Concordia, 1864-1865 (Anul 4, nr. 1-105)

1864-05-05 / nr. 33

Anulu IV Nr. 33.­287, Joi 23. Apr., 5. Maiu 1864. Ese de d­o­u­e ori in septemana 1 .o. i­­ a si Domipec’a. Pretiul pentru Austri’a pre anu intregu . . 10 fl. v. a. „ jumetate de anu 5 , „ „ trei lune . . . 3 „ „CONCORDII. pentru Romani’a si Strainetate pre anu intregu . . 14 fl. v. a. „ jumetate ... 7 „ „ „ trei lune . . . 3 „ 50 cf. DIURNALU POLITICO SI LITERARIU. Prenumeratiunea se face la Ti­pografia T­rattner - Caroliana in strat’a­ domnesca Nr. 2. eta corespun­­d intieie la lredactiunea diurnalului S t r a t’a lui Leopolds Nr. 8. unde sunt a se adresă tote scrisorile, ce privescu administratiunea, speditiu­­nea, etc. Scrisori netrancate si corespundin­­­tre anomine nu se primescu. Scriptele nepublicate se vom arde. Pentru insertiunea publicatiuni­­lor au a se respunde 6. cruceri de linia. REVISTA POLITICA. Pest’a 22. Aprile, 4. Maiu 1864. PolHîc’a Angliei la conferintia in caus’a dano-niemtiesca, a luatu repede cu totulu o alta dîreptiune. Pe candu poterile niemtiesci sperau unu resultatu bunu pentru ele de la aceste conferintie, basandu speranti’a loru in mare parte pe necontielegerea intre cabinetele de Londr’a si Parisu, lordulu Russell se în­voi la planurile Franciei — celu putienu astu­­felu se vede d’in pasii de pana acu, si astu­­felu crede lumea. — Contrelegerea intre aceste doue cabinete a innaintatu intr’ atâtea, câtu nu mai este indoela cumca Anglia se invoiesce la congresulu europeanu proieptatu anulu trecutu de Napoleone, si de care atunci se feriau băr­bații d’in fruntea guvernului Britaniei mare. Posibilitatea sch­imbarei conferintieloru de Lon­dra intr’unu congresu europeanu, devine cre­­dinta de tote curțile, fara ca cutare sa arete la acést’a neplăcerea seu temerea sa, nici ch­iaru Russia, daca luâmu de adeverate cele ce ni spune „Cr. r.“ d’in 28. aprile, prin cari tin­­tîndu la Polonia nn dice, ca in casulu con­­chiamarei unui congresu europeanu, elu va trebui sâ iee in consîderatiune si faptele com­plinite, si de aceea ea nu are téma, câ­ ce mi­­liti’a ruseasca si-a facutu deforinti’a in Poloni’a, a sugrumatu­ resColarea, si in patri’a rescola­­rei acii se introducu reforme liberali. Tiera­­nulu­­polonu — dice amintîtulu diuariu — care d’intre tote rasele slave a gemutu in mai amara siervitute, acu s’a facutu insu­si pro­­prietariu, si in curundu se voru implini tote cele promise de principele Gorciacolu prin de­­pestele sale, numai ca mai antâiu a trebuitu creatu omulu de omu, si apoi a face d’in elu cetatiénu statului. A dou’a dovéda despre amicéti’a intre Francia si Anglia, este intentiunea loru co­muna de a tramite ambele nai de resbelu in marea resaritena. Diurnalele anglese vorbiau cu multu entusîasmu despre pregătirile ce le faceă marin’a guvernului Britaniei, in câtu de pe vorbele loru se poteă vedé o demustratiune si imputări in contra Prussiei si Austriei. Intr’a­­deveru Monitoriulu Franciei de la 3. maju ni spune, câ nici Francia nici Anglia nu voru tramite noi in marea resaritena, de ora­ ce Au­stria a decl­iaratu câ ea repasiesce de la in­tentiunea sa de mai ’nainte; prin