Concordia, 1864-1865 (Anul 4, nr. 1-105)
1864-05-08 / nr. 34
Anulu IV. Nr. 34—288. Domineca 26. Apr., 8. Maiu 1864 Ese de doue ori in septemana Joi • a si Dominec’a. Pretiul pentru Austri’a pre anu intregu . . 10 fl. v. a. jumetate de anu 5 „ „ „ trei lune . . . 3 „ „ pentru Romani’a si Strainetate pre anu intregu . . 14 fl. v. a. „ jumetate . . . 7 „ „ „ trei lune . « . 3 „ 50 cf. DIURNALU POLITICII SI LITERARII 1. Prenumeratiunea se face la Tipografia Trattner - Caroliana in strat’a domnesca Nr. 2. era corespundintiele la Redactiunea diurnalului S t r a t’a lui Leopo Ida Nr. 8. unde sunt a se adresa tote scrisorile, ce privescu administratiunea, speditiunea, etc. Scrisori nefrancate si corespundintre anorame nu se primescu. Scriptele nepublicate se voru arde. Pentru insertiunea publicatiuui* lor au a se respunde 6. cruceri de linia. REVISTA POLITICA. Pestea 25. Aprile, 7. Maiu 1864. Consîliulu de Locutienintia a Ungariei emise ordenatiune aspra câtra tote jurisdîctiunile tierei spre intrenarea abusuriloru ce se făcu la judecătoriei e de prim’a instantia, redîcandu-se in contr’a legiloru in procese verbali, spese neiertate si mari in favorea deregatoriloru si advocatiloru cu scăderea pârtiloru ce se legiuescu. — Numai de aravă efeptu, dar trist’a esperiintia areta ca in patri’a nostra, unde cu restituirea vechiei administratiuni a justitiei numite natiunali, s’au restituitu si calbaz’a cea vechia cunoscuta sub numele de furtu liberu. Alte mesure si aspre, aprope draconice, s’ar recere spre a sterpi reulu d’in radecina, cari inse, după părerea nostra, numai d’in reforme adance pre calea legelatiunii voru fi in stare a mediuloci delaturarea si încetarea totale a impilariloru de acestu felu. Representantii poteriloru europene reuniţi in conferinti’a de Londînu n’au potutu meditoci pana acum neci primirea armistiţiului prin poterile ce se afla in resbelu. Scirile sosite despre propusetiunea ins’asi precum si despre respunsulu poteriloru nemtiesci, sunt atâtu de incurcate in câtu e cu anevoe a descoperi adeverulu. Se pare ca Austria si Prussia au pusu doue condîtiuni pentru primirea armistiţiului d’in parte-le, dar acele par’ câ sunt asiă formulate ca Dania se nu le pota primi Spre lămurirea lucrului impartesimui respunsulu Dlui Grey la intemplatiunea Dlui Griffith făcută in siedînti’a d’in 3. maiu a camerei comuneloru Angliei. Lordulu Greydise, câ trei sau patru vase ale marinei austriace se afla in apropiare de Dune si se crede ca acele voru fi insotite de altele. Cu tote aceste Austria asîgureza câ vasele aceste n’au fostu tramise in acele parti decâtu cu sîngurulu scopu de a scuti comercialu in marea nordica si de a impedeca blocarea rluriloru Albe si Veseru. De altmintrea lordulu Grey refusu impartesirea instructiuniloru date flotei anglesci, elu crede ca flota austriaca nu va trece in apele marei băltîce. Atâte a despre intentiunile Austriei cuspedîtiunea marina. In câtu pentru condîtiunile armistitiului, Gazet’a nordica (nemtiesca) respundiendu Monitoriului fr. in asta privintia, dechiara ca pana acum marile poteri nemtiesci n’au oferitu de a scote ostile d’in Iutlandîa, fie aceea in compensatiune pentru redîcarea blocului (inchisorea porturiloru) fie pentru desiertarea insulei Alsen d’in partea Daniei. Numai la intemplarea unui armistitiu pre basea desfiintiârii blocului, a redîtiunii nâiloru capturate si a desiertârii insuleloru Schleswigiane ele se dechiara gat’a a face conventiuni in privinti’a sîtuatiunii Iutlandei. Se mai vorbesce ca daca poterile, neutre ar impune aliatiloru unu armistitiu preste voia loru, representantii Austriei si Prussiei indata voru parasî conferintiele. E lucru greu a impaca pre nemți, au atâte pretînsîuni apoi fi felurite scopuri cu bietele ducate ale Daniei. Prussia, precum se vede, ar dori se nu mai esa din provinciele ocupate. Generalulu Vrangelu lucra voinicesce: de curendu au pusu la prinsore mai nmlte persone