Concordia, 1863-1864 (Anul 3, nr. 1-108)

1863-11-26 / nr. 95

Anulu III. Nr. 95.­242. Joi 14/26. Nov. 1863. Ese de d­o­u­e ori in septemana J­o i - a ai Dominec’a. Pretiul pentru Austri’a pre anu intregu . . 10 îl. v. a. „ jumetate de anu 5 „ „ trei lune . . . 8 „ „ pentru Romani’a si Strainetate pre anu intregu . . 14 fl. v. a. „ jumetate . . . 7 „ „ „ trei lune . . 50 cr. Prenumeratiunea se face la Re­­dactiunea diurnalului S t r­a t’a lui Leopoldu Nr. 8, unde sunt a se adresă tote scrisorile. Scrisori nefrancate si corespund în­­tre anomine nu se primescu. Scriptele nepublicate se voru arde. Pentru insertiunea publicatiuni­­lor au a se respunde 6. cruceri de linia. DIURNALU POLITICO SI LITERARII!. Votul universale in Romania. II. Ne interesâmu mifjtu, fóar­te multu de frații nostri de peste Carpati, ne superâmu candu se supera ei, si iar’ ne bucurâmu candu se bu­cura ei. Nici plte acéstea se fie altumintre, ca­ ce originea si limb’a nostra cea sonbra, sunt nisce organe ce ne léga de olalta, si cari nu se potu stirpi mai multu, daca nu le-au stir­­pitu barbarismul evului mediu, nu le va potu stirpi nisce m­iiuri stricacilse, ce cutare poli­tica s’aru încercă se le esserceze. Candu ve­­demu diurnalistic’a loru ocupandu-se de Gesti­unile nostre, ascultâmu cu plăcere judecat’a ne­­favoritbria seu favoritbria ce o făcu ei a­supr’a pasiloru nostri; si candu ni s’aru da consîlie le-am ascultă, cu plăcere, am lasă sa intre li­berii la inim’a Romanului, ca­ ce purcedindu acele iara­si de la Romanu, suntemu convinși despre sinceritatea loru. Dar’ spre nenoricire, unele cause de a­le nostre sunt atâtu de com­plicate, câtu chiaru celu mai versatu in ele, nu scie a dă consîlie bune. — Pe acést’a re­ciprocitate basati, ne vom­ iertă frații noştri de peste Carpati, sâ graimu si noi la căușele loru. Departe sa fie de noi a­ni insusi capa­citatea de a imparti altoru-a consulie in lu­crurile loru, caroru­ a ei li-au fostu maestri, ce ei le cunoscu mai bine de câtu noi, si prin urmare ei vom­ fi sciindu mai bine de câtu noi ce trebue facutu, ci noi ne vomu esprimă numai cu o sinceritate romana parerea nostra, si daca* acést’a n’aru fi apta a trece de unu consiliu bunii, in asemene gasu consîderati­-o, fratiloru! de o espreSîune a dorintiei linei parti mari d’in corpul natiunei genetice ro­mane. Precepemu: votul universale, drepturi politice si tier anilor­u, im­p r­o p r i­et a ti r­e a loru. Candu se deschise adunarea eleptîva a României, ne intrebamu cu totii, ca bre acu infercese-voru spre bine cestiunile cele multe interne a­le tierei, bre nu se voru nasce fara conflicte noue intre poterea legelatîva si cea esecutîva. Unii vedeau in ministerial celu nou compusu d’in primele capacitati a­le Româ­niei, o garanţia deplina, cum ca poterea esecu­tiva nu va trece peste marginile competentiei ei, iar’ altii delaturau cu totul ministeriul, ca­­si de la care nu aru aternă nemica, ministe­­rie compuse d’in capacitati mari si cu inten­­tiuni bune — diceau ei — au mai avutu Ro­mani’a, dar’ tbte cadiura unul după altul, deci reul e aiurea si aiurea trebue vindecatii, elu e in adunarea eleptîva, acest’a nu e represen­­tanti’a adeverata a tierei, ea nu e espresîunea fidela a dorintieloru poporatiunei. Adunarea e compusa d’in boiarii cei mai avuti ai tierei, d’in acesti­a o parte sunt conservativi iar’ o parte liberali, candu cei­a precumpenescu pe cesti­a, candu d’in contra, astu-felu se schimba si ministeriele, si bietul poporu su­veri­ care totu patîmesce candu in mesura mai mare candu mai mica după natur’a membriloru ce compunu aceste cabinete, fara ca bre­carele sa fie avutu candu-va curagiul a rechiamă si pentru acestu poporu drepturi politice ce lui­­ competrescu, a asecură astu-felu pentru adu­narea eleptîva o majoritate de liberali si ade­­verati representanti a doriniteloru poporatiunei, a asecură tierei si guvernului stabilitatea si ordenea, de care are atâtea lipsa după atâte­a