urmare nu se va alege nemicu d’in pasii comuni ce erau sâ-i faca aceste poteri, dar’ totu­si remane o doveda cumca Francia s’a contrelesu cu An­glia si in caus’a dano-niemtiesca. Alu doile momentu in politîc’a europeana, putienu mai momentosu de câtu schimbarea ce a suferitu politîc’a Angliei, este ocuparea Ji­t­­landîei de câtra trupele confederatiunei niem­tiesci. Acestu faptu lu credea lumea câ va in­suflă curagiu diplomaţiei niemtiesci la confe­­rinti’a de Londra, inse nu se intemplâ asife, câ­ ce niemtii se păru mai putienu pretensîvi fatia cu Dania’, de candu au luatu scrie de­spre contielegerea ce domnesce intre Francia si Anglia. Scimu ca mai de una­ di Prusii nu voiau a audi de armistiţiu, si tinteau la ocu­parea insulei Alsen, acii d’in contra i se scrie d’in Berolinu diuariului „Botsch­.“ cumca Prus­sia e aplecata a legă unu armistiţiu pastrandu locurile ce le are de presentu in posessiune pe basea unui „uti possidetis“. Consuna cu acesta scrie si ceea ce se scrie d’in Parisu cu datulu 3. maju, cumca Austria si Prussia pretîndu la conferinti’a de Londra radîcarea blocadei de pe porturi, ma Prussia promite cumca daca Dania­­ va predă insul’a Alsen si noile sece­­strate, ea renuncia la Ji­tlandîa care acu o tiene ocupata, si nici nu va stringe d’in acé­sta provinția contributiunea militară ce au aruncatu-o a­supr’a ei, ci si­ va retrage de locu arml’a. Prin mai multe dinamie niemtiesci cura faim’a cumca curundu se va retrage d’in mi­­nisteriulu Franciei Drouyn de Lliuys, si loculu lui lu­ va ocupă cunoscutulu dîplomatu Dlu Thouvenel. Ansa la acesta schimbare se crede a fi Romania, a carei­a situatiune Thouvenel o cunosce mai bine, precum a dovedîtu in trecutu, si care va deveni unu obieptu de per­­tratare in casulu conchiamarei unui congresu europeanu. Diurnalistic­a interna se ocupa si acu de schimbările intemplate in personalulu cancela­riei de curte a Ungariei, cea oficiale si cea inspirata secundeza cancelariului contelui Zichy, care cu ocasîunea primirei sale de câtra mem­brii cancelariei, laudâ faptele si meritele ante­­cesorelui seu, după cum este datina a se face la asemine casuri. — „Botsch.“ respundindu celoru ce afirma ca contele Zichy va fi numai unu instrumentu, o persona secundaria in can­­celari’a de curte, ni spune câ schimbarea s’a facutu cu vointi’a eschisîva a Maiestatei Bale, cu­ ce voiesce a ave barbati cari se escute in­­tr’adeveru si nu numai la părere vointi’a M. Sale, cari se nu se porte purure cu o passivi­­tate. — In ce se atinge de aministratiune si justiția, crede ca acestu cancelariu va continuă lucrările intreprinse de celu demisîunatu, ca­ ce „o aministratiune si o justiţia rea nu pote fi considerata de o flore, de unu sîmbolu alu natiunalitatii.