Concordia, 1864-1865 (Anul 4, nr. 1-105)
1864-07-24 / nr. 56
portarea Suabiloru d’in Borlesci falia cu Romanii, atunci candu ei au cumperatu de la romani mosii, si nimene nu au protestatu in contr’a cumperarei loru — apoi dicu in instanta loru ca se voru scandalisa in serbatori decumva va locui romanu in apropiarea besericesci romano-catolice — dar’ romanulu se nu se scandaliseze, macaru ca doi Suabi locuescu tocma in usi’a besericei romanesci, — mai bine s’ar scandalisa de crism’a cea domnésca, care e mai aprope de beserica — si in care de multe ori sub rogatiunile doicesci suntu mai multi, de câtu in beserica. Altum intre aiba grige si romanulu de sîne, si de pamentulu celu posiede de secii, ca de ora ce elu totu va vinde străinului, era de la ei a cumperâ nu va potte — atunci va veni tempulu a luă saculu pe umeru, si a porni in lume — ori va lua éra servilismulu pe grumadiu. Noi totusi am dori ca autoritatile se puna pedece la asemene intemplari, si se le zugrume de totulu, — ca potu aduce si neplăceri seriose. Comoditatile unei caletorie in Romania. Cu tote ca Romani’a mi este cunoscuta mai de nainte de su timpii renumiti „asie voiescu, asie făcu,“ pe candu guvernulu d’atunci fara nici unu freu faceă téte si lasă ca astu-felu se faca si ciocoii cu poporulu; credeamu inse ca acii sub constitutiune voru fi aduse téte in ordinea cea mai buna, dara m’am instelatu. Dati-mi voia, Die Redactore!se me esplicu . O mica debuintia me indemna a merge la Bucuresci, la 15/27 juniu 2 ore după médiadi ajunseramu cu naea de vapore la Giurgiu, unde după legi ine presentai la cancelari’a pentru vis’a pasaporteloru. Dlu secretariu alu puntului militaru si esprima parerea de reu ca trebue se asceptu pana va sosî unu amploiatu alu prefecturei care este insarcinatu cu afacerea acést’a. Sciamu ca fara vis’a pasaportului nu potu merge. Esti, ca pana va sosî Dlu amploiatu, se cauta ocasîunea de a pleca câtra Bucuresci. Trecu or’a 5, se apropii, sér’a, si dlu amploiatu nu mai veni la postulu seu. Eramu in pusetiune neplăcută, ca ce nu presocotîsemu spesele astu-felu ca se petrecu 14 ore in Giurgiu. — Unu domnu in pensiune, ce a fostu comandante la fiatîl’a de Dunăre a României, a venitu asisdere pe aceeasi nae cu mine pana la Giurgiu, se îmbarcase la Turnu-Magurele scu la Pichetu, nu tienu bine minte; legasemu cunoscintia cu DSa, si fiindu ca mergea asisdere câtra Bucuresci, ne deciserâmu se mergemu împreuna, DSa promise a caută in orasiu carutia, ceea ce a si gasîtu, si apoi veni la mine se plecâmu, ca se potemu ajunge cu diua la Calucareni, se vedemu loculu unde eroulu Romaniloru Mihaiu-Bravulu infranse trufi’a semilunei; dar’ io i spuseiu cu părere de reu ca nefiindu-mi pasaportulu vidîmatu, nu potu se l’insotiescu. Noulu meu amicu se revolta forte de pedecele ce-mi aducea omenii guvernului, intra la cancelaria protestandu si facil pe Dlu secretariu a pune vns’a, astu-felu fara vis’a prefecturei luai calea spre Bucuresci. Io me temeamu câ voiu fi retornatu de la bariera fiindu câ nu eră vis’a prefecturei, si voiu plati indiadaru carâusiului, vise scapaiu, si sertea ast’a cadiu pe carâsiu care n’avea biletu de la politia, se incredea ca e cunoscutu, si capitanulu de la bariera nu lu va impedecă, capitanulu vnse lu reindruma, dar’ omulu nostru facil ce facil si capitanulu i dede voia a merge. Carutila ne duse peste trei ore in o ospetaria cu numele, care vnse in fapta e o temnitia. Eră nópte si nu potui vedé nemicu aici la Calugareni, de