Concordia, 1867 (Anul 7, nr. 1-50)

1867-01-01 / nr. 1

* V­A, o alta interpelare dlui ministru de Interne in privinti’a demissiunii prefectului de Buzău pro­misa adunării de d. ministru si care nu se vede inca pana acum data. Ministeriulu aptuale a facutu cunoscutu Adunării ca si-a datu demisîunea in intregulu său, fara inse a spune si motîvulu care l’a sî­­litu a se retrage. Primulu Ministru a disu in adeveru cu Parlamentulu fiindu deschisu este constitutionale, ca elu să-i de ocasîune spre a numi unu ministeriu d’in sinulu seu. Este bine disu, dara anevoia, ca se nu dicemu peste po­­tintia, de facutu. DD. Dumitru Ghica, C. Gradistianu si Manolachi Costachi, au disu cu dreptu cuventu dlui Primu Ministru câ Par­­mentulu este alesu suptu acestu ministe­riu si câ n’a respinsu pan’acumu nici o cerere seriosa a guvernului. D. Manolachi Co­stachi a adausu câ numai nisce angeri aru potr­avă si sprijinulu si sîmpatî’a Camerei intrege, si a aretatu ca actualele ministeriu nu are cu­ventu a se retrage. D. N. Ionescu a disu, si după noi cu dreptu cuventu, câ régimele con­stitutionale cere imperiosu nu­mai ca Ministe­riulu se nu să disolve in intregulu său fara unu cuventu constituționale, daru anca i im­pune detori’a a desemnă elu Capului Statului pe succesorii sei. Una scrie electrica anuncia cu ministeriulu I. Ghic’a a remasu deocamdată. fr. V A E I B T ATI. Cu ocasîunea serbatorei celei mari a nascerii Mantuitorelui, Mari’a Sa principele Domnitoriu, alu României a tramisu Municipalităţii lei 6000 spre a se imparti la seraci. *** Diurfialele d’in Elveti’a aducu scirea, ca dom­­nitoriulu României s’a­ adresatu prin o epistola catra senatulu federatîvu elvetianu, in carea se anuncia sui­rea lui pe tronulu României, esprimendu-si sîmpatî’a fatia cu Elveti’a. Senatulu a decisu a respunde la ace­sta epistola in modu loiale. Dlu colonelu br. Davidu Ur­su de Mar­­g­i­n a care in resboiulu d’in vér’a trecuta apera insul’a si cetatea Liss’a cu atatu eroismu, contribuindu in me­ Miscările in Oriinte. GRECIA. Ateu’a 22. ib­c. Pana candu diur­­nalele d’in Constantînopole neintreruptu ne asecura, ca insurgintii au suferitu perderi mari in Candî’a si cumca rescolarea se apropia de sfirsitu, — cele d’in Aten’a cu deosebire „D. A. Ztg.“ comunica nesce­sciri, cari ne indre­­ptatiescu a crede, ca mișcările d’in priiite suntu inca astă dicandu in florea loru. „Rescolarea d’in Candi’a — dice — asta-di, după o lupta de 4 luni, nu intînde mai multa sperantia, de­­câtu ori candu de alta data. Ostenelele dîplo­­mătîce si politice ale lui Mustafa-pasia, pre­cum si tîranele-i resbunari remăsera cu totulu fara resultatu. Tota insul’a e înarmata, si trup’a insurgintiloru numai de câte­va ore este de Cane’a. Trup’a principale, care consta d’in 8000 de barbati, (intre cari 3000 greci, 300 italiani) cu 12­ tunuri statiunedia aprope de Caresu nu departe de armat’a turcesca d’in Egipetu. D’in Greci’a li se trimite neintreruptu alimentatiune, nai’a „Panhelleneion“ face pana acum o caletorie fara de a suferi respective a i­ se intemplă ce­va, pentru care fapta matrozii turci au desperatu, dicundu, ca acestu vapore are dracu. Nu­merulu voluntariloru d’in Candî’a nu se pote detiermuri cu sîguritate, fiindu cu nâile grecesci pe tota din’a liferedia câte 10—15 fetiori. Cele mai numerose literâri se făcură cu nâile: „Coroneos“ 700, „Bysantios“ 450 (intre cari 70 garibaldisti) „Seniserlis“ 500 (intre cari 120 garibaldisti) si cu „Petropulach­i mai­­nota“ 700 (intre cari 100 garibaldisti.) — Este