“ Sinod­ul ii diecesei gr. orient. Transilvănene. Siedînti’a VII. si cea d’in urma, tienuta Sambe­ta in 27. Mart. 1864. Nainte de citirea protocolului siedîntiei d’in urma d. Mac­el­ar­iu se roga, se se verifice protocolulu numai la capetulu siedîntiei, ori a se alege o comi­­sîune pentru verificarea lui. (Bravo!) D. Presie­­dinte: Sub m­ulu 22 alu protocolului sinodului s’a primitu opiniunea comisîunei sinodale, câ dens’a pri­­mesce cu unanimitate proiectulu de regulamentu, pre­cum si­ sîstem’a si impartirea materialului d’in ace­lasi, mai departe, ca comisîunea recunósce oblegatore numai acea parte a proiectului, carea atinge dîeces’a representata prin acestu sînodu, or partile, ce se atîngu de mitropoli’a intréga, ca unu obiectu, ce cade in competînti’a unu sînodu mitropolitanu, le privesce deocamdată numai ca proiectu d’in partea sinodului. Este de lipsa dar, ca sînodulu se primesca in regu­lamentu numai obiectele, ce privescu la organisarea unei eparcii, ca astfeliu se observe strictu acea lega­litate, ce si c­a prefiptu dreptu puntu de manecare si dreptu terenu alu seu. Prin urmare propune: 1. ca obiectele pertractande se le pertracteze Sî­nodulu numai cu privire la eparci’a nostra, si 2. se se impoteresea comisîunea , ca in contrele­­gere cu presîdîulu se stiliseze cele pana acumu ado­ptate de câtra sînodu in acelu modu, carele core­spunde organisatiunei unei dîecese. Acumu tiindu câ D. Refert. nu e aci, se se ci­­tesca protocolulu. (Secretarulu Prot. Pap­iu citesce protocolulu, care se primesce fâra vreo observatiune.) D. Referinte P. Prot. Hanni’a continua referad’a. La ordine e capu IV. §. 123 d­in proiectu si 128 alu comisîunei (despre sînodulu eparcialu.) Co­misîunea a restrinsu §-ulu acest’a la cele doue ron­duri d’antâi, cari suna asie: Sînodulu eparcialu este adunarea representantiloru clerului si ai poporului eparcialu. (Se primesce.) — §. 124 (compunerea si­nodului eparcialu) comisîunea l’a stilisatu astfeliu: Sînodulu eparcialu se compune si se alege după mo­dalitatea cuprinsa in statutulu provisoriu alu soborului eparcialu d’in 1860. Era statutulu se dechiara prin acestea de statutu definitîvu pentru alegerea deputa­­tiloru la sînodulu eparcialu. (Se primesce.) — §§-ii 125 si 126 comisîunea i-a lasatu afara. (Se primesce.) — §§-i 127, 128, 139, 130 (130, 131, 132, 133) comi­sîunea i-a primitu neschimbati in fondu. — §. 134 la sch­imbatu comisîunea astfelu: Episcopulu eparcialu e detoriu a conchiama in fia­care anu odata sînodulu eparcialu, si anume in restempulu d’in Pasci pana in prim’a Octobre (canonulu VIII alu sinodului ecume­­nicu VI, si canonulu VI alu sinodului ecumenicu VII), in casuri urginti si mai de multe ori! (Se primesce). — §. 135 asisdere si §. 136. — §. 137 l’a lasatu afara. Urmeza tai­er­ea VI. d’in proiectu, V. a Comi­sîunei despre epitropi’a eparciala. § 156 Comisîunea l’a primitu. — § 157 va sună: „Epitropii acestia se numescu epitropi eparciali. (Se primesce.) § 158. Comisîunea l’a schimbatu numai intr’atâte a, ca in locu de „siese“ membri a pusu „trei.“ (Se prime­­sce) — § 159 va sună asie: „Pre personalulu epi­­tropiei eparciale l’alege si reintregesce Sînodulu e­­parcialu.“ (Celelalte remanu afara. Se primesce.) —• § 160 Comisîunea l’a primitu, schimbandu numai cu­vintele „epitropiei“ in „Sinodului eparcialu.“ — § 161 Comisîunea l’a primitu nestramutatu. — § 162. d’in proiectu Comisîunea si Sînodulu l’a primitu ne­schimbatu­. Asemenea si §. 163. § 164 Comisîunea l’a primitu neschimbatu. Se primescu cu pucine modifi­cări §§. 