Concordia, 1864-1865 (Anul 4, nr. 1-105)
1864-10-27 / nr. 83
Amilii IV. Nr. 83.337. Joi, 15./27. Opt. 1864. Ese de doue ori in septeman& Jo ia si Domineer. Pretiul pentru Austri’a pre anu intregiu . . 10 fl. v. a. jumetate* de anu 6 n „ trei linie . . . 3 r r pentru Romani’a si Strainetate pre anu intregu . . 14 D. v. a. jumetate trei lune CONCORDIA DIURNALU POLITICII SI LITERARII 1. 50 er. T Prenumeratiunea se face la Tipografia Trattner - Cardilana in strat’a domnesca Nr. 2. era corespundintiele la Redactiunea diurnalului S t r a t’a Sicarului (Zucker- Gasse) Nr. 9. unde suma se adresă tote scrisorile ce privescu administratiunea, speditiunea, etc. Scrisori nefrancate si corespund între anomine nu se primescu. Scriptele nepublicate se voru arde. Pentru insertiunea publicatiuniloru au a se respunde 6. cruceri de linia. REVISTA POLITICA. Pestea 14/26. Opt. 1864. Spiretele sunt viu preocupate de întrevederea proieptata la Nitia intre cei mai potanti doi imperati ai Europei; asupr’ascopului întrevederii acesteia se născu o mulțime de versiuni. Faptulu singuru alu cercetării lui Napóleone se pare a fi certu, dar’ neci diu’a neci loculu chiaru alu acestei întrevederi nu ar fi inca decise. Se vorbesce mai multu de Nitia unde ar merge insusi imperatulu Napoleone, dar si de Compifegne si de Lyon unde ar veni imperatulu Alesandru rentornandu de la Nitia; totulu vnse depinde de la respunsulu ce suveranulu rusescu va da la scrisorea autografa a imperatului Napoleone, ce generalulu Fleury fuse insarcinatu a i-o immanuă imperatului Alesandru la intrarea sa pre teritoriulu Franciei. Acestu imperatu rusescu e alu treile care au calcatu pre pamentu francescu. Petru celu mare aici concepuse si făurise plănurile sale de a cuceri Europa, Alesandru I. intrase ca invingatoriu, era Alesandru II. intra acum ca ospe, petrecandu-si^ muierea pentru a-si restaura sanetatea la scaldatorile si sub ceriulu celu blandu alu Nitiei italienesci, dar in urmarea ajutoriului Franciei datu Regelui Italiei in contra Austriei, devenite in posesiunea Franciei. Viitoriulu va ireta de au avutu si altu scopu caletoriea imperatului rusescu si daca ticelu scopu e a se uni in politica cu imperatulu celu potînte si intieleptu care domnesce nu numai a supr’a poporului francescu, dar si a supr’a politicei europene de unu tempu cam indelungatu, dandu dîreptiune intru deslegarea numeroseloru cestiuni cari sgudue d’in candu in candu pacea Europei. Intre cestiunile aceste, numai un’a pote fi principale pentru cei doi imperati si acest’a e marea cestiune a Orientului , carea de ce in ce se vede a se apropiă de deslegare, de se voru invoi acesti doi suverani prepotinti in statulu Europei, apoi ei voru decide nu numai a supr’a acestei mari cestiuni ci si a supr’a sortii Europei pre unu tempu lungu innainte, tote celelalte cesliuni chiaru si a Romei si Veneţiei devinu atunci secundarie. De la intieleptiunea acestora domnitori asceptâmu ca alianti’a loru, de se va intemplă, se nu calce interesele cele vitali a poporeloru respetîve, câ ce atunci in locu de a deslegă cestiunile pendînti ale Europei a voru pune in flăcara ce numai intr’o mare de sânge s’ar putb stinge. Spirite respandîte despre cercetarea de curtenire ce are se faca Regele Victoriu Emanuilu majestatiloru rusesci inca devinu de ce in ce mai probabili, unii credu ca cercetarea lui se va intemplă de odata cu a imperatului francescu, dar acestea ar sterni susceptibilități in mai multe parti, d’in asta causa mai probabile e ca cercetarea regelui Italiei va fi seu innainte seu după a imperatului Napoleone si va avl cu totulu unu caracteru privatu si de o simpla curtenire. Soirile electrice sosite d’in Taurinu despre deschiderea parlamentului itălieu si despre pacea care domnesce in capitale se pote presupune cu certitudine ca conventiunea d’in 15. sept. va fi primita. Cum s’ar si potli altmintrea ? Sacrificiele Italieniloru consîsta intru subordonarea unoru interese municipali interesului natiunale, apoi