Concordia, 1867 (Anul 7, nr. 1-50)

1867-01-19 / nr. 6

Anulu VII. 6.-573. Pest’a, Joi, 31|19 jan. 1867. Ese de d­o­u­e ori in septemana Joi­a si Domine­c’a. Pretiulu pentru Austri’a pre anu intregu . . 10 fl. v. a. „ jumetate de anu 5 fl. v. a. • trei lune . . . 3 fl. v. a.CONCORDIA.I­n Pentru Romani’a si Strainetate pre anu intregu . . 14 fl. v. a. jumetate . . . 7 fl. v. a. trei lune . . . 3 fl.50cr. DIURNALU POLITICO SI LITERARIU. Prenumeratiunea se face la „Edî­­tur’a Concordiei“ ora corespundintiele la Redactiunea diurnalului S t r a t’a Pa­­lcrieloru (Hutgasse) Nr. 1. unde sunt a se adresa tote scrisorile ce privescu ad­­ministratiunea, spediîtiunea, etc. Scrisori nefrancate si corespund în­­tre anonime nu se primescu. Scriptele nepublicate se voru arde. Pentru insertiunea publicatiunilorn au a se respunde 10. cruceri de linia. — Pretiulu timbrului imp. reg. a 30 cr. pen­tru una publicare, e a se tramite deodata cu insertiunea, altmintrea nu se primesce. Unu unu sînguratecu costa 10 cr. v. a. REVISTA POLITICA. Pest’a, 80/18 ian* 1867. Representantii Ungariei se intrunira eri la una si edintia scurta, in caus’a museului. D’in partea consiliului locuiienintiei reg. se dispuse adeca tramiterea unoru obiecte d’in museulu tierei la espusetiunea de Parisu. Deputaţii pro­testară contra acestei despusetiuni a consiliului si dîrectoriulu museului in sciintia dietei cu ta­­verniculu a suspinsu acea despusetiune. Acést’a se lua spre sciintia si la propunerea lui Maur. Szentkirályi se aduse olarirea cu museulu e proprietatea tierei si asié n’are nime dreptulu de a despune asupr’a obiepteloru cari se pa­­streza in edîficiulu museului de câtu numai diet’a Fr. Deák nu afla cu cale a se împiedecă tramiterea unoru obiepte la espusetiunea uni­versale, ci propune ca se se indrume comissiu­­nea pentru institutele publice ca acést’a se faca unu proieptu in privinti’a obiecteloru ce ar’ fi a se tramite. Acesta propunere la care P. Jambor mai adause ca daca se va tramite ce­va, acést’a se nu se faca sub firm’a Austriei ci sub a Un­gariei, fu primita cu aprobare unanima, si cu aceste­a, nefiindu altu obieptu la ordinea dilei, siedinti’a se inebia. Comisîunea de 67 esmisa pentru afacerile comuni, in septeman’a venitoria si­ va fiinl lucră­rile si dup’ace’a se pote asceptă ca numai de­­câtu se va numi ministeriulu ungurescu, per­­sonele desemnate se sustienu totu acele­a, cari le amintîramu in unulu d’in n­ii tr. Diurnalulu „Politik“ care se crede ca e bine informatu d’in Vien’a , scrie despre puse­­tiunea Austriei intre altele urmatoriele: „După cum se vede staruintiele Austriei de a mediu­­loci cu ajutoriulu Franciei amanarea cestiunei orientali, au ajunsu la ore care contrelegere cu privire la sustienerea pâcii Europei pre acestu anu, după ce si Angli’a consîderandu binecu­­ventârile păcii n’a voitu se vina in colisîune cu aceste doue poteri mari. In totu casulu acestu fâtu de pace alu diplomației, despre a cărui vietia îndelungata nu pote garantă nimene este a se multiemi pusceloru celoru cu acu, cu cari tote poterile staruiescu a se prevede in abun­­dantia. Fie iertatu a presupune ca scopulu ce-lu urmaresce Russia, ca se formeze ea „continen­­tulu in Europ’a“ a intempinatu resensu la cea mai mare parte a barbatiloru de statu, si acestei impregiurari are a se ascrie pusetiunea de fatia a poteriloru. Inca si c. Bismark apare ca si candu n’ar’ voi a da mana de ajutoriu Russiei, si tonulu mai blandu cu care pres’a prusesca se areta de unu tempu in coce fatia cu Au­stri’a , de securu nu e numai d’in intemplare. Daca Russia va domni deplinu asupr’a priinte­­lui, daca­­va luă Dimarea impregiurii; daca Poloni’a de langa Dunăre, daca Ungari’a voru fi inundate de poporele slave de l’amedia­di, atunci Russia si Germani’a voru sta fa­­tia u­n’a cu alta ca inimice. Resensulu fatia cu Russia, precum cum se vede, a deve­­nitu causa comune intre Beust si Bismark. Cumca relatiunile intre Austria si Prussi’a s’au mai imbunitu dovedesce si insciintiarea diurn. „Milit. Zig“, cu ordenatiunea, carea desbraca de numele prusesci pre regimentele cari portau astfeliu de nume, fu retrasa. Aceste semne, cari areta stimulatiunea cercuriloru de curte, su­ cu atâtea mai importante, cu câtu si Prussi­a este silita a le respunde totu asie. Câtu voru dură ace­ste relatiuni, este inca secretulu viitoriului, in care ochiu omenescu nu pote petrunde cu securitate. Dela fruntariulu turcescu cu dat’a 24. jan. se scrie fdiei de sera a diurn. „P. Lt.