Concordia, 1863-1864 (Anul 3, nr. 1-108)

1863-11-26 / nr. 95

dintre acele devise generose, cari făcu onóare unei partide si chiaru atunci, candu s’ar fi amagitu; —• deca ea s’ar presenta in numele libertatei publice, in numele egalitatei, alu fra­­tietatei, alu independintiei cetatianiloru statu­lui si alu marirei tierei, acésta coalitiune de elemente heteroclite ar’ fi totudeaun’a străină, inse nu nesuferita ; — de vreme ce inse acésta e departe de ea, oferă acumu singura numai spectacolulu de aspiratiuni personali, egoistice si de pretensiuni oligarchice. Deca principele Alesandru Ioane se vede supusu atacului celoru treidieci si doi, caus’a e, pentruca elu e representatiunea via de totu ce are conventiunea in sene mai liberalii, si prin urmare de totu aceea, de care ei se infi­­oreza mai tare. Principele ad. vrea aplicatiunea leala, sin­cera, absoluta, neimpedecata a acestui art. 46 alu conventiunei, care resterna privilegiele, prescrie monopolurile, proclama egalitatea to­­turoru inaintea legei si înaintea dâtei, contri­­butiunei; a acestui art. 46, care apeleza pe trei ani la posesiunea toturoru drepturiloru ome­­nesci etc.; totu, ce boierii d’in coalitiune nu ar’ fi primitu, si ceea ce ei combătu pe cale strimba si siovaitoria. _ Nu sciu de mai este in istori’a popóreloru constituționale unu altu esemplu de acestu chipu: — Eata unu principe curatu liberalii in lupta deschisa cu deputaţii tierei, pentruca ei nu’i pardona de a fi liberalu. Pana acumu, nu s’au gasîtu in rangurile adunariloru esite d’in votulu electoralii, aseme­nea simtieminte, demne de evulu de midiulocu si de tempurile feudale. — Inse acéste resis­­tintie orbe nu voru împiedeca mersulu guver­­nementului, principele Alesandru loan va sei padi si pune in lucrare pana in cele d’in urma consecuintie conventiunea, cu care puterile garante au dotatu Principatele. Catu pentru cabinetulu celu nou, a cărui marea crima ar’ fi, ca nu au fostu alesu întregii d’in midiuloculu adunarei (ca presied. consili­ului. M. Cogalniceanu care este unulu d­in membrii cei mai distinsi, — celu antaiu ora­torii alu camerei) elu va respunde usioru, prin articululu 21, care autoriseaza pe ministri ne-deputati, alua parte la discusiunile aduna­rei, — ceea ce invalva necesaria primirea loru. Daca coalitiunea, cumu se asigura reclama unu ministeriu estiu d’in maioritate, ca se ne spună in adeveru, ca unde a fostu maiorita­­tea? candu coalitiunea nu a potutu reuni de­­catu 50 voturi in contra la 55 abtienuti ? Intr’adeveru, ar’ vré bucuroru se vada unu ministeriu compusu d’in princ. Stourdza, Ghica, Brancoveanu Bassarab, Styrbei si d’in republicanii Rosetti si Bratianu! — Spre a ca­­racterisa coalitiunea — care-i unesce, ar’ tre­bui se se puna pe capulu celoru 2 republicani corone princiarie, si pe alu celoru 4 principi, caciule revolutionarie. Lenga acestea adaugemu lectiunea ce ve da diurn,­ital. „Perseverantia“, vorbindu despre poporii orientului. Multe trebue se mai faca si romanii, si serbii si elenii! Daca aceste 3 nationalitati nu se voru reconstrui prin propriele loru midialoce, se voru absorbi de catra alte natiuni mai pu­ternice. Ocasiunea le este favorabile, destula numai se sc­e a profita de certele si rivalită­ţile puteriloru celoru mari, a se ajuta unele pe altele, si a asculta de amicii loru cei sin­ceri. Aceste trei nationalitati au resistatu in tempu de mai multi secoli contr­a influentiei barbarismului perniciosu, prin urmare sunt demne de regenerarea loru, astufeliu dar’, ele sunt datore se lupte si pentru civilisarea celoru­­lalte naţiuni, luandu-si drepţii paradia propri’a loru civilisare; si cu modulu acest’a voru con­tribui la soliditatea unui nou ecuilibru alu stateloru­ europene, cu multumai puternicu decatu celu de astadi. „Gaz. Tr.