in câta-va rabdare in cele ce privescu obieptulu cestiunii, — cu atâtu mai vertosu, câ ce precum bine au disu D. Pepoli câtra Milanesî, mutarea capitalei de la Taurinu la Florintia nu involve neci cum necesitatea de a se lapedă de principiulu de absorbire ulteriore a Romei, chiaru si cu scrupulos’a observare a conventiunii, intielegandu-se de sine, daca Romanii dorescu acest’a absorbire. A se indoi intru acest’a ar’ semnă, a avb putina incredere in antagonismulu nevindecabile ce desparte poterea temporaria de poporatiunile tienute sub dependînti’a sa, sau ar trebui se erbdemu ca Italienii ar vre se substitue o anesîune revolutiunaria unei cuceriri firesci si carea va urmă calea sa in pace. Ast’a ar’ însemni a ne indoi despre bunu-sentiulu Italieniloru, ceea ce nu vremu, cca pentru ce. Prin conventiune cele doua parti in certa, guvernulu papale si supusii sei de acum, sunt lasate in fatia una cu alta fara intrevenirea unui alu treile, lasate graindu dreptu, in cursulu intemplaminteloru. Sortea loru va atenua de la nepriceperea, se nu dicemu nebuniea, seu de la intieleptiunea loru. In conventiune face pentru Italia unu mare beneficiu, era pentru guvernulu papale unu mare periclu. Pentru Italia mai nainte de tote, o amicetia mai stresa cu Francia, usiorandui-se astfelu si modulu reformeloru neaperatu trebuineiose spre esîstinti’a, înflorirea si întărirea ei, reducandu spesele militari, amesurandu-le venituriloru sale pentru a-si recascigă nedependînti’a sa finantiaria, prim’a garantia a nedependîntiei politice. — Cu asémene prevederi nu s’ar potu pricepe, ca Italienii, cari au datu atâte probe de intieleptiune; ei impetu si agerime politica, se voiésca a imputină foleseie sîtuatiunii prin retusarea conventiunii, ma neci chiaru prin desbateri pline de pâtîma, ori prin dechiaratiuni neoportune. A face si a vorbi putinu, acést’a fusese devis’a parintilora, acést’a trebue se li fie si descendîntiloru lucrulu celu de căpetenia, câ ce vrendu a precisă forte faptele acascigate, nu ar face alta, decâtu ar strică numai propriei loru cause. Scopulu Prussiei de ^a’-și anesă provinciele luate de la Dania i^cejlA ase ivi la lumin’a dilei. Metîtelulu ducatu (de 19 mile □) de Lauenburg au si decliiaratu vointi’a sa de a fi anesatu Prussiei, a careia uneltiri se vedu a-i reesi, decumva nu i se voru pune pedece. In urmarea acestei intemplari amiceti’a intre aliatii cei buni de mai de una di va începe a se recori si relatiunile dîplomatece se voru incordă astfelu incâtu efeptulu loru se va senti aiurea. Pote fi ca nou’a dîreptiune a politicei schimbate prin D. Rechberg are de causa mare parte si procedur’a Prussiei prin care se vede instelata după ce fusese intrebuintiata a scote cu manile sale castanele d’in focu pre partea altuia. Astfelu e politîc’a lumei preste totusi mai vertosu a diplomatiei, in alu careia vocabulariu nu e inscrisu inca cuventulu „consciintia.“ Starea cestiunii de Constitutiiine. Sub acestu titlu impartesiesce diurnalulu nemtiescu de aici „Pesther Lloyd“ nesce date forte interesanti, de la corespundîntele sĕu d’in Viena, cari,mai adese ori prin nimeritele sale informatiuni au indegetatu câ stâ in corelatiuni cu cercurile oficiali. Nu mai putinu va suprinde la Dvostra (in Pesta) de câtu aici (in Viena) scriea câ in cestiunea de constitutiune s’au ruptu in fine ghiati’a, si cu guvernulu marturisesce destulu de apriatu cumca au primitu programulu de a conciliantă curendu diet’a Ungariei. Lucrulu e cu multu mai insemnatu pentru tota Austria si mai de aprope pentru Ungaria, decâtu ca sé nu se doresca a cercă genesea acestui miscamentu. Avemu se inregestrâmu unu miscamentu nu numai in politîc’a esterna ci si in cea d’in launtru. Voiu se ii impartesiescu urmatoriele amenunte (detăiuri) cari usioreza ochiarea sîtuatiunii. Acu de câteva dile, in cercuri mai restrinse, cari stau in relatiuni de aprope cu ministeriulu de statu, se lăţise faim’a, câ ministrlu de statu s’au decisu pentru curend’a conchiamare