“ ca in sînulu divanului d’in Constantînopole domne­­scu vifore cumplite. Doue partite se opumneza cu cea mai mare inversiunare. Un’a vre resboiu numai decâtu cu Grecia, ceealalta cerca a re­­tiené decliiararea de resboiu pre câtu tempu se va poté, fiindu convinsa, ca acést’a este de­­scatenarea cestiunei orientali si cu resboiulu, care trebue apoi se se des volte, e cu nepotin­­tia a se localisă, ci mai vertosu elu va decide asupr’a esîstîntiei Turciei europene. Se crede câ partît’a d’in urma, care se radiema multu pe solulu franc. B o u r r­é, cu tote câ are contr’a sa si pre sultanulu, totu­si va esi invingatoria si asie de sila se va sustiené deocamdată statulu quo. Rescol’a d’in Candîa inca nu e sufocata. Diplom­a d­in 20. opt. e emancipatiunea politica a Roiuanilori. v. Intr’adeveru conducătorii noștri ca deposî­­tori ai autoritatii legelatîve emanate d’in tere­­nulu legalu d’in 1863. si 1864. au esprimatu voluntatea poporului romanu atunce candu ei au primitu terenulu legalu oferitu loru de re­­gimulu d’in iulie 1865., si au parasîtu terenulu nostru legalu d’in 1863 si 1864, prin acelu actu politîcu de a continuă functiunele loru si sub regimulu nou. Ei au induplecatu pe poporulu romanu la învoirea de a remane oprimatu sub terenulu legalu nou introdusu, si a parasî tere­nulu lui era­si legalu d’in 1863 si 64, fiinduca poporulu romanu nu au protestatu in contra remanintii esprimatoriloru vointii sale in funcțiu­nile loru sub regimulu nou, neci l­a sîlitu se abdica. Dara conducătorii noștri ca deposîtari ai autoritatii esecutîve magiare au induplecatu pe poporulu romanu se-si sanctioneze terenulu legalu alu „Telegrafului romanu,“ prin acelu actu politîcu, cu poporulu a ecserceatu drepturile suverane magiare partecipandu la doue alegeri. Asib dara dîgnitatea si onorea poporului ro­manu e infricosiatu compromisa, si terenulu le­galu d’in 1863 si 1864, e afundu cutrieratu de esprimatorii vointii romane in afara de dîet’a feudala. Sa vedemu acum cum s’au sustienutu terenulu legalu d’in anii 1863. si 64. in intru dietei feudale delaClusiu d’in nov. 1865., ce activitate re­spectabila s’au desvoltatu de esprimatorii voin­­tiei romane. Daca in afara totu s’au ruinatu si derimatu, totu­si in launtrulu dietei feudale s’ar’ fi mai potutu apera onorea natiunei, s’aru mai fi potutu scapă unele ruine ale terenului legalu d’in 1863. si 64. Activitatea cea respectabila a „Telegrafului romanu“ au deseversitu completu si ulti­mile semne a­le terenului legalu d’in 1863. si 64. Esprimatorii vointiei romane in locu de a se presîntă in dîet’a feudala d’in nov. 1865. ca represintantii unui poporu liberu si nedepen­­dînte, care in poterea diplomei d’in 20. opt. 1860. s’a declaratu de Monarcu indreptatitu de a partecipă in politica, care in restimpu de cinci ani a ecserceatu drepturile constitutio­­nali, care in poterea manifestului d’in 20. sept. 1865. avea asémene dreptu ca si celelalte po­­pore de-asi manifestă sentiemintele in privinti’a legiloru fundamentali destinate spre o trans­formare radicala a imperiului. Ei s’au presîn­­tatu ca predatorii causei romane înaintea feu­­dalistiloru, au inceputu reinoirea plangeriloru romane fatia cu feudalistii, au datu de cuno­­scutu feudalistiloru ca caus­a nostra politica si de statu nu e desevârsita, si ca ea astepta inca recunoscerea si sanctionarea feudalistiloru, au recunoscutu in feudalisti pe stapanii nostri vechi, si in romani pe servi politici cari inca de aici innainte astepta redobândirea drepturiloru po­litice de la feudalisti, n’au observatu ca acum se lucra de o causa comuna (nu particulara a romaniloru cu feudalistii nostri) a poporeloru d’in intregulu imperiu, cu cari si noi romanii ne amu angagiatu, se lucreza de reportarea in­­vingerii principiului nou asupr’a celui vechiu, nu au observatu câ noi romanii aveau drepturi politice, câ ele nu aternă de la grati’a feuda­liştiloru noştri d’aici d’in tiera, ci de la repor­tarea învingerii universalităţii poporeloru foste neprivelegiate ădeea a principiului nou, asupra universalităţii