Concordia, 1864-1865 (Anul 4, nr. 1-105)

1864-01-28 / nr. 5

Amilii IV. Nr. 5.—260. Joi 16./28. Jan. 1864. Ese de doue ori in septemana Jo ia si Dominec’a. Pretiul pentru Austri’a pre anu intregu . . 10 fl. v. a. „ jumetate de anu 5 „ „ „ trei lune . . . 3 „ „ pentru Romania si Strainetate pre anu intregu . . 14 fl. v. a. „ jumetate ... 7 „ „ „ trei lune . . . S „ 50 er.CONCORDII DIURNALU POLITICII SI LITERARII!. Prenumeratiunea se face la Redactiunea diurnalului S t r a t’a lui Leopoldu Nr. 8, unde sunt a se adresă tote scrisorile. Scrisori nefrancate si corespund în tre anomine nu se primescu. Scriptele nepublicate se voru arde. Pentru insertiunea publicatiunilor au a se respunde 6. cruceri de linia. REVISTA POLITICA. Pestea 15./27. Januariu 1864. Cestiunea danica incepe a se domoli. Celu putinu la Paris se crede cumca clisea au intratu intru o fase de astempare si se speréza, cu atâtu respunsulu cabinetului de Copenhaga precum si observatiunile poteriloru apusene voru fi apretiuite prin Austria si Prusia si le voru face mai aplecare a intră, in negotiatiuni. De alta parte scrisori din Berolinu spunu ca propusetiunile Daniei nu voru impedeca esecutarea planului combinatu prin cele doue poteri nemtiesci, si câ la tota intemplarea ducatulu Schleswig va fi ocupatu prin ostile loru. Confirmarea acestoru aserțiuni trebue se o lasâmu evineminteloru cari nu voru intardia a se desvolta. Corpulu legelatîvu alu Franciei au avutu se desbata ori amandamentulu opusetiunii asupr’a afaceriloru Mesîcane. In regiunile guverniali se tienea ca de securu cu D. Roulier va fi fostu in stare pentru acea diua, de a vesti inchiarea de aprope a spedîtiunei si primirea definitiva a coronei noului imperiu d’in partea arciducelui Masîmilianu. — După esplicatiunile „Memorialului Dîplomatîcu“ luandu in socotîntia nepotînti’a de a cere ori sufragiului universale, ori unei adunari alese prin poporatiuni, votulu confirmatîvu alu ofertului facutu prin notabilii d’in Mesîcu, Arciducele s’ar multianui de ne scări decisîuni afirmative d’in partea consîlieloru municipali ale cetatiloru si a comuneloru d’in provinciele smulse cu incetulu de sub domni’a lui Juarez. Tote resolutiunile aceste au trebuitu se fie tramise la Mesîcu in decursulu acestei lune. Pre candu se voru adună tote, deputatiunea mesîcana va face de a dou’a ora caletori’a la Mira-Mare spre a rogă pre Arciducele ca se iee in posesiune tronulu imperatescu amesuratu promisîuniloru sale. Daca votulu municipalitatiloru va fi implinitu condîtiunea pusa de Arciducele, acestua va luă, in presînti’a deputatiunii, tîtlulu de imperatu si numai inzestratu cu prerogativele pusetiunii sale de suveranu va suscepe caletori’a la Paris, de unde va plecă a se îmbarcă spre Mesîcu. După diurnalulu „Francia“ conferinti’a de Londînu au trebuitu se se reunesca in 25.1. c. pentru a deliberă asupr’a schimbariloru ce sunt de a se face in art. 4. alu conventiunii din 14. Noemvre an. tr. in privinti’a regatului Greciei, si anume pentru a se restringe principiulu de neutralitate la unu anumitu numeru de insule ionice, in locu de a le cuprinde tote. Inconvenientul in dieta, si conflicte cscate in ea. (Inchiare.) Cetîndu istori’a, carea se pote dice, câ e imparţiale ca si oglind’a, carea numai reflecta mechanice obiectele, ba se pote dice, câ imparţialitatea ei, e ceea a unui judecatoriu, care vede, asculta, si in fine pronunţie sententi’a, cetîndu dicu istori’a vedemu, câ faptele măreţie caracteriseza pe omenii mari, si câ pre indîvidii aceia, de la cari au atenuatu prosperarea natiuneloru, si nu se au semnalisatu in ocrotirea loru morale si materiale, ii supune unei judecaţi aspre, carea cu tempu devine conscienti’a genului umanu, inse cu o desperatiune formidabile trebue se se observeze, ca nu se vedu fapte mari si nobile patrate de influinti’a nostra natiunale in guverniu