“ Multe ar fi de descrisu, me marginescu inse pre langa acestea, ca se-ti cuminecu si studiele ce am fa­­cutu asupr­a óameniloru cu cari me aflu de 20 de dile in contactu, pentru ca neavendu altu lucru fara a face si a efeptul numai la planuri de petrecere, ase­­mini studîe se potu castiga fara greutate asupr’a fia­­carei nationalitati; si aici tote suntu representate cu usura. D’intre intimii mei e’ca mai antâiu portretu alu lui Monsieur Francois. Domnia lui e germanu d’in Alsati’a, adeca ger­­mano-francu. Trebue, se scii ca germani suntu 40 de milione, dara au si 40 de imperati si asie intre densii e mai multa deferintia decâtu intre națiuni diferite. Germanii francesi suntu franci ultraisti, ca renegații noştri magiarisati séu grecisati. D. Frangois au ser­­ vitu 7 ani in ostea regésca si au esitu d’intrensa in locu de Orleanistu, Napoleonistu incarnatu. Candu vorbesce despre Ludovicu Filipu purure dice „C’est une ganache“ adeca e o tandala, ca­ ce nu întreprinde cucerinti’a vr’unei provincia, ci lasa fier’a preda ari­stocratismului de bani nesuferitu intre poporu. Francii suntu si au fostu totu de unia soldaţi de frunte, dara mai alesu Napoleonu cu concistele sale au fostu adusu naţiunea francosa in culmea gloriei. Suvenirea lui se perpetuesce in oste, apoi prin concediaţii si veteranii ei intre poporu, ce-i onorédia memori’a ca a unui dieu nationale. Mr. William esquire : E secretariu privatu alu unui solu rusu si stau cu densulu in relatiuni câtu se pote mai amicabili. Caracteriulu anglu si­ lu aréta la tota ocasîunea dî­­cundu despre germani aici in tier’a loru, unde elu e espe „acești străini“. Anglulu adeca vre se fia pre­­totîndene a casa, incaire strainu, si are precumu drep­tate. Cu­ ce nu sciu care stătu n’ar fi detoriu angli­­loru, apoi cine are bani are tota lumea de patria. Don Estevan : . Unu spaniolu infumuratu , cur iar iu de familia alu unui duce d’in tier’a sa, nobile d’in provinciele basce, ce au nescari institutiuni ce sémena cu ale nostre transilvane, inca e unulu d’in cunoscutii mei. Ca se nu-lu vediu cautandu asupra-mi totu presta umeru mi­ luai ostenéala odata ai aretu sî genealogi’a mea nobilitaria camu in modulu urmatoriu: Famili’a mea de villa antica nobile prin vicesetu­­denea tempuriloru cadiuse la stare plebea, inse prin actu donationale alu principesei Susann a Lorantfi inca d’in anulu 1652, fix reabiletata in statulu pristinu boeronale, dechiarandu-i-se posesoriulu de boeronatu liberu si provedindu-se cu immunetatile si regaliele usuali. Aretai ca prin casatorii totu genuine nobiletarie eu acumu, lauda Domnului! me bucuru de dreptu ar­­malistecu cu patru patrârie. Arcistrabunulu Tom’a, de­si nu fu tocmai arci­­strategu, ci simplu asesore in tabl’a Fagarasiului si-au meruitu dreptu semnu nobiletariu scutu militariu de­­coratu cu coifu si diadema, era de emblema bratiu armatu cu pena de scrisu. Arcistramosiulu maternu Solomone, ca esploratoriu in resbelele cu formidabilea porta otomaneca, castiga de insemnu unu melciu por­­tandu-si gaocea, ce scote corne boeresci si e stra­­punsu de sageta cu inscriptiunea „Cautius.