tuturoru privilegiatiloru, adeca a principiului vechiu, cu invingându privilegiaţii d’in imperiulu intregu preste neprivilegiati, si de drepturile nostre va fi nimica. D’ace’a antâiulu esprimatoriu alu vointiei romane in dîet’a feudale dice feudalistiloru, câ diet’a presîntă nu e capace d’a aduce concluse in privinti’a revisîunei legiloru d’in anulu 1848., fiindu-câ natiunea romana nu e representata in ea, si propune ca dîet’a feudala se midi­­locesca de la Monarculu sanctionarea legei electorale confectionate in dîet’a d’in anulu 1864 va se­dica acestu propunatoriu se invoiesce in politîc’a de revisîune a unitatii magiare, si uita de sprigionirea legiloru funda­mentale pre carii se baséza terenulu nostru legalu d’in anii 1863 si 1864. Terenulu legalu d’in anii 1863 si 1864 vacileza numai in aeru? au n’are si elu o sorginte ? n’are unu funda­­mentu pe care elu s’au didîtu, pre terenulu le­galu mentiunatu e asile de poternicu , ca se pota sta frontu cu legile d’in 1848 ? N’au ve­­diutu esprimatorii vointiei romane cumu legile, d’in 1848, au statu frontu in anulu 1861, cu coron’a si‘ cu pretensîunele unitatii imperiului, si cu ele neci cu unu pasu nu s’au retrasu înaintea legiloru fundamentale d’in 20. opt. si 26. fauru, n’au esperiatu conducătorii noștri in epoc’a dela 20. opt. 1860. pana in iulie 1865 cu feudalistii noștri d’in tierasior’a acést’a suntu denegatori ai elementului romanu, n’au observatu câ noi romanii de sine in de­­cursu de patru secii n’amu fostu in stare d’a storce dela feudalistii nostri respectarea politica a natiunii nostre, n’au observatu in fine câ lu­­pt’a acesta parteculara a nostra cu ce’a a feu­dalistiloru devine m­ana si nepotîntiosa, ca ace­­st’a lupta trebue părăsită, si trebue apucata cea universala Si ce e dîplom’a d’in 20. optovre ? E acelu procesu universalu care se nesuiesce a lua poterea d’in man’a privi­legiatiloru si a o impartesi si cu neprivi­­legiatii ? Si ce e constitutiunea imperiala d’in 26. fauru? e ducerea in desevârsire a acestui principiu nou! In dîplom’a d’in 20. opt. se în­frânge dualismulu nationalu magiaro-germanu. In constitutiunea imperiala d’in 26. fauru se infrange dualismulu politîcu magiaro-germanu. Candu propunatoriulu antâiu implora dela s­t­a­­tus et ordines si dela regimulu d’in iulie 1865 ca legea electorala amintita sa se san­ctioneze, si pe basea acestei legi electorale sa se convoce o alta dieta, atunci elu au implo­­ratu imposibilitatea, atunci elu au esitu d’in uni­tatea imperiului, si au intratu in unitatea ma­giara, atunci elu au reinoitu plângerile nostre cu feudalistiii, atunci elu recunosc terenulu le­galu a stateloru si ordîneloru feudale, si ni­­micesce terenulu legalu a dietei d­in anii 1863 si 1864, atunci elu recunosce autoritatea isto­rica a privilegiatiloru preste neprivilegiati, atunci elu au cutrieratu adencu egalitatea po­litica a poporeloru contienuta in diploma, atunci elu niminicesce progresulu nostru poli­­tîcu facutu dela anulu 1861 pana in jul. 1865, atunci elu ignoreza cu noi romanii in restempu de 5 ani si fara de voi’a feudalistiloru amu eserceatu drepturi constitutionali si suverane, si ca in acestu tempu n’amu avutu neci o tre­­buintia de recunoscerea feudala , atunci elu ni arunca cu o repeditiune in tempurile sufe­­rintieloru nostre seculare, si ne face era­ si de­pending dela grati’a magiariloru , atunci elu rumpe legatur’a nostra comuna de câtra cele­lalte popore ale imperiului, atunci elu nu re­cunosce in poporulu romanu cualitatea poporle­loru libere si nedependînte, câtra cari manifestulu d’in 20. sept. 1865 se adreseza. Motiunea an­­tâiului esprimatoriu alu vointiei romane nu e altu ce­va decâtu continuarea procesului no­stru seculariu cu inimicii politici seculari, si înain­tea cârui foru ? înaintea forului contraririloru noștri, nu e absurditate a speră câ noi romanii vomu dobendî procesulu nostru dela acei­a cari in procesulu acestuia aparu ca oprimatori, si judecători interesați. Moţiunea menţionata e negatiunea nostra in statu si politica, e igno­rarea legiloru fundamentali, consecuinti’a ace­stei ignorări e violarea dietei d’in anii 1863 si 1864, si a institutiunilorn organice emanate d’in ea. Apoi nu te mirâ de feudalisti , câ ei nu l’au denegatu, candu noi insi­ne înaintea

Next