in favorea prosperarii natiunei pre campulu culturei intelectuale si materiale, nu se vedu fapte demne de a le petrece câtra posteritate, ea inca nu ni-au esoporatu unu instrumentu moralu, cu a caruia ajutoriu artîolul de lege antâile se se pota sustiené fara de care, elu nu e altu ceva, decâtu o decisîune amara, se intielege de sîne academia de drepturi, magiarii au dejă un’a, si noi, natiunea cea mai numerosa inca nu avemu cu ce dreptu si sub ce titlu s’a intemeiatu ? de nuumva cu dreptulu continuității! dara noi inca avemu unu dreptu cu multu mai puternicu mai moderau, dreptulu verității, egalitatii, justiției, pe care civilisatiunea moderna se baséza, si caruia némiul omenescu are de a-si multianu mantuinti’a. Dreptulu continuităţii nu e altu-ceva pentru noi, de câtu absurditate, inicuitate, tiranie, astă dara dreptulu continuităţii se faca locu cu pretensîunile sale cele vechi, putrede si storse, institutiuneloru noue, carii reinnoescu poporele, si intenerescu ideile, dara noi avemu mai incolo dreptulu egalei indreptatire petrecutu dejă in legile tierei, acestu dreptu se esecută numai in favorea desvoltarii nationalitatii magiare, prin statuarea si radîcarea academiei din Clusiu, noi astă dara remaseramu forte reu si de asta-data sprijiniti de influinti’a nostra natiunale in guverniu, si perfectionarea natiunalitatei nostre suferi o lovitura infricosiata. Alti doile pecatu politicul O Domniloru asiediati in fruntea ocarmuirii de Maiestatea sa! ve asîgurezu ca carier’a vostra cu multu e mai frumosa, mai vasta, mai salutaria pentru naţiune, de câtu ceea a legelatoriloru, voi aveţi de a esecută legile prin mesure salutarie, voi aveţi voluntatea, alu doilea atributu a ordînei politice, vevenuvi e descrisa proc dur’a, (carea ve aru impedecâ) după carea acéli de a le duce in deseversire si in favorea natiunei romane; procedur’a vostra, e asprimea mintiei, e bun’a volintia, e amorea câtra naţiune, sunt faptele măreţie, suntu virtuţile politice, daţi dara si ve semnalisati inaintea natiunei cu fapte măreţie in suer’a vostra, carii fati’acea lugubre a natiunei nostre se o schimbe, lasati-ve de legislatiune, ca acést’a e incompatibile cu posîtiunea vostra, si numai casionati desbinari si dîsensu intre legelatorii romani, si ticăloșie si amaratiune natiunei. Cugetați cu terenul pe care viéti’a nostra politico — nationale e asiediata, inca nu e destulu de poternicu cementatu, si unu conflictu fara de voia causatu, ne va scote pentru totu deuna d’in palatiulu superbu a ordînei politice; aflati ca potestarea legislativa e poterea (force) si ca cea esecutîva e voluntatea, nu debilitați dara forcea, fara cedați locurile vostre altora, si voi intruniti-ve in ocarmuire, si desvoltati o activitate solida, si o voluntate salutaria. Macte animo, generose puer, sic itur ad astra. Virg. E necesariu, ca cumpena dreapta de institute se planeze si prestie națiunea romana, si ca o data actiunei de invetiamentu se i se dee o miscare salutaria, pentru ca vedemu ca o națiune stâ intre doue estremitâti; seu e inerte seu e activa, câte o data cu o suta de mii de bratie restorna tote impedimintele, câte o data cu o suta de mii de piciore, abia face propășirea insecteloru, deci unu decretu guverniale indreptatu câtra autoritatile publice din comitate si scaune pentru intemeiarea, redîcarea, fundarea dotarea scoleloru comunali, unu altu decretu pentru intemeiarea, redîcarea, fundarea, dotarea, scoleloru normale in fiescecare comitatu, si scaunu, unu decretu pentru intemeiarea, redîcarea, fundarea, dotarea gimnasîeloru in trei comitate macaru unulu, unu decretu pentru clădirea besericeloru ruinate si miserabile in sate, unu decretu pentru obligarea fiesce careia comunități, ca d’in sînulu seu in totu anulu, seu in alu doilea, seu in alu treile anu se trimită 3—4 copilași pe la orasie si cetati si mai