Concordia, 1867 (Anul 7, nr. 1-50)
Concordia_1867_07-12 - 1867-10-27 / nr. 81
nea acesta s a scrisu din demandarea primatelui de la Strigoiul in mului mai susu numituu, pre Athanasiu fara nici o dubietate ilu numesce archiepiscopulu romanilorii celu Transilvania, urméza, ca si rom. cat. nici decum, ca de unu lucru prea cunoscutu nu s’au indoitu pre acele timpuri, cum ca archiereulu rom. d’in Belgra du in Transilvani’a înainte de a se uni romanii cu biseric’a Romei a avutu titlu de archiepiscopu si mitropolitu. “ Amu poté se insiramu inca unu lungu siru de documinte romanesci, dar’ credemu, că d’in aceste ca d’in documinte unguresci pre cari nu le potu trage la indoiéla fara a nu ataca istori’a dreptului ungurescu, s’a potutu convinge „Magyarország,“ ca Metropoli’a romana de la Alb’a-Iulia, nu s'a octroatu in tempulu absolutismului lui Bach, ci inima s’a restituitu demnitatea de metropolitu, care sub domnirea principiloru natiunali magiari d’in Marele Principatu alu Transilvaniei , prin abusu era delaturata. ^ q» CORESPUNDINTIA. D’in sinulu Marmatiei, 31, opt. 1867. Stir. Die Redactore! In unulu 77, alu diurnalului ce redigiati, aflai nesce refresiuni intitulate „Unulu ce presera negina“ si reproduse d’in foia „Maramaros“ , — referindu-se acelea la corespundinti’a mea d’in unulu 67. alu Concordiei, vinu — cu indulginti’a Dvostre — a face câteva modeste oservari asupra loru. Devis’a reflessiuniloru acestor’a suscrise de atare „B.“ me face a crede, ca autoriulu loru— intre altele — e si poetu. Apoi „poetis multa licent.“ ... Io inse nefiindu poetu, neci câ ine simtu indreptatitu a ie folosi de libertatea poetiloru, — care dora singura ar fi in stare a me strapune in regiunile spresiuniloru metaforice, d’in cari si-tiesti dnulu „B.“ esordiulu reflessiuniloru sale. Nu sunt poetu, dnule „B.“ Sunt unu simplu moritoriu; si asia mi-vei ierta, daca inceputulu modesteloru mele oservari, ce am se le făcu la reflessiunile afabili ale dniei tale, va fi simplu, neinfrumsetiatu cu ornamintele imaginatiunei poetice ; mi vei ierta dnulu meu, daca nu te voiu asemena cu tigrulu seu leopardulu d’in fabula . . Nu, domnulu meu! imaginatiunea mea ar trebui se fie cu multu mai cutezatoria, ca se ti pota afla semenulu — seu mai bine — „afinulu“ dniei tale. . . . Deci remanu pre langa ace’a, că din’a ta trebue se fi poetu , câci altu-cum n’ai fi potutu crea o asia minunata asemenare, ca ce’a d’in esordiulu articlului pre loialu alu dniei tale. — nu, stimate „B.“, altu-cum n’ai fi fostu in stare a deriva d’in cuvintele corespundintiei mele , esite in unulu 67. alu „Concordiei“ si îndreptate câtra sintiemintele nepotiloru lui Dragosiu, — cumca io a-si fi „agitatoriu,“ si cu sum inimiculu contrelegerei si infratirei nationalitatiloru d’in patria lui Dragosiu. Nu, dnulu meu, nu primescu numele de agitatoriu! Sau daca cineva cutéza a reproduce in animele stranepotiloru memoria fapteloru si a marirei străbune •— indemnandu-i, se o păstreze, se o sustiena neviciata, si se o apere de orice pretensiune străină, — este pre acel’a agitatoriu? conturba pre acel’a pacea dintre nationalitatile d’in ace’asi tiera ? Seu dora daca cineva si redica cuventulu pentru dreptulu si competintia limbei sale natiunali, — provoca pre acel’a discordia intre natiunalitati ? este pre acel’a agitatoriu ? Nu, dnulu meu ! — Cei ce nu respecteza drepturiles nu limb’a, nu natiunalitatea altor’a, —• cei ce vreu a trage sub paliulu natiunalitatii loru pre tote celelalte natiunalitati d’in tiera, — aceia — dnulu meu, aceia su agitatori, aceia atitia foculu pre altabiulu dinei „discordi’a.