in Iutlanda si le pazesce ca ostatici pentru a-si asecură platîrea contributiunii de resbelu (aprope unu milionu de fl.) aruncate pre asta provincia dânica. In siedînti’a d’in 3. maiu a camerei deputatiloru Italiei, după desbaterea bugetului, D. Bargoni adresâ guvernului o interpelatiune in privinti’a secestrarii baniloru si armeloru menite pentru înaintarea causei natiunali, a mai vorbi si despre caletoriea lui Garibaldi si despre patriotîsmulu generalului, intrebandu pre guvernu daca voiesce a se servi de Garibaldi si de partît’a sa si in ce modu socotesce a intrebuintiă servitiele. Nu scimu ce va fi respunsu guvernulu, crădemu inse cu precum si alta data va fi spusu ca in causa Romei si a Veneţiei, dreptulu iniţiativei competiesce Regelui Italiei. Insarcinatulu cu afalcerile Russiei la Roma au cerutu splicatiuni relative la alocuţiunea ponteficelui in care S. S. scarmena aspru pre autocratorulu toturoru Rusiloru. Cardinalul Antoneli sustienu dreptulu si necesitatea limbagiului trenutu prin suveranulu Pontefice. Solulu rusescu, recunoscandu vertutile arhiepiscopului Felinschi, dise cu acestu prelatu devenise supusu rebelu, câci invitase premiarulu a se lapedâ la posessiunea Poloniei. — Card. Antoneli au facutu a se rechiamâ prin o potere mediulocitoria eliberarea cardinalului Morichini pusu la prinsore in Ieși. O corespundîntia d’in Constantînopole spune câ unu corpu rusescu sub generalulu Collebue au venitu a pune castre intre Tataru-Bonaru si Chilia intru o mica depărtare de Bulgaria de care nu e despărţită decâtu prin unu bratiu alu Istrului. Pana acum ostile Russiei amenintiu numai Romania, acum teritoriulu otomanu inca se vede a fi in calea operatiuniloru militari ale Russiei. Turcia face pregătiri mari si asta-di ar fi bine informata ca Romania nu-i e dusmana, incâtu pentru Serbia, garnison’a de Vidinu se crede a fi de ajunsu spre a o tiene in respectu. In ceea ce privesce pre Turcia in parte, corespundîntr’a amintita dice, câ trebue se fie lucruri diplomatice misteriose, cari asta-di inca sunt ascunse atentiunii generali, dar se nu se perdia d’in vedere acelu adeveru câ cestiunea Orientelui se afla asta-di in cap alu toturoru cestiuniloru europene. — Despre conferintiele in cestiunea monastiriloru închinate d’in Romania, nu se mai vorbesce. Marile poteri se temu a pasi pre acestu teremui de cărbuni vii si a provocă in sînulu conferintiei lupte diplomatice si conflicte de interese ce ar potă invesce unu caracteru forte seriosu spre a invenina sîtuatiunea carea si pana acu inca e plina de pericle. Sîtuatiunea creata in Romania prin votulu celu rusinatoriu alu Adunării boeresci e atâtu de grea incâtu spre lămurirea ei recerendu-se o descriere mai lunga, ni-o reservamu pentru nr. viitoriu. Căușele nostre. Amintîramu in mulu 25 alu diuariului nostru, cumca Maritulu Consiliu de Locutienintia reg. de Buda a luatu la desbatere cestiunea multiumirei natiunalitatiloru nemagiare d’in Ungaria. De atunci si pana acîi nu scimu ce a mai facutu Maritulu Consiliu, cu ce nici elu nu ni spune, nici d’in diuarie nu poturamu precepe. Avemu motive a crede cumca acésta cestiune pre câtu e de urginte pre atâtu de tare se incérca amanarea ei. Scimu câ suntemu su provisoriu, si scimu câ acesta forma de guvernare nu tiene conta la drepturile constitutionali. Dar’ tocm’a d’in acestu motîvu procedemu candu ne miramu pentru ce acestu Maritu Dîcasteriu nu multiumesce pretensîunile natiunali cuprinse in dreptulu folosîrei limbeloru, — acestu dreptu nu ni l’am eluptatu inca pe cale constitutionale, si daca aru fi astu-felu, ne-armu mangaiă cu aceea ca suspindindu-se constitutiunea, s’a suspinsu si dreptulu limbei — câ ce tocm’a provisosiulu este acelu-a, su a caruia domnire se dedera mai multe ordînatiuni pră ’nalte pentru incuviintiarea folosîrei limbeloru nemagiare, si totusi totu elu este acelu-a, pentru care avemu sâ ne plangemu. —• Dîregatorii comitatensî lucra după