Concordia, 1864-1865 (Anul 4, nr. 1-105)
1864-12-08 / nr. 95
Amilu IV. Nr. 95.349. Joi, 26. Nov. 8. Diec. 1864. Ese de done ori in septemana J o ix si Dominec’a. Pretiulu pentru Austri’a pre anu intregu . . 10 fl. v. a. * jumetate de anu 5 „ „ , trei lune . . . 3 „ , pentru Romani’a si Strainetate pre anu intregu . . 14 fl. v. a * jumetate . . . 7 „ * » trei lune . . . 3 * 50 cr.CONCORDIA. DIURNALU POLITICU SI LITERARIU. Prenumeratiunea se face la Tipografia Trattner - Caro liana in strat’a domnesca Nr. 2. era corespundintiele la Redactiunea diurnamlui Strat’a Sacarului (Zucker- Gasse) Nr. 9. unde sunt. a se guresa tote scrisorile ce privescu administratiunea, speditiunea, etc. Scrisori nebancate si corespimilîntre anorame nu se primescu. Scriptele nepublicate se voru arde. Pentru insertiunea publicatiuniloru au a se respunde 6. cruceri de linia. Nrulu acestua a intardialu din cause neaternatorie de la noi. REVISTA POLITICA. Pest’a 25. Nov. 7. Diec. 1864. Desbăterile in sînulu casei deputatiloru senatului imperiale de Viena asupr’a proieptului de adresa urmeza cu repediune, fara ca pentru acest’a se perda ceva d’in interesulu loru. In siedînti’a d’in 3. diec. descussiunea ce se incinse in privinti’a starei de asedîa (impresorare) in Galicia dede ocasîunea de o batalia pentru ministeriu. Acestu paragrafu descopere asceptarea ca, amesuratu detorintieloru sale constitutionali guvernulu nu va intardiă a spune insirandu camerei căușele cari lu sîlira a prochiamă starea de asedîa in Galicia, si resultatele ce au produsu acesta mesura. In contr’a toturoru splicatiuniloru date de buna voia prin ministrulu de politia si in contr’a obieptiuniloru Dlui Schmerling, care bine ca ministru constitutionale , ba precum se nummă pana acum representantele constitutionalismului in Austria, nu vrea se recunosca acesta oblegatiune constitutionale, camera au sustienutu paragrafulu, care intru astfelu de impregiurare cuprinde in sîne infruntarea acteloru ministeriului , după care intr’alte stături „constitutionali“ ministeriulu seu se retrage frumosielu, sau daca crede a poté apelă la tiera, desolve camer’a si despune a se face noue alégeri pentru o camera de la care spereza sprijinire. La noi inse, unde constitutiunea e o cruda plantutia, careia in locu de a-i se supedîtă nutrementulu recerutu spre a prosperă, i se reteza adi unu ramurelu, mane o radecina pana candu plant’a in locu de a cresce si a inflori numai tangesce si vescediesce. Cu tote aceste fenomenulu ce s’au ivitu prin decisulu casei ablegatiloru in siedînti’a de sămbeta si prin care in Austria s’au creatu o sîtuatiune parlamentare cu totulu noua, ni apromite o indreptare a lucruriloru. O majoritate a camerei, destulu de mare spre a mediuloci revediunea constitutiunii d’in fauru, mărturisi ca se tiene de unu principiu caruia ministeriulu s’au opusu cu resolutiune; acu e lucru firescu ca asceptârile trebue se fie incordate in tota imperatiea in privinti’a deslegarii conflictului si tote privirile atientate asupr’a ministeriului, pre acestua, vediendu chiaru si pre amicii sei necondîtionatu credinciosi in sirele contrariloru séi, intorce-se-va la calea cea dreapta seu mergeva cum va poté ca si pana acum ? Intru adeveru, de vomu luă in socotântia cu insusi unu barbatu de caracteru si intru o pusetiune ca baronulu Pratobevera, fostulu ministru, nu numai ca nu mai pote merge cu ministeriulu, ci inca cu energia combate pre colegii séi de odeniora si pre vechiulu seu amicu pre ministrulu de statu D. Schmerling , suntemu siliti a crede ca ministeriulu au trebuitu se remana inderetrulu asceptâriloru cari au fostu pre modeste, si câ au compromisu forte pre acea partita constitutionale in a careia nume derege afacerile statului. Deputatulu Berger, unulu d’intre cei mai emininti oratori ai Adunârii, prin descursulu seu in asta privintia fu resunetulu celu elocinte alu opiniunii publice si aruncă viua lumina asupr’a sîtuatiunii imperatiei si asupra stării opiniunei