tare verasămine, ca primaver’a viitoria va în­demnă, pre tote provinciele grecesci la o re­­scolare generale; bravur’a candîotiloru dove­dita facia cu turcii, făcu de rușine tote noile turcesci de resbelu. — Ce va face guvernulu grecescu fatia cu astfeliu de evineminte'? In­­data ce se voru rescolă provinciele, resbelulu va deveni neincungiurabile: nu mai pote fi in­­diferinte fara de a-si pierde pentru totdeun’a sîm­patî’a natiunii grece, si fara a nu se espune invinuiriloru si periclitariloru. Decum­va insur­gintii s’ar’ nemici pentru totdeun’a, acést’a ar’ fi pentru regele Georgiu ce’a, ce a fostu lupt’a de la Novara pentru regele Carolu-Adalbertu. Si inca si atunci cine ar’ fi in stare a infrenă infioratoriele turburari d’in priiite ? " 4 sura precumpenitorie la învingerea lui Tegethoff, — este la cererea propria — pensionata. *­ Brav’a virtuosa artista, Domnisior’a Elisa Circa, alu cărei talentu face onore natiunei romane, presdiintiosa prin telegrama , cumca a 3-a di de nascerea Domnului va onora publiculu Brasiovului si anumitu romanimea cu unu concertu de piese alese. Domni’a s’a venindu d’in Romani’a unde a seceratu aplausele unanime ale publicului, calatoresce la Parisu, pentru a se perfectiună in arte, a României. Domnito­­riulu a binevoitu­ ai acorda subventiune d’in cass’a privata. Am primitu nrulu de proba alu diurn, nou „Siebenbürgische Blätter,“ care apare in Sabiiu de 2 ori in septemana Miercuri­a si Sambat’a sub­ redactiunea dd. Dr. Gustav Lindner si Fr. Schreiber. Pretiulu de prenum. 4 fl. v. a. pre ‘/2 de anu Nrulu 1­u va esi in 16. jan. nou. A se adresă prenum. in Sabiiu la S. F . 11 s­c­h. Locu deschisu.*) Câmpeni 20. dec. 1860. Onorata Redactiune! In nnulu 77. alu Concordiei a. c. se presentedia dnulu Bosiota on. publicu cu unu artîculu datatu „de sub polele muntelui Gaina in munţii Apuseni 21. sept. 1866.“ de o colore si natura ca celu d’in nnii 19 si 51. a „C.“ a. c. in care spune ca totu dlui au fostu si auctorulu artîolului premergétoriu, ascutindu-si tote armele soiintiei pentru de a face negru d’in albu. Fra­­sele si asertiunile cele fara temeiu a­le acestui domnu voiescu a le refringe, ceea ce inse nu o făcu pentru insemnetatea ce voiesce a si-o atribui d. Bosiotu , ci chiaru numai pentru orientarea on. publ. Mi-au venitu mai multu se ridu de curagiulu domnului acestui­a, candu si-a spusu numele in publicu, ca­ci prin lun’a lui aug. protesta tare contra acelor’a ce lu­ numiau de fauritoriulu artîolului, recunoscutu acum de fétulu seu. Corespundintele mi-dîsputa ori ce meritu in caus’a scolara, dicandu cu scole sub administratiunea mea nu s’au creatu, ci tote le-am gasîtu gafa. Acestu asertu alu Corespundîntelui e unu ce unicu in feliulu seu si e o părere ratecita, ca adeca barbatii administratiunei scolare se nu aiba nici unu meritu la crearea scole­­loru. Candu ar’ fi precumu dice coresp, la ce inse contradicu, ca tote scolele se fie fostu gata mai nainte, pre acel’a care conserva nu ar’ave meritu ? Intractulu meu nu numai ca suntu scole nou infiintiate si infiintinde, dar’ invetiatorii inca suntu bine salarisati cu 200 si 300 fl. si acest’a in unu modu, câtu inca vaerâri pen­tru contribuiri la lef’a invetiatoriloru nu s’au auditu, in multe locuri s’ar’ pote face câtu de câtu pentru înaintarea invetiamentului popularu inse daca nu suntu barbati cari se conducă, cari se scie caută isvore pen­tru sustienerea scolei, nici urme nu se vedu câ eră potîntia. Dice câ mi va aretă d’in archivulu desfiintia­­tei c. r. preturi, câ tote scolele ce le am enumeratu eu in artîcululu meu nr. 66. alu „Concor.