lupte, a asecură, in fine, unitatea statului ro­manu si centrul gravitatei, pentru ca se nu se arunce in fruntea guvernului asib felu de băr­bați, cari gravitéaza in atâte­a laturi, câte punte are periferi’a cercului. Cumca necontrelegerea escata intre pote­rea legelatîva si cea esecutîva, se va complană fara a se intemplă scuduiri noue, acést’a o cre­­demu, ca­ ce guvernul are interesu pentru com­­planare, iar’ adunarea nu plte se-i retraga man’a, ca­ ce guvernul s’a pusu tocm’a pe acelu teremi, ce lu pretindea adres’a adunarei tre­cute. Sa audimu ce dice „Reform’a“ in acést’a privintia: „Ministeriul actualii convoca aduna­rea, ia de norma a politicei sale ins’a-si adres’a adunarei, carei­a i va presentă peste putine dile tate proieptele de legi cerute de dens’a. Sci-va inse camer’a a apretiui spiritul de con­­ciliatiune alu ministeriului actuale ? primi-va sau refusă-va cererile sale ? Aci­sta toata cestiu­­nea, de le va primi, atunci pacea si armoni’a se va restabili intre poterea legelatîva si ese­­cutîva, si amendoue in unire voru conlucră pentru binele tierei. De nu le va primi si ca­mer’a va intră pe alte câi . . . . camer’a atunci se va dechiară de neconsecinte si rea voitoria, si atunci se va dovedî, precum dice Romanul, ca coalitiunea voiesce despotismul si perirea tierei.“ Deci ceea ce a cerutu Adunarea, i se da, ceea ce va mai cere, iar’ i se va dă, nu­mai daca nu va cere a sugrumă pe bieţii cla­­casi, cum ceru in 1862 , ce inse principele voindu a fi dreptu n’a potutu santim­ă, asta-felu Adunarea capetandu totu ce cere, va mai cercă indarnu nodu in papura, va trebui ins’a-si se laude, sa se convoiesca cu faptele ministeriului, ca­ ce­la d’in contra aru sari ins’a-si intr’o cursa de suspitiuni si neconsecintia. — Credemu ca nici d’intre membrii adunarei nu lipsesce spi­­ritul de impacare, sau daca lipsesce, sunt astransi la impacare prin politîc’a ce a luatu ministeriul. In ast’a privintia si noi dicemu cu D. C. A. R: „Faca ceriul ca ministrii si depu­tatii nostri sa intieleaga si ei gravitatea sîtua­­tiunei, si sa se intr’uneasca ca se iesimu d’in trens’a; dup’ aceea ,va fi destul tempu ca se revenimu, de vomu voi, la certele nóstre de principie, si chiaru de sîmpatîa si antipatia.“ Daca astu-felu partitele d’in adunarea eleptîva se vom­ impacă, spre a conlucră cu totii spre binele tierei, e implinita o dorintia, dar’ inca mai remane dorinti’a cea mai mare: votul uni­versale, drepturi politice si tieraniloru. Pe unde numai a strabatutu câtu de câtu civilisatiunea europeana, pretutîndene li se re­­cunósce poporeloru dreptul a despune ele inse­­si despre sartea loru, pretutîndene se mantu­­escu de tutoratele octroiate loru fara voi’a loru, si asta­ di mane vomu vedé chiaru si in Rusi’a triumfandu principiele democratece a­le revo­­lutiunei cei mari a Franciei, pe candu in Ro­mani’a si acii națiunea sta su tutel’a unei Adu­nări, de a carei­a membri ea nu are scrie in tocm’a ca poporul nemtiescu d’in evul mediu de adunările de la Aachen. De unde a cape­tatu Adunarea României facultatea de a vorbi in numele natiunei ? — Ea pbte se vorbesca in numele aristocraţiei de bani, ce o representéza, dar’ nu si in numele poporului, care n’a auto­­risatu-o, si care de va fi intrebatu, de securu nu va cere ca unii avuţi sâ monopoliseze de drepturile lui, fara de­scirea lui. Daca poporului romanu nu i se va dă votul universale, in asemene casu atâtu guver­nul câtu si adunarea eleptiva comitu pecate strigat bine la ceru. Guvernul carele se sustiene cu sânge si avere, daca se invoiesce ca averea sâ fie re­­presentata, cu atâtu mai vertosu trebue sâ se invoiesca ca sângele sâ fie representatu, ca-ce acestu­a e mai scumpu de câtu averea. Adunarea eleptiva nu pote vorbi in nu­mele natiunei de câtu numai prin abusu, ca-ce mandatul nu si l’a primitu de la națiune, in­­trebe-o numai pe acést’a si se va convinge. Ea folosesce dreptul ce nu l’are, prin urmare comite culp’a folosîrei