liberali a imperiului. — Cu ocasîunea desbaterii paragrafului relatîvu la bugetu ministeriulu era capeta o lectiune de a cruttă banii statului, de a scade enormele erogatiuni prin reducerea speseloru si prin economia intrelepta cu ce sîstemulu de a totu urcă dările duce la suruparea cetatieniloru si prin urmare la derepenarea imperiului. — In siedinti’a de eri (6. diec.) desbăterile asupr’a adresei fura inchiate; adres’a după a treia cetîre fu primita si se decise a se immanuă in scrisore Maiestatii Sale imperatului. Trecandu la politîc’a esterna avemu se inregestrâmu noutatea imbucuratoria pentru guvernulu nostru despre asecurârile ce ar fi primitu D. Metternich in Compiégne (unde fu ospele lui Napoleone III.) de la imperatulu fr. in privinti’a Venetiei si a Romei, imperatulu s’ar fi aretatu ca doresce a vedé relatiunile de buna vecinetate a se restavili intre curtea de Viena si ceea ce se va asiedia la Florentia, Senatulu itălicu n’au inchiatu inca in 3 dec. precum se sperase, desbăterile asupr’a proieptului de lege in privinti’a mutării capitalei. Siedînti’a fu ocupata de unu cuventu scrisu a lu Dlui D’Azeglio (fiindu elu absînte d’in caus’a unei indîspusetiuni, cuventulu fu cetîtu in numele seu) care se pare a fi produsu viua sentatiune D’Azeglio staruesce a demustră câ decumva e de doritu ca Roma sé devină cetate itălica, neci decâtu nu e de lipsa ca ea se fie capitalea Italiei. D’insula e de părere câ sustienendu votulu care au prochiamatu Roma de capitale a regatului, Italia servesce reu interesele sale si câ o deslegare intru acestu intielesu va fi totdeaun’a o cestiune de sala (fortia) materiale in care Italia va avé pre Europ’a in contr’a sa. Guvernulu rusescu vre sé dee nou impulsu clădirii caliloru ferate. Ach e vorba de a emite spre acestu scopu unu imprumutu de 100 milione (ruble ?) prin mediulocirea unei subscrieri in tiera. A intînde si a indeplini retiulu linieloru ferate e pentru acestu vastu imperiu prim’a necesitate si sîngurulu mediulocu de a asecură progresulu seu, desvoltandu-i bunăstarea materiale si relatiunile interne si cele intrenationali. Senatorii imperiali, precepemu pre cei d’in cas’a deputatiloru, începu a deveni d’in ce in ce mai populari in ochi diurnalisticei liberali, si a celei parti d’in poporatiune, carea sente si cunosce interesele si lipsele sale. Noi vedemu cu bucuria si salutamu progresulu ce incepe a lu face constitutionalismulu in senatulu imperiale, unu progresu acestua sau mai bine dicându o incercare care ante d’ast’a cu trei ani nu speramu ca o vomu vedé asié curundu. Pana acum’a , senatorii imperiali păru ca nu sciau alta de câtu a face semne de aprobatiuni si a prorumpe in aplause entusîastice, de câte ori câte unu ministru dedeă desluciri in senatulu imperiale despre dîreptiunea ce voiesce a o observă in suer’a aptîvitatei sale. Critice nu fura pe buna cale, si unde se iviâ câte unu graiu de părere contraria, acelua eră slabu, seu deveniă nebagatu in séma, elu desparcă in scomptulu aplauseloru ce le faceă majoritatea senatului bancei ministeriale. E grea sarcin’a ce se arunca in gramadii unui ministeriu, si desclinita in Austri’a trebuiă se fie — după o lege naturale — cu atâta mai grea, ca ce constitutiunea eră nea, poporele d’in absolutîsmu rechiamate la viétia constitutionale pareau intr’o lume noua, si aveau lipsa a se cunosce ’nante de téte pre sîne pentru ca apoi sé se scie orientă; si acésta orientare, a o ajunge eră cu atâtu mai anevoe, câ ce ins’a-si constitutiunea nu eră deplinu desvoltata — ca veri-ce lucru nou — lacunele, defeptele ei se aretau la totu pasulu. Si totusi ministeriulu in prima epoca a constitutionalismului a reesitu destulu de gloriosu, sessiunile trecute ale senatului, tote au incuviintiatu procedura lui, si ce e mai multu, acesta incuviintiare a fostu atâtu de eclatante, câtu suntemu aplecati a crede câ ea a intrecutu tote sperarile ministeriului, pete si visurile lui. După atari preceding ce a fostu mai