Concordia, 1864-1865 (Anul 4, nr. 1-105)

1864-01-14 / nr. 1

Anulu IV. Nr. 1.­256. Joi 2./14. Jan. 1864. Elo de d­o­u­e ori in septemana J­o­i­­­a si Dominec’a. Pretiul pentru Austri’a pre anu intregu . . 10 fl. v. a. „ jumetate de anu 6 „ „ „ trei lune . . . 3 „ „ pentru Romani’a si Strainetate pre anu intregu . . 14 fl. v. a. „ jumetate . . . 7 » „ „ trei lune . . . 3 „ 50 cr.CONCORDIA. DIURNALU POLITICII SI LITERARII!. Prenumeratiunea se face la Re­­dactiunea diurnalului S t r a t’a lui Leopold­u Nr. 8, unde sunt a se adresa tote scrisorile. Scrisori nefrancate si corespund în tre anomine nu se primescu. Scriptele nepublicate se voru arde. Pentru insertiunea publicatiuni­­lor au a se respunde 6. cruceri de linia. La anul nou. (P.) Unu anu a trecutu, si atâtu indîvidu­ câtu si poporele s’au apropiatu mai multu câtra met’a loru , câtra culmea gloriei, sau câtra marginea momentului. Anul 1863 acîi e alu istoriei, si istori’a e invetiatori’a vietiei, trecutul fauresce presîn­­tele, deci sé esaminâmu evenemintele anului trecutu, parte pentru a precepe mai bine sî­­tuatiunea nostra de presentu, parte pentru ca sé tragemu d’in ele invetiature pentru viitoriul nostru. Unu Imperatu gloriosu alu Romei, după ce tota diu’a se asternă in afacerile publice, ser’a retragandu-se in cercul celu liniscitu alu familiei sale, si­ tragea seama de tote faptele sale de peste di, si apoi totu densul cu o severi­tate judecatoreasca dictă a supra-si sentînti’a : am folosîtu, seu am perdutu diu’a de asta-di. Daca națiunile traiescu mai multu de câtu individu­, apoi si ele si­ potu macaru la anul a si­ trage seama de fasele prin cari au trecutu. Ne vomu încercă a face o privire rapede si scurta peste evenemintele mai momentoase a­le anului trecutu in viétima poporeloru euro­pene, si după ce vomu atînge de străini, vomu retornă la națiunea nostra. Care tiera, seu care monarcu a fostu eroul dilei in anul trecutu, cu greu s’ar pote alege, de ora­ce mai multe tiere fura scenele mai multoru eveneminte importante. Franci’a si­ mari influinti’a se preste oce­­anu in Messico ; dar’ cei ce credu câ acest’a taiuo uiui ailauiVu. ia, giori it lUiiitUre u.u 3âtu chiaru si la interesele sale, pentru acei­a 3 o lessîune forte buna siedînti’a d’in 5. 1. c. a corpului legelatîvu alu Franciei, in care mai multi deputati cu capacitati renumite pretîn­­dindu a esprime opiniunea tierei, se dechiarara in contr’a spedîtiunei messicane si pentru cur­marea ei, nu cu ori­ce pretiu, ci numai cu sal­varea intereseloru si onorei Franciei. De se­curii cu deputati su „onorea francese“ nu pre­­cepeau glori’a militare numai, ei insusiau mare ponderosîtate si intereseloru. Câte dinastie si câte regime au domnitu in Franci’a, tote au lasatu după sîne câte o partita in tiera, mai tare sau mai slaba, re­­presentante câte de o idea. Nici un­a nu e mai multu plăcută poporului si mai tare inm­urita pintre tote clasele societatei francese, de câtu imperialismul. Daca Franci­a aru stă su altu regimu, daca tier’a silita de cutări impregiu­­rari s’aru lipsi de imperialismu, de securu ca si atunci opiniunea publica francese si popo­­porul aru dori numai imperialismul. Acest’a e unu lucru naturalu, ca­ ce naţiunea, cele mai mari glorie si le-a castigatu su imperialismu, unu Bonaparte a fostu celu mai mare erou alu natiunei, si cum ar’ potri o națiune se rumpa cu ide­a representata de celu mai mare erou natiunalu alu seu? — După instituirea rega­tului, regii complimentară o mulțime de do­riri de a­le poporului, ma Ludovicu Filipu la 1840 aduce si remasitiele lui Napoleone d’in Elen’a, numai se câștige sîmpatî’a poporului, cu tote câ Europ’a se strimbă la acést’a fapta; si totu­si poporul nu se multiumiă cu regatul, i stil stégal la imperialismu. — Acést’a dorire a Franciei a fostu o base pentru imperiul celu nou, a fostu unu mediulocu binevenitu, si to­tu­si vedemu ca imperialismul nou nu se sen­­tia destul de tare, fara a se amestecă in ale­gerile deputatiloru, unu lucru unutu acestu­a, candu