averei sau dreptului altui­a. Atâtu guvernul câtu si adunarea daca se dicu a fi a natiunei romane, sunt detori a se ingriji, a scutî drepturile acestei naţiuni, iar’ nu a o despoiă chiaru si­ de cele date ei de la mam’a natura. Recunbsca Domnul Romaniloru suverani­tatea natiunei romane, faca ca ea sa despuna despre sbrtea ei, nu lase ca drepturile ei sa fie monopolisate de cei cu bani mai multi, rumpa de pe manele ei catusiele oligarchâei impilatorie, rechiame-o de nou la viteti’a, fie îtemtuitoriul ei, si atunci va fi Domnu d’in vointi’a nationale. Recunbsca adunarea eleptîva de acu a României ca ea representedia numai aristocra­tă’a de bani, pretînda ca sa intre in adunare si representantii celoru lalte interese, si atunci nu i se va impută cu abuseza de drepturi străine. Numai după ce principiele revolutiunei cei mari francese voru află resunetu in orien­­tulu Europei, numai după ce omului i se va recunbsce demnitatea sa de omu, numai după ce representantii întregului poporu romani voru fi uniti intr’o adunare legelatîva, numai atunci si­ va începe națiunea romana viéti’a sa. Nu cugetați ca secuiul­ nostru numai pentru aceea e seclul civilisatiunei, fiindu ca e alu XIX, elu s’a aventatu la acést’a demnitate nu­mai, prin rumperea catusiloru evului mediu, carii sugrumau veri­ ce progresu, tieneau po­porul in perpetu’a nesciintia, despoiata de dem­­nitatea sa umana, recunosceti acést’a demnitate poporului romanu, si elu peste putienu se va mesura in progrese cu popbrele cele culte a­le Europei, ingeniele cele multe ce stau acu astu­pate , se voru ivi la lumin’a dilei, facandu onbre progresului si numelui romanu. Ceea ce aplicandu-se in altele parti a­le Europei, au produsu resultate atâtu de bune , nu plte ca in Romani’a numai sa fie stricaciosu. Candu i se voru da poporului drepturi politîci, atunci naţiunea nostra va îmbracă unu vestumentu nou, atunci se va d­atî pentru prim’a data pendulul machinei progresului. Romani’a numai si numai astu-felu si­ pbte împlini misiunea sa intru regenerarea orientului. Legea d’in 17 noem. 186­1. in privinti’a erogatiuniloru straordînarie causate prin lips’a d’in Ungari’a­ valida pentru imperiul intregu. Cu convoirea ambeloru case ale senatului Meu imperiale ordîneza precum urméza: Art. 1. D’in caus’a lipsei ce domnesce in o parte a regatului Ungariei, in restempul ce va dură acest’a se deschidu urmatoriele eredete straordînarie pe anul aminist. 1863. independînte de erogatiunile statului, ce se voru statornici prin legea finantiale. Art. 2. Pentru cancelari­a de curte a Ungariei ca antîcipatiune pentru dotatiuni viitbrie su tîtlele: 1. cladîri straordînarie de cai . . 200,000 fl. 2. cladîri straordînurie de apa . . 1,300,000 fl. sum’a 1,500,000 fl. Art. 3. Pentru ministeriul de finantie su urma­­tbriele tîtle: 1. in favorea posesoriloru mici d’in Ungari’a cer­cetati mai tare de urmările seceristului reu, antecî­­pari cu interese: a) pentru seminti’a semanaturei de ierna si de vara...........................­............................. . 9,500,000 fl. b) antecipari in bani gat­a . . . 6,500,000 fl. 2. Pentru întreprinderea lucrariloru de lipsa sevoru an­tecipă cu interese fondului regnicolare pentru cladîri alu Ungariei spre cladîrea drumuriloru de tiera, apoi re­­uniuniloru si comuneloru pentru întreprinderea lu­crariloru, regularei rnuriloru si storcerei lacuriloru pe langa garantia deplina si dovedita 2,500,000 fl. sum­a 20,000,000 fl. Art. 4. Atâtu anteeiparile in sementia, câtu si cele in bani (art. 3 ad 1, a) si b) daca proprietatea nu da garantia deplina, se voru face prin mediulo­­cirea si garantarea comunelor). Aceste antecipari nu poftescu interese pana in finea lui diecemvre 1865. De la 1 ianuariu 1866 in­teresele se voru calculă cu 5 percente pe anu in favorea erariului si se voru solvi la cassele de con­­tributiune in rate semestrale cu contributiunile curga­­torie. Reimbursarea se va intemplă in siese rate egali

Next