165—174 inclusîve. Urméza tractatulu despre Senatulu scolariu, cu a cărui referada este insarcinatu D. Directoru gim­­nasîalu Munte­anu. La desbatere au luatu parte Dr. Munteanu, Aldulianu, V. Romanu, Dr.­­Grlodariu, Gaetanu, Popescu, Lengheru, Dr. Mesiota, si se fă­cură putiene modîficatiuni.1 D. Presiedînte. Consecuinti propunerei no­­stre, taiarea VIII. (despre Sînodulu mitropo­litanu) remane afara. Asemenea taiarea IX. d­e­­spre Sînodulu Episcopiloru. Asemenea taia­rea X. despre Sînodulu comunu alu Mi­tropoliei romane si serbe. Urméaza dar taiarea XI. intr’unita cu taiarea XII. d’in proiectu, despre dreptulu maiestatîcu si alu Co­ronei. D. Presiedînte: Parerea mea se concen­­treaza intr’aceea, ca toti §§­ii d’in taiarea XI. (220— 222) se remana afara si in loculu loru se vina uni­­culu acestu §. Dreptulu maiestatîcu in privinti’a con­­firmarei si denumirei nou alesului Episcopu d’in par­tea Sinodului eparcialu indetoréza pre Sînodulu epar­cialu, ca se asterna Maiestatei Sale c. r. apostolice actulu alegerei noului Episcopu si se se rége preu­­militu, ca Maiestatea Sa se se indure a sanctiuna pre nou alesulu Episcopu, ca beseric’a se nu fia fara Epi­scopu preste tempulu canonicu de trei lune. (Can. 25 alu Sîn. ecum. IV.) (Se primesce.) Taiarea XII. despre dreptulu supremei inspectiuni alu Coronei in privinti’a be­­s­ér­ic­ei (§. 224 (176) si 226 (177) se primesce. — D. B o 1 o g’a crediendu , câ acum e tempulu si loculu pentru unele moţiuni făcute de DSa si mai na­inte, dar delaturate ca neoportune, propune de nou, ca Sînodulu se ia oarecare mesure pentru regularea parod­eloru si dotarea preotimei, adaugandu, câ se rogâmu pre regimulu besericescu, ca pre celu mai de aproape sînodu se faca unu planu pentru regularea paro­d­eloru si protopopiateloru, si pentru dotarea preotimei si a protopopiloru. (Bravo ! Se traiésca !) P. P o p e a sprijinesce propunerea d. Bologna, adaugandu, ca aru fi de neaperata trebuintia, ca Consîstoriulu dîecesari, la insarcinarea Sinodului, se faca pentru dotarea preo­timei nóstre o petîtiune câtra dîet’a tierei, carea in curendu are a se readuna. (Se traiésca!) Dulu Aldu­­leanu demustra ca dîet’a n’are finantiele sale, si de aceea trebue altum intre procesu. P. H a n n­i’a ca referinte aduce la cunoscinti’a Sinodului, ca comisîunea la capetulu regulamentu’ui a mai facutu unu­l. nr. 178, care va suna asie: Sî­nodulu eparcialu otaresce ca regulamentulu acest’a se se asterna Maiestatii Sale c. r. apostolice spre preagratiós’a sanctionare. (Se primesce.) D. Presiedînte aduce la ordine cuprinsulu adreseloru, ce s’a otaritu se se faca d’in partea Si­nodului. Cu acestea lucrările Sinodului s’au terminatu. D. Presiedînte se radîca acumu, si standu atâtu Esc. Sa, câtu si tata venerabil’a adunare, rostesce ur­­matoriulu cuventu archie­r eseu de inchidere: Asie dar cu ajutoriulu lui Ddieu amu seversitu, lucrările sinodului nostru. . . ' Daca este vreo mângâiere adeveratu morala déca este vreo mângâiere purcediatore d’in fric’a lui Ddieu si d’in nesuiéla catra totu ce este bunu, care pentru toti tempii remane cele mai buni, atunci nu

Next