“ Unu alu treile barbatu versatu in artea strategica, Strabunulu Christianu, servi in desele nostre resbele cuTatarii ca trombitiariu, si principele Michaile Apafi recunoscandu­-i meritele i decora scutulu cu corona de auru asiediata pre ierba verde langa care valentele Christianu standu e representatu si sufla d’in instru­­mentulu martiale. Vine inca Lasculu, alta stipite de familia emininte. Acestia au imbracatu demnitate aulica la Serenisimulu principe Georgiu Racotzi, illustrulu postu de supremu bucatariu. Escelendu in artea sa cu litere armali se nobiletâ de acelu principe escentricu intr’o di după amedî. Dreptu insemnu i se concese, a se infaclosiâ pre sine personale in costumu culinariu, tocandu carne de piftele pre tarab’a antepusa in scutu militariu decoratii cu coifu si cu corona regia. După ce Don Estevan afla tenorea atâtora vene­rabili piei de cane se convinse, cumcâ prin enumera­tele donatiuni si ilustratiuni eraldece nice decumu i­su inferiore in nobiletate, me tractedia de egale si acumu nu-mi mai refuse pint’a de vinu, candu se templa se i o oferescu; dara pana la familiaretate perfecta nu o potu aduce cu densulu. Aci mi vine aminte o anecdota despre superbi’a spaniola. Unu solu francu in intîmetate cu unulu spaniolu da in conversatiune acestui­a purure tîtulatur’a de „Escelentia“, spaniolulu d’in contra l’intempina numai cu „curtesia.“ Avisandu-se franculu a tîtula si elu adata pre spanu cu curtesia spre mare mirare fu­ tî­­tulatu de acela cu Escelintia. Lucrulu venindu la espli­catiuni spanulu dechiar’a, cu tîtrele i-su egali­ti ori care binevenitu, voiesce numai, ca tîtulatur’a sa se fia purure altmintre, nu ca a francului. Lumea s’au scambatu forte, si adi spaniolulu are numai sumeti’a gola, ca posunariulu seu si ca vesti­­­ari’a reginei Maria Christin’a. Signor Bartolomeo scie tote operile de rostu si ni le canta cu nespusa dulcetia, in câtu nu ne­amu desparti de densulu, dara se te ferésca Duumedieu a lu vedé o data in furi’a propria fiiloru sudului, italia­­niloru, cumu mi se templa eri, candu tocmai perduse toti banii in ruleta. De candu sunt n’am auditu voci­­feratiuni mai scandalose, ca d’in gur’a acestui omu: „Dio­cane, porc’a Madonna, Santi coglioni! si alte impietaţi, cumu ingiura numai surugii tierei mun­­tenesci. Lasa ca in societatea nostra suntu numai persone cu certu gradu de cultura, de nu chiaru erudiţi, pre­­cumu: secretari, curiari, preceptori apoi gubernante sî dame de societate, e insa si câte unulu mai ama­­ritu, si casulu acest’a se aplica la Sergiu Ivanoviciu. Elu in adeveru e forte galantu, numai nu scie se taca, si descopere imnoranti’a de câte ori vorbesce. Asiéne deletâ a sera cu panegiriculu ortodosismului dicandu, ca acést’a beserica are protî’a in crestinetate si deschise ochi mari candu aflâ, cumca beserec’a catolica numera in tota lumea preste 400 de milione de credîntiosi, precandu cea orientale abea 70. Ne mai spuse, ca Nicolae Pauloviciu e imperatu a tota lumea, seu preste pucinu se va face, numai se ajunga in Aghi’a Sofia la Constantdnopole, ce preste scurtu are se se temple, cu­ ce asie suna gromovniculu. Muscalulu are credîntia in autocratulu seu atotu potînte, ca franculu in natiunea sea cea mare si glo­riosa, anglulu in bani si in suprem’a desteritate a barbatîloru sei de statu, cari porta lumea de nasucu adanc la diplomatia, apoi spanulu traesce cu remini­­scintiele gloriei trecute. — Dara noi pre cu ce ne­­amu poté mandri? — Trecu acumu la cunoscintie mai delicate. Scii ca­ su flacau frumos ielu inca de a­casa, apoi luandu-me după lume curddiu pre catu de tualeta. Mai alesu afectiune din unu costumu semi-orientale in escursîunile nostre campestre si partitele de prome­­nata, care face aici mai multu efectu. (Va urmă). 