depărtate, pentru studîarea industriei si comerciului in tete ale sale diverse ramuri, unu decretu pentru introducerea unei metode mai bune, si mai ratiunabile in cultur’a pamentului, câ ce vedemu ca economi’a natiunale se baséza in agricultura, deci tote aceste decrete aru aduce naţiunea d’in inertia la o acţiune, pentru ca tote aceste se aru intemeiă d’in averile loru, carii numai se respandescu fara nici un folosu, standu naţiunea in inertia; aceste decrete aru fi nesce mesure salutarie, prin cari artîolul de lege antâile aru deveni realitate, si naţiunea s’ar imbraca cu tempu in vestmentulu civilisatiunei, aceste credu ca voru statori fericirea si intarirea Tronului. Un jurisprudentu d’in sectul elapsu dice, „câ doue soiuri de popore paupere sunt, adeca acelea, pre carii asprimea guverniului, le-au adusu la seracie, si omenii acestia sunt incapabili de o vertute, pentru câ paupertatea loru, face o parte a servitutei loru ; alte popore sunt de aceea paupere, pentru câ, séu au contemnatu, séu nu au cunoscutu comodîtâtile vietiei, si omenii acestia potu face lucruri mari, fiindu-câ paupertatea loru face o parte a libertâtii loru“; nimicu mai adeveratu, de câtu acést’a aserţiune, naţiunea nostra prin injuri’a secteloru storsa de sîstem’a unionis trium nationum de tote libertățile si drepturile politice si civile, intru atât’a s’a slabitu intelectualminte, si materialminte, in câtu o lege simpla esprimata in teorie, nu e destulu de eficace, de cumva ea nu se va esecută in tote ale sale parti salutarie si in favorea natiunei romane, ca egalitatea in sensulu latu se planeze preste tote natiunele colocuitore, pentru ca atributele unei naţiuni civilisate nu lipsescu, pana candu celelalte naţiuni pe campulu civilisatiunei ne-au lasatu indreptu. Indesiertu va dice cineva câ suntemu egali cu sasii, câ totu nu e asié! pentru ca noi nu avemu cetati, nu avemu institute natiunali, nu avemu industria cetatiana, nu avemu asiedieminte de acelea, carii se procreeze o cultura adeveratu natiunale, era nu bastarda; articlul de lege antaile e recunoscutu, era ca acelu artîclu sé se esecute, si prin introducerea midileceloru reali se devină in prassa si pe terenulu civilisatiunei, de aceste nu vre sé scie nimine nimicu, precum se si intemplâ, ca noi nu fuseremu indreptatiti cu o academia de drepturi, ca se ne potemu si noi desvolta si intari nationalitatea. Se implinesce pasagiul, care dice , ca „paupertatea loru, face o parte a servitutei,“ asia e pentru ca espesia nostra romana e degradata si aservita pe totu loculu si in totu tempulu, dusmaniloru celoru mai implacabili, carii ne impedecâ in cultura, dara ere implinesce-se pasagiulu care dice: „cu omeni acestia nu sunt capabili de o virtute.“ ? cumu! romanii se nu fie capabili de nici o virtute ? nu ! nu! romanii sunt capabili de vertuti inca romane de la străbunii sei eredite, ei au datu de multe ori dovedi despre cualitatile loru nobile, inse in naţiune in starea de inertia sunt înăduşite, ele trebue desvoltate, si se potu numai asiă desvolta, daca influinti’a nostra natiunale in guverniu, ne va ajută cu energia intru reducarea instituteloru natiunale. „Renumele, dice Saint- Just, e o zarva vana se inclinâmu urechi’a câtra seclele trecute, ce audimu ? nimica iastă si aceia, carii in alte tempuri se voru inpreumbla in giurul morminteloru nostre, inca nu voru audi nimica faptele bune, cea ce trebue se urmâmu.“ CORESPUNDINTIE. De langa Ternav’a mare 13. jan. 1864. Dózsa Dani ca statisticii. Pre candu in Concordia Nr. 106 facandu recensîunea brosiurei politice a Contelui Nie. Bethlen ne indulciti cu diori de o mare partenire francésca, chiaru pre atunci scote naib’a pre Dózsa Dani in Közlöny Nr. 4 cu unu „artîculu de fondu“, carele se pune ca o acrela preste dulcetica supta d’in citatiunile acelei brosiure, si face se in strapedieasca dîntii.