“ . . . Dici dnule gBifui cu cestiunea, pentru care vorbi bravulu nostru v.comite G. V. in siedinti’a d’in 3. maiu, fii cestiunea universale a Marmatiei, sau cu alte cuvinte — cestiune comuna a marmatieniloru, si ar fi fostu totu ace’a si atunci, candu triumfulu d’in 1717 ar fi fostu eluptatu numai si singuru prin romanii d’in corni tatu. Nu mi potu Închipui. Ci pote, caci trebile comune acum’a su in moda: Quota ni spune, câ e asia. o Inse totusi mi vine se me miru, câ din’a ta stimate „B.“ te-ai inamorisatu in ideele comunismului asia de tare, in câtu nu poti se recunosci, câ natiunea romana inca are unu trecutu propriu, istori’a s’a speciale, si prin urmare eroii siei eternisati prin glori’a fapteloru sale măreţie. Me miru, dnulu meu, câ te încumeţi a negâcompetinti’a serbarei natiunali a unui aetu celebru d’in cartea trecutului romanu. Se lasemu , ştim. „B.“, principiulu comunisticu pre sem’a quotei , se nu iestindemu aripele si jireste trecutu — preste istoria, nu, dnulu meu! câci trecutulu nostru, paginele istorii nostre sunt îngropate in lacrimele suferintieloru, — numai unde si unde aflâmu câte unu monumentu mare, monumentu gloriosu — printre tablourile tragedice, — pana ce trecutulu dniei vostre e compușui d’in periode ferice, d’in epoce de auru. Nu, dnulu meu, nu convine trecutulu nostru tragedieu cu trecutulu de auru alu dniei vostre. Se lasemu faptele si gloriele străbune asia, precum le-a creatu bradiulu eroiloru, se nu le compunemu, se nu le comunisamu; si pentr’ace’a potemunai fi „frati si fii dulci ai patriei comune“ — firesce — dnn’a vostra ca magiari si noi ca romani. Te insieli, stimate „B.“ presupunendu câ io n’am frundieritu Albumulu Sigetului, forte te insieli. Seu credi dnn’a ta, câ romanii ar’ poté fi asia de imnoranti— precum ai avutu curagiu a me carapterisu la inceputulu reflessiuniloru dniei tale pré modeste —) facia cu literatur’a si istori’a compatriotiloru sei, in câtu se nu dorésca a o cunosce, se abdica dea se ocupă cu ea? Nu, dnulu meu, noi nu despretiuimu literatur’a magiara, precum făcu compatrioţii noştri cu literatur’a romana. Si apretiuescu descrierea d’inAlbumulu atinsu,o apretiuescu, pentru ca dora d’ins’a eunic’a pre paginele istorii magiare, care a pastratu si pre sém’a romanului o părticea d’in modest’a cununa a fapteloru trecutului romanu. —O! nu respingemu noi „cunun’a recunoscintiei, întinsa cu afecte fratiesci d’in mana magiara,“ • — o primescu si o primimu, dnulu meu, cu ce’a mai intima recunoscintia — mai alesu daca ace’a ar fi intrega si neadulterata. Am cetitu si articlulu scrisu de loialulu nostru v.comite G. V. in mnulu 19. alufdei „MAramuros,“ si lustimezu , pentru ca avii bonetate asterni in pepturile stranepotiloru lui Dragosiu reminisemitele eroismului strabunu; ci totodată me doresesperiandu, ca iniciativ’a serbarei, ce ar avé se celebreze si se eterniseze virtutea romana— lupta gloriosa d’in Valea Borsiei, — nu s’a facutu prin vr’unulu din următorii braviloru luptători. Din’a ta nu voiesci se te dispuţi cu mine despre acea, câ „cata parte luara magiarii si rusii la batali’a dela Borisi’a,,. — câci precum dici — „evorbulii nu poţi vorbi despre colori.