“ a. c. ar’ fi esîstatii si atuncia. Nu spune inse câ in care tîmpu, câ­ci sub pretura si eu fusei administratorii protopo­­pescu. De vre­me dica câ nainte de 1859, atunci de­­chiaru câ acelea scole au fostu numai cu numele, câ­ci naintea mea acea nu e scola, candu unu cantorii be­­tranu invetia in postulu crăciunului vreo 12 copilași; atari scole in numeru micu voru fi avutu la c. r. pre­tura înscrise, câ, vedi bine, domnii Beamteri se aiba cu ce se fali naintea regimului, aretandu ca ei lucra in sunetulu ordînatiuniloru ministeriale in privinti’a in­vetiamentului. Testimoniu despre zelulu meu in înaintarea cau­­sei scolare da starea invetiamentului d’acum in pro­­topopiatulu Campeniloru, care stare infloritore e recu­noscuta la locurile competînte, de si nu naintea D. Bosiota. Invidî’a este rea buba, si celoru ce nu făcu asemene, le place­a tarai tocma pre cei mai zelosi barbati in noroiulu pamfleteloru, fiindu-le spinii in ochi, precum acést’a potemu adese esperiă in dilele aceste turburate, acést’a se face sub manteua natiunalismului si cu numele in interesulu poporului, dar’ apoi se da mai pre urma de golu ca este venare de interese par­ticulare si resbunatore asupr’a unei seu altei persone, ne privindu la reulu ce-lu face chiaru poporului. Sum convinsu ca naintea corespundîntelui si a sotiloru lui asiu fi unu barbatu cu multu mai bravu si de lauda, candu fondulu d’in Câmpeni, si Offenbai’a n’ar’ fi, candu scolele normale d’in Câmpeni n’ar’ esîste, candu obli­gaţiunile dela imprumutulu statului nu s’ar’ folosî pentru scole si invetiamentu, in fine candu nu m’ar’ interesă nimica, ci asi lasă se merga tote de-a naval’a, chiaru si căuşele scolare besericesci. Asertulu meu despre închiderea scolei d’in Vidra de mediu (dejosu) prin influinti’a gr. cat. se adeveresce prin inalta ordinatiune a Escelsului regescu Guvernu d’in 16. decembre 1864, nr. 7425, ex 1863, edata in procesulu portatu de gr. or. cu gr. cat. pentru aceea scola, si nu s’a inchisu acea scola de oficiulu silvanalu după cum­­ place corespundîntelui a publică. La ceea ce dice corespundintele despre delatu­­rarea preotiloru d’in Niagra si supra Petri, servesca numai datele spre priintare, elu dice ca in 1857, s’au delaturatu, el’ actele oficiose suna pe 5. maiu nro cons. 376/1862­ si 10. sept. nro cons. 71/1861. Cumca corespundintele cu tota negarea dlui, e plinu de ura, si nu-lu insufletiesce binele poporului, o areta chiaru in articululu sau, incercandu-se cu unu sarcasmu deplorabilu a-si bate jocu de unu institutu alu invetiamentului popularu, de scol’a normala d’in Câmpeni, detragendu-i ori ce meritu. Scol’a acést’a are pana acum 3. clase deschise, deci este unu insti­tutu a caruia înflorire o tientescu toti doritorii binelui comunu , este o propta la edîficiulu natiunaiu, si asiă mai presusu decâtu unu barbatu ce se socotesce de clasea inteligintiei. Ce se atinge de capacitatea invetiatoriului de clasea prima normala, se o dovedesca numai a­cea jurstare ca d’in clasa I. de sub sîngur’a instruarea lui au mersu dîscipuli in a IV. clase a normeloru d’in Beiusiu, unde reesira cu celu mai bunu succesu, ce se adeveresce prin testimoniulu aci alaturatu. Au atare succesu in propunere va se­dica după corespundintele „a-si rumpe vestmintele de paretii scolei fara a avé ce­ va folosu spiretualu“ ? Acéstea o au potutu dice numai cu acelu reu scopu de a desmantă pre părinţi de a-si da pruncii la scola. Studîi