Concordia, 1864-1865 (Anul 4, nr. 1-105)
1864-01-14 / nr. 1
siecuntia in anul 1004. La începutul siedîntiei se impartasi o scrisoria a ministrului de resbelu, adresatu câtra presiedîntele casei deputatiloru, prin care ministrul insciintiaza ca se receru spese straordînarie cari nu s’au potutu prevede la statolirea bugetului pentru 14 lune, in suma de 120,125,000 fi. v. a. Aceste spese straordînarie suntu: 1. Spesele pentru desdaunarea prestatiuniloru de resbelu din 1859 si a dauneloru resbelului, in suma de: 4,000,000 fi. v. a. 2. Spesele ce cadu pe guvernul austriacu pentru essecutiune confederativa in Holstein-rageiu si Bircinsiu din contra, romanesce. Sumu curiosu acum la a scl, cari d’in istea respeptéza ori nerespeptéza ordînatiunile emise in favorea dreptului nostru, sumu curiosu si cu mine toti romanii setosi a-si vedé odata dreptulu limbei realisandu-se, ori cumu voru fi respunsu Domnii diregatori a cercului Recitia cu asemenii sei (si diregatorii mai innalti ai comitatului) la emisulu guvernialu trimisu in urmarea representatiunei deputatiunei amintite, la care, dim amu intielesu, suntu provocati toti dîregatorii a refera, cumu si in câtu respeptéza domni’a loru dreptulu nostru, pentru care atât’a ne plangemu, credu spre a se convinge innaitulu guvernu despre adeverulu, ori împace odata, tramitiendu-ne indîvidi de ai nostri de diregatori, cari sentiescu cu noi, caror’a le face la Inima sortea-ne deplorăbile, cari se intristéaza vedindu-ne asupriți, cari se ne domolesca pătîmele, nu sâ le mai întărite, cari se nu ne defaime si negresca cu nume de atitiatoriu. Dorerile romaniloru d’in cerculu Reciti’a unde nici unu dîregatoriu romanu nu avemu, acii de odata s’ar’ molcomi prin strapunerea Domnului dîregatoriu presînte, inlocuindu-i-se prin alturii care nu ne ar impedecă in staruintiele nostre cele legiuite de a ni intruduce limb’a nostra romana de oficiosa in comunitatile nostre. F 0 m 0 R ’ A. CiUeva epistole ale unui peregrinii Transilvanii, revediute si ajustate după mai mulţi ani. XXII. D’in N e a p p 1 e septembre 1842. „Wenn der Bauer nicht muss, Rührt er weder Hand noch Fuss.“ (Inchiare.) Populati’a neapoletana pre langa atât’a nutretiu sufletescu e amatoria si de nutretiu intelectuale si acest’a lu cauta in giurulu portului „al molo“ unde in genuchi, pre brânci si intinsi pre fele multe ore se delectedia la declamatiunile unoru desmeteci, numiti „canta storia“ cari travestescu in modulu celu mai oribile epocele divinului Tasso, si fiacare ascultatoriu le duce in tota diura, voiu se dicu sera granulu (cuceriulu) ce nu l'au datu demanétia popéi. Alu treile cruciariu e de necesse alu regelui, cace in acést’a cetate mare totu a trei’a séu a patr’a casa cuprinde o botega de „Reali Lotti“, va sedica burelu de loteria, unde nice o data nu incapi se intri, asie se iridésa lumea la ele. Nice suntu dara in lume atâte cărticele esplecatorie de visuri, si macaru câ Lazzaronele nu scie carte, totusi poste de una amuletu de acest’a specia. Fiindu ca suntemu la Lazzaroni, trebue se ti spunu ce este esta clase de omeni, ca ce ci suntu caracteristic’n Neapolelui. Lazzaroni suntu trocarii neapoletani. Daci nu scii ce ve sedica trocariu, intreba unu brasiovianu, si ii va spune; apoi mutatis mutandis Lazzarone si trocariu una si aceeasi vitia de omeni. Ca se nu ratecescu totusi me lasu mai pre largu in descriere Tata, mama si progenitura Lazzaroni suntu cercure 150 de mii de suflete. Dicu in adînsu suflete, pentru ca suntu omenii cei mai de omenia in cetate. Ei se nutrescu cu caratulu marfeloru la bordu si vice versa, cu servitie la parteculari si cu negotiulu frateloru de mare prin ospetarie. Locuinti’a Lazzaronelui e plati’a publeca, straiele si anghiurile suptu ceriulu liberu, la sere, la umbra, totu atât’a. Patulu lui e o corfa lunga, ce-i servesce de traga in meseri’a sa. Lazzaronele se culca in corfa intînsu pre spate redîcandu genuchii asupr’a