“. Pre bine, pre frumosul stim. „B.“ Mie dara nu mi remane alta decatu se ti spunu, câ cu cei inversiunati nu poti traptja despre adeveru.— Bine, se lasemu deslegarea cestiunei de sub întrebare — celoru trei esmisi in caus’a acést’a. Ei voru fi de singuru in posesiunea documinteloru recerute la deslucirea intrebarei acesteia, si se voru folosi de ele, si ne voru desinsila. Vrei a sei, stim. „B.“ ca scopulu meu ar fi fostu, a trage pre magiari si rusi in „curs s a concertam nemultiemitorie — pentru gloria.“ Necidecatu dnulu meu. Te amagesce parerea. Nu, dnule caci concertarea acést’a nu se datéza de asta-di, a esistatu aceia cu multe dile inaintea nascerei corespundintiei mele. Nu mi-am propusur dnulu meu, „agitarea“ romaniloru „spre o celebrare esclusiva, isolata prin mari chinesi,“ nu stim. „B.“ Scopulu meu a fostu, a îndemnă si neci decatu a agită — pre romanii marmatiani spre o celebrare natiunale romana. La acést’a — ca romanu si fiu alu Marmatiei — am avutu dreptu. Apoi daca frații magiari si rusi voru avu plăcere a se imbracistă cu romanii de asupr’a morminte- iorusta bune — la ace’a celebrare na ti unal e romana: ne vomu bucură si-i vomu salută cu afeptiuni fratiesci. „In alte laturi, ci nu pe la noi se si-incerce Dragu dinţii cei de balaurii“, ti place a dice stim. „B.“ Daca nu te a-si consideră de poetu—dnulu meu, m’ar, indignă forte indrumarea acést’a, — si te a-si intreba cu ce dreptu te adresezu astufeliu catra Dragu ? Dora pentru ca a cutezatu a se adresă catra frații sei intr’ o limba, a cărei accente sonore din’a ta pote — nu le poți suferi, — in limb’a sa natiunale — condusu de sintieminte natiunali ? Acelea tiparu dinți de balauru ? Acelea te musica pre din’a ta ? Pantr’ace’a me indrumezi d’in loganuluparintiescu ? Pre departe mergi, dnulu meu! Am patria, am frați si sum romanu, si am dreptu a vorbi in patri’a mea — catra frații mei romani — in limb’a romaneasca; me simtu indreptatitu a mi descoperi sintiemintele si părerile mele nationali — in publicu si pre cale privata — fara ca se va temu contrelegerea din sinulu tierei mele. Dar din’a ta n’ai dreptu se me indrumezi in modulu oservatu mai susu. Ci „multa licent poetis . . “ Te faci a crede dnulu meu, ca dora veci candu n’am fostu ferice a gustă plăcerile patriei lui Sandru Lupu. Ba e,stim „B.“ Marmati’a mi- e loganulu si d’ins’a mne nutresce; si ar fi o crima pentru mine a nu cunosce valea Visieului si a Borsiei. Sein dnulu meu, cârnea Visieului conduce catra Bucovin’a. Sciu si ace’a că eu, comitetu comitatensu a esoperatu dela inaltulu guvernu o totu dreptulu, ca noulu monarcu va aprobă acest’a organisatiune castigata cu atâte sacrificie scumpe si egalitatea pronunciala si repetita de multe ori va fi realitate: „cu tote indata după caderea centralisatiunei magiarisatorie, a urmatu centralisatiunea germanisatoria.“ Diplom’a d’in 20. opt. a datu noue sperantie poporeloru subjugate. Acum „eră forte naturale, continua autoriulu, ca indata după acést’a strămutare politica se faca si Romanii pentru naţiunea Romana ceea ce a facutu Ungurii si Saşii pentru națiunea loru, se se organiseze natiunalminte, se restaure Comitetulu natiunei Romane, secera de la maiestate unu congresii natiunale, care se reguleze organisarea natiunale in tote partile natiunei Romane d’in monarchia sei. Aci numai o notitia asia face . Ore după restituirea