câtu o cruce mare de piétra innalta de 3 orgie su o bolta in 4 muchii ruinata acu de asprimea tîmpuriloru, fiindu nópte nu potuiu descifră inscriptiunea, ci de multiumiiu cu esplicarile ce mi le dede amiculu meu. Cugetaiu ca ciocoii aru fi nemicitu si acesta cruce, cum au facutu călugării cu cele mice de auru si alte ornaminte ce costa milione, daca spre nenorocirea loru crucea acestea nu avu apesă peste o suta centenarie, au cioplitu totusi cu ciocanele vr’o patru sire d’in inscriptiune. — Retornandu la ospetaria, nu poturamu dormi tota nóptea pentru aerulu celu stricatu, ferestrile erau lipite cu Suabului se potu vinde cas’a si pamentulu seu, tergulu ce s’a facutu se se nimicésca, ca si d’acii se traiau in pace si neturburati in legamintele nostre religiose si civili. Datu etc. In numele Suabiloru d’in Borlesci (i. s.) urméza subsemnatur’a judelui si a curatorelui besericei. — Adeverescu prin acést’a cumca acestu recursu e culesu de pe budiele poporului, si esprime dorinti’a lui ferbinte si cerere legale la care si io me impartesiescu. Datu etc. urméza subsemnatur’a preotului rom. cat. papiru, multu necadiu ni-au facutu o trupa de animale micutie, negre, si dedate la saritu. Neodîhn’a o platîramu scumpu demanéti’a birtasiului grecu. — La 12 ore ajunseramu in Bucuresci, si dorere ! capitalea României o gasîramu inca inundata de apa. Familii întregi locuiau in corturi pe delurile Bucuresciloru, si se sustieneau din marinimosîtatea Domnitoriului, care ca unu adeveratu părinte a sucursu celoru scapetati. Istori’adaca voiesce sefie drépta, trebue se consacre o pagina pentru fapt’a acést’a brava a Principelui. Se lasâ cu faptele mari se vorbésca ele, si se ne intorcemu la ale nostre. Me despartiiu de amiculu meu, care pleca la domiciliulu seu, si voindu io a petrece trii dile la Bucuresci, me ingrigiiu de curundu, după patirea de la Giurgiu, a me presentă cu pasaportulu pentru visa. A doua di la 11 ore me infatiosiaiu la prefectur’a orasiului dar’ trebui se asceptu trei ore pana veni respetîvulu amploiatu, care se scusâ câ a fostu chiamatu la respetîvulu prefeptu. In intervalulu asceptarei mele, unu oficiru grecu d’in regatulu elinu după cum aflaiu, venitu la Bucuresci la rude, acestuia i se vedîmu indata pasaportulu de ceilalti amploiati, pe candu noi (fuseramu mai multi) furamu osîndîti a asceptă trei ore. La consulatulu c. r. desi nu eră fatia amploiatulu respetîvu, unu domnu de la alta mesa avu de locu bunetatea de a mi pune vis’a. On. cetîtoriu vede d’in aceste ca dîregatorii d’in Romania la vidîmarea pasaporteloru privescu pre omeni după formele d’in afara, complimentéza pre boieri si putienu le pesa de caletori, făcu după plăcere si nu după legi. Abusurile in asta privintia a ajunsu la culme, si pre nu le cunosce guvernulu României ? Nu se scie ce dauna aduce acéstea mai alesu comerciantiloru ? DD. amploiați comitu fapte amare fatia cu umanitatea si detorinitele Dloru. Pentru venitoriu candu mi se voiu intemplă era si astu-felu de neplăceri, voiu publică si dîregatoriele si numele Domniloru dîregatori. V. Popoviciu. 