cercului si standu pre talpe, ca se nu i se taia vinele. Imbracamentulu lui custa d’in camesia purure destrabalata, d’in cioreci de pandia totudeun’a resfrinti pana la copse, unu brâu de lana, ce au fostu rosiu si o scufa era de lana lunga cu motiulu indoitu spre nasu, care inca au fostu rosia, dera acumu nu i se mai cunosce faci’a. Lazzaronele feresca Dumnedieu, nu cersiesce nice se tocmesce pentru lucrulu ce i se încrede, ci purure se recomanda generosetatei patronului, mai alesu candu are a face cu galantuomini. Galantuomo e ori cine e imbracatu „a la francese“ si asemine omu se tîtule din totudeun’a cu „Eccellenza“ nu numai de Lazzaroni, ci si de cealalta clase inferiore a societatei. Cunn’a Lazzaronelui inca e plati’a publica, unde se ferbu macaroni si se frigu in uleiu peperoni (ardei). Elu cu famili’a câtu de numerosa se ajunge pre di cu unu carlinu (10 ev. arg.) fiindu câ e sobrietatea personificata. — Deca se terapia cumva se câștige odata doi, trei sau mai multi carlini, apoi atâte dile nu mai face nemica, pre câte e provedintu cu bugetulu ordenariu. Capetalu nu-i trebue, pentrucâ in ecuitatea lui nu voiesce prin actîvetatea propria spre a lu câștigă sé frustredie pre concurinti de mediulu subsîstintiei momentane. Candu lassaronele n’are castigu, traiesce cu mure, brubone, fighi d’Indi’a, ce se afla in abundantia pre tote gardurile si ripcle, apoi cu frutta di mare. Fighi d’Indi’a suntu frupte de cactu, care cresce ca la noi ursîcile si au mustu si dulcetia ce va camu fada. Frutta di mare suntu scoicutie de totu soiulu ce lasa marea pre prundu in tempulu reflusului; fiacare contiene o bucatura de materia carnosa mucilaginosa, ce se mananca mai viia svircolindu-se de pre gaoce. Bucat’a principale in Neapole suntu macaroni, nu numai pentru poporu, dera si pentru galantuomini, si nu lipsescu de pre nice o mesa. Aflu câ cu scopu, fiindu câ past’a nutresce mai bine corpulu storsu de poteri prin continua asudare produsa de clim’a ferbinte, apoi câ n’are incoveniintiele intrementului de carne la locuri caldurose. Nimic’a mai comicu de câtu a vedé pre Lazzaroni ospetandu le macaroni. In giurulu unui blidu se asiedia josu in platra tat’a, mam’a si copii, unulu in • * ’%, bHtfcs'ri mvriri. Oiorata Redactiune! Poteci, vedeti bucură vediendu, cumca de la subsicriere^ representatiunei a comisiunei tranisera Vien’â" d’in laudatulu nostru Comitatu Carasin nu se mai plânge nime pentru nerespeptarea dreptului nostru limbisticu de câtra dîregatorii comitatensî de credîntia fiindi, câ dorerea ne s’aru fi alinatu — Domne fresce! stâmu in statu quo — de una di vediu la unu notariatu comunali provocări trâmbe dela comitatu pentru parti romane in liman. mnfTinvri !,— neadeverulu representatiunei nostre — nu cumva, ca cei notari d’in cerculu Bogsia, in tabelele cualificatiunali ? Noi rogâmu pe an. Redactiune a ispiti respunsulu domniei loru, impartasiendu-ni-lu la tempulu seu spre a ne îndestuli câtu va curiosîtatea. Trist’a esperiintia ne areta, cumca inimicii nostri au tendîntia reutaciosa a ne instraină de alu nostru, si a ne familiarisé, cu ale loru cele străine. Unu dîregatoriu cercualu imparti deuna di inap’a Banatului compusa in limb’a magiara pe la toti judii comunali cu pretiulu de 6 fi. (in 3 bucati) indesiertu se rogâ unu notariu romanu, sa nu faca acea, d’in causa caci acea si mapa se va edă si romanesce, si comunele si voru cascigă pe aceast’a, se vedi ce fu urmarea, dîregatoriulu denuntia pe notariu la D. Administratorulu comitatense, de unde veni sentîntia ca fulgerulu, ca acelu notariu e atitiatoriu (bujtogatu) de dusmania intre natiunalitati. De atunci apoi acelu notariu se persecuteaza d’in partea dîregatoriului, manier’a aceast’a se produce de inimicii nostri fatia cu toti romanii zelosi. Cu mâhnire cetii deuna din admoniţiunea adresata catra acelu notariu, carea combinandu-o cu portarea-i cunoscuta de esemplariu, ne suprinde mirarea cumu se pote