409 Camera electiva a Honiaméi. Siedîntia de la 5. Noemvre. Se citesce sumariulu siedintiei trecute de la 3 care cuprinde mesagiulu domnescu, si constata ca la apelulu nominale Marti au respunsu numai 58 de de­putati, si ca, nefiindu majoritate, s’a redîcatu siedin­­tia la o ora anuntiandu-se cea viitoria pentru asta­ di. Se citescu nisce comunicatiuni adresate adunării. D. C. A. Rosetti iea cuventulu si dice: Domniloru, amu se ceru o esplicare, si chiaru in­susi Dlui presiedînte, fiindu sîguru ca-mi va da-o sub forma de esplicare, ca se nu fiu sîlitu a face o inter­pelare care n’ar face de câtu se ne perda tempulu. Dloru, intrebu daca adunarea este constituita sau nu, adeca daca suntemu in sesiune estraordînaria sau nu? Daca suntemu in sesiune estraordînaria atunci sun­temu constituiti; deca suntemu in sesiune ordînaria, atunci adunarea nu este constituita si trebue se-si alega un biurou. Conformu conventiunii, după mine, suntemu in sesiune estraordînaria; nu voescu, inca o data dicu, a ridica cea mai mica desbatere asupr’a acestei cestiuni, de­si eu o considera destulu de se­­riosa, inse voiu trece, — consîderandu faptele cele mari ce messagiulu tronului a disu ca avemu a face — peste dens’a. Sîguru stim de mai ’nainte ca espli­­carea care ne va da ministeriulu va fi atatu de sa­­tisfacatoria in câtu se potemu dice, fara părere de reu, ca sîtuatiunea ne-a silitu se mergemu inainte. D. Cogalniceanu. „Cloru Daputati, prin de­cretele de la 11. si 12. Octobre sub Nr. 75 si 76, date in urm­’a demisîunii ce mi a infaciosiatu ministe­riulu d’in 1862, am formaţii noulu cabinetu pre­cum urméza (citesce numele ministriloru), despre care ve făcu cunoscutu, Dloru deputaţi.“ Acum, Dloru, candu Inaltimea Sa a incunosciintiatu pe onorabilea Camera despre formarea ministeriului, mi-este permisu a deschide glasulu meu in acesta ca­mera ca ministru si a ve citi programul noului ministe­riu (o citesc). Acum, Domniloru voiu respunde la întrebarea ce mi-o face onorabilele deputatu alu Capitalei Bucuresci. In cuventulu de sesiune ordînaria care esîste in me­sagiulu de convocare a Camerei, se nu vedeti Dloru, nici o intentiune secreta. Deca este o intentiune, este câ amu voitu se ve punemu pe Dvastra intr’o pusetiune usiora, alinatoria, câ nu suntemu chiamati intr’o sesiune estraordînaria ci in sesiune ordînaria, — pentru ca se votau­ acele proiecte pe cari guvernulu si­ propune de a le infatiasia. Cloru, citind conventiunea in te­­stulu francesu si in traducerea oficiale a tierei Româ­niei, n’amu socotîtu ca amu facutu o depărtare d’in sensulu conventiunii. Testulu francesu dice, „L’assem­­blée sera convoquée par l’Hospodar et devra étre reunie, chaque ance, le premier Dimanche de De­cembre.“ adeca neapelatu la l-ia Domineca a lui De­cembre. Deca nu este convocata adunarea trebue se se convoce. Astu-feliu a intieles’o si regulamentulu Moldaviei. Guvernulu are 11. Juriu pentru a convoca Camer­a in sesiune ordinaria si, ca neaperata, la De­

Next