placulu loru, or’ notarii comunalii caciulescu pre ei, in locu de a căciuli ordînatiunea imp. si vointi’a comunei dechiarata in scrisu. Tote aceste suntu cu nepotîntia sa nu fie devenitu la cunoscinti’a Măritului Consiliu, de ora ce le scie lumea toata, si noi le-amu publicaţii prin diuariulu nostru, acolo este corespundînti’a d’in Boccea munteana s. a. Majestatea Sa pre gratiosulu nostru monarcu ca unu bunu părinte s’a induratu a ne mangaiă si pre noi, ordînandu intrebuintiarea limbei romane la oficiolatele politîcu-juredîce pe a carorua teritoriu locuescu Romani, sperantie dulci ne maguliau, — ne temeamu chiaru si a cugetă cu dîcasteriele, tribunalele si oficiolatele voru sâ lucre altumintre, de câtu ca simplu sâ efeptuiesca vointi’a potîntelui monarcu caruia juraseră a ascultă intre tote demandatiunile. Si daca acu vomu trage socotéla de sperantiele nostre, ce respunsu nu vomu dă ? — Nu graimu aci nimicu, câ ce scimu câtu de ferbinte si iubesce Romanulu nationalitatea sa, si daca nu-i potemu spune ceva bine, preferimu a tace, sâ nu l’atîngemu unde lu dere, se nu-i lovimu ranele ce inca nu si le-a potutu vindecă. Trecemu de la oficiolatele politîco-juredîce unde nu suntemu inca indreptatiti in privinti’a natiunale, sâ cercâmu dara nu gasîmu aiure îndreptățirea nostra. După oficiolate fara indoela loculu antâiu unde o natiunalitate si manifesta viéti’a sa, este scóal’a si beseric’a. Cum stâmu noi cu tréb’a scolare, marturisîmu câ nu scimu nemica. Scólele suntu supuse guverneloru eppesci, si aceste nu si-ieu macaru atât’a cafenéla — daca nu avemu sinoade — se ni spună d’in candu in candu momintele mai importanți ale vietiei școlare, se scimu daca este reu, unde este caus’a, si sâ ne insuimu cu totii a lu vindecă daca se poate, or’ daca este bine sâ ni spună si acést’a ca sâ li potemu multiumi pentru ostenelele loru, si sâ le laudâmu pentru sacrificiele ce au adusupre altariulu luminării. — E bine scu reu, caus’a nu pote fi ascunsa mai multu, trebue se o cunóscemu cu totii, pentru câ acést’a recere interesulu nostru, si pentru ca sâ nu potemu studîă pusetiunea in care ne aflâmu, si sâ potemu conchide despre cualificatiunea si cultur’a ce o va ave generatiunea viitorla a natiunei romane. Deci dorimu a vede pre veneratele episcopate romane esindu câtu mai curundu in publicu aretandu cu de a menuntulu tóte giurstarile invetiamentului nostru populariu, câ ce viitoriulu natiunei aterna de la acestua, si de aceea nu potemu fi indiferinti câtra densulu. Ochi mulţi, multe vedu , astu-felu va fi si cu caus’a scolare de locu ce va esi in publicu, dîscutandu despre ea mai mulţi, mai curundu i se voru potu desvali scadiemintele si proieptă imbunetatirile ce s’aru recere, ca acestu institutu se corespunda pe deplinu chiamatei sale, sa nu fie pentru societate numai o sarcina ce nu aduce folese, precum durere! este in multe locuri, unde se ingrigescu de infiintiarea sculelor, dar’ totuodata nu se ingrigescu si de salarisarea regulata a invetiatoriului, spre scăderea invetiamentului si spre impedecarea lui, seu nu se ie nici intr’o consîderatiune frecventarea aceloru scele infiintiate si sustienute cu spese multe. — Intr’adeveru invetiamentulu popularu la noi a facutu progrese mari de câti va ani, dar’ inca totu nu mai remane intrebarea ca are acestu invetiamentu altumintre organisatu nu ni-aru aduce folose si mai mari ? Ore starea scolare e astu-felu organisata câtu nimicu nu-i mai lipsesce? De aceea dorimu a scl numerulu scóleloru nóstre, a invetiaceiloru ce le frecventedia, obiectele invetiamentului precum si ordinea propunerei loru, ca astu-felu avendu-le tote in evidîntia, se scimu cum stâmu si ce ni lipsesce. —• Inca odata esprimemu dorinti’a nostra, ca veneratele Ordinariate romane se ni dee desluciri despre starea invetiamentului nostru popularu, ca sâ ne consultâmu prin diurnalistica, daca nu ne potemu consultă in sînode besericesci, cum o făcu acést’a fra-