223 Orsiov’a 12 jul. 1864. VARIETATI. (Schii de la dieta Transilvaniei.) Comitetulu pentru imputienarea si regularea tempului siervitiului militariu s’a constituitu alegandu-si de presiedînte pre Bar. Bedeus, de referinte pre Obert, si de notariu pre Buteanu. ” D’in o epistola privata ne incunoscintiamu ca Domnitoriulu României a datu demandatiune ca la mosiele Maricei Sale sé se dee fostiloru clacasi pogenele legitime ca proprietatea loru (anulii Vörüss János) judele cercului de Beiusiu, cunoscutu on. nostru publicu, precum ne incunoscintiâmu d’in funte securu, e dîspusu aiurea. DSa va lasă suveniri intrelegintiei si poporului acelui cercu. Dorimu ca urmatoriuluisale se corespunda câtu mai bine intentiuniloru înaltului regimu si dorintieloru majoritatei cercului. — (Despre primirea generalului Philippovici) comisariu reg. pentru congresulu serbescu , scrie „Pol. Cor.“ cu Escel. Sa va intră in Carlovetiu la 1. aug. cu solenitate, petrecutu de doue companii de lanciari, salutatu de 36 de tunuri, se voru trage clopotele, ante catedralei va fi primitu de episcopi si de autoritati. A lungulu strajei de ambe laturile se va asiediă militi’a. După o scurta ceremonia besericesca, Escel. Sa ca comisariu reg. in numele Mai Sale a Imperatului va dechiară congresulu de deschisu. (Serbii d’in Buda si giurulu ei) au alesu deputaţi pentru congresu in 19 i. c. la St. Andrei, la acesta alegere au partecipatu si comunitatea romanogreca de Pesta prin duoi deputaţi ai ei, si anume d’in partea Romaniloru a fostu Ittea Sa Dlu Emar nuilu Gozsdu. Alegerea a decursu in urmatoriulu modu: După ce se făcu alegerea deputatului d’in cleru in person’a Dlui Ioane Milicsiciu, su presiedînti’a protopopului se incepu alegerea deputatului d’intre civili. Dlu Gozsdu in limb’a magiara provocă pe protopopu se paresésca presîdîulu, câ ce civilii nu s’au amestecatu in alegerea clerului, deci nici clerulu se nu se amestece in alegerea civililoru. La asta observatiune a Dlui. Gozsdu respunsera Serbii cu „givo“ (sâ traesca) si Dlu protopopu paresî presîdîulu, ce l’ocupâ apoi Trifonoviciu ca celu mai betranu intre cetatiani. Dlu Gozsdu tienu acu urmatori’a cuventare: „Onorata Adunare! Sé mi iertati, ca ’nainte de ce amu alege deputatulu ce lu tramite deces’a acést’a spre alegerea metropolitului: io, ca deputatu romanu alu com. bes. greco-romane de Pesta, se asternu unu proieptu, de la a caruia ferice decisîune aterna sortea si viitoriulu celoru de confessiunea ortodossa, de su coron’a Ungariei. (Sé audimu, sé audimu!) „Nainte d’ast’a c’unu seclu, candu s’alése de me tropolitu Stefanu Stratîmiroviciu, a promisu cu solenitate, ca după alegere de locu intr’unu congresu natiunale va regulă căușele vitale ale natiunei, precum cestiunile pendînti ale fundatiuniloru, monastiriloru si scoleloru. A fostu metropolitu preste unu jumetate de seclu, dar’ nu si-a implinitu promissiunea; după elu inca de doua ori a fostu alegerea de metropolitu; celu d’in urma a portatu in pusmariu diuoi ani incuviintiarea pre nalta a Maj. Sale pentru tienerea unui astu-felu de congresu nat, organisatoriu, apoi elu mori fara a fi incercatu regularea causeloru confessiunale. (Adeveratu e!givo !) „D’atunci, pentru viitoriulu celoru de confessiunea ortodossa in imp. Austriei, s’a escatu o cestiune d’o importantia si mai mare intre metropoli’a esîstinte si intre ceea ce o a promisu Maj. Sa câ o va infiintiă. Preferinti’a cea mai splendida a confessiunei nostre este, câ in ortodossi’a sa autonoma si natiunale a prope doue milione de suflete sunt cari cu tonu innaltu ceru, dorescu si pretîndu o metropolia nu numai pentru câ suntu o naţiune, ci au la acést’a si dreptulu istoricu. Nu aflu cu calea insiră aci motivele, dar’ atât’a e adeveratu, câ si coreligionarii noştri şerbi petrundiatori cu mintea, vedu necesetatea de a trai in fratietate cu națiunea romana, si acest’a spre folosulu ambeloru