constatata, de ora­ ce n’au avutu a face despre ace­st­a debate seu decisiune. Deci retacescu acei corespundinti carii credu ca in diferitele conferintie pregatitorie s’ar’ fi tratatu despre participarea seu neparticiparea la dieta, seu tocm­a despre întrebări ulterioare, despre tramiterea si netramiterea la senatul imperiale, ------------­Romanii, implinirea tuturoru pretemiunitoru drepte a­le loru, precum si modul cum se se intemple acéstea, a fostu unicul obiectu de care s’a ocupatu si care s’a cumpe­­nitu cu maturitate in cercurile magiare. Deci o potu spune — si candu o dicu acést’a, aci, nu tradezu ilici unu secretu — ca Magiarii in acést’a privintia voru lua o direptiune, ce va produce o surprinderea nu numai in Sabiiu, ci si aiure in afara. Erta­ me Die ! a aminti aci o singura episode. Candu si unde s’a intemplatu ceea ce enarezu, precum si numele celoru ce au luatu parte, nu sunt de interesu, e destul a spune ca obiectul acest’a a fostu intre câti­va magiari. „Cum“ eschiamâ unul catra cei de fatia „io se dau man’a omului (araintesce unu nume) care ’nainte cu 14 ani a ver­satu atât’a sânge magiaru? acést’a nu o poate nimene pre­tinde !“ După o scurta pausa lua cuventul o personalitate cunoscuta „man’a care a versatu sângele fratiloru nostri — dise acest’a — la toata intemplarea a fostu man’a omu­lui acestui­a, inse si de aceea se fiți securi, ca capul ce ne intinde man’a aceea, este așișderea capul omului acestui­a ? Si daca Romanii ni-au facutu noa nedreptate, e acést’a causa, pentru ca noi se denegâmu recunóascerea drepturi­­loru loru ? D’in coce de Dealul Mare, toate națiunile s’au luptatu in contr’a noastra, afara de nemți, si totu si fraț­i noștri de a­colo au ertatu si au uitatu toate aceste si se in­­suescu spre o impacare onesta; se facemu si nou asemene! ‘ Aceste puține cuvinte fura destule pentru a aduce o con­­clusiune unanima, cum ca instiintiele Romaniloru in inte­resul egalei îndreptăţiri se se sprijinesea câtu mai fer­­binte d­in partea Magiariloru. Prin aceea, ca guvernul in program­a sa a pusu la locul an­ta iu acestu obiectu, inca ni­ au facutu unu ser­­vitiu esenţialii. La consultarea despre obiectele ulteriore Romanii vom cunosce celu putinu destul de apriatu sen­­tiemintele nostre in privinti’a loru, incungiurandu al tu­­felu penelul prejudicieloru si a pareriloru retacite. De­spre aceea, cum se voru forma partitele atunci, nu pote combina nimene inca acu, deci tote planurile ce s’ar’ face pentru urmări, ar’ fi numai fantasme. Nici egal’a indrep­tatire a Romaniloru nu va decurge asie repede in privin­ti’a tempului, precum credu unii ici si colea. Precum am observatu, unele postulate de a­le Ro­­maniloru d’intre cele 12 punte, carii n’au fostu special­­minte luate in propositiunile regesei (precum d. e. partici­parea Romaniloru la pamenturile asie numite alodiale s. a) cu ocasiunea debatei de inarticulare voru veni pe ta­petu, de ora­ce la tota intemplare ele sunt legate de ce­­stiunea inarticularei; si in acéstea privintia potu conta

Next