consciintiei i se desemna marginele pe­ste cari a trece nu­ e iertatu. Anul trecutu a datu desluciri guvernului francese in ast’a pri­­vintia, poporul alésa o multime de barbati d’in partît’a opusetiunei, si totu­si acesti barbati nu suntu mai rei patrioti, mai putinu imperia­listi de câtu cei­a­lalti. Nesmintîtu ca guver­nul francese consîderandu acést’a impregiurare, va vedé tempul sosîtu de a si­ retrage totu mai multu incurgerea sa de la alegeri. Daca va triumfă idea de um congresu europeanu, acést’a nesmintîtu va fu e o epoca nu numai in istori’a Franciei, ci a Europei in­­trege. Invitările lui Napoleone la ingresu d’in 4. noem. si cuventul de tronu d’in 5. noem. a atînsu cordele cele mai plăcute a multoru po­­póre, cari de la acést’a ascepta regenerarea, si d’intre cari unele nu sunt in stare a portă res­­belul ce s’ar recere, pentru a te aventă acolo , unde au dreptu d. e. Polonii, la libertate de­plina. — Altmintre aceast’a cestiune inca e pen­dinte, despre aceast’a nu poate dice inca Fran­­ci’a: am folosîtu, seu am perdutu anul. Angli’a — după daten’a negotietoreasca— se aretâ cu multa afabilitate către toate popoa­­rele ce recurseră la ea, li spiise tuturor’a că le sprijinesce prin diplomația, si că sîmpatî­­seza cu ele, numai că sîmjiaj.î’a si amesteca­rea sunt doue lucruri datfclinift»; apoi ea nu se poate amestecă acolo,* de. aj#l£ nu poate trage interesu, cu atâtu mai ^trtosu nu poate spri­­jini popoarele mai slabe, pentru jQa să nu si­­strice treab’a cu cele mfii#tați. Ce a facutu Itali’a in­­anul trecutu, să atinge numai de organisatiunea­­sa­nterna. Al­­tum intre respunsul regelui bygratulatiunea de anul nou, e unu raportu, chiaru despre anul trecutu, va să dica: ce a speratu, n’a ca­­petatu. Nu atîngemu de Spani’a, Smndî’a si Nor­­vegi’a, ele n’au turburatu ap’a. Turci’a a du- Bu-o aslu-felu, câtu nu e nemicu de amintîtu, nici bine, nici i£u. Greci’a in cea mai mare fi­ ce si­ schimbâ si dinastia si regimul, sânge nu se versâ, in tocm’a ca in Elveti’a la începutul seclului alui 14, candu scapă de despotii impusi de Imperatul Albertu austriacul. Tronul Greciei eră să devină mărul de corsa, pre candu principele danu l’ocupă in pace, or’ potentații Europei se multiumira, bucurandu-se fie­care că nu i-a sucesu rivalului său. Rusî’a a propasitu in launtrul tierei, prin innaintarea causei emanciparei tiemniloru, dar’ rescolarea polona a descoperitu in fati’a Eu­ropei nepotînti’a in care a cadiatu armat’a ru­­sesca de la resbelul d’in Crimea,a cărui urmări nici pana acii nu s’a potutu vindecă deplinu. — Po­­loni’a sufere si suferintiele ei inca nu suntu curmate; ea se guverna de doue guverne, sol­­vesce contributiunea de doua ori, si e espusa crudelitatiloru ambeloru guverne. Franci’a, Au­stri’a si Angli’a voira a o ajută, se adresara catra Tiariul intr’unu tonu blandu in favoarea Poloniloru, si după ce nu reesira, grab­a a doua era intr’unu tonu mai aspru, nereesindu nici acést’a, pe candu devenise lucrul mai se­­riosu, tóate trei poterile aflara de bine a parasî caus’a, si a­tacă fie­care după deslucirea ce a primitu. In Istori’a Germaniei anulu 1863 va fi in­­semnatu cu litere mari, in care Imperatul Au­striei luă initiatîv’a pentru reformarea confe­­deratiunei nemtiesci, era principii nemtiesci in­spirati de zelul nationalu respunsera mai cu unanimitate la provocarea Imperatului. Scimu că acestu actu se fini prin nisce note desluci­­torie intre Austri’a si Prusî’a, indemnandu pe cést’a d’in urma a primi actul de reforma. După nisce desluciri reciproce, caus’a se puse ér’ la repausu pe câtu­va tempu. Deci in acea­­sta causa nu s’a potutu face o statorire finale, Austri’a si Prusî’a nu se potura imparti defi­­nitîvu pe role, ér’ unitatea mai strinsa a nem­­tiloru, inca totu mai remane o dorintia pia a respetîvei națiuni. — Spedîtiunea in Schles­wig-Holstein e o cestiune pendinte, ce de acu ’nainte se pare că se va mai încurcă, deci despre acest’a nu poate fi inca vorba. Romani’a cu fala poate dice cu,inca ea n’a pierdutu