constitutiunei, candu toti se misca si areta o vietia noua, honvedii se organiseza in tiera intrega; pentru ce stagneza numai Romanul ? (Jine-i opresce sa nu organiseze si ei legiunele d’in 1848; se ajutoreze pe cei deveniți atunci neputinciosi si pe veduvele acelora mii cadiuti in lupta? Ca unuia e crtatu, altuia nu pote fi opritu. Anesulu II. cuprinde precum am mai disu, Discursulu lui Barnutiu d’in 14—2 mai 1848 despre relatiunile Romaniloru cu Ungurii si de libertatea natiunale. Anesulu III. a) Protocolulu adunarei generale a Natiunei Romane d’in Transilvania, care s’a trenutu la Blasiu in anulu 1848 maiu 18/3, si prochiamatiunea Comitetului permanente prin care se publica iu tiera decretele adunarei. b) Note despre caus’a politica a Romaniloru d’in Austri’a improvisate la cererea unui Romanu caletoriu la 1861. In aceste note se cuprindu urmatoriele punte: 1. Natiunea romana numai atunci pote fi nedependinte, daca va fi organisata romanesce după prefecturi cu diregatorii si judecătorii sei nationali cari se-i sustiena si apere interesele si limba de susu pana diosu. Deci Romanii dereau se restaureze Comitetulu natiunale d’in 1848. 2. Naţiunea romana numai cu dreptu propriu pote fi libera, nedependinte. „Diregatorii creați sub legi unguresci, sasesci potu se fia Romani de origine, dar’ de jure sunt functionarii si esecutorii sal, legiloru străine, ai unui dreptu strainu, prin urmare străini ca diregatori.“ Si era mai departe eschiama cu dorere: „Romanii au uitatu ce au facutu si pentru ce s’au batutu in 1848“. 3. Natiunea romana far’de potere nationale nu pote fi intru adeveru libera, nedependinte si politica. Aci recomenda a se ’nfiintia o cassa natiunale (despre ce mai multe in o epistola a repausatului — in multi viitoriu) si oste natiunale „daca au Ungurii regimente ungurescie, apoi egalitatea cere ca se se formeze regimente romanesci si d’in contingentele, care lu dau Romanii.“ 4. Natiunea politica cere neaperatu si teritoriu nationale, caci altcum Romanii se considera numai de incuilini unguresci, si sasesci, ce e lucru nefirescu, fiindu-ca Romanii sunt condomini ai acestei tieri „si totu pamentulu care se afla in proprietatea Romaniloru pana la Ti s’a face teritoriulu natiunei Romane.“ Cum au potutu fi organisati Ungurii si sasii natiunaliiate in aceeasi tiera, pentru ce se nu pota fi si Romanii? Daca Ungurii tSecuii si sasii au tienutu convente natiunali inainte de dietele comuni, pentru ce se nu pota tiené si Romanii. Romanii si conducătorii loru abatuti de la principiulu nationalitatii proebiamatu in 1848 n’au petitionatu nici un’a d’in cele amintite mai susu. „Dora — dice Barnutiu — s’au temutu, că Iperatulu nu le va incuvientia?Ar fi calumnia in contra Imperatului a si cugetă, ca n’ar incuvientiu pe Comitetulu Romaniloru, care a lucratu pentru causa statului si a Dinastiei destronate de Unguri, si pre care lu a fostu si incuvientiatu, candu vedemu, că a incuvientiatu Comitetele cele revolutionarie ale Unguriloru d’in 1848.“ Era mai diosu continua: „Romanii au juratu in 1848, ca nu se voru abate de la principiulu natiunale; cum se pote acest’a combină cu abnegarea resultateloru d’in 1848, candu Ungarii stau cu atat’a credintia pentru resultatele loru de atunci ? ! „Romanii nici in Diet’a tierei nu potu se intre ca naţiune pana ce nu voru fi constituiti si organisati nationalminte!! (Finea va urma.) 323