a dietei unguresci. Avemu se marturisîmu inse, câ acesta faima, cu tote câ esise d’in funte credibile, se impedecâ in necredînti’a publicului, câ ce d’ins’a eră in contradicere cu părerile si predîspusetiimile, cari precumpenia pana acum intru aceste ebreuri guverniali. Asta-di tota indoiel’a e delaturata si in fiinti’a Dlui Schmerling lui-si propria se pote găsi chiara pentru a splică instrainatori’a tăcere despre o mesura pregătită de unu tempu mai indelungatu. Acestu barbatu de statu dechiarase de repetite ori celoru d’in giurulu seu, reflectandu-lu la infruntarile ce i se faceă prin diurnale, ca nu se lucra nemica, etc. „Se arelu dora aceloru domni in tote dilele pensulu ce am lucratu ?ei Deci inerbderea in sine insusi si pre care nonchalance (nepăsare, intardiare) purcedietoria d’in aceeasi e caus’a acestui fenomenu. Schmerling nu concede nimenui bucurosu a petrunde in secretulu resolutiuniloru sale; lui i place a suprinde prin resolutiuni gatate. Asie si asta data. Se pare ca ministrulu de statu acii de la intrarea contelui Zichy in postulu de cancelariu concepu ideea conchiamârii dietei ung. si socotîă câ mai innainte are se incepa cu reformarea justiției. Dara acest’a in lucrare a devenitii unu operatu atâtu de mare, in câtu nu se mai asceptă de câtu intrebuintiarea lui spre fruptîficarea cestiuniloru mari politice cari d’in ce in ce deveniau mai intetitorie. In Ischl, su decursulu otlului, pe candu din Schmerling avea convorbiri atâtu de importante cu Maj. Sa asupr’a politicei estevne, se pare a se fi stirnitu si mai multu indemnulu pentru deslegarea cestiunei de constitutiune. După returnare sa, la inceputulu acestei lune, din Schmerling tienu dese consultatiuni cu ambii cancelari ungari, contele Zichy, si dlu de Priviaer, la cari adese luă parte si contele Nádasdy. In aceste consultări s’a desbatutu potînti’a d’a conchiamă diet’a Ungariei in primaver’a viitorie, s’au essaminatu mediulecele, si in genere s’a pertratatu cestiunea dietei atâtu d’in privinti’a interna, ungarica, câtu si in privinti’a relatiuniloru ei la Transîlvani’a. Resultatele consultatiuniloru para a fi imbucuratorie, se crede a se fi contrelesu asupr’a termineloru ce cancelariulu va fi in stare a le pune. Reform’a justitiei intr’adeveru nu e sistata, se crede ca se va introduce si ea pana la primavéra, astu-felu ca diet’a se afle o fapta complinită; dar’ nu esîste mai multu o atare connessiune intre dieta si organisatiunea de justiția, in câtu se se ascepte sentiulu poporului care se va esprime asupr’a impressiunei bune ce o va face acest’a d’in urma. Diet’a se va conchiamă nedependînte de câtra efeptuirea organisatiunei de justiţia. Si desi pentru diet’a Croatlei s’au facutu mai mari pregătiri, totusi ach se vedu aplecaţi a conchiamă diet’a Ungariei inaintea celeia de Croatl’a. După ce se finiră consultările intre ministrulu de statu si cancelarii de curte, caus’a deveni in consiliulu ministeriale. Aici ministrulu de statu, cu privire la începerea deslegarei cestiunei de constitutiune, efeptua ideea de o despărțire strinsa a senatului imperiale completu de câtra senatulu imperiale anglistii — acestu d’in urma aru fi o dieta unita a tuturora tiereloru germano-slave. Nu vei perde d’in vedere, cumca senatulu imperiale completu, deslegandu-se legatur’a sa cu senatulu imperiale angustu, capeta cu totulu o alta fisonomia. Elu s’aproprie mai multu de ideea ce o aveă oposîtiunea pentru unu corpu depertratari comune, si potu asecură, cumca acestu momentu a avutu influinti’a decisiva intru conchiamarea senatului imperiale estinsu, d’aceea conchiamarea trebue sé se judece si d’in acestu puntu de vedere. Aici se considera acésta de unu pasiu de apropiare, firesce de unu pasiu. Conchiamarea dietei Ungariei, — pentru care sunt prospete pre tempulu candu d’in coce de Latt’a va funtiună senatulu imp. angustu — trebue considerata d’in multe punte de vedere. Mai deaprope e indicata egalitatea intre cele doue diumetati ale imperiului, cea