naturale de câtu ca ministeriulu vediendu-se sprijinitu d’un’a majoritate absoluta a representantiei imperiului, se procéda si mai departe totu astu-felu, si vediendu cu tote câte le face intîmpina invoirea senatului, vedindu câ tote i suntu iertate, ca copilulu desmerdatu s’a incumetatu si a efeptuitu si altele mai multe, câ ce nici prin capulu cugetului nu i-a trecutu frica de representanti’a imperiului, pentru câ despusetiunea acesteia presupuneă a o cunosce d’in sessiunile trecute. Dar’ noroculu ministeriului nostru schimbă pasiulu seu, representanti’a imperiului, cea multiumita pana acum’a de tote lucrurile, in adres’a de estu-tempu sole se arete o multime de necasuri ce striga rapede vindecare. Nu e multiumita cu starea de assedîa in Galiti’a, cu absolutîsmulu caleficatu d’in Veneti’a, cu provisoriulu d’in Ungaria s. a. Despre acestu d’in urma voimu a observă aci pe scurtu, câ in anii trecuti, de câte ori spuneă din Schmerling câ spre deslegarea cestiunei unguresci se recere tempu, senatorii incuviintiau tempulu, va sé dica cunoscut’a devise, se asceptâmu, dar’ acum’a după ce decurseră trei ani, vediendu câ cestiunea nu s’a deslegatu, ei inca si schimbara părerile, si ach credu câ constitutionalismulu si nu provisoriulu e in stare a o deslegă. Cele ce se petrecu in asta privintia in senatulu imperiale, le reproducemu pe scurtu in rubric’a desbateriloru acestei corporatiuni. Aci vomu insemnă numai pe scurtu ce dicu diurnalele mai liberali de Viena despre ministeriu, după ce nu reest a șterge d’in adresa unele pasagie nefavoritorie. Diurnalulu „Die Debatte“ publica unu articlu in fruntea caruia aduce d’in Ungaria unu „eljen“ senatoriloru imperiali, apoi in mai multe numere repetiesce in tote formele impressiunea buna ce a facutu asupra Ungariei decurgerea pertratariloru liberali in senatulu imp. cu ocasîunea adresei. „Wanderer“: „Ministeriulu a facutu tete in contr’a acelui pasu d’in adresa, unde se vorbesce despre assedî’a d’in Galiti’a, si unde se esprime dorinti’a ca guvernulu intru intielesului. 13. d’in constitutiune se arete casei motivele si resultatulu acestoru despusetiuni. — Intr’adeveru ministrulu de politia a datu desluciri estinse in asta privintia, dar’ cas’a nu s’a multiumitu ci a pretînsu a se satisface §-ului 13. — Dar’ putienu prospectu este ca ministeriulu se-i implinesca acésta dorintia. Schmerling dice ca aci e vorba de aplicarea constitutiunei, si la acéstea trebue se partecipe inca doi faptori: guvernulu, si cas’a boeriloru. Acésta dechiarare aduce aminte pe Bismark, si a facutu impressiune rea. Ore si in Austria are guvernulu intentiune ca decisiuniloru casei deputatiloru se li opună votulu contrariu alu casei domniloru. — Si daca cas’a contr’a amenintiarei ministeriale nu si schimba părerea, areta câtu e de tare convingerea. Fostulu ministru de justiția dlu Pratobevera, amicu personalu alții Schmerling, inca a vorbiții contr’a guvernului, pe ministeriu l’a sprijinitu unu numeru neinsemnatu. Dar’ Schmerling nu face d’in ast’a cestiune de cabinetu, si veri câtu de mare se fie caderea, ea nu va avé urmări practice. Despre representanti’a austr. nu se pote dice cu cérca cérta cu guvernulu, ce se dice cu dar’ de guvernulu care nu se pote intielege nici cu representanti’a d’ach ?“ „Presse“: „Acum’a e chiaru câ ministeriulu nu postede increderea casei, s’a implinitu ce s’a profetitu de septemane. Cine se se indoesca câ votulu casei deputatiloru nu e părerea imperiului ? Ministeriulu nu pote trai mai multu in credînti’a câ e placutu casei deputatiloru. In fine nu-i remane de câtu a abdice, seu a desfiintiă cas’a deputatiloru. Majoritatea in contr’a lui a fostu atâtu de mare, câtu aru fi d’ajunsu pentru modeficatiunea constitutiunei.“ — Vorbindu apoi despre Galiti’a, dice numitulu diurnalu cu cu tote incercarile ministrului de politia bar. Mecséry, au votatu in contra chiaru si deputatii ruteni, cari d’altumintre s’au indatenatu a votă necondîtionatu pentru ministeriu.