inferă cu numele de atitiatoriu. Noi cumu dicu, pana acum’a cunoscemu pe acelu notariu de romanu sînceru, decumva după persecutarea acést’a nacagitu, se va schimbă. Numele de atitiatoriu inse lu escusa a nu fi omu alu natiunei nostre, caci sciutu e de comunu, camu cui dau inimicii »nostri astfeliu de nume. Pana candu Dumnediule totu asie ! Suntemu convinsi, ca decumva si cei patru notari d’in cerculu Recitiei aru fi romani, de sîguru, ca si aceia aru fi atitiatori in naintea D. dîreregatoriu, si asemeniloru sei. Noi de altumintre am dori sa avemu mai multi atitiatori, cumu e persecutatulu notariu. Acuma, daca romanulu pentruca si apera dreptulu, se numesce atitiatoriu, cumu se voru numi acei diregatori, cari contr’a atâtora ordînatiuni innalte se 0-^ punu in modu vedibile nerespeptandu-ne drept___-.-j-, .A. T .• •. a. 2 cunoscu impregiurarile presante si poterile naţiune! romane. Altumintre drepturile castigate de fratii nostrii d’in Trni’a n’au pasitu inca deplinu in validitate, si numai de la aplicarea buna a loru, va depinde indreptatirea egale a natiunei. Speramu cumca ele voru fi bine aplicate, sperâmu cumca energi’a fratiloru nostri d’in Trni’a nu se va frânge, pana ce se va face esecutarea precum e decisîunea. Drepturile posiediute si neintrebuintiate nu potu folosi nemicu; celu ce are unu dreptu, trebue sâ lu intrebuintieze pentru ca sâ-i aduca folosu. Daca naţiunea romana d’in Transîlvani’a după atâtea suferintie si-a eluptatu drepturi frumóse, sperâmu ca acu va fi giatusa de ele, si se va insula le eserceă deplinu, ca sâ nu se iicsipredie validitatea loru. Cele mai multe proiepte de legi inca nu suntu santiunate, sperâmu câ santiunarea loru se va face estu tempu, ca se potemu dice cu 1864 a coronatu luptele anului 1863. Numai pentru noi Romanii d’in Ungaria a fostu tristu anul 1863. Se fecera ici colo neseari incorduri de innaintare a nume in caus’a limbei precum in Carasiu, Aradu, unde se infiintia si o sotietate literaria, dar’ resultatele sunt putiene. — Suferintiele fura multe si grele. Tier’a asiediata in o stare esceptionale, suspindendu-se constitutiunea, poplrele nu se potura mișcă pentru a si-eluptă drepturile loru, si astu-felu si naţiunea romana fu condamnata la o tăcere afunda spre marea dauna a natiunalitatii nostre. Noi in Ungaria avemu mai putiene garanţie pentru natiunalitatea nostra, pre noi ne ascepta inca lupte mari, pentru a ne aventă acolo, unde suntu fraţii Transilvani. Dicemu lupte mari ca ce poterile ce voru sa stee la lupta, nu suntu nici de câtu in proportiune. De la energi’a nostra numai aterna viitoriul natiunei nostre. Curundu vomu avb ocasîune se dâmu probe de energia. Dee ceriul ca anul 1864 se-i lase pe Romanii d’in Ungaria deplinu multiumiti, nu precum a facutu cu noi anul 1863. Lanenburg (reservandu-si pretensîunea de desdaunare) in suma de 10.000.000 îl. v. a. Guvernul si reserva dreptul de a motîva mai pe largu proieptele sale atâtu in comitetul finantiara câtu si in senatu. Alu doile evenementu importante in acest’asiedînth a fostu interpelatiunea lui Mühlfeld si a consocilorului, indreptata catra ministeriul intregit. Acesta interpelatiune cuprinde patru punte: 1. Ore politîc’a observatii austriaca de guvernul in contidegere cu guvernul prusescu, e o efluintia numai a consiliului ministrului de esterne, sau intregil ministeriu incuviintiéza acést’a politica ? 2. Ore guvernul austriacu, in casul daca statele de iediulocu aru romane pentru decisîunile loru,raiesce sa se plece acestoru a, inca si atunci daca guvernul prusescu aru denegă essecutare ? seu 3. Denegă-va guvernul essecutarea aceloru decisîuni inca si in casul acelua, candu prin acést’a s’ari espune periculului de a se sparge confederatiunea nemtiésca, ma s’aru escă unu resbelu civile ? 4. Pani unde se întinde contielegerea intre guvernul austriacu cu celu prusescu. Se ascepta cu multa încordare respunsul ministeriului laacesta interpelațiune.