anul. Secularisarea monastiriloru e unu faptu ce aru fi in stare a face onóare u­­nei epoce intrege, cu atâtu mai vertosu unui anu. Desclinitu lunga diecemvre a facutu multu pentru fraţii noştri de peste Carpati. Aduna­rea legelativa se impedecase in socotelele de­spre manipularea baniloru tierei, nu se jioteă descurcă, tote se imputau — după datîn’a d’in trecutu — ministeriului actuale, acest’a e res­­ponsabile — diceă adunarea — se ni spună tote și apoi vomu merge mai departe. Dnul ministru presiedînte Cogalnicianu in siedînti’a d’in 5 diec­ a sciutu se esplice forte bine a­­dunarei responsabilitatea ministeriale, elu pro­mise a respunde pentru sîne, era ministrii ce i-au premesut se respunda ei pentru faptele loru. Adunarea fu destul de intreleapta pentru a aplaudă Dlui Cogalnicianu la aceast­a cuven­­tare, era membrii opusetiunei in care erau re­­presentate mai tote ministeriele trecute, vedi­­endu respunderea cadiuta pe densii, fura des­tul de intrelepti pentru a se molcomi. Prin acestea se delatura o pedeca mare, peste care unii nu voiau a trece nici cu capu taiata. Acii Adunarea propasiesce in pace. Seculari­sarea monastiriloru face onore Domnitoriului, ministeriului, si camerei. Inca votul universale, inca impropietatirea tieraniloru, si atunci Roma­nia va fi mai multu in orientu, de câtu ce e Belgiul la apusu. Austri’a in 1863 a innaintatu cu pasi gi­­ganteci in constitutionalismul inceputula 1860. In politîc’a s’a esterna s’a aretatu liberale ca veri-care altu statu constitutionale alu Euro­pei, ceea ce a atrasu multe simpatie pentru sîne, si mai alesu a poporului nemtiescu pen­tru luarea initiativei in caus’a reformarei con- , federatiunei nemtiesci. In launtrul monarc­e­, constitutiunea imperiale a capetatu ajutorie prin acurgerea de eleminte noue, a prinsu ra­­decine si mai multu. Nu numai in istori’a na­tiunei romane d’in Transilvani’a, ci si in is­tori’a Austriei va fi purure unu momentu im­portante votul congresului romanu d’in anul trecutu, si dechiararea unanima a dietei Tran­silvane pentru parteciparea la senatul imperi­ale. — Romanii d’in Bucovin’a innainteaza de­stul de bine pe calea progresului, dar’ se ne ierte frații nostri d’in Bucovin’a, daca li o spunemu sânceru, cumca ei in anul 1863 n’au facutu nemica pentru asecurarea nationalitatii romane, celu putienu noi nu scimu ca se fie facutu. Străinii se inmultiescu in acést’a tiéra de tote pârtile, si nu se dedau după locuitorii tierei, ci mai multu se pare ca locuitorii se dedau după toti străinii veniți in tiera. Intr’­­adeveru frumos’a Bucovin’a are nisce capaci­tăţi emininti, lauda si respectu acestoru­a, se ostenescu di si nopte pentru fericirea natiunei, dar’ aceşti indîvidi sunt prb putieni fatia cu glot’a mare ce trebue condusa. Intre toti Romanii, Transilvănenii fura cei mai favoriţi ai anului 1863. Libertatea natiunale, inarticularea natiunei pentru care se luptă de secii Romanii Trni, o castigara in 1863. Natiunea romana in Trni’a nu e mai multu numai tolerata pe pamentul udatu cu sângele strabuniloru sei, ci e egala indrepta­­tita cu cea magiara pe care a primitu-o dan­­du-i dreapt’a, cu cea secuia si sassona. Acestu anu va fi scrisu cu litere de auru in istori’a natiunei nostre, cu­ ce natiunalitatea romana se em­ancipa in cuibul seu in Transîlvani’a, de unde se imprasciase spiretul natiunale prin tote tierele locuite de Romani. Fraţii Transil­văneni cu dreptu cuventu potu fi superbi pen­tru cele eluptate in 1863, dîet’a loru cu po­­terea sa legelatîva eroi limbei romane dreptul ce-i competiesce. Cei ce aru fi doritu ca dîe­t’a Trna se faca mai putienu, aceloru­ a li a­­tragemu atențiunea a­supr’a principieloru de dreptate; era celoru ce aru fi doritu ca dîe­t’a­rrna se faca mai multu, aceloru­ a li spu­nemu : cumca Romanul unic’a arma, unicul scutu pentru aperarea drepturiloru sale l’are numai in credînti’a sa cea ned­atîta câtra gra­țiosul seu monarcu. Credemu cumca aceast’a con­vingere a nostra o voru incuviintiă toti cei ce 3M/1.

Next