făcute de acelu in­­vetiatoriu, ginere alu meu, si capelanu gr. or. in Câm­peni, insemnediu : gimnasiulu inferioru, cursulu peda­­gogicu si teologicu in Sablu, si cu elu fu recunoscutu aptu de acea funcţiune prin decretulu euforiei scolare si a in. inspectoratu Archi-diecesanu, e de prisosu dara a se mai supune si censurei d. Bosiota, care cum sciu inca n’au amblatu in cursuri la ore care institute mai nalte. Cumca eu ca protopopu in cause matrimoniale nu suntu foru­ esciutu , ci de s’au despartitu cine­va, acei­a s’au despartitu prin canonele bisericei gr. orient, si adeca prin forurile protopopiatului si a consîsto­­riului. Mai cu de’a meruntulu a se lasă in desbaterea aceloru nelegiuiri, precum le dice corespundintele, nu potu, de pre ce nu suntu anumitu detaiate, ci ca res­­punsu la acelea predau on. Redactiune alaturat’a de­­chiaratiune a capeteniiloru d’in munti spre publicare *). Dar’ ce vre corespundintele cu catastrofe d’in Albacu! de asiă ce­va nu sciu. Scu dora dlui face alusîune la alegerea judelui de acolo in a. 1860. si mai in coce, pline de larma si sgomotu la care eu nu am luatu parte. De reputatiunea par. B. M. celu­i cu duhu, naintea d. Bosiota si consoci nici câ me dore capulu , pentru câ „Similis simili gaudet“ bine câ are si elu laudatori platîti, câ de altmintrelea stâ destulu de reu naintea poporului. A-mi dice câ de ce am lasatu se duca metalulu celu de clopotu , eu nu l’am lasatu, nici n’am statu cu manile in sînu, dar’ după ce comun­ a besericesca impoteri pre curatorulu primariu D. P. spre apararea acelei cause, era elu lu­ duse fara scirea mea si a cu­­ratoriloru bisericesci si­ lu predede oficiului cercualu, ce aveam se făcu ? s’au radîcatu procesu, inse in za­­daru, câ­ci corespundintele cu sfaturile cele nalte ju­ridice nu se află atuncia ca se-mi ajute. Căușele Linchjustizului nu au zacutu in lipsa de moralu ci in alta, lipsa, o scie corespundintele bine. Lasu a judecă on. publicu daca suntu cele bâr­fite întemeiate ori ba. In câtu pentru subscrisulu si­iă voia a respinge aserţiunile dlui Bosiota si a sotiloru sei, după care indrasnesce a da instrucţiuni preotimei gr. or. in privinti’a plantării moralului crestinescu in poporu, in privinti’a procedurei in căușele matrimo­niale si disciplinarie urmate in acesta besérica auto­noma, cum si in privinti’a fondării, si intretienerei scoleloru gr. or. respingăndu-lu intre marginile puti­­neloru sale cunoscintie — facundu -lui tote aceste sub masc’a popularității, de si dlui inca nici odata n’au renundiatu la particularele si rebunificarile comisîuni­­loru oficiose, cari nu in putina mesura apesa si sara­­cesce pre­mierari de care dlui asia-i de mila, mi-re­­servediu dreptulu de a cere satîsfactiune pentru vete­­marea ce mi-au facutu la locurile competente. Ioane Patitia protopopu. *) Pentru afacerile de sub acesta rubrica redactiunea numai fatia cu autoritatile de presa ie asupra-si responsabilitatea. Red. Cu tîpariulu lui TRATTNER-KAROLYI. *) In o dechiaratiune a cercului Campeniloru provedinta cu 27 sîgile beser. si comun, si cu 60 de subscrieri mare parte nedescifrabili se tîmbreza de neadeveruri cele put. in nici Conc. 49, 51 si 77, contra dlui protop. Patitia , afirmandu-se ca nu s’a auditu si nu s’a semtitu nici odata urme de fapte ca acele­a­­ ci d’in contra faptele dlui prot. lu­ dovedesca de celu mai zelosu barbatu atâtu pentru innaintarea causei beser. câtu si a celei scolare. Red. Proprietarii­, edîtoriu si Redactoru resp. Sigismunu­lu Victorii Popii.

Next