parti ; deci e necessariu ca si aceasta causa se se decidă pe cale pacica, amicala si fratiesca. „ Tote aceste suntu astu-felu de afăceri comune, de la cari depinde viéti’a ortodossiei, dar’ cari numai in interregnu se potu indeplini, adeca in asemene tempuri, candu nu este metropolitu, caruia interesulu privatu se-i suaudésca contrariulu. „Dreptu aceea asiu dori ca deputatiloru nostri se li damu o astu feliu de instrucțiune, ca se nu partecipeze la alegerea metropolitului, pana nu se voru decide căuşele nostre confessionali cu convoire comuna si spre multiumirea natiunei romane. „Eu d’in parte-mi sum sîlitu a dechiară, cumca in acelu casu neasceptatu, daca deputaţii noştri s’aru tramite la Carlovetiu fara de o astu-felu de instrucţiune, nu voiu partecipă la alegerea loru, pentru ca nu cumva ca fiiu fidela a natiunei mele romane se incurgu mediulocitu seu nemediulocitu la o atare fapta ce pote ave urmare daunatoria pentru instiintiele legitime ale natiunei mele. „Ve rogu dara, ca pentru deputatulu nostru se se gateasca o instrucțiune intru intielesulu acestua, mai ’nainte de ce s’aru alege.“ (Gie îndelungate). Cei ce aplaudara Ittei Sale Dlui Gozsdu, au fostu preste 5/6, n’au lipsîtu totusi si d’aceia, cari se opuneau, dicandu ca amintitele cause aru trebui numai recomandate metropolitiloru cari voru face cu bunetate parintesca si ca capi ai besericei. Dlu Gozsdu nu lipsi a li respunde ca capulu besericei este Cristosu mantuitoriulu. Presiedîntele puse la votîsare proieptulu Dlui Gozsdu si se primi cu mare majoritate, in a caruia urmare deputatului se dede instrucțiune de a nu partecipă la alegerea de metropolitu, mai ’nainte de ce s’aru regulă afăcerile besericesci, școlare si fundationale; va sedica, ei voiescu sînodulu nainte de congresu, éra de n’aru poté face acést’a, se protesteze si se retorne acasa. De deputatu s’alése Dlu Mass. Ludaici, scrietoriu serbu, jude cerc. in Keve-Serbesca. — De altum intre la scela si alte locuri destinsese vedeau stindarde cu inscriptiunea : „Givio Stoiacoviciu“ (Seraésca Stoiacoviciu), numele episcopului de Buda, pe care voiescu a l’alege de metropolitu in casa de voiîsare, era daca Arseniu Stoiacoviciu nu va avea partita, atunci Serbii de Buda se voru alatură partitei lui Platone Atanaczkovits. = (Niemtii d’in Versietiu) au vrutu se faca serenada deputatiloru romani d’acolo pentru congresulu iliricu; dar’ cumca se fie facutu, despre acesta nu ni se scrie nemicu. ” (Decoratiuni.) Intru recunoscinti’a meriteloru pentru tronu si statu, Maj. Sa a binevoitu a decoră pe Escel. Loru metropolitulu Aless. conte Sterca-Siulutiu si eppulu Andreiu bar. de Siagun’a cu ordulu coronei de feru clasea 1; pe cornitele Sasiloru si cons. guv. Conradu Schmidt cu crucea mica a ordului Leupoldînu; pre eppulu tît. Mihaiu Fogarasy si prev.pres. guv. Ladîslau Popp cu ordulu coronei de feru clasea a dou’a; pre presied. dîetale si cons. guv. Gustavu Groisz cu crucea mica a ordului Leupoldînu ; Ioane Alduleanu, Jacovu Rannicher, Ioane Puscariu, Mihaiu Binder si Iosîfu Guli primiră ordulu coronei de feru clasea a treia. (Pentru congresulu serbescu) s’au alesu la Aradu in 21 i. c. DD. Sîgismundu Popoviciu si L. Ioanescu. Cei d’in Oradea-Mare au denegatu alegerea. —V— (Nota bene.) Cu privintia la alegerile pentru congresu intemplate lunea trecuta in curtea episcopesca d’in Temisiera, ni se scrie d’in mai multe parti, cumca d’in partea preotimei romane votulu comunu caduse mai antâiu asupr’a pré reverindelui